Grăniţuire. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 3228/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 233/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte M. B.
Judecător Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant O. C V. împotriva sentinței civile nr.1516 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant O. C V., intimații pârâți M. V. și D. D. în nume propriu și ca procurator pentru intimata pârâtă lipsă C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Recurentul reclamant O. C V., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a-i fi admisă acțiunea și obligați pârâții la pretențiile solicitate reprezentând contravaloarea materialului lemnos tăiat de aceștia de pe proprietatea sa.
Intimata M. V.( moștenitoare a intimatului pârât H. V. decedat) a solicitat respingerea recursului ,precizând că nu au fost tăiate de către tatăl său lemne de pe terenul proprietatea recurentului reclamant.
Intimatul pârât D. D. a solicitat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.1516 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul O. C. V., domiciliat în comuna Padeș, ., în contradictoriu cu pârâții C. C., D. D. și H. V., toți domiciliați în comuna Padeș, ..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate, ori după caz săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor și în condițiile în care Codul civil a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011, s-a apreciat că litigiul de față se supune normelor de drept cuprinse în Codul civil de la 1864.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța a reținut că litigiul dintre părți a pornit în data de 09.10.2010 când reclamantul susține că pârâții i-ar fi tăiat trei arbori de esență gorun de pe un teren situat în locul numit ,,Ponorul lui D. – Bahău,,, teren agricol – fânețe și tufăriș.
Că, deși reclamantul și-a intitulat acțiunea ,,grănițuire,, în fapt arată că este proprietarul terenului mai sus menționat, solicitând obligarea pârâților la plata contravalorii lemnelor .Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de d-l expert M. V., completate cu suplimentul la expertiza tehnică judiciară, ca având o suprafață de 3755 m.p., situată pe teritoriul administrativ al comunei Padeș (Ocolul Silvic Padeș) și suprafața de 2058 m.p. situată pe teritoriul administrativ al orașului Baia-de-A. (Ocolul Silvic Baia-de-A.).
Terenul cu vegetație forestieră se află în continuarea terenului agricol ,,pășine,, compus din două parcele, una în suprafață de 6941 m.p., situată pe teritoriul administrativ al comunei Padeș și cea de-a doua în suprafață de 952 m.p. situată pe teritoriul administrativ al orașului Baia – de –A..
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă că reclamantul nu prezintă acte de proprietate încheiate în formă autentică pentru terenul identificat.
În ce privește pe pârâții C. C. și H. V. s-a reținut că aceștia dețin terenuri învecinate cu terenul reclamantului, însă în ce privește pe pârâtul D. D. acesta nu deține nici teren cu vegetație forestieră și nici teren agricol în zona respectivă, aspect care rezultă din concluziile raportului de expertiză .
Având în vedere calificarea acțiunii dată de reclamant, respectiv aceea de grănițuire, instanța a reținut că potrivit disp.art.584 din Codul civil de la 1865 orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, urmând ca cheltuielile grănițuirii să se suporte pe jumătate.
Din economia textului de lege mai sus menționat, rezultă că pentru a putea cere grănițuirea proprietății, reclamantul trebuie să facă dovada calității sale de proprietar asupra terenului în litigiu și în speță, reclamantul nu a prezentat acte doveditoare ale proprietății sale asupra terenului în litigiu, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză deja menționat.
La fila 14 din dosar a fost depusă o adeverință eliberată de Primăria comunei Padeș cu numărul 761 din 03.02.2011 în care se menționează că reclamantul O. V. figurează înscris în Registrul agricol al satului Orzești, poziția de rol nr.117 cu suprafața de 0,64 ha teren fânețe, pășune și tufăriș în locul numit ,,Ponorul lui D. - Bahău,, .
Pe de altă parte și pârâtul Hândea V. este înscris în Registrul agricol al satului Călugăreni la poziția de rol nr.36 unde figurează înscris cu 0,32 ha pășune în punctul numit ,,Bahău,,, așa cum rezultă din adeverința nr.7399/25.10.2012 (fila 44 din dosar).
În același sens s-a reținut că din adeverința nr.1067/03.03.2011 eliberată de Primăria comunei Padeș numita P. Vergina mama pârâtei C. C. a figurat în Registrul Agricol al satului Orzești în perioada anilor 1981-1985 la poziția de rol nr.86 cu suprafața de 1 ar în punctul numit ,,La Bahău,, astfel că atât reclamantul cât și pârâții H. V. și C. C. au avut înscris în Registrul agricol teren în punctul ,,La Bahău,,, însă pentru a face dovada proprietății, mențiunile din Registrul agricol trebuie coroborate și cu alte probe .
A mai reținut instanța că din depozițiile martorilor ascultați în cauză, nu a rezultat că reclamantul ar fi stăpânit terenul în litigiu timpul necesar pentru a opera prescripția achizitivă, pentru a se putea reține că reclamantul este proprietar în virtutea uzucapiunii.
Cum textul art.584 vorbește de proprietarul care poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa și cum părțile nu fac dovada proprietății asupra terenului în litigiu, a fost respins acest capăt al cererii reclamantului.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect acțiunea în pretenții, respectiv obligarea pârâților la contravaloarea lemnelor în sumă de 1000 lei, s-a reținut că în răspunsul la interogatoriu H. V. a arătat că a tăiat un număr de trei arbori esență gorun în luna octombrie 2010, însă susține că arborii se aflau pe terenul său situat în punctul ,,Bahău,, teren cu care figurează în Registrul agricol.
În același sens, la interogatoriul luat pârâtului D. D. la data de 02.11.2012 acesta a arătat că a tăiat trei arbori esență gorun marcați de Ocolul silvic, dar de pe terenul său, nu de pe terenul reclamantului O..
Martorul O. P. I. ascultat la fila 57 din dosar, arată că pârâții au tăiat lemne de gorun, dar nu de pe terenul lui O., lemnele tăiate de pârâți fiind marcate de Ocolul silvic.
Potrivit dispozițiilor art.483 din Codul civil de la 1864, fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile și sporul animalelor se cuvin proprietarului în putea dreptului de accesiune.
Cum în speță reclamantul nu a făcut dovada unui drept de proprietate exclusiv și absolut în sensul disp.art.480 din Codul civil de la 1864, s-a apreciat că acest capăt al cererii sale nu este fondat .
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant O. C V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A arătat că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât pârâții au tăiat de pe proprietatea sa câte trei arbori de esență gorun și ca atare aceștia datorează contravaloarea lemnelor tăiate, susținerile pârâților în sensul că au tăiat lemne de pe proprietatea lor nefiind reale.
A mai arătat recurentul reclamant că terenul de pe care i-au fost tăiate lemnele se află situat în punctul ,,Ponorul lui D. Bahău” și întrucât în recursul formulat recurentul a făcut vorbire și despre grănițuirea proprietății învecinată cu cea a pârâților, i-a fost luată o precizare în ședința publică din 20.01.2014, precizare prin care reclamantul a arătat că prin acțiunea formulată a înțeles să solicite de la pârâți doar pretenții reprezentând contravaloarea lemnelor pe care aceștia le-au tăiat de pe proprietatea sa.
Tribunalul analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate apreciază ca fiind neîntemeiat recursul, pentru cele ce se vor arăta în continuare;
Recurentul reclamant O. C V. i-a acționat în judecată pe intimații pârâți pentru ca aceștia să fie obligați să-i plătească suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea lemnelor de esență gorun pe care aceștia le-au tăiat de pe terenul proprietatea sa din punctul ,,Ponorul lui D. Bahău”.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamantul nu a prezentat acte de proprietate pentru terenul forestier de pe care acesta susține că i-a fost tăiat materialul lemnos de către pârâți, iar din depozițiile martorilor audiați nu rezultă că pârâții au tăiat arbori de gorun de la reclamant; din contră martorul O. P. I. a arătat că pârâții au tăiat lemne de pe terenul proprietatea lor, lemne care fuseseră marcate de către ocolul silvic.
Este de reținut totodată că în urma unor plângeri penale pe care părțile le-au formulat tot pentru sustragere de material lemnos s-a reținut că acestea nu dețin acte de proprietate pentru suprafețele de pe care susțin că s-au tăiat și sustras lemne de esență gorun.
Întrucât una din condițiile existenței dreptului de a fi despăgubit ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de către părți este aceea ca cel care solicită despăgubirile să facă dovada că este titularul dreptului încălcat, precum și săvârșirea faptei prejudiciabile se reține că în speța dedusă judecății reclamantul nu a făcut dovada solicitărilor din cererea de chemare în judecată, astfel că în mod corect acțiunea acestuia a fost respinsă.
D. consecință și văzând și dispozițiile art. 312 c.pr.civ. urmează ca recursul declarat de reclamant să fie respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant O. C V. împotriva sentinței civile nr.1516 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Februarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. B. | Judecător, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. |
Grefier, A. P. |
Red. MB
j.f.B. C D
ex. 2
SL. 19 Februarie 2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul GORJ | Accesiune. Sentința nr. 3677/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
