Pretenţii. Hotărâre din 26-06-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 3209/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 695/2014
Ședința publică din 26 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă S.C. Direcția P. Motru S.A. împotriva sentinței civile nr. 164 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a trecut la soluționarea acestuia având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._, reclamanta S.C. Direcția P. Motru S.A. în contradictoriu cu pârâta S. L., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 803,17 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune restante la data de 30.09.2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta figurează în evidențele contabile ale unității cu un debit restant de 803,17 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune (energie electrică pe casa scării, gunoi menajer, curățenie pe scară) pe care le datorează pentru apartamentul deținut în municipiul Motru, ., ., în care locuiește în calitate de chiriaș.
A susținut că a încercat să stingă litigiul prin mediere, conform certificatului de informare nr. 181/21.11.2013, însă pârâta a fost cea care a refuzat medierea, alegând calea instanței.
A învederat că în contractul de închiriere inițial încheiat între pârâtă și S.C. Direcția P. Motru S.A., nu au fost specificate aceste cheltuieli, iar în anul 2010 au fost încheiate acte adiționale în care se specifică faptul că prestările de servicii se efectuează contra cost, însă aceasta a refuzat să îl semneze, motivând că nu este de acord să plătească aceste servicii.
A mai arătat reclamanta că, pe scara pe care locuiește pârâta, ceilalți chiriași au fost de acord cu clauza introdusă și au semnat actele adiționale. Astfel, a susținut că pârâta refuză cu rea-credință să achite contravaloarea acestor servicii, deși a beneficiat de energie electrică pe casa scării, curățenie și serviciile de ridicare a gunoiului menajer.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1829 din Codul Civil, art. 194 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâta legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta îi impune plata sumei de 803,17 lei, reprezentând 734,38 lei cheltuieli pentru curățenia pe scări și gunoiul menajer și 68,79 lei pentru curentul electric pe casa scării, sume pe care consideră că ar trebui plătite de către proprietarul locuinței, respectiv Consiliul Local Motru, conform capitolului 5, art. 12 care îl obligă să întrețină și să asigure exploatarea în siguranță a spațiilor comune din interiorul clădirii.
Pârâta a menționat că în anul 2002 a încheiat, în calitate de chiriaș, un contract de închiriere cu Consiliul Local Motru, iar nu cu . S.A., care s-a înființat în anul 2010. A susținut că și-a îndeplinit obligația de a achita chiria datorată și utilitățile, având încheiate contracte individuale de prestări servicii cu furnizorii. A susținut că pentru ridicarea gunoiului menajer nu există un contract de prestări servicii cu reclamanta sau un acord care să prevadă ridicarea unei cantități de gunoi menajer aferentă unui locatar, modul de stabilire a acestei cantități, modul de calcul a contravalorii acestor servicii.
La data de 20.12.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în cuprinsul contractului inițial încheiat între părți nu au fost specificate aceste cheltuieli, iar în anul 2010 a fost încheiat un act adițional în acest sens, însă pârâta a refuzat să îl semneze. A precizat că în cuantumul chiriei lunare, stabilit potrivit dispozițiilor Legii 114/1996, nu sunt incluse aceste utilități, valoarea acestora fiind diferită de la o lună la alta.
Prin sentința civilă nr. 164 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. DIRECȚIA P. MOTRU S.A., cu sediul în municipiul Motru, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta S. L., domiciliată în municipiul Motru, . 12, ., județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între Consiliul Local al Municipiului Motru, în calitate de proprietar, reprezentat prin Serviciul Public, și pârâta S. L., în calitate de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 251/13.11.2002 (fila 37) a apartamentului nr. 3, situat în blocul T12, ., pe . Motru, județul Gorj. Respectivul contract a fost încheiat pentru o perioadă de 5 ani.
La data de 09.11.2007, a fost încheiat un nou contract de închiriere, înregistrat sub nr. 2921/09.11.2007 (fila 5), între cele două părți, având același obiect, ce a fost prelungit succesiv, prin actele adiționale nr. 3665/30.10.2008 (fila 39) și nr. 3930/09.11.2009 (fila 7), până la data de 08.11.2014.
Astfel cum rezultă din susținerile ambelor părți și din cuprinsul documentului intitulat act adițional nr. 2 la contractul de închiriere nr. 2921/09.11.2007, Consiliul Local Motru, reprezentat de reclamanta S.C. Direcția P. Motru S.A., a întocmit acest act pentru a modifica unele clauze contractuale, fiind menționat la art. 3 că prestările de servicii (ridicarea gunoiului menajer și femeia de serviciu) se efectuează de către S.C. Direcția P. Motru S.A., contra cost, act adițional care nu a fost semnat de către pârâtă.
În cauza de față, în raport de obiectul litigiului dedus judecății și de data încheierii contractului de închiriere ce face obiectul cauzei (09.11.2007) și a ultimului act adițional semnat de ambele părți (09.11.2009), instanța a reținut că legea aplicabilă este legea în vigoare la această dată, respectiv Codul civil din 1864 și Legea nr. 114/1996 privind locuințele, potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil care prevede, în cuprinsul alin. (1), “contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Totodată alin.(2) dispune că „modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării”, în privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, fiind aplicabile dispozițiile alin. (1).
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că dispozițiile art. 1829 din Noul Cod civil, pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, care statuează, în cuprinsul art. 2, obligația chiriașilor de a contribui la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalațiilor comune, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, cu atât mai mult, cu cât eventuala contribuție a chiriașului la plata acestor cheltuieli (în ceea ce privește cuantumului acesteia, a persoanei responsabile pentru prestarea serviciilor, modalitatea de efectuare a plății) trebuie stabilită de proprietar și chiriaș, în cuprinsul contractului de închiriere.
Instanța a reținut că, prin întocmirea actului adițional nr. 2/16.11.2010 (fila 8), proprietarul, reprezentat de S.C. Direcția P. Motru S.A., a urmărit ca prestarea de servicii de ridicare a gunoiului menajer și femeia de serviciu, să se efectueze de reclamantă, contra cost, însă acest act nu a fost însușit de pârâtă, care a refuzat semnarea sa, astfel că modificarea clauzelor contractului nr. 2921/09.11.2007, în acest sens, nu s-au putut produce.
De asemenea, au fost respinse susținerile reclamantei în dovedirea pretențiilor sale, în sensul că ceilalți chiriași, care locuiesc în același imobil ca și pârâta, au semnat actele adiționale prin care se obligau să plătească serviciile respective, întrucât contractul, prin definiție, reprezintă un acord de voință între două părți, pentru a constitui sau a stinge un raport juridic, iar în lipsa unui astfel de acord, nu pot fi impuse în sarcina pârâtei obligații stabilite, în mod unilateral, de proprietar.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 969 al. 1 din Codul civil din 1864, instanța a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța a respins acțiunea întrucât pârâta a refuzat să semneze actul adițional datorită clauzei introduse la art. 3, motivând că nu vrea să plătească aceste servicii, deși în perioadele anterioare achitase contravaloarea acestor servicii, așa cum rezultă din chitanțele pe care le anexează în copie.
Totodată, s-a susținut că pârâta este de rea credință și refuză să achite contravaloarea serviciilor de care beneficiază în mod direct și obligarea proprietarului la plata cheltuielilor comune nu se justifică, întrucât acestea cad în sarcina celui care a beneficiat efectiv de ele, respectiv chiriașul.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a mai arătat că potrivit art. 14 alin. 5 din OG nr. 40/1999, chiriașul este obligat să părăsească locuința în termen de 30 de zile de la expirarea termenului contractual dacă locațiunea nu s-a reînnoit, iar chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere, aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.
De asemenea, s-au invocat disp. art. 40 din OG nr. 40/1999, concluzionând că potrivit acestor dispoziții legale obligația cheltuielilor comune revine în totalitate chiriașului.
Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și ca inadmisibil susținând că instanța de fond a analizat documentele de la dosarul cauzei și a pronunțat o sentință legală.
Apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare arătând că pârâta recunoaște că este de rea credință și refuză să achite contravaloarea serviciilor de care beneficiază în mod direct.
Tribunalul analizând motivele de apel invocate constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 803,17 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune restante la data de 30.09.2013, motivând că datorează aceste cheltuieli pentru apartamentul deținut în care locuiește în calitate de chiriaș.
Între Consiliul Local al Municipiului Motru, în calitate de proprietar reprezentat prin Serviciul Public și pârâta S. L. în calitate de chiriaș a fost încheiat contractul de închiriere nr. 251 din 13.11.2002, iar la data de 09.11.2007 a fost încheiat un nou contract de închiriere înregistrat sub nr. 2921 din 09.11.2007 între aceleași părți, ce a fost prelungit succesiv prin actele adiționale nr. 3665 din 30.10.2008 și nr. 3930 din 09.11.2009 până la data de 08.11.2014
Este adevărat că prin întocmirea actului adițional nr. 2 din 06.11.2010 proprietarul reprezentat de . SA a urmărit că prestarea de servicii de ridicare a gunoiul menajer și femeia de serviciu să se efectueze de reclamanta contracost, însă acesta nu a fost însușit de pârâtă refuzând semnarea acestuia.
S-a depus la dosarul cauzei de către apelantă actele adiționale la contractele de închiriere încheiate cu ceilalți chiriași care locuiesc în același . scară cu reclamanta, ce au fost semnate de chiriașii.
Din înscrisurile depuse rezultă că pârâta a semnat contractul de închiriere, însă a refuzat semnarea actului adițional încheiat ulterior, în care se specifică că prestările de servicii se efectuează contracost, astfel că tribunalul constată că pârâta beneficiază de energia electrică pe casa scării alături de ceilalți chiriași, de serviciile de ridicare a gunoiului menajer, de serviciul de curățenie care se face zilnic pe scara care locuiește și deci datorează suma de 803,17 lei pe perioada decembrie 2011 – septembrie 2013.
Din centralizatoarele depuse la dosarul cauzei de fond, rezultă că suma de 803,17 lei, se compune din suma de 68,79 lei reprezentând cheltuieli pe casa scării și suma de 734, 38 lei reprezentând cheltuieli comune, pe perioada decembrie 2011 - septembrie 2013.
Art. 1829 Cod civil a introdus pentru chiriașii obligația de a contribui la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalațiilor de folosință comună, precum și la orice alte cheltuieli pe care legea le stabilește în sarcina lor.
În același timp instanța arată că aplicabilitatea acestor dispoziții se regăsește doar după data de 01.10.2011, momentul intrării în vigoare a Codului civil.
Cum art. 1829 Cod civil instituie o obligație legală instanța de apel apreciază că acest text de lege își găsește aplicabilitate chiar dacă există un contract încheiat între părți nepunându-se în discuție regulile de aplicare în timp a efectelor actului juridic întrucât actul juridic încheiat între părți, respectiv contractul de închiriere nu face referire la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalaților de folosință comună.
Având în vedere că nu proprietarul trebuie să fie obligat la plata cheltuielilor comune întrucât acestea cad în sarcina celui care a beneficiat efectiv de ele, respectiv chiriașul, tribunalul urmează a admite apelul și a schimba sentința în sensul că admite acțiunea.
Văzând și art. 480 C.pr.civ.:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. Direcția P. Motru S.A., cu sediul în .. 31, Municipiul Motru, județ Gorj, CUI_ împotriva sentinței civile nr. 164 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. L., CNP_, domiciliată în Municipiul Motru, str. ., ., .,
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata sumei de 803, 17 lei debit restant la data de 30.09.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Iunie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U./Tehnored. L.P.
Jud. fond I.G.S.
5 ex/ 10 Iulie 2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1124/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 781/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
