Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1379/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1379/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 8800/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1379/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. M.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarate de apelanții pârâți IPJ Gorj și M. A. Interne împotriva sentinței civile nr.3822/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar_ în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul reclamant B. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant B. D., asistat de avocat V. I., consilier juridic D. P. pentru IPJ Gorj, lipsă fiind apelantul pârât M. A. Interne și intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, consilier juridic D. P. solicită acordarea unui termen pentru a observa motivele de apel invocate de MAI.
Avocat V. I. se opune, susținând că MAI are aceeași poziție procesuală ca și apelantul IPJ Gorj.
Tribunalul respinge cererea de amânare, având în vedere că apelantului IPJ Gorj i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimatul reclamant, din care rezultă motivele de apel invocate de ambii apelanți, după care constatându-se că nu mai sunt cereri, apelurile fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Consilier juridic D. P. pentru apelantul IPJ Gorj a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului. Arată că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți apelanți, întrucât statul român este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și nu de cei doi pârâți, pe fond titlul de proprietate invocat de reclamant a fost emis contrar legilor fondului funciar, pe teren ce nu se afla în folosința CAP, ci în domeniul public al statului, încă din anul 1970, iar Hotărârea Guvernului 1705/2006 nu face decât să preia inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului în baza hotărârii Comitetului Executiv din 1970. Că nu există documente care să ateste cu certitudine vechiul amplasament al terenului reclamantului pe amplasamentul stabilit prin titlu de proprietate și expertul nu a răspuns tranșant la acest obiectiv. Cu subsecvent respingerii acțiunii în revendicare nu pot fi acordate nici despăgubiri, subzistă lipsa calității procesuale pasive, nu există temei de solidaritate între pârâți, construcțiile au fost realizate cu bună credință și apelantul pârât nu datorează despăgubiri. Că greșit au fost acordate și cheltuieli de judecată, iar solidaritatea între pârâți a fost greșit reținută și pentru acest capăt de acțiune.
Solicită să fie admis și apelul declarat de pârâtul MAI.
Avocat V. I. pentru intimatul reclamant B. D. a solicitat respingerea ambelor apeluri, arătând că apelanții sunt posesorii imobilului revendicat astfel că au calitate procesuală pasivă, fiind înscrise și în Cartea Funciară ca titulare de drepturi cu privire la imobil, titlul reclamantului este mai bine caracterizat, acesta formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate validată prin HCJ nr. 34/1991 conform Registrului Agricol, i s-a emis adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie, fiind pronunțată și o hotărâre judecătorească în acest sens, iar actul vechi de proprietate a fost avut în vedere la întocmirea documentației pentru emiterea titlului de proprietate, titlul de proprietate nu a fost contestat, solidaritatea între pârâți există ca urmare a ocupațiunii și înscrierii în Cartea Funciară, solicitarea dreptului de superficie a fost tardiv formulată iar anterior hotărârii Guvernului 1705/2006 terenul nu era în domeniul public. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu J. la data de 03.06.2013 sub nr._, reclamantul B. D. a chemat în judecată M. Administrației și Internelor prin IPJ Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 500 mp situat în ., tarlaua 3, . N - cu DN 67, la E - cu restul proprietății, la S - cu restul proprietății și la V - cu G. C., obligarea pârâților să ridice de pe teren construcția cu destinația Post de Poliție, cu suprafața construită la sol de 87 mp, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, să fie obligați să-i plătească contravaloarea suprafeței de teren afectate de construcție, la valoarea de piață și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 02.02.2012 a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pe numele B. V. D., în calitate de moștenitor al lui B. D. V. pentru suprafața de 7877 mp, din care 3147 mp teren intravilan, în acel titlu de proprietate figurează la tarlaua 3, . suprafața 587 mp, învecinată la N - cu DN 67, la E - cu restul proprietății sale, la S - cu restul proprietății sale și la V — cu G. C. și că anterior eliberării titlului de proprietate, Comisia locală de fond funciar Arcani a eliberat pe numele autorului său B. D. V. (moștenitor B. V. D.) adeverința de proprietate nr. 1081/06.07.2007 și procesul-verbal de punere în posesie din data de 06.07.2012.
Reclamantul a mai precizat că prin sentința civilă nr. 7929/25 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2010 s-a admis în parte acțiunea formulată și a fost obligată Comisia Locală de fond funciar Arcani să înainteze documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991 pe numele B. D. V..
Reclamantul a arătat că prin intermediul persoanei autorizate, M. N.-D., a realizat documentația cadastrală necesară în vederea înscrierii dreptului său de proprietate cu privire la această suprafață, iar prin încheierea nr._/26.03.2012 a OCPI Gorj a fost respinsă cererea formulată de doamna M. N. D., în calitate de mandatară a sa, privind prima înregistrare a imobilelor, motivat de faptul că imobilul proprietatea sa situat in ., tarlaua 3, parcelele nr. 146, 147, 148, cu privire la care s-a întocmit documentația cadastrală se suprapune cu nr. cadastral deja existent_.
Că, a formulat cerere de reexaminare a încheierii nr._/26.03.2012 a OCPI Gorj, cerere înregistrată în Registrul general de intrare sub nr. 1705/31.05.2012, iar prin încheierea nr._/31.05.2012 s-a dispus respingerea cererii, întrucât există o suprapunere de acte în ceea ce privește imobilul cu nr. cadastral_, menționându-se totodată faptul pot fi aplicabile dispozițiile art. 907-910 Cod civil, că a contestat încheierea OCPI Gorj, acțiunea fiind respinsă prin sentința Judecătoriei Tg-J. nr._ pronunțată în dosarul nr._/318/2012, după care a solicitat OCPI GORJ un extras de Carte Funciară pentru informare cu privire imobilul cu nr. cadastral_ situat în ., extras de CF din care rezultă faptul că S. Român este proprietarul suprafeței de 500 mp teren, proprietate publică dobândit prin lege, cota 1/1 (partea II - Foaia de proprietate).
Reclamantul a mai menționat că Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului încalcă dispozițiile Legii 247/2005, art. 2 pct. 1 și că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991, cerere care a fost validată prin HCJ nr. 34/21. 10.1991.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563 și urm. C Civ., 1516-1518 C.Civ, 453 C. .
La data de 02.07.2013 Direcția Generală Finanțelor Publice, în numele și pentru S. Român, reprezentat prin MFP București a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Ministerului Administrației și Internelor – IPJ Gorj, precizând că raportul juridic dedus judecății există între reclamant și IPJ Gorj, în favoarea acestei entități juridice fiind intabulat dreptul de administrare ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică.
Pârâta a arătat că, potrivit extrasului de carte funciară, imobilul cu nr. cadastral_ situat în ., S. Român este proprietarul suprafeței de 500 mp, teren proprietate publică, modul de dobândire-prin lege, cota – 1/1, partea II- foaie de proprietate, dreptul de proprietate publică având ca atribute, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, obiectul dreptului de proprietate publică fiind insesizabil, dreptul de proprietate publică încetând numai în modurile specifice de încetare prevăzute în știința dreptului civil și literatura juridică de specialitate, ori practica judiciară în materie.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
La data de 05.07.2013 pârâtul IPJ Gorj a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că în mod eronat reclamantul a chemat în judecată IPJ Gorj ca reprezentatul al Ministerului A. Interne, întrucât prin Decizia comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Gorj nr.349/24.11.1970 s-a transmis din administrarea operativă directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al comunei Arcani, în administrarea operativă directă a Ministerului A. Interne, suprafața de 500 mp teren neproductiv, teren pe care a fost edificat Postul de poliție Arcani.
Pârâtul IPJ Gorj a arătat că atât construcția, cât și terenul aferent fac parte din domeniul public al statului, fiind evidențiate ca atare în inventarului bunurilor ce alcătuiesc acest domeniu și întrucât titularul dreptului de administrare al acestui imobil este
M. A. Interne, IPJ Gorj nu poate avea calitate procesuală pasivă în
cauză ca reprezentant al acestuia.
Pârâtul a arătat că în prezent IPJ Gorj nu a fost notificat prin nici un document
oficial întemeiat pe dispozițiile legilor speciale de retrocedare, să elibereze acest
teren sau să achite despăgubiri vreunei persoane și nici nu a fost înștiințată cu privire la faptul că terenul pe care se află construit postul de poliție Arcani face obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, bazată pe prevederile Legii nr. 18/1991 și nici nu le-a fost comunicat vreun document din care să rezulte modul de soluționare a acestei cereri.
Cu privire la documentele depuse la dosar de către reclamant, pârâtul a arătat că, apreciază că acestea nu pot fi conforme cu realitatea, atât timp cât pe terenul respectiv se află sediul unui post de poliție, iar la momentul trecerii în domeniul public al statului, era liber de construcții, el nu putea fi considerat ca fiind curtea unei construcții a reclamantului.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din extrasul de carte funciară depus la dosar reiese că S. Român are intabulat un drept de proprietate publică cu privire la suprafața de teren de 500 mp aflată în litigiu și cu privire la construcția edificată pe acesta.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ Gorj, întrucât pe suprafața de teren de 500 mp în litigiu, este edificată o construcție în suprafață de 87 mp în care funcționează și în prezent Postul de Poliție Arcani.
Reclamantul a precizat că solicită să se judece și în contradictoriu cu M. A. Interne.
La termenul de judecată din data de 04.10.2013 instanța a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a Ministerului A. Interne.
La data de 01.11.2013 pârâtul Ministerului A. Interne a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că apreciază că titlul de proprietate al reclamantului a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii fondului Funciar nr. 18/1991, precum și ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, deoarece procedura acestei legi nu se aplică terenului proprietatea publică a statului.
Pârâtul Ministerului A. Interne a arătat că din extrasul de C.F. nr._ al localității Arcani, S. Român este proprietarul terenului în suprafață de 500 m.p., prin urmare imobilul care face obiectul litigiului aparține domeniului public al Statului Român, în speță fiind aplicabile prevederile Legii nr. 213/24.11.1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul a precizat că din anul 2001 emiterea titlurilor de proprietate a fost condiționată de întocmirea documentației cadastrale cu respectarea prevederilor Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, pentru delimitarea riguroasă a proprietăților și pentru
a fi eliminate suprapunerile și că potrivit dispozițiilor imperative ale art. III alin. 1 lit. b din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.
Pârâtul a arătat că în speță, instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare care poate fi soluționată prin compararea titlurilor, în cadrul căreia sunt cercetate titlurile de proprietate aflate în coliziune, titluri de proprietate prezumate de doctrină și jurisprudență ca fiind valide, iar în prezenta cauză sunt două titluri de proprietate care emană de la același proprietar și, anume, S. Român (H.G. nr. 1705/2006 și Titlul de Proprietate nr._/02.02.2012), urmând a se da preferință titlului de proprietate mai bine caracterizat și anume cel dobândit prin lege, deoarece și-a înscris primul dreptul de proprietate, în anul 2011, în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr.3822/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar_ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, IPJ Gorj și M. Administrației și Internelor.
A fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul B. D., domiciliat în comuna Arcani, . în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN IPJ GORJ, cu sediul în Tg-J., ., Jud. Gorj, S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și M. A. Interne, cu sediul în București, .. 1A, sector 1 .
A fost admis capătul de cerere având ca obiect acțiune în revendicare.
Au fost obligațio pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 mp. teren situat în comuna Arcani, ., tarlaua 3, . N cu DN 67, E-restul proprietății, la S –restul proprietății și la V - G. C..
A fot respins capătul de cerere privind ridicarea construcției cu destinația post de poliție cu suprafața construită la sol de 87 mp și capătul de cerere subsidiar referitor la obligarea pârâților să-i plătească reclamantului contravaloarea suprafeței de teren afectată de construcție.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 1740 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de la data eliberării titlului de proprietate până la data pronunțării prezentei sentințe.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 1680,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 36 alin.1 din codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Prin Decizia comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Gorj nr.349/24.11.1970 s-a transmis din administrarea operativă directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al comunei Arcani, în administrarea operativă directă a Ministerului A. Interne, suprafața de 500 mp teren neproductiv, teren pe care a fost edificat Postul de poliție Arcani.
De asemenea, din extrasul de rezultă că Cartea Funciară a localității Arcani la nr._ s-a consemnat faptul că S. Român este proprietarul terenului în suprafață de 500 m.p. imobil care face obiectul litigiului aparține domeniului public conform Hotărârii Guvernului nr. 1705/29.11.2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, pe suprafața de teren fiind edificată o construcție în suprafață de 87 mp, cu destinația post de Poliție Arcani, MAI prin IPJ GORJ având intabulat un drept de administrare cu privire la aceasta.
Instanța a avut în vedere faptul că în speță suprafața de teren care face obiectul cauzei s-a transmis din administrarea operativă directă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al comunei Arcani, în administrarea operativă directă a Ministerului A. Interne, în anul 1970, iar S. Român a fost înscris în anul 2011, în cartea funciară drept titularul dreptului de proprietate publică asupra acestui imobil, pe care este edificată o construcție în suprafață de 87 mp, cu destinația Post de Poliție, MAI prin IPJ GORJ având intabulat un drept de administrare cu privire la aceasta.
Prin urmare, pârâții IPJ Gorj și M. Administrației și Internelor au legitimare procesuala pasivă în cauză, fiind posesorii imobilului revendicat, iar Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice apare înscris în calitate de titular al dreptului de proprietate publică în Cartea funciară. Împrejurarea că terenul se află sau nu în proprietatea publică a statului, urmează a fi analizată pe fondul cauzei, soluționarea acțiunii în revendicare presupunând examinarea și compararea titlurilor de proprietate ale părților.
Astfel, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, IPJ Gorj și M. Administrației și Internelor, toate aceste entități fiind înscrise în cartea funciară ca titulare de drepturi reale asupra imobilului revendicat de către reclamant.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare, instanța a constatat că art.6 alin.6 cod civil din 2009 și art.5 alin.2 din legea nr.71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din raporturile de proprietate.
În raport de aceste prevederi legale, instanța a constatat incidente în soluționarea acestui capăt de cerere dispozițiile art.563 Cod civil din 2009, în conformitate cu care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dreptul la acțiunea în revendicare fiind imprescriptibil.
Conform dispozițiilor art.249 din Codul de procedură civilă, cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva înaintea judecății, trebuie să o dovedească, regulă care este aplicabilă și în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare. Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, iar pârâtul posesor are o situație pur pasivă, de așteptare, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că reclamantul înțelege să își dovedească această calitate de proprietar a terenului titlul de proprietate nr._ conform căruia acesta este proprietar pe o suprafață de 7877 mp, teren situat pe raza comunei Arcani.
În schimb, pârâtul Ministerului A. Interne a arătat că din extrasul de C.F. nr._ al localității Arcani, rezultă faptul că S. Român este proprietarul terenului în suprafață de 500 m.p., prin urmare imobilul care face obiectul litigiului aparține domeniului public al Statului Român, în speță fiind aplicabile prevederile Legii nr. 213/24.11.1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În cazul în care în cadrul acțiunii în revendicare ambele părți invocă titluri de proprietate, instanța urmează a face o comparație a titlurilor, dându-se efecte titlului mai bine caracterizat.
În cuprinsul sentinței civile nr. 7929/25.11.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._/318/2010 s-a reținut că reclamantul este moștenitorul defunctului B. D. V. așa cum rezultă și din adeverința nr. 1081/06.07.2007 (fila 4) și în baza cererii de reconstituire formulată de reclamant și a actelor de proprietate depuse în susținerea cererii, s-a dispus validarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5, 10 ha, prin HCJ nr. 34/1991 pe numele autorului B. V. și că reclamantul a fost pus în posesie pentru suprafața de 0, 7877 ha, situată pe raza localității Arcani, jud. Gorj, constatându-se că nu s-a emis titlu de proprietate datorită faptului că pe suprafața de 500 m.p. din acest teren, Postul de poliție Arcani are amplasate construcții, așa cum rezultă din adresa nr. 2432/18.11.2010 emisă de pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Arcani (fila 12), în baza unui certificat de dare în folosință.
Instanța a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 7929/25.11.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._/318/2010 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B. D. și a fost obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Arcani să înainteze documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0, 7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991 pe numele reclamantului.
Din cuprinsul actelor care au stat la baza titlului de proprietate al reclamantului (cererea de reconstituire, HCJ nr.34 /1991, anexa de validare, copia registrului agricol 1959-1963 a autorului B. D. V., procesul verbal de punere în posesie și schițele aferente aflate la filele146-152 din dosar) rezultă faptul că este fără îndoială că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul CAP prin cooperativizare, astfel că antecesorul reclamantului a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia, cooperativizarea reprezentând un mod special de dobândire a dreptului de proprietate, iar translația proprietății a operat în puterea legii, iar pentru redobândirea dreptului de proprietate reclamantul a trebuit să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Instanța a avut în vedere faptul că în acest domeniu Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o bogată jurisprudență în cauzele îndreptate împotriva României, în sensul că o decizie administrativă care recunoaște reclamanților, în calitate de titulari, dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se analizează ca o creanță deținută împotriva statului român, fiind considerată ca suficient stabilită pentru a fi calificată drept «valoare patrimonială», pentru a se bucura de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele M. și D. împotriva României ).
De asemenea, Curtea a mai reținut și că deși Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate, odată ce statul a adoptat o soluție, aceasta trebuie pusă în aplicare cu suficientă claritate și coerență, pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea subiectelor de drept privind măsurile de aplicare a soluției respective (cauza P. împotriva României).
Față de cele expuse, instanța a reținut că în cauză autoritățile competente și-au îndeplinit față de reclamant obligația de a-i reconstitui dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, dar acest aspect nu este de natură să le exonereze ulterior de orice răspundere pentru atingeri aduse dreptului reclamantei, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, provenind din fapte ale autorităților.
În speță această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din circumstanțele cauzei reiese clar că autoritățile administrative au fost cele care au creat și întreținut situația litigioasă, eliberând titlul de proprietate al reclamantului în anul 2012, după ce prin Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului au hotărât trecerea suprafeței respective de teren în proprietatea publică a statului. De altfel, instanța a reținut că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului și al punerii sale în posesia terenului, comisia locală era singura competentă să stabilească amplasamentul terenului asupra căruia reclamantul urma să i se reconstituie dreptul, iar acesteia îi revenea deci sarcina să se asigure că terenul în cauză făcea parte din patrimoniul comunal. Prin urmare, instanța a considerat că autoritățile administrative au avut ocazia să verifice îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlului de proprietate și să prevină constituirea unui drept de proprietate contrar legii, aceasta fiind și concluzia Curții europene a drepturilor omului în cauze similare (cauza Gashi împotriva Croației, cauzele G. împotriva România, Hauler împotriva României).
Pe de altă parte, din extrasul de informare cu privire la imobilul cu numărul cadastral_, rezultă că s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate publică în favoarea Statului român, cu un drept de administrare în favoarea Ministerului Administrației și Internelor prin IPJ Gorj, pentru suprafața de 500 mp. situată în tarlaua 3, .> Analizând situația de fapt expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în speța, instanța a constatat cererea reclamantului ca întemeiată cu privire acest capăt de cerere, pentru următoarele argumente:
În cadrul acțiunii în revendicare atât reclamantul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate eliberat în condițiile legii 18/1991, iar pârâții au depus Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului fapt ce a condus la compararea titlurilor de proprietate pentru a se stabili care este cel mai bine caracterizat.
Din cuprinsul raportului de expertiză topo instanța a constatat că există o suprapunere de acte, pentru suprafața de 500 mp, reconstituită în favoarea reclamantului prin titlul de proprietate nr._/02.02.2012, situată în tarlaua 3, . de folosință curți construcții, cu terenul în suprafața de 500 mp, pentru care s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate publică în favoarea Statului român, cu un drept de administrare în favoarea Ministerului Administrației și Internelor prin IPJ Gorj, cuprins în Decizia nr.349/24.09.1970.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că în răspunsul la obiecțiuni aflat la filele 139-140 din dosar expertul tehnic judiciar a apreciază că, referitor la un act din 1927, acesta ar fi putut sta la baza documentelor eliberate ulterior reclamantului de către Comisia Locală Arcani și că, studiind vecinătățile din act din 1927 și titlul reclamantului, se observă apropieri de nume în ambele documente, respectiv G., L. N. și drumul TG. –J.- Costeni (azi DN 67).
În cuprinsul sentinței civile nr. 7929/25.11.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._/318/2010, prin care a fost obligată intimata Comisia Locală de fond funciar Arcani să înainteze documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0, 7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991 pe numele reclamantului, s-a reținut că reclamantul este moștenitorul defunctului B. D. V., așa cum rezultă și din adeverința nr. 1081/06.07.2007 (fila 4) și în baza cererii de reconstituire formulată de reclamant și a actelor de proprietate depuse în susținerea cererii, s-a dispus validarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5, 10 ha, prin HCJ nr. 34/1991 pe numele autorului B. V. și că reclamantul a fost pus în posesie pentru suprafața de 0, 7877 ha, situată pe raza localității Arcani, jud. Gorj, constatându-se că nu s-a emis titlu de proprietate datorită faptului că pe suprafața de 500 m.p. din acest teren, Postul de poliție Arcani are amplasate construcții, așa cum rezultă din adresa nr. 2432/18.11.2010 emisă de pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Arcani (fila 12), în baza unui certificat de dare în folosință.
Având în vedere considerentele sentinței menționate, precum și concluziile raportului de expertiză topo și răspunsul la obiecțiuni aflat la filele 139-140, instanța a apreciat că în cauză nu există nici un dubiu că reclamantul a fost îndreptățit la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991, în care intră și suprafața de teren care face obiectul prezentei cauze.
Instanța a reținut și dispozițiile art. 30 din Legea 7/1996, în conformitate cu care „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credință, cât timp nu se dovedește contrariul”, acest text de lege instituind principiul forței probante a înscrierilor de drepturi reale.
În consecință, pârâții nu se pot prevala de înscrierile din cartea funciară, astfel că titlul de proprietate exhibat de reclamant are prioritate față de extrasul (și înscrierea) de carte funciară, întrucât Legea nr. 18/1991 dispune că reconstituirea dreptului de proprietate se face cu respectarea unei anumite proceduri, în anumite termene, iar pe de altă parte potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 - de modificare și completare a Legii nr. 18/1991 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, drepturile stabilite în mod legal prin titlurile de proprietate nu pot fi atinse și rămân valabile fără nici o confirmare.
Pentru aceste considerente, procedând la compararea actelor de proprietate ale părților, instanța a apreciat că titlul reclamantului este evident mai bine caracterizat și face dovada deplină a proprietății dobândite de reclamant de la un autor, care la rândul său a dobândit dreptul de proprietate, motiv pentru care a admis capătul de cerere având ca obiect acțiune în revendicare și a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 500 mp. teren situat în comuna Arcani, ., tarlaua 3, . N cu DN 67, E-restul proprietății, la S –restul proprietății și la V - G. C..Cu privire la capătul de cerere privind ridicarea construcției cu destinația post de poliție cu suprafața construită la sol de 87 mp și capătul de cerere subsidiar referitor la obligarea pârâților să-i plătească reclamantului contravaloarea suprafeței de teren afectată de construcție, instanța a avut în vedere faptul că reprezentantul pârâtelor a arătat că prin declarația de la fila 65 din dosar reclamantul a solicitat doar revendicarea terenului și lipsa de folosință, fără a face referire la cele două capete de cerere.
Instanța a considerat că, potrivit dispozițiilor art. 132 din Codul de procedură civilă, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. Conform art. 132 și art. 134 din Codul de procedură civilă cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii. Constatând că reclamantul nu a renunțat la aceste capete de cerere, instanța apreciază că în această situație reiterarea lor, la interpelarea instanței care i-a solicitat să își precizeze poziția procesuală, potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă, nu constituie o modificare a acțiunii în sensul art. 132 Codul de procedură civilă.
Instanța a respins capătul de cerere capătul de cerere privind ridicarea construcției cu destinația post de poliție cu suprafața construită la sol de 87 mp și capătul de cerere subsidiar referitor la obligarea pârâților să-i plătească reclamantului contravaloarea suprafeței de teren afectată de construcție arătând că imobilul în care se află sediul de poliție al comunei Arcani, în suprafață de 87 mp este situată pe terenul proprietate al reclamantului, iar conform Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului acest imobil face parte din domeniul public al statului.
Dacă instanța a efectuat compararea titlurilor de proprietate asupra terenului și a constatat că titlul reclamantului este mai bine caracterizat, în cazul construcției situația juridică a acesteia este diferită.
Deși reclamantul a mai menționat că Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 încalcă dispozițiile Legii 247/2005, art. 2 pct. 1, acesta a arătat că nu a contestat-o până în prezent(conform declarației de la fila 54 din dosar). Mai mult reclamantul a solicitat Judecătoriei Târgu J. obligarea Comisiei Locale de fond funciar Arcani să înainteze documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991 pe numele său, știind că o parte din acest teren este ocupată de clădirea postului de poliție, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 7929/25 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2010 .
Instanța a constatat că prin respingerea acestui capăt de cerere se limitează dreptul de proprietate al reclamantului, dar această măsură trebuie să fie suportată și de către reclamant pentru considerentele expuse anterior.
În acest sens instanța a avut în vedere faptul că și în jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului s-a statuat în sensul că diminuarea efectelor unor încălcări nu trebuie să cauzeze alte încălcări excesive (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Pincovâ și Pine, și R. împotriva României) și că erorile autorităților administrative nu trebuie suportate exclusiv de către persoanele în cauză, însă ține cont și de faptul că deși reclamantul este beneficiarul unui titlu administrativ de proprietate mai bine caracterizat, acest drept nu se poate răsfrânge asupra construcției care este un bun cu regim de proprietate publică inalienabil și insesizabil, ce nu poate fi dobândit prin accesiune, motiv pentru care, în această situație și reclamantul trebuie să suporte consecințele sistemului administrativ instituit, în condițiile în care nu a contestat Hotărârea Guvernului nr. 1705/29.11.2006 și a știut înainte de eliberarea titlului de proprietate despre existența construcției.
De asemenea, instanța a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 1740 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de la data eliberării titlului de proprietate până la data pronunțării prezentei sentințe reținând că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință în ultimii trei ani, dispozițiile art. 566 alin. 1 din Codul civil prevăd faptul că pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului considerând că în cazul în care un reclamant deține un titlu de proprietate valabil și a fost privat de folosința terenului său, fără să fi primit despăgubiri sau un teren echivalent, iar autoritățile locale nu au efectuat niciun demers pentru a pune capăt acestei situații, de care se făceau vinovate (cauzele D., și, mutatis mutandis, S. P. împotriva României) i se cuvine contravaloarea lipsei de folosință a acestuia.
Prejudiciul creat constă în lipsirea proprietarului de exercițiul concret al dreptului de folosința pentru teren, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularilor dreptului, astfel încât acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosința se datorează de la data când proprietarul a fost împiedicat în exercitarea prerogativelor dreptului sau de proprietate, respectiv de la data eliberării titlului de proprietate.
Din cuprinsul raportului de expertiză agricolă aflat la filele 116-118 din dosar efectuat în cauză rezultă faptul că lipsa de folosință a terenului este cuprinsă între 2160 lei și 2880 lei (60 de lei lunar), iar reclamantul a arătat faptul că estimează lipsa de folosință a terenului la suma de 2160 lei (fila 134 din dosar).
Deși prin sentința civilă nr. 7929/25 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2010 Judecătoria Târgu J. s-a dispus obligarea Comisiei Locale de fond funciar Arcani să înainteze documentația Comisiei Județene Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 0,7877 ha validată prin HCJ nr. 34/1991 pe numele reclamantului, această sentință nu le este opozabilă pârâților întrucât nu au fost părți în respectiva cauză.
Având în vedere faptul că terenul a fost ocupat de către pârâtul M. Administrației și Internelor, IPJ Gorj și că titularul dreptului de proprietate publică înscris în Cartea funciară este Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că răspunderea civilă a acestora este solidară întrucât dreptul de administrare este un drept real principal cu existență de sine stătătoare iar titularii săi îl exercită în nume propriu în raporturile juridice cu celelalte subiecte de drept, altele decât statul și unitățile administrativ teritoriale. Totodată, răspunderea pe care o antrenează actele sau faptele titularului dreptului de administrare în cadrul circuitului civil este o răspundere proprie, similară cu cea a partenerilor participanți la raportul juridic. Dreptul de administrare este un drept derivat din dreptul de proprietate publică, iar exercitarea acestui drept se poate realiza practic, numai prin intermediul dreptului de administrare.
În cazul raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de administrare și terți, când dreptul de administrare are o natură civilă, devine opozabil erga omnes și poate fi protejat prin toate mijloacele de drept comun. Din acest motiv legiuitorul a înțeles să recunoască legal calitate procesuală activă sau pasivă titularului dreptului de administrare atunci când litigiul se poartă cu terții și are ca obiect acest drept (art. 12 alin.4 din Legea nr. 213/1998), având o natură juridică mixtă, administrativă în raport cu titularii dreptului de proprietate publică, dar și civilă, față de celelalte subiecte de drept.
Pentru aceste motive, instanța a dispus obligarea pârâților să achite reclamantului suma de 1740 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, respectiv pentru 29 de luni, de la data eliberării titlului de proprietate până la data pronunțării prezentei sentințe.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte, instanța, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă a dispus obligarea pârâților să achite reclamantului suma de 1680,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise (onorarii experți, onorari avocat și proporțional pentru capătul de cerere având ca obiect lipsa de folosință).
Împotriva sentinței civile nr.3822/11.06.2014 a Judecătoriei Tg.J. au declarat apel pârâții IPJ Gorj și M. A. Interne,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de apel, pârâtul M. A. Interne a arătat că titlu de proprietate invocat de reclamant a fost emis cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.213/1998 întrucât suprafața de 500 mp aparține domeniului public al Statului Român, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale se face la cererea Consiliului Județean sau a Consiliului Local prin hotărâre a guvernului, astfel că pentru terenul ce a aparținut antecesorului reclamantului și care se află în administrarea apelantului, reconstituirea dreptului de proprietate nu putea fi realizată pe vechiul amplasament, dispozițiile Legii nr.18/1991 interzicând aplicarea procedurii acestei legi pe terenurile proprietate publică a statului.
Că, începând cu anul 2001 emiterea titlurilor de proprietate a fost condiționată de întocmirea documentației cadastrale cu respectarea prevederilor Legii nr.7/1996, iar OCPI Gorj, prin încheierea nr._/2012 a respins cererea reclamantului de înscriere a dreptului de proprietate în Cartea Funciară întrucât documentația cadastrală se suprapune cu numărul cadastral deja existent_, că potrivit art.3, alin.1 lit d din Legea nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.
Apelantul pârât MAI a mai arătat că, fiind proprietarul construcției, S. Român are un drept de superficie.
Apelantul pârât Inspectoratul de Poliție Județean Gorj a susținut prin cererea de apel respingerea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ Gorj și a MAI în raport de prevederile art. 865 alin.1 din C.civ., potrivit cărora obligația apărării în justiție a proprietății publice revine Statului Român, că greșit instanța a apreciat că titlul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat decât a Statului Român, fără a ține seama că înscrierea suprafeței de teren în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al statului s-a făcut în temeiul Deciziei nr.349/24.09.1970 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Gorj, că terenul face obiectul proprietății publice conform art.554 alin.1 C.civ.
Acest apelant a arătat că pe teren a fost edificată în 1970 construcția în care își desfășoară activitatea Postul de Poliție Arcani, structură a IPJ Gorj, terenul fiind proprietate publică a statului anterior emiterii HG nr. 1705/2006, act normativ prin care s-a realizat doar inventarierea bunurilor aflate în proprietatea publică a statului și nu trecerea acestora în domeniul public, iar titlului de proprietate nr._ a fost emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr.18/1991, respectiv art.35 alin.1 din Legea nr.18/1991 și art. 3 din Legea nr.1/2000, potrivit cărora comisiile locale au la dispoziție pentru punerea în posesie numai terenurile aflate în patrimoniul fostelor cooperative de producție la data de 01.01.1990 și terenurile proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, însă terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul CAP din anul 1970, când a fost transmis în administrarea MAI și a fost edificat pe acesta sediul postului de poliție.
Că și prevederile art. III alin.1 lit b din Legea nr.169/1997 sancționează cu nulitatea absolută actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului, iar în cauză nu s-a stabilit identitatea între terenul menționat în contractul de vânzare cumpărare din anul 1927 și terenul pentru care s-a emis titlu de proprietate reclamantului.
Referitor la capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință a terenului, apelantul IPJ Gorj a susținut că a fost greșit admis, neexistând rea-credință a constructorului, iar dispozițiile art.556 alin.1 și art.549 alin.1 C.civ. au fost greșit aplicate, precum și că greșit s-a reținut solidaritatea celor trei pârâți fără existența unui temei de drept justificativ, solidaritatea fiind greșit reținută și în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Intimatul reclamant B. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor apeluri și menținerea sentinței nr.3822/11.06.2014 a Judecătoriei Tg.J., arătând că apelanții pârâți au calitate procesuală pasivă întrucât sunt posesorii imobilului revendicat și apar în cartea funciară ca titulari de drepturi reale asupra acestuia, compararea titlurilor de proprietate s-a făcut în mod corect, titlul de proprietate al reclamantului fiind mai bine caracterizat întrucât are la bază sentința civilă nr.7929/1995, HCJ nr.34/1991, Registrul Agricol din perioada 1959-1963, proces verbal de punere în posesie, terenul a trecut în patrimoniul CAP prin cooperativizare, autorul reclamantului a urmat procedura Legii nr.18/1991 și din raportul de expertiză a rezultat că la baza documentelor eliberate reclamantului a stat actul de proprietate din anul 1927.
Că, despăgubirile în cuantum de 1741 lei au fost corect acordate în temeiul art. 563 C.civ. și art.1382 C.civ., reclamantul fiind privat timp de 29 de luni de folosința terenului prin ocuparea acestuia de către pârâți, iar solidaritatea rezultată din disp.art.1382 C.civ. operează și în cazul cheltuielilor de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile exprimate prin cele două cereri de apel, tribunalul reține următoarele.
Critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților apelanți este neîntemeiată, întrucât calitatea procesuală pasivă a acestora rezultă din deținerea pe care o exercită asupra terenului aflat în litigiu, deținere pe care reclamantul o apreciază ca fiind fără drept, pârâții fiind persoanele împotriva cărora reclamantul a formulat acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.563 alin.1 C.civ.
Atât din susținerile părților, cât și din probele administrate în cauză, este cert că pentru o parte din teren, respectiv terenul în litigiu în suprafață de 500 mp, titlurile invocate de părți se suprapun și instanța era obligată să procedeze la compararea acestora.
Însă, la compararea titlurilor de proprietate instanța de fond a interpretat greșit mențiunile unor înscrisuri invocate de părți.
Astfel, în ceea ce privește dreptul pârâților, instanța de fond a reținut în mod greșit că dreptul acestora izvorăște din Hotărârea Guvernului nr.1705/29.11.2006 și de aici greșit a reținut că terenul se afla până la acea dată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.
Chiar dacă din încheierea nr._/09.11.2011 a OCPI Gorj rezultă înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român prin lege pentru suprafața de 500 mp, menționându-se hotărârea Guvernului nr.1705/29.11.2006, din decizia nr.349/24.09.1970, existentă la fila 14, rezultă că la acea dată Consiliul Popular Județean Gorj a decis transmiterea terenului de 500 mp din . operativă directă a MAI, iar în antetul deciziei s-a menționat că transmiterea se face în baza dispozițiilor Decretului nr.409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, fiind astfel evident că în anul 1970 terenul de 500 mp se afla deja în proprietatea statului,iar HG nr. 1705/2006 reglementează doar inventarul bunurilor din domeniul public al statului.
Greșit a fost interpretată și sentința civilă nr.7929/2010, ca fiind o hotărâre prin care s-a stabilit amplasamentul terenului de 7877 mp, deși din interpretarea sentinței și a dispozițiilor legii fondului funciar rezultă că instanța, la pronunțarea acelei hotărâri a admis acțiunea reclamantului și a obligat comisia să înainteze documentația Comisiei Județene în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 7877 mp, reținând dispozițiile art.5 lit. h și i din HG nr.890/2005 privind obligațiile legale ale comisiilor locale de punere în posesie a persoanelor îndreptățite, întocmire și înaintare către Comisia Județeană a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate, fără însă a stabilii amplasamentul terenului.
Hotărârea Comisiei Județene de validare a dreptului de proprietate stabilește întinderea dreptului de proprietate, nu și amplasamentul. Amplasamentul se stabilește tocmai prin titlu de proprietate și documentația premergătoare și poate fi contestat ulterior de persoanele interesate.
Ca urmare, și soluția adoptată de instanța de fond în ceea ce privește compararea titlurilor de proprietate a fost greșită.
Întrucât terenul de 500 mp se afla în domeniul public al statului, nu se afla în folosința CAP la momentul apariției legilor fondului funciar și nici la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru punerea în posesie în baza acestor legi, iar titlul de proprietate emis reclamantului pentru suprafața de 500 mp, contrar dispozițiilor legii fondului funciar, este afectat de nulitatea absolută prevăzută de art.III, lit.b din Legea nr.169/1997, reclamantul nefiind îndreptățit la eliberarea titlului de proprietate pe acel amplasament, fără însă a se nega întinderea dreptului său de proprietate stabilit prin HCJ nr.34/1991.
Potrivit art. 5 alin.2 din Legea nr.18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă sunt dezafectate din domeniul public.
În raport de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că titlul de proprietate al reclamantului este afectat de nulitatea prevăzută la art.III din Legea nr.169/1997, este evident că dreptul invocat de pârâți în apărare este preferabil celui invocat de reclamant, astfel că acțiunea în revendicare urmează a fi respinsă.
Subsecvent respingerii acțiunii în revendicare, se impune și respingerea capetelor de cerere privind acordarea de despăgubiri și obligarea la cheltuieli de judecată în raport de disp.art.550 alin.1 C.civ. și art.453 C.pr.civ., fără a mai fi necesară analizarea celorlalte critici invocate prin cele două cereri de apel.
Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelurile și va schimba sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, iar în temeiul art. 453 C.pr.civ. va obligat reclamantul intimat la 75 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât IPJ Gorj, reprezentând taxă judiciară în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelanții pârâți IPJ Gorj cu sediul în Tg-J., ., Jud. Gorj și M. A. Interne cu sediul în București, .. 1A, sector 1 împotriva sentinței civile nr.3822/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar_ în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și intimatul reclamant B. D., cu domiciliul în comuna Arcani, ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Obligă reclamantul intimat la 75 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât IPJ Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red C.M.A
11 Decembrie 2014
Thn. . ex
Jud fond A. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 77/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Sentința nr. 852/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
