Fond funciar. Decizia nr. 304/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 673/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.304
Ședința publică din 28 martie 2014
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta intervenientă Ț. E. împotriva sentinței civile nr.2351/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. de Fond Funciar Slivilești, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și intimata reclamantă Ț. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta intervenientă Ț. E., asistată de avocați T. V. și P. A. și procurator Ț. V., asistat de avocat V. P., pentru intimata reclamantă Ț. S., lipsind intimata reclamantă Ț. S. și reprezentanții intimatelor pârâte C. L. de Fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea părților că nu au alte cereri de formulat, cercetarea judecătorească fiind terminată și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe apel.
Avocat P. A. și T. V., pentru apelanta intervenientă Ț. E., au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței instanței de fond și respingerii cererii de chemare în judecată, cu admiterea cererii de intervenție. Au arătat că apelul a vizat faptul că s-a dat eficiență cererii reclamantei pentru toată suprafață de 3,71 ha teren agricol conform precizării din dosar și care privește terenurile de pe raza comunei Slivilești. Intervenienții au interes pentru terenul din punctul Vatra Satului și nu pentru tot terenul, în condițiile în care reclamanta a solicitat 5400 mp în acest punct, iar conform judecăților anterioare purtate între părți reclamanta deține doar 1000 de mp în punctul Vatra Satului. S-a mai menționat că cererea de intervenție principală vizează suprafața de 1800 mp care aparțin intervenientei și pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești și prin modalitatea de soluționare a cererii de față îi sunt încălcate drepturile intervenientei pentru această suprafață de teren. Chiar dacă nu există identitatea de părți, obiect și cauză față de judecățile anterioare, pentru această suprafață de 1800 mp s-a stabilit că terenul aparține intervenientei Ț. E.. S-a mai menționat că obiectul acțiunii este obligația de a întocmi și înainta documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate și prin modalitatea de soluționare a fost afectat dreptul de proprietate al intervenientei.
Avocat V. P., pentru intimata reclamanta Ț. S., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fiind vorba despre obligarea organului local de a întocmi și înainta documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru terenul validat, obligație care nu a fost îndeplinită până în momentul de față. În ceea ce privește precizarea depusă la fila 175 din dosarul de fond, această precizare a acțiunii nu a fost avută în vedere de către instanță datorită momentului procesual în care a fost depusă, astfel încât instanța s-a pronunțat asupra acțiunii în obligație de a face. În ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate de către intervenientă, acestea au fost corect soluționate de către instanță, reținându-se că nu există identitate de obiect între prezentul litigiu și litigiile anterioare purtate între părți, iar despre terenul din punctul Vatra . expertizele realizate în cauză au confirmat că autorul nu a deținut teren în tarlaua 21, motiv pentru care au și fost anulate actele de proprietate eliberate în favoarea intervenientei în acest punct. A solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta Ț. S. a chemat în judecată pârâtele C. L. de Fond Funciar Slivilești și C. Județeană de Fond Funciar Gorj solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată comisia locală de fond funciar să întocmească documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate și să înainteze comisiei județene această documentație în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului său C. B.I., terenuri care au fost validate prin HCJ nr.58/1991.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că este moștenitoarea autorului C. B.I., decedat în anul 1995, autor care a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și care privea terenurile deținute de acesta pe teritoriul administrativ al comunelor Slivilești și B.. Cererea depusă a fost validată prin HCJ nr.58/1991 pentru suprafața de teren de 5,07 ha ți încă de la validare a solicitat de nenumărate ori comisiei locale să întocmească documentația prealabilă pentru întreaga suprafață validată în vederea eliberării titlului de proprietate, dar pârâtele nu au dat curs solicitărilor.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Slivilești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în parte a cererii reclamantei, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A arătat pârâta în întâmpinare că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu poate dovedi faptul că este singura moștenitoare a autorului C. B.I. și că terenurile au fost solicitate de acest autor, dar succesiunea acestuia nu a fost finalizată.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea în parte a acțiunii reclamatei, arătând că prin HCJ nr.58/1991 a fost validat C. B.I. cu suprafața totală de 5,07 ha, validare care s-a realizat scriptic în temeiul registrului agricol, dar numai o parte din acest teren se află pe teritoriul comunei Slivilești. A mai arătat pârâta că suprafața de 1,47 ha este situată pe raza comunei B. și că au fost emise până în prezent titluri de proprietate pentru trei terenuri, în suprafețe de 1200 mp,1350 mp și1000 mp.
Reclamanta Ț. S. a răspuns la întâmpinarea formulată de comisia locală și a menționat că are calitate procesuală activă, întrucât cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a formulat autorul său, autor care a și fost validat și că cererea sa de chemare în judecată profită tuturor moștenitorilor, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului regula unanimității nu trebuie să fie privită în mod rigid. A mai arătat în răspunsul la întâmpinare reclamanta că autorul său a avut un teren de 5000 mp în punctul V. . a fost folosit de Ț. E. ca lot ajutător, însă în registrul agricol al autorului său, deși sunt trecute două terenuri de 1800 respectiv 2000 mp, validarea s-a realizat pentru 5000 mp.
La termenul de judecată din data de 27.05.2013 a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri și din oficiu instanța a solicitat de la organul local Slivilești să comunice toate actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale reclamantei, dacă terenul de 5,07 ha validat în anul 1991 cuprinde și teren situat pe raza comunei B. și dacă s-a întocmit documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate ca urmare a validării, iar prin adresa nr.3115/06.06.2013 pârâta a răspuns solicitărilor instanței.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei la filele 128 și următoarele un înscris intitulat ”precizări în care se arată că terenurile ce i-au fost reconstituite sunt situate în satul Sura, iar autorul său a avut în punctul V. . 5400 mp din care i-a fost validată doar suprafața de 3.800 mp întrucât nu a fost avut în vedere un testament olograf.
Având în vedere momentul procesual al depunerii acestui înscris instanța l-a apreciat ca fiind simple note de ședință care nu modifică în nici un fel petitul cererii de chemare în judecată.
În cauză a formulat cerere de intervenție Ț. E., iar în motivarea cererii de intervenție în interes propriu s-a arătat că o parte din terenurile în litigiu îi aparțin și că este persoană îndreptățită a i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 1000 mp, respectiv 800 mp situat în vatra satului Slivilești. A mai menționat că cererea reclamantei de i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la aceste terenuri i-a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil și înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat fată de ședința civilă nr.1892/08.07.2011 a Judecătoriei Motru pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr.1228/11.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Intervenienta Ț. E. a depus la dosarul cauzei la data de 14.10.2013 note de ședință prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.1892/08.07.2011 a Judecătoriei Motru pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr.1228/11.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, solicitând totodată, în subsidiar, să se aibă în vedere că cele două sentințe se bucură de o prezumție legală absolută.
Prin încheierea de ședință din 14.10.2013 a fost admisă în principiu cererea de intervenție principală și prin aceeași încheiere de ședință s-a dispus să se solicite de la pârâta comisia locală relații în legătură cu suprafața totală de teren provenită de la autorii părților pentru care au fost emise titluri de proprietate și pentru care există hotărâri judecătorești și dacă la nivelul comisiei locale există rezervă de teren.
Intervenienta a depus note de ședință prin care a arătat că invocă autoritatea de lucru judecat, iar în subsidiar puterea de lucru judecat cu referire la sentința civilă nr.1733/2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.161/2006, sentința civilă nr.1760/2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, sentința civilă nr.1892/2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și sentința civilă nr.1228/2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Având în vedere aceste note de ședință, din oficiu instanța a atașat la dosar copii după sentința civilă nr.1760/2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, respectiv sentința civilă nr.1733/2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.161/2006.
De asemenea, s-a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarelor nr._ al Judecătoriei Motru, nr._ al Judecătoriei Motru, nr.3158/CIV/2005 al Tribunalului Gorj, nr.3206/CIV./2004 al Curții de Apel C., nr.533/CIV/2004 al Tribunalului Gorj și nr._ al Tribunalului Gorj.
Prin sentința civilă nr.2351/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-au respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta comisia locală, excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de intervenientă și excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenientă. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta Ț. E. și s-a admis în parte cererea formulată de reclamata Ț. S. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Slivilești și C. Județeană de fond funciar Gorj.
A fost obligată pârâta comisia locală să întocmească și să înainteze documentația către pârâta comisia județeană în vederea reconstituirii dreptului de proprietate aferent suprafeței de 2,7 ha teren situat pe raza comunei Slivilești, iar în situația în care nu mai există teren disponibil pe raza comunei Slivilești sau pe raza altor comune să se întocmească documentația pentru acordarea de măsuri compensatorii conform art.16 din Legea nr.165/2013, documentația urmând să fie întocmită cu respectarea termenelor prevăzute de art.7 și art.11 alin.1 din Legea nr.165/2013. S-a respins cererea formulată împotriva pârâtei C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și a fost obligată pârâta comisia locală la plata către reclamantă a sumei de 544 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că art.248 C.proc.civ.stabilește că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă cercetarea în continuare a cauzei, iar în cazul în care s-a invocat simultan mai multe excepții instanța va determina ordinea de soluționare.
În acest sens, instanța a arătat mai întâi că, în conformitate cu dispozițiile art.248 alin.4 C.proc.civ. excepțiile invocate au fost unite cu fondul și cum în cauză au fost invocate trei excepții peremtorii de fond s-a determinat mai întâi ordinea de soluționare a acestora, stabilind efectele pe care le produce fiecare excepție invocată, urmând ca în acest fel să aprecieze care dintre excepții trebuie rezolvate cu prioritate.
Cum calitatea procesuală este o condiție generală obligatorie pentru promovarea oricărei acțiuni, instanța a apreciat că urmează a se analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâta comisia locală și apoi asupra excepției lipsei de interes a reclamantei.
Instanța a reținut că probatoriul administrat conduce la concluzia existenței unei cereri de reconstituire formulată de autorul reclamantei, cerere care a și fost validată în anul 1991 fără ca procedura de reconstituire prevăzută de legislația funciară să fie dusă la bun sfârșit prin emiterea unui titlu de proprietate. Recunoscându-se prin Hotărârea Comisie Județene nr.58/1991 atât vocația, cât și întinderea dreptului la reconstituire al autorului reclamantei, reclamanta are calitate procesuală activă în sensul că aceasta poate solicita emiterea unui titlu de proprietate care, în respectarea dispozițiilor art.13 din Legea 18/1991, respectiv art.13 din HG nr.890/2005 se emite pe numele celui care a formulat cerere de reconstituire, urmând ca moștenitorii acestuia să procedeze la o eventuală partajare a dreptului comun. Întrucât reclamanta, prin acțiunea formulată, tinde la obținerea unei hotărâri care să stabilească finalizarea procedurii de reconstituire, instanța a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă.
Așa fiind, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâta C. L. Slivilești pentru aplicarea legii 18/1991.
Cu privire la excepția lisei de interes invocată de intervenientă, excepție absolută de fond și peremtorie, instanța a reținut mai întâi că interesul, conform art.33 C.proc. civ.este o condiție de exercitare a acțiunii civile și reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a unui mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii civile. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual conform art.33 C.proc. civ. și instanța a apreciat că interesul reclamantei este legitim, personal și născut, întrucât tinde la obținerea unui folos practic efectiv al reclamantei, acest interes nu vine în conflict cu legea și urmărește obținerea unui folos practic, concret. Pe lângă dispozițiile art.33 C.proc.civ.în materia interesului specific unei cereri în fond funciar instanța a arătat și faptul că trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr.165/2013.
Astfel, art.11 alin.2 din Legea nr.165/2013 prevede că dacă până la data de 01.01.2016 comisiile locale și județene nu soluționează cererile de reconstituire și nu emit titluri de proprietate persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătorie. Pentru a stabili dacă interesul reclamantei este actual, prin raportare la dispozițiile legale anterior arătate, instanța a menționat că potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.165/2013 persoana care se consideră îndreptățită este persoana care a depus, în termen legal, cerere de reconstituire, dar cererea nu a fost soluționată. În cauză, instanța a reținut că poziția reclamantei prin raportare la legislația funciară este aceea de persoană îndreptățită, întrucât este urmaș al unei persoane căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire, stabilindu-se printr-o hotărâre a comisiei județene vocația și întinderea dreptului la reconstituire al autorului său. Așa fiind, ținând cont și de dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, instanța a apreciat ca nefondată excepția invocată de intervenientă și pe cale de consecință a respins excepția lipsei de interes a reclamantei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a arătat mai întâi că potrivit art.431 alin.1 C.proc. civ. o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și efectul extinctiv al lucrului judecat este de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părților, aceeași cauză și același obiect al cererii de chemare în judecată, fiind asigurată lipsa de contradicție între dispozitivele hotărârilor judecătorești. Pentru a analiza această excepție trebuie să se aibă în vedere condițiile cumulative cerute prin raportare la fiecare sentință civilă invocată de intervenientă, căci identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic, imediat cu cel dedus judecății anterior și formularea aceleiași pretenții, nu numai cu privire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.
Pentru a stabili existența identității de obiect trebuie analizat comparativ acest element al cererii de chemare în judecată cu ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior. În acest sens instanța a reținut mai întâi că sentința civilă nr.1228/2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a avut în vedere o cerere formulată de reclamanta din prezenta cauză în contradictoriu cu intervenienta din prezenta cauză și cu privire la constatarea nulității absolute a două titluri de proprietate emise intervenientei din prezenta cauză, terenul din aceste titluri fiind situat în punctul toponimic Vatra Satului Slivilești, iar cererea a fost respinsă. Cum în prezenta cauză, s-a arătat, reclamanta solicită ducerea la îndeplinire a unei hotărâri a comisiei județene, deși este tot o cerere în fond funciar, nu există identitate de obiect.
Cu privire la sentința civilă nr.1892/2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ instanța a arătat că reclamanta din prezenta cerere a solicitat obligarea comisiilor să reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2800 mp validată prin HCJ nr.58/1991, iar cererea reclamantei a fost respinsă.
Instanța a apreciat că și în această situație nu există identitate de obiect chiar dacă se face referire la aceeași hotărâre a comisiei județene, HCJ nr.58/1991, întrucât prin cererea de față reclamanta solicită întocmirea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate, iar sentința civilă nr.1892/2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ poate avea efect doar în sensul dispozițiilor art.431 alin.2 C.proc.civ.
Sentința civilă nr.1733/2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.161/2006 a constatat nulitatea absolută a trei titluri de proprietate, nulitate absolută pentru un titlu de proprietate și parțială pentru două titluri de proprietate, dispunându-se, totodată, obligarea comisiei locale Slivilești la emiterea titlurilor de proprietate pentru terenurile din aceste titluri de proprietate.
S-a menționat că, deoarece în prezenta cauză reclamanta solicită ducerea la îndeplinire a unei hotărâri a comisiei județene, deși este tot o cerere în fond funciar, nu există identitate de obiect.
În ceea ce privește sentința civilă nr.1760/2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ prin care este obligată comisia locală de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3800 mp, instanța a apreciat că nici în această situație nu se verifică existența autorității de lucru judecat în forma prevăzută de art.431 alin.1 C.proc. civ, fiind vorba despre o altă cauză a celor două cereri de chemare în judecată.
Pentru aceste considerenteinstanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenientă. În ceea ce privește susținerile intervenientei potrivit cărora prezumția prevăzută de art.431 alin.2 C.proc.civ.se soluționează pe cale de excepție, instanța nu a reținut această susținere, arătând că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, sub forma prezumției, se verifică odată cu analizarea pe fond a cererii reclamantei.
Asupra fondului cauzei s-a reținut că autorul reclamantei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin HCJ nr.58/1991 a fost validată această cerere pentru suprafața totală de 5,07 ha, iar din suprafața validată, așa cum arată comisia locală și recunoaște și reclamanta, suprafața de 1,47 ha este situată pe raza comunei B.. Din înscrisurile depuse la dosar de comisia locală rezultă că urmare a validării din anul 1991 și a hotărârilor judecătorești ulterioare s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,8912 ha, rămânând un rest de reconstituit situat pe raza comunei Slivilești de 2,7 ha și nu există rezervă pe teritoriul acestei comune pentru a se putea reconstitui în natură dreptul de proprietate.
În același timp, instanța a reținut că suprafața de 0,8912 ha reconstituită reclamantei în urma unei hotărâri judecătorești trebuie avută în vedere ca urmare a aplicării dispozițiilor art.431 alin.1 C.proc. civ.și care reflectă funcția pozitivă a autorității de lucru judecat. Cum instanțele s-au pronunțat cu privire la această suprafață de teren și au fost emise titluri de proprietate avându-se în vedere aceeași cerere de reconstituire și aceeași hotărâre a comisie județene, instanța a apreciat că această suprafață nu mai poate fi reconstituită reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art.5 lit.h și i din HG nr.890/2005 comisiile comunale de fond funciar înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară și pun în posesie după validarea realizată de către comisia județeană, iar art.6 lit.e și f din același act normativ stabilește în sarcina comisiei județene obligația de a valida sau invalida dreptul de proprietate cu emiterea titlurilor de proprietate.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei instanța a reținut că pârâta comisia locală nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin textele de lege menționate mai sus. Astfel, cererea de reconstituire a fost validată în anul 1991, dar nu s-a procedat la emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie.
Îndeplinirea obligaților de către cele două pârâte, obligații prevăzute de HG nr.890/2005 și de legislația funciară trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr.165/2013, act normativ care, potrivit art.4, se aplică inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Legea nr.165/2013 stabilește la art.2 principiile acordării măsurilor de restituire, în sensul că prevalează principiul restituirii în natură, iar măsurile compensatorii se acordă doar dacă cererile de restituire nu pot fi soluționate în natură. Art.7 din același act normativ stabilește că se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către comisiile județene, respectiv eliberarea titlurilor de proprietate și punerea în posesie de către comisiile locale până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, situație care privește inventarierea terenurilor disponibile conform art.6 din același act normativ.
Cum art.11 din Legea nr.165/2013 stabilește că toate comisiile au obligația de a soluționa cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 01.02.2016, instanța trebuie să aibă în vedere inclusiv aceste dispoziții legale. În aceleași considerente instanța a arătat că în terminologia instituită de art.3 din legea nr.165/2013 reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită, având posibilitatea de a solicita, cu respectarea termenelor instituite de lege, ducerea la îndeplinire a obligațiilor comisiilor locale și județeană. Acest fapt rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.165/2013, text de lege care doar pentru persoana care se consideră îndreptățită instituie un termen de 30 de zile care începe să curgă de la 01.01.2016.
S-a mai consemnat că documentația ce urmează ase reconstitui trebuie să aibă în vedere strict hotărârea de validare din anul 1991 și registrul agricol după care s-a realizat validarea, neputându-se reține susținerile reclamantei potrivit cărora autorul său ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în registrul agricol în satul Sura.
Față de considerentele arătate instanța a apreciat ca întemeiată în parte cererea de chemare în judecată și a admis-o în parte, obligând pârâta comisia locală să întocmească și să înainteze către pârâta comisia județeană documentația premergătoare în vederea eliberării titlului de proprietate aferent suprafeței de 2,7 ha teren situat pe raza comunei Slivilești, iar în situația în care nu mai există teren disponibil pe raza comunei Slivilești sau pe raza altor comune să se întocmească documentația pentru acordarea de măsuri compensatorii conform art.16 din Legea 165/2013, documentație ce va fi întocmită cu respectarea termenelor prevăzute de art.7 și art.11 alin.1 din Legea nr.165/2013.
În ceea ce privește pârâta comisia județeană instanța a apreciat că aceasta nu este în culpă, atâta timp cât nu s-a procedat de către comisia locală la întocmirea documentației conform HG nr.890/2005, așa încât cererea a fost respinsă față de această pârâtă.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată în cauză, instanța a arătat că cerere de intervenție voluntară principală poate fi folosită de un terț care acționează pentru a obține pentru sine un profit în sensul legii, el urmărind să i se recunoască sau să i se stabilească un drept propriu, iar acest drept poate fi el chiar dedus judecății de către reclamant, dar poate fi și un drept strâns legat de cel pretins de reclamant.
În cauza de față reclamata a solicitat să se procedeze la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru autorul său C. B.I., persoană care a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și chiar dacă părțile s-au mai judecat în alte cauze instanța a apreciat că dreptul invocat de intervenientă nu este identic cu cel dedus judecății de către reclamantă. Totodată, dreptul invocat de intervenientă nu este nici strâns legat de cel invocat de reclamantă, fapt ce a rezultat din probatoriile administrate după admiterea în principiu, întrucât intervenienta în dovedirea dreptului său a invocat doar existența unor litigii anterioare cu privire la anumite suprafețe de teren, litigii care, odată finalizate, au stins diferendele dintre părți.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că se cuvin reclamantei, fiind îndeplinite cerințele art.453 C.proc.civ. și a fost obligată pârâta comisia locală la plata către reclamantă a sumei de 544 lei reprezentând onorariu avocat și parțial cheltuieli de transport.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelanta intervenientă Ț. E., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii de intervenție.
În motivare, s-a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea promovată de reclamanta Ț. S. și obligat organul local Slivilești să întocmească și să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 2,7 ha teren situat pe raza comunei Slivilești și s-a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes invocată de către intervenientă, deoarece dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la suprafața de 5400 mp teren agricol din punctul Vatra . deja prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr.161/2006 al judecătoriei Motru, dosarul nr._ al Judecătoriei Motru, dosarul nr._ al Judecătoriei Motru și dosarul nr._ al Judecătoriei Motru. În aceste cauze s-a stabilit că în punctul V. . este îndreptățită doar la suprafața de 1000 mp solicitată de autorul său C. I. în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind nelegală sentința instanței de fond prin care reclamanta urmează să primească suprafața de 5400 mp în punctul V. ..2 Cod procedură civilă reglementează prezumția legală de lucru judecat, ceea ce conduce la ideea că nu este nevoie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză cu dosarele anterioare, ci este necesar ca problema dintre părți să fi fost deja tranșată întru-un litigiu anterior. S-a mai menționat că în condițiile în care pentru punctul Vatra . eliberate intimatei reclamante două titluri de proprietate pentru suprafața totală de 0,4712 ha teren agricol iar aceasta a fost validată cu suprafața de 0,38 ha, aceasta deține deja un excedent de 0,9 ha în punctul respectiv și nu mai justifică interes de a promova acțiunea civilă de față, și sub acest aspect fiind greșit soluționată excepția invocată de intervenientă.
La rândul său, intimata reclamantă Ț. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Astfel, s-a arătat că excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a lipsei sale de interes au fost corect respinse în condițiile în care s-a avut în vedere cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de autorul său și existența unei hotărâri de validare din anul 1991, acte care nu au fost urmate de eliberarea titlului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 și HG nr.890/2005. De asemenea, calitatea sa de persoană îndreptățită la reconstituire derivă din calitatea sa de moștenitor al autorului C. I., iar în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta nu are cum să opereze în condițiile în care obiectul litigiului de față este diferit de obiectul litigiilor în care s-au soluționat litigiile anterioare existente între părți.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că obiectul acțiunii l-a reprezentat întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru terenurile validate prin HCJ nr.58/1991, iar instanța s-a pronunțat asupra acestui obiect. De asemenea, intimata reclamantă a sesizat că în punctul V. . justifică suprafața de 110 mp invocată, iar din litigiile anterioare purtate între părți rezultă că Ț. E. nu a deținut teren in tarlaua 21, ci doar în tarlaua 23, astfel încât nu poate contesta în nici un fel reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatei reclamante în punctul în litigiu.
Analizând apelul de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamanta Ț. S. a chemat în judecată C. L. Slivilești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat organul local Slivilești să întocmească și să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru întreaga suprafață validată în favoarea autorului său prin HCJ nr.58/1991. În urma probatoriilor administrate de către instanța de fond s-a concluzionat că prin HCJ nr.58/1991 autorul reclamantei C. I. a fost validat cu suprafața de 5,07 teren agricol și în momentul de față a rămas 2,71 ha teren agricol pe raza comunei Slivilești cu privire la care nu a fost îndeplinită obligația prevăzută de art.5 din HG nr.890/2005, dispunând, pe cale de consecință, obligarea organului local Slivilești de a îndeplini această obligație, în sensul întocmirii și înaintării documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate în favoarea autorului C. I. cu moștenitor Ț. S..
În cauză a fost formulată cerere de intervenție principală de către intervenienta Ț. E., invocând excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia, în raport de statuările irevocabile din dosarul nr.161/2006 al Judecătoriei Motru, dosarul nr._ al Judecătoriei Motru, dosarul nr._ al Judecătoriei Motru și dosarul nr._ al Judecătoriei Motru.
Tribunalul reține că în cuprinsul cererii de intervenție depusă la filele 132-133 din dosarul de fond intervenienta solicită doar respingerea acțiunii civile promovată de reclamanta Ț. S., cu motivarea că pentru suprafețele de 1000 mp și 800 mp situate in punctul Vatra . menționate anterior s-a stabilit dreptul său de proprietate, însă în condițiile în care este vorba despre o cerere de intervenție în interes propriu (cum a fost explicit intitulată) intervenienta nu invocă un drept propriu care să poată fi valorificat in mod distinct pe cale separată, așa cum impun dispozițiile art.61 alin.1 și 2 și art.62 Cod procedură civilă. Practic, în conformitate cu dispozițiile legale invocate anterior, intervenientul în interes propriu trebuie să deducă judecății un drept propriu care poate să fie identic sau în legătură cu dreptul dedus în cererea principală, dar pe de altă parte acest drept propriu al intervenientului trebuie să poată face obiectul unei judecății separate întru-un dosar distinct.
În cauza de față cererea de intervenție promovată de intervenienta Ț. E. nu a opus un asemenea drept distinct, obiectul cererii de intervenție fiind „respingerea acțiunii civile promovate de reclamanta Ț. S.” și excepțiile invocate in legătură cu cererea principală, aspecte care îmbracă forma unei apărări și nu pot forma obiectul unei judecății separate. În mod corect a fost astfel respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Ț. E. în condițiile în care, după cum s-a arătat, aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.61-62 Cod procedură civilă și fiind, pe cale de consecință, lipsite de relevanță și excepțiile invocate în cuprinsul acestei cereri de intervenție, excepții cu privire la care, dată fiind inadmisibilitatea cererii de intervenție sub aspectul lipsei de obiect, instanța de fond nu mai era ținută să se pronunțe.
Consecință a acestor statuări ale instanței de apel în ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienta Ț. E. asupra lipsei obiectului cererii de intervenție principală, și apelul de față apare ca fiind nefondat deoarece, după cum s-a arătat, acesta vizează, ca și în fața instanței de fond, modalitatea de soluționare a cererii principale (solicitând respingerea cereri principale) și a excepțiilor invocate și nu deduce judecății un drept propriu care să poată fi valorificat pe calea unei judecății distincte.
De altfel, în condițiile în care, după cum s-a arătat, soluția instanței de fond a vizat obligarea organului local la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate (pentru suprafața care a fost validată autorului Cojocau I. și cu privire la care nu s-a eliberat încă titlul de proprietate) fără a se stabili amplasamentul acestui teren, iar organul local nu a promovat o cale de atac în ceea ce privește această soluție, aspectele invocate de către apelanta intervenientă pe cale unui apel principal sunt lipsite de relevanță.
În consecință tribunalul, apreciind că sentința instanței de fond în ceea ce privește soluționarea cererii de intervenție principală formulată de intervenienta Ț. E. a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.61-62 Cod procedură civilă, iar apelul de față este nefondat, în baza art.480 Cod procedură civilă va fi respins apelul promovat de apelanta intervenientă Ț. E..
În baza art.451 Cod procedură civilă va fi obligată apelanta intervenientă Ț. E. la plata către intimata reclamantă a sumei de 521 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocat (500 lei achitat cu chitanța de la fila 22 din dosarul de apel) și contravaloare transport la instanță (21 lei, conform biletelor de călătorie depuse la filele 23-24 din dosarul de apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intervenientă Ț. E. împotriva sentinței civile nr.2351/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă Ț. S. și intimatele pârâte C. L. Slivilești pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Obligă apelanta intervenientă Ț. E. la plata sumei de 521 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă Ț. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, E. C. |
Red.N.B/teh.O.V
6ex/_/Jud.fond Ș.A
| ← Pretenţii. Decizia nr. 761/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
