Fond funciar. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1569/267/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 640/2014
Ședința publică din data de 19 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă Mituța M. împotriva sentinței civile nr. 160 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. S., C. locală de fond funciar Bumbești-Pițic și C. județeană de fond funciar Gorj, având ca obiect nulitate titlu proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă Mituța M. personal și asistată de avocat P. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ pe care o depune în ședință publică, a lipsit intimatul pârât S. I. S. reprezentat de avocat C. S., lipsă fiind și intimatele pârâte C. locală de fond funciar Bumbești-Pițic și C. județeană de fond funciar Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat C. S. pentru intimatul pârât S. I. S. depune la dosar chitanța nr. 205 din 16.06.2014 reprezentând onorariu avocat, apelanta depunând adeverința nr. 1364 din 25.03.1991 emisă de Primăria Orașului Novaci și fila registrului agricol pentru anii 1959-1963 privind pe Sfranciog I..
Av. P. I. pentru apelantă apreciază că este necesară completarea probatoriului în sensul că vecinii din actul de cumpărare sunt diferiți de cei cuprinși în titlul de proprietate, că punctele în litigiu sunt diferite, iar concluziile raportului de expertiză sunt contradictorii.
Avocat C. S. solicită respingerea cererii de probatoriu întrucât cererea de apel nu vizează probele, iar instanța a avut în vedere probele existente la dosar.
Tribunalul, având în vedere cererea de apel, apreciază că apelul este în stare de judecată, urmând a fi avute în vedere aspectele invocate de apărătorul apelantei, cu ocazia analizării criticilor aduse sentinței, astfel că nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat P. I. pentru apelanta reclamantă Mituța M. a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a intra în fondul cauzei și în subsidiar reținerea cauzei pentru rejudecare.
Precizează că acțiunea reclamantei a vizat un teren situat în punctul Măr, suprafața fiind validată prin hotărârea comisiei județene, că nu a avut interesul să atace și actele premergătoare, că instanța de fond n-a cercetat fondul cauzei, reținând în mod eronat că titlul de proprietate vizează terenul din actul de vânzare cumpărare, în condițiile în care vecinătățile din contractul de vânzare cumpărare sunt diferite de cele din titlul de proprietate. Susține că există fizic terenul ce a aparținut intimatului, însă s-a trecut în titlul de proprietate terenul validat recurentei, însă terenul intimatului se află la aprox. 100 m de terenul aflat în litigiu și în acest context n-a avut interes să atace și hotărârea de validare a intimatului.
Că era necesar a fi verificate și cererile de reconstituire și stabilirea dacă terenurile sunt diferite, context in care apreciază că se impune o nouă expertiză.
Avocat C. S. pentru intimatul pârât S. I. S. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, apreciind că sentința este legală și temeinică și în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.
Precizează că la instanța de fond s-a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate emis intimatului pe considerentul că terenul aparține autorului reclamantei.
Arată că reclamanta are titlul de proprietate conform validării în indiviziune cu Sfranciog I., aspect ce s-a avut în vedere de către expert; că recurenta nu a depus acte de proprietate ci un registru agricol, iar intimatul a făcut dovada dreptului de proprietate cu actul din 1943 și raportat la vecinătatea cu numitul C., a fost respectat vechiul amplasament al intimatului, susținând că nu se poate identifica exact amplasamentul.
Concluzionează în sensul că a fost soluționat fondul acuzei, că a fost verificată procedura prealabilă, precum și faptul suprapunerii terenurilor.
În replică, avocat P. I. susține că titlul de proprietate se suprapune peste terenul recurentei, avocat C. I. S. susținând că, dimpotrivă, nu există o suprapunere de teren.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 20.09.2013 sub nr. dosar_, reclamanta Mituța M. a chemat în judecată pe pârâții S. I. S., C. L. de Fond Funciar Bumbești-Pițic și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 25.08.2003, T 7, P 90 pentru suprafața de 1300 mp teren livadă, cu vecinii: la N P. E., la S M. P., la R C. C., la V rest proprietate, precum și a actelor premergătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta este moștenitoarea lui Sfranciog I. și D. M. împreună cu fratele său Sfranciog I. I..
Că autorii lor au introdus în IAS Bumbești-Pițic suprafața de 2,003 ha, conform adeverinței nr.1658 din 05.04.2004 a Consiliului Local Bumbești- Pițic, suprafață validată de C. Județeană Gorj.
Deși suprafața luată de stat a fost validată în întregime, C. L. Bumbești-Pițic a recurs la punerea în posesie ilegal a pârâtului și eliberarea titlului de proprietate a cărui nulitate o solicită.
A mai arătat că în urma partajului cu fratele său, i-a revenit în lot terenul din litigiu, din pct. La Măr.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.III din Legea 169/1997, modificată.
Pentru dovada acțiunii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și testimonială, depunând la dosar, în copie certificată conform cu originalul, adeverința nr.1158 din 05.04.2004 eliberată de Consiliul Local Bumbești-Pițic și adeverința nr.1364 din 25.03.1991 eliberată de Primăria orașului Novaci, titlurile de proprietate nr._ din 05.02.2007 și nr._ din 05.02.2007, sentința civilă nr.1329 din 15.10.2009 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La data de 04.10.2013 C. C. Județeană de Fond Funciar Gorj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
La data de 07.10.2013 pârâtul S. I. S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A invocat excepția lipsei de interes a reclamantei, întrucât aceasta are eliberate acte de proprietate pe întreaga suprafață de teren validată, excepție care a fost unită cu fondul în ședința publică din data de 5.11.2013, la care ulterior pârâtul a renunțat a o mai susține.
A depus la dosar, în copie certificată conform cu originalul, titlul de proprietate nr._ din 25.08.2003, procesul verbal de punere în posesie, HCJ nr.3020 din 18.02.2002 cu tabelul anexă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.48/10.03.2000, un act de vânzare din 1943.
La solicitarea instanței, C. L. de Fond Funciar Bumbești-Pițic a înaintat actele care au stat la baza titlurilor de proprietate eliberate reclamantei și pârâtului.
Pe lângă proba cu înscrisuri, în cauză s-au încuviințat probele testimonială și cu expertiza topo.
Prin sentința civilă nr. 160 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Mituța M. domiciliată în orașul Novaci, . împotriva pârâților S. I. S. domiciliat în orașul Novaci, ., C. L. de Fond Funciar Bumbești-Pițic și C. Județeană de Fond Funciar Gorj și obligată reclamanta la 1300 lei cheltuieli de judecată către pârâtul S. I. S..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._/25.08.2003 eliberat de C. Județeană Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, s-a reconstituit numitului S. P., tatăl pârâtului S. I. S., dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 3.700 mp situat pe teritoriul satului Bumbești-Pițic, . care face parte suprafața de 1300 mp amplasată în T 7 P 90.
La baza eliberării acestui titlu au stat, potrivit celor comunicate de C. L. de Fond Funciar Bumbești-Pițic, cererea nr. 48/10.03.2000, procesul-verbal de punere în posesie nr. 157/12.08.2003, HCJ Gorj nr. 3020/18.02.2002 unde în Anexa nr. 32 la poz. 38 figurează S. P., ca moștenitor al autoarei S. M., cu suprafața de 0,37 ha (filele 50-53).
La dosar, odată cu întâmpinarea, pârâtul a mai depus actul de vânzare din 13.01.1943, încheiat între P. I. R., în calitate de vânzător, și M. I. S., în calitate de cumpărător, pentru un teren lung de 100 m și lat de 10 m, situat în pct. numit în siliște.
Reclamanta a înțeles să se folosească în susținerea acțiunii de titlurile de proprietate nr._/05.02.2007 eliberat pe numele Mituța I. M., Sfranciog I. I. de pe urma autorului Sfranciog I., pentru 9494 mp pe teritoriul .._/05.02.2007 eliberat acelorași moștenitori de pe urma autorului M. D. pentru 5893 mp, pe teritoriul aceleiași comune, precum și sentința civilă nr. 1329/15.10.2009 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, privind ieșirea din indiviziune de pe urma autorilor Sfranciog I. și F., precum și M. D..
La baza eliberării celor două titluri au stat cererile nr. 160/11.03.2000, 182/11.03.2000, procesul verbal de punere în posesie nr. 205/09.01.2007, cu schița aferentă, procesul verbal de punere în posesie nr. 204/09.01.2007, cu schița aferentă, HCJ nr. 3181/14.06.2002 în care la Anexa 50 reclamanta apare ca moștenitor al autorilor Sfranciog I. și M. D., pentru 0,45 ha respectiv 0,88 ha, alături de moștenitorul Sfranciog I. (filele 54-61).
De asemenea, reclamanta a mai depus adeverințele nr. 1658/05.04.2004 eliberată de Consiliul Local Bumbești-Pițic și nr. 1364/25.03.1991 eliberată de Primăria Or. Novaci, copie registru agricol pentru autorul Sfranciog I. aferent anilor 1959-1963 (fila 64).
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. D. G., s-a identificat terenul în litigiu, în suprafață de 1300 mp situat în T 7 P 90, cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat, stabilindu-se că acesta corespunde cu actele premergătoare eliberării, respectiv hotărârea de validare și procesul verbal de punere în posesie.
Totodată, s-a menționat că, raportat la datele tehnice certe, respectiv lățimea și lungimea menționate pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1943, în funcție și de vecinătatea necontestată cu martorul C. P., reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe amplasamentul din actul vechi invocat.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamanta s-a prevalat de mențiunile registrului agricol al autorului său Sfranciog I., care figura cu 0,2 ha în pct La Măr, fără vecinătăți, dimensiuni sau alte elemente de identificare, expertul a arătat că nu se poate stabili amplasamentul acestuia.
S-a mai verificat prin aceeași expertiză dacă amplasamentul reconstituit prin titlul pârâtului se suprapune cu amplasamentul terenului pentru care s-a emis reclamantei titlul de proprietate nr._/2007, răspunsul specialistului topo fiind unul negativ.
În același sens, s-a stabilit că suprafața de 1300 mp în litigiu, înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului, nu se regăsește printre suprafețele atribuite în lotul reclamantei potrivit sentinței civile nr. 1329/15.10.2009 a Judecătoriei Novaci.
Sub aspectul solicitării la reconstituire și validării terenului în litigiu, așa cum a reținut și expertul desemnat, hotărârea comisiei județene prevede doar suprafețele totale de pe urma fiecărui autor și nu face referiri la alte elemente de identificare a amplasamentului iar prin cele două cereri de reconstituire nu se menționează denumirea „La măr”.
Concluziile expertizei, expuse mai sus și însușite de instanță raportat la înscrisurile existente la dosar, s-au coroborat și cu declarațiile martorilor audiați în ceea ce privește vechiul amplasament, respectiv C. T. (fila 81) vecin cu fostul proprietar R. din actul invocat de pârât, martor propus de ambele părți, precum și martorul reclamantei Z. I. (fila 113), din care rezultă că denumirea locului situării terenului în litigiu este În săliște, care corespunde cu mențiunile din actul vechi de proprietate, iar pct. La Măr despre care face vorbire reclamanta, unde ar fi fost vechiul amplasament al autorului ei, menționat și în registrul agricol, nu este același cu În Săliște, ci este diferit.
În baza probelor administrate, a rezultat cu certitudine că suprafața de 1300 mp pentru care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului pârâtului se află pe vechiul amplasament al autorului acestuia, dovedit prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1943, confirmat de martorii audiați, și nu se identifică cu vechiul amplasament al terenului deținut de autorul reclamantei, Sfranciog I., în pct. La Măr, menționat în fila registrului agricol în baza căruia s-a solicitat reconstituirea.
Prin urmare, nu s-a putut reține că ar fi lovit de nulitate absolută titlul de proprietate nr._/2003, în ceea ce privește suprafața reconstituită în T 7, P 90, pentru motivul prevăzut de art. III alin. 1 pct. ii) din Lg. nr. 169/1997, respectiv că ar fi fost eliberat altei persoane, pe vechiul amplasament al fostului proprietar, solicitat de moștenitorii acesta.
În consecință, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 453 C.p.civ., reclamanta a fost obligată către pârâtul S. I. S. la 1300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă Mituța M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a invocat caracterul incert al concluziilor expertizei în baza căruia s-a pronunțat o hotărâre ilegală, fără a intra în fondul cauzei, fără a se cerceta dacă există concordanță între vecinătățile din actul de vânzare cumpărare din 1943 și vecinii din titlul de proprietate deoarece în terenul din actul de vânzare la răsărit figurează C. C., iar în titlul de proprietate C. C., la apus moșt. Gr. Z., iar în titlul de proprietate Hârleață I., în actul de vânzare figurează C. P., iar în titlul de proprietate figurează P. V., la miazăzi în actul de vânzare figurează M. G., iar în titlul de proprietate M. P..
A mai susținut apelanta că terenul în litigiu i-a fost validat, că amplasamentul pârâtului nu poate fi amplasamentul la care ea este îndreptățită, ci cel cuprins în actul de vânzare cumpărare invocat de pârât, care nu este identic cu cel din titlul său de proprietate.
A apreciat defectuoasă motivarea legată de concordanța actelor de proprietate cu actele primare, că în mod greșit a arătat expertul că nu se poate identifica amplasamentul terenului, din moment ce procesul verbal de punere în posesie eliberat apelantei nu a fost atacat, iar contractul de vânzare cumpărare invocat de pârât are alte vecinătăți decât cele cuprinse în titlu. A susținut astfel că probele administrate nu sunt concludente, că terenul în litigiu se află la aproximativ 100 m în diagonală față de terenul reclamantei.
Întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului, a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili cu certitudine dacă pentru terenul ce face obiectul dreptului de proprietate actele de proprietate ale părților se suprapun și să se stabilească cui a aparținut acest teren, raportat și la cererile de reconstituire.
Intimatul S. I. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru amplasamentul cuprins în actul de vânzare cumpărare din anul 1943, iar confuzia apelantei vine din faptul că din expertiza topo efectuată în cauză rezultă că terenul este poziționat față de punctele cardinale la nord est, că menționarea vecinului C. C. în partea de este nu duce automat la concluzia că titlul a fost eliberat pe un amplasament greșit; că amplasamentul reconstituit aparține autorului său rezultă și din actul de proprietate al vecinului de la est C. C., în actul acestuia fiind menționat la apus pe R., vânzătorul terenului intimatului.
S-a făcut referire la declarația dată de C. S., martor însușit și de reclamantă și la cea a martorului Z. I., subliniind în raport de aceste declarații că terenul se află în punctul S. și nu La Măr; a invocat că apelanta nu a depus nicio dovadă cu privire la amplasament ci doar o filă de registru agricol, că împreună cu coindivizarul său a fost pusă în posesie pentru toate suprafețele de tern conform legilor funciare; că instanța de fond a soluționat și aspectul suprapunerii terenului, concluziile expertului fiind cp terenurile nu se suprapun, că în același sens s-a verificat și aspectul suprapunerii cu ternul apelantei în urma ieșirii din indiviziune.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a reiterat aspectele legate de neconcordanța vecinătăților din titlul de proprietate contestat cu cele din actul de vânzare cumpărare și în acest sens, neintrarea în fondul cauzei, susținând că amplasamentul terenului contestat este cel cuvenit apelantei și că raportul de expertiză nu este concludent asupra aspectelor disputate.
A apreciat că nu a fost lămurit aspectul cu privire la suprapunerea terenurilor reconstituite părților.
Tribunalul, reexaminând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, apreciază ca fiind întemeiat apelul pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta Mituța M. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 25.08.2003, T 7, P 90 pentru suprafața de 1300 mp teren livadă, cu vecinii: la N P. E., la S M. P., la R C. C., la V rest proprietate, precum și a actelor premergătoare.
În motivarea cererii, s-a invocat faptul că în calitate de moștenitoare alături de Sfranciog I. au beneficiat de validarea întregii suprafețe de teren pe care autorii lor au introdus-o în IAS Bumbeștu Pițic, iar în urma ieșirii din indiviziune i-a revenit terenul din punctul La Măr, făcând referire la punctul 7 din hotărârea de partaj, așa cum se menționează la răspunsul la întâmpinare.
Pârâtul s-a prevalat pentru dovedirea dreptului de proprietate terenul în litigiu de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8 din 13.01.1943, contract în baza căruia autoarea sa, S. M., a dobândit de la vânzătorul P. I. R. și ternul în suprafață de 1300 mp.
Conform contractului de vânzare cumpărare, terenul avea o lungime de 130 m și o lățime de 10 m, fiind situat în punctul numit S., cu vecinătăți la răsărit C. C., la apus cu moșt. Gr. Z., la miazănoapte cu P. C., iar la miazăzi cu M. G..
Terenul în suprafață de 1300 mp cuprins în titlul de proprietate contestat are ca vecinătăți la nord moșt. Puca V., la est C. C., la sud moșt. M. P. și la vest H. I. și Sfranciog I., fiind situat în T 7 P 89, teren ce a fost reprezentat grafic în anexa nr. 1 a raportului de expertiză.
Este evident că vecinătățile din actul de vânzare cumpărare și cu cele din titlul de proprietate ale intimatului nu corespund; mai mult, în actul de vânzare vechi și raportat la vecinătățile din actul vechi nu rezultă că terenul proprietatea reclamantei s-ar învecina cu terenul proprietatea pârâtului, deși anexa nr. 2 a raportului de expertiză relevă vecinătatea T 7 P 90 proprietatea pârâtului cu T 7 P 89 și această din urmă schiță se raportează la o lungime de 130 mp, deși vecinătatea cu Sfranciog I. conform schiței anexă nr. 1 vizează doar o parte a acestei lungimi.
Expertiza efectuată în cauză nu a lămurit diferențele existente în ceea ce privesc vecinătățile terenului pe de o parte, însă, important în dezlegarea cauzei, legat de interesul în promovarea acțiunii de către reclamantă, era lămurirea deplină a aspectului legat de suprapunerea terenurilor cuprinse în actele de proprietate ale părților, deși concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că suprafața de 1300 mp situată în T 7 P 90 nu se regăsește în una din suprafețele atribuite in lotul reclamantei prin sentința civilă nr. 1329 din 15.10.2009 a Judecătoriei Novaci.
În contextul în care s-a contestat poziționarea în teren a actului de proprietate al intimatului, iar reclamanta a susținut constant că terenul în amplasamentul reconstituit pârâtului se suprapune cu cel pentru care i s-au emis acte de proprietate în procedura fondului funciar și în contextul în care nu este clar dacă s-a respectat de către expert amplasarea în teren a actului de proprietate cu privire la suprafața pentru care se susține că ar exista suprapunere, având în vedere neclaritățile legate amplasamentul terenurilor ce rezultă din analiza comparativă a anexei nr. 1 și a anexei nr. 2 ale raportului de expertiză, se apreciază că nu a fost realizată o completă cercetare a fondului cauzei, urmând ca, în baza art. 480 alin. 3 C.pr.civ., să fie admis apelul, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei noi expertize care să lămurească deplin amplasamentul terenurilor reconstituite prin actele de proprietate părților în procedura legilor fondului funciar cu privire la care se susține că există suprapunere, respectiv urmează a se lămuri dacă la emiterea titlului de proprietate intimatului s-a respectat amplasamentul în raport de actul de vânzare cumpărare din anul 1943 și în caz contrar să se lămurească cum s-a procedat transpunerea acestui act în teren.
Se impune chiar și suplimentarea probatoriului testimonial, apreciindu-se că depozițiile martorilor audiați în primul ciclu procesual nu sunt relevante sub aspectul posesiei terenului de către părți sau autorii acestora anterior deposedării, afirmativ prin introducerea terenurilor în fostul IAS Bumbești-Pițic și în ceea ce privește denumirea punctelor topografice..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă Mituța M., domiciliată în orașul Novaci, ., împotriva sentinței civile nr. 160 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. S., domiciliat în orașul Novaci, ., C. locală de fond funciar Bumbești-Pițic și C. județeană de fond funciar Gorj, având ca obiect nulitate titlu proprietate.
Anulează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G./Tehnored.M.O.
J.f. R.M.F.
7 ex./24 Iunie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 261/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 917/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
