Revendicare imobiliară. Decizia nr. 702/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 702/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 1956/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 702/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător V. N.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii P. I., . D.,P. I. și P. R., împotriva deciziei civile nr. 483/21.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul P. I. în nume personal și în calitate de administrator pentru . D. asistat de avocat P. R., a răspuns intimata M. M. asistată de avocat E. F. în substituire pentru avocat G. A. C., lipsă fiind contestatorii P. R. reprezentată de avocat P. R., intimata F. M. și intimații Mătiță I. - N., Mătiță D., Mătiță V., Mătiță C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat P. R. pentru contestatori arată că F. M. are calitate de intimat și solicită a se verifica dacă procedura de citare cu aceasta este îndeplinită, tribunalul constată că din eroare s-a menționat F. M. ca și contestatoare și verificând procedura de citare cu aceasta, constată că pentru termenul din 29 mai 2014 aceasta a semnat personal dovada de îndeplinirea procedurii de citare, astfel că în mod corect pe concepta de citare pentru termenul prezent a fost menționat termen în cunoștință, în raport de incidența dispozițiilor art. 153 alin. 1 c.pr.civ., constatându-se astfel că procedura este legal îndeplinită față de toate părțile.
Apreciind contestația în anulare în stare de judecată, întrucât părțile nu mai au de formulat cereri sau de ridicat excepții, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. R., pentru contestatorii P. I., . D. și P. R. solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate și acordarea termenului pentru judecarea recursului, apreciind incidente în cauză motivele de contestație prevăzute de art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. și art. 318 teza a-II-a c.pr.civ.
Referitor la primul motiv de contestație, arată că acesta privește componența completului de judecată și astfel a fost sesizată și inspecția judiciară; că, în vederea soluționării recursului au existat trei termene de judecată, însă la ultimul termen de judecată unul din membrii completului inițial învestit s-a retras, chiar atunci când s-a strigat cauza de față, de la dosar fiind lipsă procesul verbal de înlocuire .
Cu referire la incidența art. 318 teza a II-a c.pr.civ, în mod greșit instanța de recurs nu s-a raportat la dispozițiile hotărârii Tribunalului V. care a stabilit clar, fără nici un fel de interpretare, că s-a dispus rejudecarea recursurilor; că prin decizia contestată se reține că s-a admis contestația în anulare doar pe nepronunțarea pe motivul referitor la lipsa calității procesuale pasive.
S-a mai susținut de apărătorul contestatorilor că nu era posibilă o anulare parțială, fiind o greșeală evidentă, ce trebuie îndreptată prin admiterea contestației în anulare, anularea deciziei tribunalului și fixarea termenului pentru rejudecarea recursului. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat E. F., pentru intimata M. M. solicită respingerea contestației în anulare, susținând că referitor la motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 c.pr.civ., contestația în anulare este inadmisibilă, având în vedere că la termenul la care s-a judecat recursul, recurenții erau apărați și se putea ridica situația componenței completului de judecată în ședința de judecată; că nu ține de regulile referitoare la competență compunerea completului . A subliniat că Tribunalul Gorj a fost competent conform hotărârii de strămutare și că nu intră sub incidența contestației în anulare compunerea completului și că membrii completului care au participat la dezbateri au fost și cei care s-au pronunțat.
Invocă netemeinicia celui de-al doilea motiv de contestație, susținând că instanța de recurs corect a soluționat doar excepția lipsei calității procesuale pasive .
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față.
P. sentința civilă nr. 1096 din 20 martie 2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, s-a admis in parte acțiunea principală precizată ulterior prin cererile de la filele 34, 51, 54, 296 și in ședința publică din data de 30.03.2010 formulată de reclamantul M. G., decedat in timpul procesului, având ca moștenitor pe reclamanta M. M.-G., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. R.-Iustiniana, ., Matita I.-N. și Matita D., Matita V. și Matita Constanta, F. M.; au fost obligați pârâții P. I., P. R. Iustiniana, . să respecte reclamantei M. M.-Gcorgcta dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 76 m.p. teren, situata în mun.Drăgasani, ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., intre punctele A-J-T-B-C-O-P-R-G, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2500/22.07.1997 la BNP C. B. din D. pentru suprafața de 39 m.p. teren, situata în ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F.,, ca S 2 între punctele J-T-O-P, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1361/17.07.2000 la BNP D. E. M. din Dragășani pentru suprafața de 9 m.p. teren, situată în mun. D., ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F. ca S3, între punctele T-B-C-O; s-a constatat nulitatea absoluta parțială a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.4140/17.10.1994 la notariatul de Stat Local Dragășani pentru suprafața de 28 m.p. teren, situată în mun. Dragășani, ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., ca S3, intre punctele S-J-P-R-G; s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2327/8.07.1997 la BNP C. B. din Dragășani pentru suprafața de 9 m.p. teren, situată in mun.Dragășani, ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza intocmit de expert D. M. F., ca SI, intre punctele T-B-C-0 ; au fost obligați pârâții P. I., P. R.-Iustiniana, . să demoleze construcțiile demontabile C2 si C3 de pe terenul in litigiu in suprafața de 76 m.p. teren, situată in mun. Dragasani, ., identificată în Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmită de expert D. M. F., intre punctele A-J-T-B-C-O-P-R-G ; a fost obligată pârâta F. M. să plătească reclamantei M. M. I G. cheltuieli de judecată in suma de 3.000 lei; au fost obligați solidar pârâții P. I., P. R. Iustiniana, . să plătească reclamantei M. M.-G. cheltuieli de judecată in suma de 3.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință ,instanța de fond a reținut următoarele considerente:
P. acțiunea introductivă de instanță, înregistrată sub nr._, reclamantul M. G., din municipiul D., jud. V., a chemat, în judecată pe pârâtul P. I., din mun. D., jud. V., pentru ca prin hotărâre judecătorească, pe calea comparării titlurilor de proprietate, să se constate că titlul său de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare în formă autentică încheiat în data de 03.02 .1958, transcris în registrul de transcripțiuni la data de 04.02.1958 sub nr.50, prin care a dobândit terenul în suprafață de 96 m.p. situat în D., . este mult mai bine caracterizat decât actele de proprietate ale pârâtului P. I., respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, nr.4140/1994 și nr.1361/2000 și pe cale de consecință a solicitat reclamantul M. G. pe celelalte capete de cerere obligarea pârâtului P. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 96 m.p. individualizat mai sus, ocupat în mod abuziv de către pârât, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, nr.4140/1994, nr. 1361/2000 și nr. 2327/1997, precum și evacuarea construcțiilor demontabile ale . D.. ce se află pe terenul cu pricina, al cărei administrator este pârâtul P. I..
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că tatăl său M. S., a cumpărat suprafața de teren ce face obiectul litigiului de la vânzătoarea M. M., prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică în data de 03.02.1958, transcris în registrul de transcripțiuni la data de 04.02.1958 sub nr.50; că după anul 1989 terenul în discuție i-a fost retrocedat abuziv aceleiași vânzătoare, M. M., iar ruda acesteia, F. M., a înstrăinat pârâtului P. I. o parte din terenul cumpărat în anul 1958 de tatăl reclamantului (contractele de vânzare-cumpărare nr. 2500/1997, nr. 4140/1994), iar cealaltă parte lui Mătiță I. (contract de vânzare-cumpărare nr. 2327/1997). Ulterior, Mătiță I. a vândut partea sa de teren tot pârâtului P. I. (contract de vânzare-cumpărare nr. 1361 /2000).
În susținerea cererii sale a arătat reclamantul că actul de proprietate al tatălui său M. S. este un act autentic de vânzare-cumpărare, intrat în circuitul civil încă din anul 1958, necontestat sau desființat vreodată până la data introducerii prezentei acțiuni, iar terenul a fost preluat de către Statul Român abuziv de la autor, fără just titlu.
După anul 1989 reclamantul M. G., în temeiul Legii 10/2001, a solicitat restituirea în natură a proprietății deținute de autorul său, M. S., și preluată abuziv de către stat, astfel că prin sentința civilă nr. 1189/M./2006 pronunțată de Tribunalul V. s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, recunoscându-se astfel dreptul de proprietate al tatălui său.
Reclamantul a mai arătat că, practic terenul în litigiu a fost vândut în anul 1958, de vânzătoarea M. M. autorului său M. S., iar ulterior, moștenitorii acesteia au vândut încă o dată același teren, de această dată pârâtului P. I., iar în aceste împrejurări se impune și constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.2500/1997, nr.4140/1994, nr. 2327/1997 și nr. 1361/2000.
Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 C.civ.
La data de 7.05.2009, prin cererea de la lila 34 dosar, reclamantul M. G. a modificat acțiunea introductiva de instanța in ceea ce privește părțile intre care se poarta litigiul, sens in care a chemat in judecata si pe parata . cu sediul in Dragasani, ., județul V., precizând ca înțelege sa se judece in contradictoriu cu aceasta pe ultimul capăt de cerere, respectiv demolarea construcțiilor demontabile aliate pe terenul reclamantului, sau autorizarea reclamantului să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul P. I. a formulat întâmpinare (filele 36-40 dosar), prin care in principal a solicitat respingerea acțiunii reclamantului M. G. ca inadmisibila, iar in subsidiara solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In motivarea in fapt, cu privire la inadmisibilitatea cererii principale, pârâtul P. I. a invocat in primul rând nesocotirea regulii unanimității in acțiunile in revendicare, apreciind acesta ca este imposibil juridic să se formuleze o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. numai de către unul dintre proprietari. In acest sens a arătat pârâtul că niciun act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun privit in materialitatea sa, fără acordul unanim al coproprietarilor, întrucât atunci când un coproprietar face acte sau fapte juridice in legătura cu un bun aflat în coproprietate fără acordul celorlalți coproprietari, acesta face practic acte sau fapte cu privire la un bun străin patrimoniului sau.
În privința nulității contractelor de vânzare-cumpărare, pârâtul P. I. a invocat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere, motivat de împrejurarea că nu au fost chemați în judecată toți semnatarii acestor contracte, respectiv titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu.
Referitor la capătul 4 al acțiunii - "evacuarea unor construcții" - s-a arătat că este formulat în contradictoriu cu societatea comercială ., care nu este parte în proces.
A apreciat pârâtul că față de dispozițiile art. 134 C.proc.civ., reclamantul nu-si mai poate completa cererea de chemare in judecata chemând în judecată acea societate și ceilalți cocontractanți.
In ceea ce privește fondul pricinii, pârâtul P. I. a arătat că în legătură cu terenul din litigiu a încheiat trei contracte de vânzare-cumpărare: în anul 1994 a cumpărat de la vânzătoarea F. M., o suprafață de 30 m.p.; în anul 1997 a cumpărat de la aceeași vânzătoare F. M. o suprafața de 40 m.p„ în anul 2000 a cumpărat de la vânzătorii Mătiță V., Mătiță C., Mătiță I. N., Mătiță D., o altă suprafață de 33 m.p.
Pârâtul P. I. a apreciat că titlul de proprietate deținut de el pentru| terenul in litigiu este preferabil titlului de proprietate deținut de reclamantul M. G., raportat la faptul ca la momentul judecării contestației împotriva dispoziției primarului, întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, dreptul său de proprietate cu privire la terenul in litigiu era deja intabulat în cartea funciară și deci opozabil "erga omnes"; că titlul său de proprietate a fost dobândit pe cale de cumpărare de la autoarea sa, care este adevăratul proprietar, iar titlul acesteia a fost consfințit prin sentința civila nr.3287/1994, în timp ce reclamantul M. G. a dobândit titlul de proprietate in urma unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001 ; că speței de față îi este aplicabilă ipoteza potrivit căreia, dacă într-un eventual proces de revendicare, autorul unuia ar fi triumfat împotriva autorului celuilalt, atunci acela dintre adversari care deține titlu de la autorul care ar fi triumfat, va avea câștig de cauză.
La data de 4.06.2009 reclamantul M. G. a decedat, fiind introdusă in cauză, la solicitarea mandatarului reclamantului C. G. moștenitoarea reclamantului, M. M.-G. (cerere fila 51 dosar).
P. cererea de la filele 54-55 dosar moștenitoarea reclamantului, M. M. a solicitat introducerea și citarea in cauza și a celorlalte pă rți contractante ale contractelor de vânzare-cumpărare nr.2500/1997, nr.4140/1994, nr. 1361/2000, nr.2327/1997, respectiv P. R., F. M., Mătiță V., Mătiță C., Mătiță I. N., Mătiță D..
Pârâții Mătiță I. N., Mătiță D., Mătiță V. și Mătiță C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, sub aspect strict procedural invocând insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată raportat la valoarea reală a terenului in litigiu.
In motivare, cu privire la inadmisibilitatea cererii principale, pârâții au invocat in primul rând, nesocotirea regulii unanimității in acțiunile in revendicare, apreciind aceștia că acțiunea trebuia promovată de către toți coproprietarii.
De asemenea, cu privire la fondul cauzei, pârâții au apreciat că titlul de proprietate deținut de ei pentru terenul în litigiu este preferabil titlului de proprietate deținut de reclamantul M. G., întrucât titlul lor a fost dobândit prin vânzare-cumpărare autentificată la notariat, iar autoarea lor, F. M. care este adevăratul proprietar, l-a consfințit prin sentința civilă nr.3287/1994, hotărâre care are efecte atât declarative, cât și retroactive; imediat după cumpărare și-au înscris în cartea funciară dreptul, făcându-l opozabil erga omnes, în timp ce reclamantul M. G. a dobândit titlul de proprietate in urma unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
De asemenea, pârâții au arătat că în temeiul dispozițiilor ari. 1337 C.civ., art.60-63 C.proc.civ., înțeleg să cheme în garanție pe vânzătoarea F. M..
Legal citata, pârâta-chemată în garanție F. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului M. Ghcorghe ca neîntemeiată.
În argumentare aceasta a arătat că a moștenit de la autorul sau, M. H., decedat in anul 1944, mai multe imobile, printre care și un teren in suprafața de 409 m.p., situat in mun. Dragasani, ., județul V.. Din acest teren, o parte de 300 m.p. i-a fost restituit in anul 1993 prin hotărâre judecătoreasca, iar ulterior l-a vândut cumpărătorilor pârâți P. si Matita.
Garanta F. M. susține in continuare că terenul cumpărat in anul 1958 de autorul reclamantul M. S., de la mama sa, M. M., nu face parte din suprafața de 409 m.p. moștenită de garantă de la tatăl sau, M. H. și ulterior vândută pârâților P. si Matita, ci provine de la autoarea Aristița A., conform contractului de vânzare-cumpărare nr.163/1948 și este situat in partea de Nord a terenului moștenit de la tatăl sau, M. H..
Astfel, imobilul teren de 90 m.p și casă, cumpărat in anul 1958 de autorul reclamantului, M. S., a fost dobândit de vânzătoarea M. M. in timpul văduviei sale prin cumpărare și nu prin moștenire legală de la autorul (soțul) său, M. H..
Garanta F. M. a arătat în continuare ca la data deschiderii succesiunii tatălui sau, M. H., nu era in vigoare legea privind rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, astfel ca unica moștenitoare a fost declarată F. M., minora la acea data, iar tutore al acesteia, mama sa M. M..
A apreciat ca terenul proprietatea reclamantului ce face obiectul litigiului se află în prezent sub construcția Cooperativei Avântul Dragășani și nu se suprapune eu terenul vândut pârâților P. si Matita.
P. cererea de la fila 296 dosar, moștenitoarea reclamantului, M.-G., a precizat ultimul capăt al cererii principale, în sensul că a solicitat demolarea si ridicarea construcțiilor ușoare C2 si C3 identificate în raportul de expertiza întocmit de expert C. L. in dosarul nr._ .
Fiind contestată de către pârâți, evaluarea terenului din litigiu făcută de reclamant în vederea stabilirii timbrajului, din oficiu instanța a efectuarea unei expertize tehnice specialitatea evaluare proprietăți imobil: având ca obiect evaluarea terenului in suprafața de 96 m.p. ce face obiectul litigiului, in vederea stabilirii taxei de timbru.
In cauza au fost administrate proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica specialitatea topografic geodezie si cadastru.
Analizând probatoriul administrat in cauza, prin prisma normelor incidente, instanța a apreciat ca fiind întemeiata cererea reclamantului.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.163/16.04.1948, Aristița M A. vinde numitei M. H. M., mama garantei F. M., un teren situat in Dragasani, județul V. în piață, in suprafața de cca. 96,20 m.p., cu vecinii: la N-I. I., E-Piață, S- most. H. M., V-Rest proprietate, teren ce fusese dobândit de vânzătoarea Aristita A. prin moștenire de la soțul sau, M. A., conform testamentului autentificat de Judecătoria de P. Mixtă Dragășani, sub nr.591/13.10.1944.Ulterior, aceasta suprafața de teren este vândută de M. H. M. autorului reclamantului, M. S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/05.02.1958. Expertiza a identificat in teren și suprafața de 421 m.p. teren cumpărat de tatăl garantei F. M., respectiv H. D. M., de la ânzătoarea S. G.P. prin actul de vânzare din 6.02.1924 si transmis prin moștenire legala garantei F. M., ca fiind situat in partea de sud a terenului in litigiu.Terenul vândut de F. M. pârâților P. și Matita nu face parte din suprafața de 421 m.p. dobândită prin moștenire legală de la autorul său H. D. M., ci din suprafața cumpărata de mama sa, M. H. M. de la vânzătoarea Aristita A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 163/16.04.1948 si care fusese deja vândut de autoarea M. H. M. autorului reclamantului, M. S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/05.02.1958.
Astfel, terenul vândut de F. M. pârâților P. I. si P. R.-Iustiniana prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2500/22.07.1997 la BNP C. B. din D. se suprapune suprafeței de 96 m.p. ce face obiectul litigiului, pentru o porțiune de 39 m.p. teren, situata in mun. Dragasani, ., identificata in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., ca S 2, intre punctele J-T-O-P. Terenul vândut de F. M. pârâților Matita V. si Matita Constanta, Matita lon-N. si Matita D. prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.2327/8.07.1997 la BNP C. B. din Dragasani se suprapune suprafeței de 96 m.p. ce face obiectul litigiului pentru o porțiune de 9 m.p. teren, situata in mun. Dragasani, ., identificata in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., ca SI, intre punctele T-B-C-O. Terenul vândut de Matita V. si Matita Constanta, Matita I.-N. si Matita D. paratului P. I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 136l/l7.07.2000 la BNP D. I. M. din Dragasani se suprapune suprafeței de 96 m.p. ce face obiectul litigiului pentru o porțiune de 9 m.p. teren, situata in mun. Dragasani, ., identificata in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., ca S1, intre punctele T-B-C-O.
Terenul vândut de F. M. pârâtului P. I. prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.4140/17.10.1994 la Notariatul de Stat Local Dragășani se suprapune suprafeței de 96 m.p. ce face obiectul litigiului pentru o porțiune de 28 m.p. teren, situată in mun. Dragășani, ., identificată in Anexa 3 la completarea la raportul de expertiza întocmit de expert D. M. F., ca S3, intre punctele S-J-P-R-G.
Că,terenul în litigiu dobândit de autorul reclamantului, M. S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/05.02.1958 de la vânzătoarea M. M., a fost preluat fără titlu de stat, motiv pentru care la apariția legilor proprietății reclamantul M. G. a notificat unitatea deținătoare, în speță Primăria Municipiului Dragasani, solicitând restituirea in natura.
P. sentința civila nr.1189/M./2006 pronunțata de Tribunalul V. s-a dispus restituirea in natura a terenului in litigiu in beneficiul reclamantului M. G..
Conform raportului de expertiza întocmit in dosarul nr._, pe terenul in litigiu pârâții P. I., P. R. Iustiniana si . au amplasat trei construcții: CI, C2 si C3, ultimele doua fără autorizație si ușor demontabile.
In acest sens, instanța a apreciat ca la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare contestate, terenul in litigiu nu se mai afla in patrimoniul vânzătoarei F. M., fiind vândut de aceasta (M. H. M.) încă din timpul vieții, tatălui reclamantului, M. S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/05.02.1958.
În aceste condiții, la data deschiderii succesiunii autoarei M. M., terenul nu se mai afla in patrimoniul defunctei, neputând fi transmis astfel, prin moștenire legala, vânzătoarei garante F. M..
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs P. I., P. R. și ., precum și F. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă 142 R/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ au fost respinse recursurile declarate de pârâții P. I., P. R., . Și F. M., prin procurator F. V., împotriva sentinței civile nr. 1096 din 20 martie 2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, ca nefondate.
Au fost obligați recurenții în solidar la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M. M..
Pentru a pronunța această decizie s-a avut în vedere ca motive de recurs:
-În recursul întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., pârâții P. I., P. R. și ., au criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește nepronunțarea asupra excepției lipsei de interes a reclamantei;
-Totodată, deși instanța de fond putea să-i acorde reclamantei un singur termen de judecată pentru precizarea acțiunii, aceasta nu a sancționat atitudinea reclamantei care, pe parcursul a doi ani, a tot precizat acțiunea și a renunțat în mod expres cu privire la unele capete de cerere. Cu toate că reclamanta a renunțat în mod expres la acțiunea în revendicarea suprafeței de 96 mp., instanța de fond a obligat pârâții să-i respecte acesteia dreptul de proprietate asupra unui teren, în suprafață de 76 mp. Dacă instanța ar fi procedat la compararea titlurilor de proprietate, astfel cum a solicitat reclamanta, ar fi constatat că titlul autoarei vânzătoarei datează din anul 1924, spre deosebire de cel al reclamantei, care nu provine decât din anul 1958.
-Cel de-al treilea motiv de recurs se referă la nepronunțarea instanței fond asupra excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare promovată de un singur moștenitor, respectiv de M. G., decedat, și ulterior de M. M., în condițiile în care există și alți moștenitori ai autorilor acestora.
-P. motivul patru de recurs se invocă excepția nepronunțării de către instanța de fond asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâții Mătiță I. și Mătiță D., motiv de casare cu trimitere.
-În mod greșit, instanța de fond a respins cererea de refacere a raportului de expertiză cu aplicarea pe teren a celor două acte vechi de proprietate, în condițiile în care, cu rea credință, expertul a constatat alte dimensiuni ale imobilului în litigiu decât cele rezultate din înscrisuri.
-Greșit instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4140/1994, atribuind reclamantei, terenul de sub construcția cu etaj pentru care recurenții dețin autorizație de construcție emisă în mod legal, în plus, în cauză operând uzucapiunea (invocata de recurenți) pârâții exercitând o posesie de peste 10 ani.
-În ceea ce privește recursul formulat de pârâta F. M., tribunalul constată că motivele acestuia sunt identice cu primele cinci motive din recursul pârâților P..Fiind vorba de aceleași motive de recurs invocate de pârâți, tribunalul le-a analizat împreună, făcând acolo unde se impune, mențiunile necesare, în raport de calitatea părților.
S-a reținut că primul motiv de recurs invocat de pârâții P. I., P. R. și F. M. este nefondat.
Că, excepția lipsei de interes a reclamantei asupra căreia aceștia pretind că instanța de fond nu s-a pronunțat, a fost invocată de pârâții Mătiță I. N., Mătiță D., Mătiță V. și Mătiță C. prin cererea de la fila 135 dosar. În această cerere se invocă excepția lipsei de interes a reclamantei de a solicita nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu nr.2327/8 iulie 1997 pentru motivul că aceasta ar avea îndreptățirea să ceară nulitatea acestui act doar pentru suprafața de 33 m.p. din cei 230 m.p. care au făcut obiectul contractului, deoarece numai această suprafață i-a aparținut acesteia, după cum se motivează în acțiunea principală.
Pentru a răspunde acestui motiv de recurs, tribunalul a avut în vedere calitatea recurenților, obiectul contractului nr.2327/1997 și soluția pronunțată de instanța de fond.
Astfel, părți în contractul nr.2327/1997 sunt F. M., în calitate de vânzătoare și pârâții Mătiță. Pe de altă parte, în cauză, pârâții Mătiță, prin cererea de la fila 88 dosar, au formulat o cerere de chemare în garanție a pârâtei F. M..
P. soluția pronunțată de judecătorie, acțiunea principală a fost admisă în parte, dispunându-se între altele constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.2327/1997 pentru suprafața de 9 m.p. În același timp instanța a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 1361/2000 încheiat între pârâții Mătiță, în calitate de vânzători și pârâtul P. I., în calitate de cumpărător, pentru același teren de 9 m.p.
În aceste condiții niciunul din recurenți nu justifică un interes (în sensul de folos practic imediat) în invocarea acestui motiv de recurs. Având în vedere raporturile juridice născute între reclamantă și pârâți, pe de o parte și între pârâții Mătiță și pârâții P. și F., pe de altă parte, cât și faptul că pârâții Mătiță nu au formulat recurs, este evident că recurenții nu justifică un interes.
În privința pârâților-recurenți P. I. și P. R., aceștia nu au interes să susțină o excepție în care se invocă nulitatea contractului nr.2327/1997 doar pentru 33 m.p., de vreme ce aceștia nu au fost părți în contractul în discuție. Mai mult decât atât, instanța a desființat contractul nr.2327/1997 și contractul nr. 1361/2000 (încheiat între pârâții Mătiță și pârâtul P.) doar pentru suprafața de 9 m.p., ceea ce este oricum mai puțin decât suprafața de 33 m.p. în limitele căreia se pretindea că cererea este corectă.
În privința recurentei F. M., tribunalul a reținut că în raport cu pârâții Mătiță, aceasta are calitatea procesuală de persoană chemată în garanție, așa cum rezultă explicit din cererea formulată de această pârâtă la fila 88 dosar.
Cererea de chemare în garanție nu a fost admisă, iar așa cum se arăta deja, pârâții Mătiță nu au formulat recurs. P. urmare, recurenta nu justifică un interes personal în susținerea acestui motiv.
Cu privire la a doua critică din recursurile pârâților, instanța a reținut că judecătoria nu a depășit limitele învestii sale și s-a pronunțat asupra aceea ce i s-a cerut. Este adevărat că la lila 34 dosar, reclamantul a declarat că renunță la judecată cu privire la capătul de cerere care avea ca obiect revendicarea, însă în încheierea de la fila 130 dosar se consemnează expres că acțiunea principală are și capăt de cerere în revendicare. În acea ședință au fost prezenți pârâții- recurenți care au avut și apărare calificată, niciunul din aceștia neavând eventuale obiecțiuni.
În dosar, așa cum rezultă și din considerentele sentinței, instanța a analizat (administrând un vast probatoriu) titlurile invocate de părți și concluzionând argumentat (filele 5-7 din sentință) că sunt îndeplinite condițiile art.480 Cod civil, dând întâietate deci titlului invocat de autorul reclamantei. Instanța de fond corect a avut în vedere statuările anterioare care au putere de lucru judecat, respectiv sentința civilă nr. 1189/M./2006 a Tribunalului V. prin care s-a dispus restituirea în natură către autorul reclamantei a terenului ce face obiectul prezentului dosar, motivat de faptul că acesta dobândise dreptul de proprietate cu privire la teren în anul 1958 prin act autentic. Critica este deci nefondată.
A reținut tribunalul că susținerile din motivul trei de recurs sunt neîntemeiate.
Recurenții critică greșit că instanța nu a pus în discuție excepția ridicată de aceștia la fila 36 dosar, prin care se susținea că acțiunea în revendicare este inadmisibilă pe motiv că nu a fost promovată de toți moștenitorii autorului M. S.. În încheierea de ședință de la fila 269 din dosar se consemnează expres că în ședința din 6 iulie 2011, instanța a pus în discuție această excepție (pârâtul P. I. fiind prezent personal) și s-a pronunțat în sensul respingerii ei pentru argumentele arătate în conținutul încheierii. Atât în prezenta cauză, cât și în cauza anterioară care a vizat direct restituirea terenului în litigiu, către autorul reclamantei, au fost administrate probe directe cu privire la calitatea de proprietar și de persoană îndreptățită atât la restituirea cât și la respectarea dreptului de proprietate.
Și cel de-al patrulea motiv de recurs este nefondat. În privința acestuia tribunalul a reținut că recurenții P. și F. nu au interes personal într-o asemenea restituire, potrivit căreia instanța nu a rezolvat cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Mătiță.
Pe de altă parte, pârâții Mătiță nu au formulat recurs în cauză. Pe de altă parte, recurenții P. nu au legătură cu această cerere care privea contractul nr.2327/1997 încheiat între F. M. și pârâții Mătiță, aceștia din urmă fiind interesați ca în situația în care ei cad în pretenții, chemata în garanție să fie obligată față de ei. În condițiile în care raportul juridic care privește această cerere nu are legătură cu pârâții P. I. și P. D., evident aceștia nu justifică un interes.
În privința recurentei F. M., cu atât mai mult nu se justifică un interes, de vreme ce aceasta nu a fost obligată prin soluția pronunțată și reclamanții din cererea de chemare în garanție nu au atacat soluția.
S-a reținut că și critica care vizează raportul de expertiză întocmit în dosar este nefondată. În cauză, instanța a admis proba cu expertiză tehnică de specialitate în ședința din 16 martie 2010 (f.22) și a dispus suplimentarea obiectivelor acestei lucrări, la solicitarea reprezentaților pârâților F. M. și Mătița, în ședința din 1 iunie 2010 (f. 143), stabilindu-se ca expertul să transpună în teren deopotrivă actele părților, inclusiv actele de proprietate indicate de recurenta-pârâtă F. M.. După depunerea lucrării la 11.10.2010 (f. 155), instanța a admis obiecțiunile formulate de pârâta F. M. prin reprezentant, obiecțiuni care se referă tocmai la aplicarea în teren a actelor vechi de proprietate invocate de pârâtă (încheiere fila 167), în discuție intrând și dimensiunea de 18,50 m, la care se face trimitere în motivele de recurs.
Completarea raportului de expertiză prin care se răspunde la aceste obiecțiuni este depusă Ia 6.07.2011 (f.261 și schița f.278).
În ședința publică din 13.09.2011 (f.292-293) reprezentanții recurenților formulează din nou obiecțiuni cu privire la această problemă în discuție (dimensiunea suprafeței construite la stradă, a imobilelor fostă proprietate A. Aristița), obiecțiuni care sunt respinse cu motivarea că toate elementele invocate au fost avute în vedere de expertul desemnat în cauză. În ședința din 18.10.2011, reprezentantul recurentei-pârâte F. M. reiterează aceleași obiecțiuni, indicând instanței că expertul nu s-a deplasat în teren (f. 13 voi. II dosar), obiecțiuni care sunt admise, indicându-se expertului să aplice în teren actele vechi de proprietate, respectiv procesul-verbal din 1960 și actul de vânzare-cumpărare încheiat de soții Grainea.
La 8.11.2011 se depune la dosar a treia completare a raportului de expertiză, iar în ședința din 13.03.2012, instanța respinge ca întemeiate obiecțiunile formulate de pârâta F. M. prin reprezentant, cu motivarea că la obiecțiunile formulate expertul a răspuns în ultima completare a raportului de expertiză.
P. urmare, tribunalul a apreciat că nu se poate imputa instanței că nu a avut în vedere verificarea susținerilor pârâților, ci, dimpotrivă, instanța a acordat mai multe termene de judecată doar pentru a se administra proba cu expertiză pe această chestiune, ajungându-se la concluzia susținută de măsurătorile care se coroborează cu celelalte probe administrate, că obiecțiunile sunt nefondate.
Tribunalul a reținut că și ultima critică din recursul pârâților P. I. și P. R., care nu se regăsește în recursul pârâtei F. M., este neîntemeiată. Pentru a opera uzucapiunea invocată de recurenți, ar trebui îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1895-1899 din Codul civil anterior, respectiv: posesia să se întemeieze pe un just titlu (justă cauză în exprimarea legiuitorului); posesia să fie de bună-credință; posesia să se exercite neîntrerupt timp de 10 ani. În condițiile în care în prezenta cauză obiectul acțiunii și soluția instanței a primit nulitatea absolută a contractului nr.4140/1994, stabilindu-se deci că la data încheierii actului nu a fost suspectată o condiție protejată sub această sancțiune. art. 1897 Cod civ. prevedea expres că un titlu nul, respectiv un titlu afectat de o cauză de nulitate absolută, nu poate servi drept bază pentru prescripția achizitivă de 10 până la 20 de ani, împotriva adevăratului proprietar.
Împotriva deciziei civile nr. 142 R/31.01.2013 pronunțată de Tribuanlul V. a formulat contestație în anulare contestatoarea . D..
În motivarea contestației a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs, având în vedere că la momentul acordării cuvântului pe cererea de probatorii în calea de atac contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, iar teza probatorie a fost aceea potrivit cu care . nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. Astfel, în susținerea excepției s-a depus un contract de comodat din conținutul căruia rezultă că societatea contestatoare are doar calitatea de comodatar, deci un simplu detentor precar, proprietarul comodant păstrând calitatea de proprietar cu toate consecințele ce decurg din calitatea avută, iar cu ocazia acordării cuvântului asupra recursului contestatoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, însă instanța a omis a soluționa această excepție .
P. întâmpinare intimata M. M. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată având în vedere că petenta contestatoare cu ocazia soluționării recursului nu a invocat excepția lipsei calității procesuale,iar în cuprinsul contestației în anulare petenta își invocă propria culpă.
P. decizia civilă 793 R/20.06.2013 Tribunalul V. a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea . D., reprezentată prin administrator P. I. împotriva deciziei civile nr. 142 R/31.01.2013 pronunțată de Tribuanlul V., a fost anulată această decizie și s-a fixat termen pentru soluționarea recursurilor și a excepției la data de 26.09.2012, cu citarea părților.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul V. a reținut că prin decizia civilă 142 R/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ au fost respinse recursurile declarate de pârâții P. I., P. R., . și F. M., prin procurator F. V., împotriva sentinței civile nr. 1096 din 20 martie 2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, ca nefondate. Au fost obligați recurenții în solidar la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M. M..
Verificând motivul contestației în anulare introdusă de recurenta pârâtă s-a reținut că într-adevăr prin notele de ședință prezentate de recurenții ., P. I. și P. R. la 30.01.2013, cât și prin concluziile orale puse cu ocazia dezbaterilor în ședința publică din 17.03.2013 s-a invocat și s-a susținut că . nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pe considerentul că după cum rezultă din contractul de comodat încheiat între persoana fizică P. I. și societate acesta este simplu detentor precar, ceea ce conferă comodatarului doar dreptul de folosință conform art. 1562 Cod civil, în vreme ce proprietarul comodant își păstrează calitatea cu toate consecințele ce decurg din calitatea de proprietar avută.
Că, respectiva excepție de ordine publică, invocată în condițiile mai sus arătate a fost pusă în discuția părților litigante, asigurându-se contradictorialitatea dezbaterilor asupra cererilor de recurs și a excepției ridicate cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la data de 31.01.2013, însă instanța a omis a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei ..
S-a arătat că întrucât cererea formulată în calea de atac se încadrează în prevederile art. 308 alin. 1 teza a II a C.pr. civ., potrivit cu care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, același regim juridic având-l și excepția de fond, de ordine publică, având ca obiect lipsa calității procesuale pasive în cauză a recurentei pârâte invocată de recurenți în temeiul art. 304 C.pr. civ., fiind fără nici o îndoială că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra acestei excepții, motiv pentru care decizia adoptată este lovită de nulitate, ceea ce impune reluarea judecății .
Tribunalul V. prin încheierea nr.58 R din 19 dec. 2013, având în vedere încheierea nr. 4351/5 dec.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_ potrivit căreia s-a admis cererea formulată de petenta F. M. ,privind strămutarea dosarului de față la Tribunalul Gorj astfel cum rezultă din adresa de la fila 75 din dosar, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului V. și trimiterea dosarului la Tribunalul Gorj.
Cauza a primit termen de judecată la data de 7.02.2014 la Tribunalul Gorj și în ședința publică din 21.02.2014 s-a pus în vedere recurentei - pârâte . D. prin avocat P. R. să prezinte în instanță originalul contractului de comodat încheiat la data de 21.09.1995 între P. I. și . D. și să facă dovada datei certe a acestui contract .
În ședința publică din 14.03.2014 reprezentantul recurentei . D. a depus al dosar contractul de comodat încheiat la data de 21.10.2004 ce poartă mențiunea Oficiului registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. că este conform cu exemplarul existent la dosarul din arhivă, depunând totodată certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale emis de Serviciul Impozite și taxe Locale a Municipiului D., din care rezultă că . nu figurează cu bunuri imobile în patrimoniu.
P. decizia civilă 483/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți P. I., P. R. și . D. și F. M. - prin procurator F. V. împotriva sentinței civile nr.1096/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. și intimații pârâți Mătiță I. - N., Mătiță D., Mătiță V. și Mătiță C..
Au fost obligați recurenții –pârâți la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă și obligă recurenta-pârâtă . D. la 4000 lei cheltuieli de judecată către intimata- reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie s-a avut în vedere că în cazul în care contestația în anulare este admisă ,pe baza art.318 C.pr.civ., se impune rejudecarea parțială a recursului în limita motivului de casare omis, calea de atac fiind pusă la îndemâna părții ,pentru a provoca astfel cenzurarea hotărârii de fond, în raport de critica formulată prin acel motiv de casare neluat în examinare, de aici rezultând că nu pot fi repuse în discuție pe această cale acele motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor, sau a unei încălcări a legii, întrucât contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
Că, în cauza de față a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea . D., reținându-se că instanța de recurs a omis a lua în discuție și a se pronunța pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei . și doar acest motiv de recurs a fost analizat de tribunal, în raport de dispozițiile legale menționate anterior.
S-a reținut astfel că prin notele de ședință prezentate de recurenții ., P. I. și P. R. la data de 30.01.2013 (atașate la filele 59-60 dosar recurs la Tribunalul V. ), cât și prin concluziile orale puse cu ocazia dezbaterilor în ședința publică din 17.01.2013 s-a invocat că . nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pe considerentul că între persoana fizică P. I. și această societate s-a încheiat un contract de comodat și conform acestui contract . este simplu detentor precar, ceea ce conferă comodatarului doar dreptul de folosință, în vreme ce comodantul își păstrează calitatea de proprietar ( art. 1562 cod civil ).
P. sentința recurată au fost obligați pârâții P. I., P. R. Iustiniana și . să respecte reclamantei M. M. G. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 76 mp situată în Municipiului D., . identificată în anexa la 3 la completarea la raportul de expertiză întocmit de expert D. M., între punctele A-J-T-B-C-O-P-R-G, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare contestate în cauză și au fost obligați pârâții P. I., P. R. Iustiniana și . să demoleze construcțiile C 2 și C 3 situate pe terenul în litigiu, apreciindu-se că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare contestate, terenul in litigiu nu se mai afla in patrimoniul vânzătoarei F. M., fiind vândut de aceasta (M. H. M.) încă din timpul vieții, tatălui reclamantului, M. S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/05.02.1958.
În aceste condiții, la data deschiderii succesiunii autoarei M. M., terenul nu se mai afla in patrimoniul defunctei, neputând fi transmis astfel, prin moștenire legală, vânzătoarei garante F. M.
A reținut tribunalul că excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei - pârâte . este neîntemeiată, din următoarele considerente:
,,Instanța de judecată a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, temei de drept în raport de care în mod corect instanța de fond a soluționat cererea de chemare în judecată prin sentința civilă nr. 1096/20.03.2012 luând act de modificările și precizările cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că pârâții P. I. și P. R. au invocat ca titlu de proprietate pentru terenul revendicat de reclamanta M. M. G. ,în calitate de moștenitoare a autorului său M. G., contractele de vânzare a căror nulitate s-a solicitat a se constata prin cererea dedusă judecății, iar din probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică efectuată în cauză s-a demonstrat că pârâta . stăpânește terenul în litigiu, în mod corect instanța a soluționat acțiunea în revendicare și capătul de cerere privind obligarea pârâților la demolarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantei, în contradictoriu cu pârâta ., pentru ca o astfel de sentință să fie opozabilă tuturor părților și să poată fi pusă în executare.
Nu se poate reține că această societate nu are calitate procesuală pasivă în condițiile în care s-a demonstrat că stăpânește terenul în litigiu ,iar în ce privește contractul de comodat invocat de către recurenta- pârâtă . se constată că, acest înscris - contractul de comodat depus de această societate în recurs la fila 49, în care se menționează data încheierii ca fiind 21.01.1995 nu coincide cu contractul de comodat încheiat la data de 21.10.2004 ce poartă mențiunea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V..
În cauza, recurenta –pârâtă nu a invocat și nici dovedit că ar avea un drept real opozabil reclamantei, fiind doar titulara unor drepturi personale, izvorâte dintr-un contract de comodat încheiat cu recurentul –pârât P. I.,care este și administratorul societății, acest contract, precum și drepturile și obligațiile izvorâte din el, fiind însă inopozabil proprietarului M. G., precum și succesoarei acestuia, intimata –reclamantă M. M.(art. 973 C.civ.).
Astfel, potrivit contractului de comodat datat 21.01,1995 ,depus cu ocazia soluționării recursului de către Tribunalul V. (filele 49-50 ) comodantul P. I. a dat în folosința gratuită a comodatarului . imobilul situat D. ,., pe termen de 100 ani .
Acest contract nu are dată certă opozabilă terților, printre care intimata -reclamantă M. M.(și autorului acesteia, defunctul M. G.) astfel încât data menționată în cuprinsul său nu are putere doveditoare (art. 1182 C.civ.). Este relevant îndeosebi că la data pronunțării sentinței de către instanța de fond asupra acțiunii în revendicare și obligația de a face ,acest contract de comodat nu avea data certă, data certă fiind dobândită doar la data depunerii acestui înscris la dosarul cauzei (22.11.2012).
Cu ocazia soluționării prezentului recurs ,recurenții –pârâți au depus contractul de comodat încheiat la data de 21.10.2004 ce poartă mențiunea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. că este conform cu exemplarul existent la dosarul din arhivă,însă nici din acest înscris nu rezultă data la care a fost înregistrat la respectiva instituție
pentru a se face dovada datei certe în condițiile art. 1182 Codul civil din 1864.
Chiar fără a avea în vedere aparența încheierii pro causa a contractului de comodat,excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei - pârâte . nu poate fi reținută din următoarele considerente:
Articolul 480 cod civil din 1864 consacră regulile promovării acțiunii în revendicare. Astfel,revendicarea este acțiunea reală prin care o persoană, care se pretinde proprietara unui lucru,cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce deține lucrul, sau, cu alte cuvinte, acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată
Potrivit textului legal menționat calitate procesuală pasivă poate avea nu doar posesorul, ci și oricare altă persoană care deține bunul „fără drept". Acțiunea în revendicare poate fi astfel îndreptată și împotriva unui detentor precar, cum ar fi locatarul, arendașul, comodatarul, când acesta stăpânește fără drept. Așadar pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare, se cere condiția ca deținerea bunului să fie „fără drept". îndeplinește această condiție detentorul al cărui titlu a expirat sau cel al cărui titlu nu a fost valabil. Detenția este fără drept și în cazul în care titlul detentorului emană de la o altă persoană decât proprietarul.
În speța de față contractul de comodat invocat de recurenta -pârâtă . a fost încheiat cu o altă persoană decât adevăratul proprietar al terenului în litigiu ,astfel că terenul în litigiu este deținut de această societate fără drept.
Astfel cum s-a menționat anterior nu vor fi analizate celelalte motive de recurs, având în vedere că prin decizia nr. 793/R/20.06.2013 a Tribunalului V. a fost admisă contestația în anulare doar pentru motivul că instanța de casare a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei ..
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. vor fi respinse recursurile ca nefondate .
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurenților, urmează a fi obligați în solidar la plata sumei 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu avocat cu ocazia soluționării recursului la Tribunalul V. conform chitanței nr. 338/17.01.2013 ( fila dosar recurs Tribunalul V.).
Totodată se apreciază că se impune obligarea recurentei- pârâte . D. și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia rejudecării recursului de față ca urmare a admiterii contestației în anulare promovată de această societate, însă în raport de dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 8953,4 lei la 4000 lei, sumă la care urmează a fi obligată recurenta pârâtă . D. către intimata- reclamantă M. M..
Instanța reține că are dreptul de a cenzura conform art. 274, alin.3 C.p.c., cuantumul onorariului avocatului atunci când se constată motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, la aplicarea acestor dispoziții, instanța având în vedere și disp. art. 723 C.p.c., în conformitate cu care drepturile procedurale se exercită cu bună credință și potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege, sub sancțiunea răspunderii pentru pagubele pricinuite de către partea care le folosește în mod abuziv.
În speța de față, raportat la complexitatea cauzei, durata în timp a litigiului și munca depusă de avocat( care s-a prezentat o singură dată în instanță și a depus concluzii scrise la dosar la data de 20.03.2014), apreciază că onorariu în cuantum de 8953,4 lei este prea mare .Întrucât nu este respectată proporționalitatea dintre cuantumul onorariului avocațial si complexitatea activității depuse de acesta în temeiul art. 274, alin.3 C.p.c se apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 8953,4 lei la 4000 lei, sumă la care urmează a fi obligată recurenta pârâtă . D. către intimata - reclamantă M. M..
Apreciază tribunalul că această soluție este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în mai multe cauze s-a pronunțat în sensul că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată, decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil.”
Împotriva deciziei nr.483/21.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul_, la data de 22.04.2014 au formulat contestație în anulare contestatorii P. I., . D., P. R., F. M..
În motivarea contestației în anulare s-a invocat că hotărârea pronunțată de instanța de recurs a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, situație față de care s-a susținut incidența dispoz. art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ.
În fapt s-a arătat că în urma admiterii cererii de strămutare pricina înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj a suportat trei termene de judecată fiind repartizată la complet CIV R 05,că din completul învestit cu soluționarea dosarului înregistrat sub nr._, la ultimul termen de judecată din data de 14.03.2014, când pricina a rămas în pronunțare, în mod nejustificat un membru al completului de judecată a fost înlocuit cu un alt magistrat, iar la dosar nu există procesul verbal care să justifice înlocuirea, susținând contestatorii că la 14.03.2014 respectivul membru de complet a fost prezent în ședința de judecată de la acea dată cu excepția dosarului_ .
Au menționat că potrivit regulilor relative la competență, completul de judecată învestit cu dezlegarea unei pricini rămâne să o soluționeze fără posibilitatea înlocuirii unuia sau altuia dintre membrii completului, înlocuirea fiind posibilă numai în situația în care un membru al completului lipsește în mod nejustificat .
La data de 14 mai 2014 intimata M. M. a formulat întâmpinare la contestația în anulare, invocând inadmisibilitatea acesteia în raport de disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., având în vedere că la termenul de judecată la care a rămas cauza în pronunțare contestatorii au fost prezenți și au avut posibilitatea să invoce un astfel de motiv în fața instanței de recurs, înainte de a se încheia dezbaterile și de a se pune concluzii pe recurs.
În al doilea rând s-a invocat că motivele invocate nu au legătură cu dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, susținând intimata că prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. se referă la competența materială, generală și teritorială absolută a instanțelor judecătorești, compunerea completului de judecată neintrând sub incidența dispoziției legale menționate .
A mai arătat că membrii completului de judecată care au participat la ședința de judecată în care s-au pus concluzii pe fond au fost și cei care au pronunțat cauza.
În ședința publică din 29 mai 2014 apărătorul contestatorilor a depus o precizare la contestația în anulare, susținând că la momentul formulării căii extraordinare de atac dedusă judecății nu fusese redactată decizia a cărei anulare se solicită.
Astfel, în raport de motivarea hotărârii instanței de recurs, contestatorii și-au precizat temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac în sensul că pe lângă disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. înțeleg să invoce și disp. art. 318 teza a II-a c.pr.civ., respectiv instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare sau de casare invocate .
În concret s-a invocat că prin dispozitivul deciziei civile 793/R/20.06.2013 a Tribunalului V. se admite contestația în anulare, se anulează decizia civilă 142/R/3101.2013 și se fixează termen pentru soluționarea recursurilor și a excepției, că interpretând acest dispozitiv, rezultă în mod evident că se impunea soluționarea ( rejudecarea) recursurilor și a excepției, însă decizia civilă nr. 483/21.03.2014 a Tribunalului Gorj a nesocotit acest dispozitiv, pe considerentul că a fost admisă contestația în anuare doar pentru motivul că instanța de casare a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei ..
Tribunalul, analizând motivele de contestație în anulare, prin prisma dispozițiilor legale pe care au fost întemeiate, apreciază că raportat la decizia supusă contestației nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. și art. 318 teza a II-a c.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență .
Competența este aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca o anumită pricină. Așadar, aceasta este privită numai din punct de vedere al instanței și nu al completului de judecată, codul de procedură civilă reglementând cazurile de competență de ordine publică, în contextul cărora nu se circumscrie compunerea completului de judecată.
De altfel, contestatorii au fost prezenți la termenul de judecată la care a rămas în pronunțare cauza și au avut posibilitatea efectivă de a invoca în fața instanței de recurs, dar înainte de închiderea dezbaterilor, împrejurarea legată de nelegala compunere a completului de judecată.
Tribunalul Gorj era dealtfel competent ca și instanță să soluționeze cauza, ca urmare a hotărârii de strămutare pronunțată de ÎCCJ.
Chiar dacă unul din principiile care guvernează în prezent procesul civil este cel al continuității completului de judecată, legea procesuală nu sancționează cu nulitate hotărârea judecătorească pronunțată de completul de judecată într-o altă compunere decât cea de la momentul învestirii instanței, în speță fiind incidente dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, atâta vreme cât membrii completului de judecată care au participat la ședința de judecată în care s-au pus concluzii pe fond au fost și cei care au pronunțat cauza.
Ori, în speță nu s-a contestat că hotărârea supusă prezentei căi extraordinare de atac a fost pronunțată de un alt complet, decât cel în fața căruia au avut loc dezbaterile pe fond.
Cât privește cel de-al doilea motiv de contestație în anulare, instanța de recurs a motivat argumentat împrejurarea că se impune rejudecarea parțială a recursului în limita motivului de casare omis și s-a raportat la aspectul că, fiind cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
Ori, se are în vedere că analizarea motivului care a fost omis de către instanța de recurs a condus la aprecierea de către instanța de recurs ca nefondată a criticii în cauză, respectiv cea legată de lipsa calității procesuale pasive a ., iar o rejudecare a recursurilor prin raportare la critici care deja au fost examinate s-ar fi impus în măsura în care, în eventualitatea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, această soluție ar fi influențat și considerentele legate de celelalte critici aduse sentinței. De altfel, se are în vedere și practica instanței supreme, care într-un caz de speță, similar celui de față, a reținut că ,, anularea primei decizii s-a dispus strict în considerarea omisiunii acestui motiv de recurs, astfel încât decizia pronunțată ulterior a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație nu trebuie să reanalizeze toate motivele invocate de recurenți” ( decizia nr. 3454/2006 a ICCJ –Secția Civilă și de Proprietate intelectuală).
În considerarea celor arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art. 274 alin. 1 și 3 c.pr.civ., contestatorii vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimata M. M..
La stabilirea cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea disp. art.274 alin. 3 c.pr.civ., respectiv s-a procedat la reducerea onorariului de avocat prin raportare la obiectul cererii, complexitatea cauzei, la termene de judecată acordate și munca efectiv prestată de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii P. I., . D. și P. R., împotriva deciziei civile nr. 483/21.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii P. I., . D., P. R. la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimata M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 Iunie 2014 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, V. N. |
Grefier, C. B. |
Red.M.G.
2 ex./30 Iunie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 852/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 20-11-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
