Fond funciar. Hotărâre din 27-02-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 4778/263/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 361/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. T.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant P. S. împotriva sentinței civile nr. 2306 din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant P. S. și intimatul pârât B. I D., lipsă fiind intimații pârâți B. D D., intimații C. L. de fond funciar B., C. Județeană de fond funciar Gorj și intimata intervenientă Țin M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Recurentul reclamant P. S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare conform motivelor de recurs formulate, precizând că instanța nu a respectat îndrumările deciziei de casare impunându-se ca după casare ca expertul să precizeze dacă terenul din titlul de proprietate al pârâților se află pe ternul lui S. M. sau pe ternul recurentului, că expertiza de la dosar are obiective false, fără a se ține cont că în declarația sa B. a arătat că a cumpărat de la S. M..
Precizează că deține adeverință de proprietate, iar decizia de anulare a acesteia este caducă având în vedere că în anul 1997 a existat o sentință ce confirmă legalitatea adeverinței.
Intimatul B. I. D. solicită respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ , reclamantul P. S. a chemat în judecată pârâții B. I. D. și B. D. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 31.01.2003 pentru suprafețele de teren situate în intravilanul satului Bălăcești, tarlaua 1, parcelele 14 și 15, de 1000 m.p.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că cei doi pârâți au cumpărat terenul de 1000 m.p. de la defuncta S. M., dar în fapt se află pe terenul său.
În dovedirea cererii petentul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate atacat și o copie după fila 21 din dosarul_ .
În virtutea rolului activ instanța a solicitat de la intimata comisia locală să comunice actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat.
Cu adresa nr. 6260 din 4.11.2009 intimata comisia locală a comunicat către instanță faptul că titlul de proprietate atacat a fost emis în baza Legii 18/1991, terenul fiind cumpărat de la CAP, iar casa construită înaintea anului 1991.
Față de răspunsul incomplet al comisiei locale instanța a revenit cu adresă către aceasta și au fost comunicate hotărârea de validare, cererea de reconstituire.
Cu adresa 6570 din 30.11.2009 intimata comisia locală a comunicat faptul că titlul de proprietate a fost emis în baza art. 22 și 23 din Legea 18/1991.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție de Țiu M., cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din 8.02.2010.
La termenul de judecată din 1.03.2010 reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților care au fost citați cu mențiunea prev. de art. 225 C.pr.civ., au fost prezenți pentru termenul de judecată din 22.03.2010, termen la care însă reclamantul nu a fost prezent pentru a se administra proba cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 1006 din 26.04.2010 s-a respins acțiunea civilă în fond funciar formulată de reclamantul P. S., în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. D., și intimatele C. L. de Fond Funciar B. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul P. S., iar prin decizia civilă nr. 2605 din 04.11.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond cu îndrumarea ca în rejudecare să se solicite comisiei locale înaintarea la dosar a actelor premergătoare ce au stat la baza eliberării titlului, respectiv cerere de reconstituire, HCJ de validare însoțit de anexa în care numitul B. D. a fost validat; să se efectueze în cauză o expertiză tehnică de specialitate topografie procedându-se la identificarea pe de o parte a terenului cuprins în titlu de proprietate pentru care se solicită nulitatea, iar pe de altă parte a terenului din adeverința de proprietate nr. 477/22.09.1995 prezentată de reclamant, verificându-se astfel dacă actele se suprapun cu privire la terenul în litigiu, în caz afirmativ urmând să se aprecieze asupra legalității titlului de proprietate, iar în cazul în care terenul cuprins în titlu de proprietate nu se regăsește în adeverința de proprietate prezentată de către reclamant se va aprecia asupra interesului justificat de reclamant în promovarea acțiunii. Într-o atare situație reclamantul nejustificând un interes legitim în promovarea acțiunii și să se verifice actele ce au fost avute în vedere cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârâtul B., punctul de vedere exprimat de C. L. B. fiind în contradicție cu titlu de proprietate, astfel prin titlu de proprietate s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate, în schimb prin adresele nr. 6260 din 04.11.2009 și 4570 din 30.11.2009 C. L. B. a comunicat instanței că, titlu de proprietate a fost emis pentru suprafața de 1000 mp. conform art. 22, 23 din Legea nr. 18/1991, că terenul a fost cumpărat de pârât de la CAP, casa fiind construită înainte de anul 1991, în schimb la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă privind cumpărarea de către pârât a unei suprafețe de teren de la CAP, iar în măsura în care în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 22 și 23 din Legea nr. 18/1991 trebuia să se procedeze la constituirea dreptului de proprietate și nicidecum la reconstituire așa cum este cazul în prezenta speță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 03.12.2010 sub nr. dosar _ .
În virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.p.civ. și având în vedere îndrumările instanței de control judiciar, instanța a solicitat intimatei CLFF B. să comunice toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 31.01.2003 emis pe numele lui B. I. D..
Cu adresa nr. 947/28.02.2011, intimata a răspuns la solicitările instanței .
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar de expertul desemnat G. M. ( f. 172).
Prin sentința civilă nr. 2306 din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă cererea principală având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul P. S. cu domiciliul în Tg-J., ., . județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. D., ambii cu domiciliul în Com. B., . și intimatele C. L. de Fond Funciar B. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Țiu M., dom. în com. B., ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 31.01.2003 pentru suprafețele de teren situate în intravilanul satului Bălăcești, tarlaua 1, parcelele 14 și 15, de 1000 m.p. cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost stabilit în favoarea sa prin adeverința de proprietate nr. 477/1995, emisă pe numele autoarei reclamantului, numita P. I. E., pentru suprafața de 6,4450 ha teren validat conform HCJ nr. 1763/24.07.1995( f. 68).
Potrivit prev. de art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Legalitatea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate se examinează în raport de condițiile specifice procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, dându-se eficiența juridică acordată de lege actelor premergătoare, eliberate cu respectarea prevederii Legii nr. 18/1991, cu privire la terenurile în discuție.
În speță, s-a constatat că pârâtului B. I D. i-a fost emis titlul de proprietate nr._/31.01.2003 prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,3920 ha teren situat pe raza satului Bălăcești, .. din care suprafața de 0,2930 ha teren extravilan și 0,1000 ha teren intravilan.
Din adresa cu nr. 947/28.02.2013 emisă de primăria B. s-a reținut că titlul de proprietate nr._/31.01.2003 a fost emis pentru suprafața de 0,1000 ha intravilan în baza disp. art. 22 și 23 din legea 18/1991, fiind terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și grădina din jurul acestora.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G. M.( f.203) a fost identificat terenul în litigiu în suprafață de 1000 mp. și a constatat expertul că acesta se află situat în . și 15 și este înscris în titlul de proprietate nr._/31.01.2003 emis pe numele pârâtului .
A mai constatat expertul că terenul în suprafață de 1000 mp. înscris în titlul pârâtului este cuprins parțial și în adeverința de proprietate nr. 477/1995 cu care reclamantul înțelege să facă dovada că a fost stabilit un drept de proprietate în favoarea sa, respectiv suprafața de 160 mp. ( conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză).
Potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 calitate procesuală activă și interes pentru a solicita în instanță constatarea nulității titlurilor de proprietate și a actelor premergătoare emise în temeiul Legii nr. 18/1991 au primarul, prefectul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.
Sunt considerate persoane care justifică un interes legitim să solicite constatarea nulității titlurilor de proprietate și a actelor premergătoare acelea care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate.
Așadar, pentru a cere anularea unui titlul de proprietate emis în condițiile legii 18/1991, reclamantul trebuie să își justifice dreptul la acțiune fie printr-un alt titlul de proprietate emis în baza legii fondului funciar, fie prin orice alt act prin care dovedește că i-a fost recunoscut, în condițiile Legii 18/1991, dreptul ce îi este lezat prin titlul a cărui anulare o cere.
În cauza de față, instanța a constatat că reclamantul înțelege să justifice interesul de a cere anularea parțială a titlului de proprietate emis pârâtului cu adeverința de proprietate nr. 477/1995, prin care autoarei reclamantului, numita P. I. E., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,4450 ha teren validat conform HCJ nr. 1763/24.07.1995( f. 68).
Potrivit adresei nr. 6729/11.11.2013 emisă și depusă la dosar de CLFF B. ( f. 183) s-a reținut că prin decizia nr. 518/25.02.2013 a Tribunalului Gorj s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 477/1995 emisă pe numele autoarei reclamantului.
Verificând baza de date din sistemul informatic ECRIS, instanța a constatat că prin decizia civilă nr. 518/25.02.2013 stată în dosar nr._ , Tribunalul Gorj a admis recursurile și a modificat sentința civilă nr.2549/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta C. L. B. pentru aplicarea legii 18/1991 a chemat în judecată pârâții C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991, P. S., P. I. și Țiu M. și a constatat nulitatea absolută a HCJ nr.1763/1995 cu privire la art.1, a adeverinței de proprietate nr. 477/1995 și a procesului verbal de punere în posesie eliberat în baza acestor acte pentru suprafața de 6,4450 ha în favoarea autoarei P. E..
Așadar, cu toate că prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză s-a constatat că suprafața de 160 mp este cuprinsă atât în titlul de proprietate emis pârâtului cât și în adeverința nr. 477/1995 emisă autoarea reclamantului, instanța, reținând că această adeverință a fost anulată Decizia Civilă nr. 518/25.02.2013 a Tribunalului Gorj, stată în dosar nr._, a apreciat că reclamantul nu face dovada că i-au fost încălcate drepturile recunoscute în procedura de reconstituire reglementată de legislația funciară prin emiterea titlul de proprietate nr._/31.01.2003 pe numele pârâtului pentru suprafața de 1000 mp. teren, situat în . și 15 .
Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea reclamantului prin care solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_ din 31.01.2003, pentru suprafețele de teren situate în intravilanul satului Bălăcești, tarlaua 1, parcelele 14 și 15, de 1000 mp, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost stabilit în favoarea sa prin adeverința de proprietate nr. 477/1995, emisă pe numele autoarei reclamantului, numita P. I. E., pentru suprafața de 6,4450 ha teren validat conform HCJ nr. 1763/24.07.1995( f. 68).
În privința cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Țiu M., aceasta invocă doar aspectul că are drepturi egale cu reclamantul, fără a face probe în acest sens, având în vedere considerentele expuse mai sus, iar instanța a apreciat că această cerere este la rândul ei neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva sentinței a declarata recurs recurentul reclamant P. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că a solicitat anularea titlului de proprietate a numiților B. D. și B. D. întrucât acesta privește terenul recurentului și nu cel cuprins în parcelele 14 și 15 din tarlaua nr. 1 ce a aparținut lui S. M. de la care pârâții au pretins că au cumpărat, fără însă a arăta actul de cumpărare despre care fac vorbire.
A mai arătat că actul de proprietate prin care face dovada că terenul din titlul de proprietate îi aparține este adeverința de proprietate nr. 477 din 22.09.1995, procesul verbal de punere în posesie și schița terenului depuse la dosar.
A menționat că este vecin cu S. M. de la care au cumpărat pârâții, iar terenul acesteia este ocupat de alte persoane, deci pârâții au mințit că ocupă terenul de la S. M..
A invocat că nu s-au respectat dispozițiile date prin decizia nr. 2605/2012, nesolicitând actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate luându-se în considerare doar susținerile fără suportul probator al pârâților.
S-a criticat motivarea instanței de fond referitoare la anularea adeverinței de proprietate nr. 477/1995 prin decizia Tribunalului Gorj nr. 518/2013 întrucât nu s-a ținut seama de sentința civilă nr. 5818/1997 care a statuat că HCJ 1763/1993 și adeverința de proprietate nr. 477/1995 sunt acte emise conform Legii 18/1991, ceea ce demonstrează că decizia Tribunalului 518/2013 este caducă.
A apreciat ca fiind lipsită de suport probator împrejurarea că pârâții ar ocupa doar 160 mp din terenul recurentului, că instanța de judecată a formulat obiective străine de cauză care au dus la interpretări lipsite de temei, fiind necesar un singur obiectiv și anume unde se află terenul din titlul de proprietate nr._/2003.
S-a criticat sentința pentru respingerea obiecțiunilor formulate de recurent la raportul de expertiză, susținând că nu au incidență în cauză art. 22 și 23 din Legea 18/1991.
S-a criticat și greșita introducere în cauză a intervenientei Țiu M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 31.01.2003 cu motivarea că, deși pârâții în favoarea cărora s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1000 mp au cumpărat acest teren de la defuncta S. M., în fapt ocupă terenul proprietatea reclamantului. Reclamantul a susținut că terenul în litigiu este cuprins în adeverința de proprietate nr. 477 din 22.09.1995.
Prin decizia civilă nr. 2605/2010 prin care a fost casată sentința civilă nr. 1006/2010 pronunțată în primul ciclu procesual, s-a dat îndrumări instanței de rejudecare în sensul de a se solicita comisiei locale actele premergătoare emiterii titlului de proprietate și de a se efectua o expertiză topografică pentru a se identifica pe de o parte terenul cuprins în titlul de proprietate, iar pe de altă parte terenul din adeverința de proprietate nr. 477/1995 verificându-se dacă actele se suprapun, iar în situația în care terenul cuprins în titlul de proprietate nu se regăsește în adeverința de proprietate prezentată de către reclamanta, se va aprecia supra interesului justificat de acesta în promovarea acțiunii.
Instanța de rejudecare, conformându-se indicațiilor Tribunalului Gorj, a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topografice prin care a fost identificat terenul în litigiu în suprafață de 1000 mp ca fiind situat în tarlaua 1, . și înscris în titlul de proprietate contestat, prin aceeași expertiză stabilindu-se că terenul este cuprins parțial în adeverința de proprietate 477/1995, respectiv pentru suprafața de 160 mp.
În mod corect instanța de fond nu a procedat însă la analizarea comparativă a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea părților raportat la existența suprapunerii de teren constatată de expert, întrucât a reținut că prin decizia nr. 518 din 25.03.2013 a Tribunalului Gorj s-a constat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 477/1995 emisă pe numele autoarei reclamantului.
Așadar, în prezent adeverința de proprietate nr. 477/1995 este anulată și ca atare nu mai poate sta la baza justificării interesului reclamantului de a se anula titlul de proprietate emis pârâților.
Susținerea recurentului că prin sentința civilă nr. 5818/1997 s-a statuat asupra legalității adeverinței de proprietate și în acest context nu prezintă relevanță decizia nr. 518 din 25.02.2013 a Tribunalului Gorj (recurentul susținând că este „caducă”), nu este de natură a statua asupra unui interes legitim în cauză al reclamantului în promovarea acțiunii deduse judecății.
Sentința civilă nr. 5818/1997 a fost pronunțată într-un litigiu în care pârâții nu au fost părți și ca urmare a unei plângeri formulate de petenta Țiu M. care, în esență, a solicitat anularea adeverinței de proprietate și a HCJ care a stat la baza emiterii ei, întrucât are calitatea de moștenitor în raport de autorii după care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr.518/2013 s-a constatat nulitatea absolută atât a HCJ nr. 1763/1995, cât și a adeverinței nr. 477/1995, ca urmare a cercetărilor penale ce au vizat falsul săvârșit la întocmirea acestei adeverințe, cauza ce a făcut obiectul deciziei menționate fiind generată de sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru pentru anularea adeverinței de proprietate nr. 477/1995.
Așadar, decizia prin care s-a anulat adeverința de proprietate lipsește de efecte juridice sentința civilă nr. 5818/1997, și de altfel nici nu intră în discuție existența vreunei autorități de lucru judecat sub aspectul legalității adeverinței de proprietate în discuție.
Așadar, în contextul în care actul de care s-a prevalat reclamantul în justificarea interesului legitim în promovarea acțiunii a fost desființat, era lipsită de orice relevanță analizarea legalității titlului de proprietate contestat în baza documentației ce a stat la baza acestui titlu și care a fost emisă în procedura desfășurată la nivelul comisiilor competente în aplicarea legii fondului funciar și, pe de altă parte, nu se mai impunea nici analizarea raportului de expertiză și a pertinenței obiectivelor stabilite pentru efectuarea acestei probe. Este astfel corectă concluzia instanței de fond în sensul că atâta vreme cât adeverință a fost anulată prin decizia civilă nr. 518/25.02.2013 a Tribunalului Gorj, stată în dosar nr._, reclamantul nu face dovada că i-au fost încălcate drepturile recunoscute în procedura de reconstituire reglementată de legislația funciară prin emiterea titlul de proprietate nr._/31.01.2003 pe numele pârâtului pentru suprafața de 1000 mp teren, situat în . și 15.
În concordanță cu cele arătate, în baza art. 312 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant P. S. împotriva sentinței civile nr. 2306 din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. T. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G./Tehnored. M.O.
J.f. E.Ș.V.
2 ex./03 Martie 2014
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 14-04-2014, Tribunalul GORJ | Anulare act. Sentința nr. 44/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
