Revocare donaţie. Decizia nr. 1466/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1466/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 2020/267/2013

Cod operator: 2443

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1466/2014

Ședința publică din 17 Decembrie 2014

Completul compus din:

Președinte E. C. P.

Judecător A. E. S.

Grefier V. O.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul- reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr. 528/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți P. I., P. G. și C. I..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant B. D.,asistat de avocat C. S., intimații-pârâții P. G.,C. I. și P. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 11.12.2014 prin Serviciul Registratură, apelantul-reclamant B. D. a depus o cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii în sensul că solicită nulitatea tranzacției încheiată de către pârâți în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013 pentru suprafața de 4644 mp, așa cum a reieșit din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Instanța comunică și intimaților- pârâții P. I., P. G. și C. I., un exemplar al cererii astfel cum a fost formulată.

Avocat C. S., învederează că această cerere a fost comunicată în termen și intimaților pârâți.

Instanța pune în discuția părților raportul de expertiză specialitatea topografie depus la dosarul cauzei în data de 03.12.2014, după strigarea cauzei.

Avocat C. S., arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză.Se prezintă obiecțiuni la raportul de expertiză formulate de intimații-pârâții P. I., P. G. și C. I., obiecțiuni ce se comunică într-un exemplar și părții adverse.

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se observa și a se pune în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimații- pârâții .

La solicitarea părților se reia dosarul și se pun în discuție obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intimații-pârâții P. I., P. G. și C. I..

Intimații- pârâții P. I., P. G. și C. I., pe rând, învederează instanței că susțin obiecțiunile la raportul de expertiză specialitatea topografie, așa cum au fost formulate în scris și depuse la dosarul cauzei.

Avocat C. S., pentru apelantul-reclamant solicită respingerea obiecțiunilor ca neîntemeiate, arătând că experții desemnați de instanță au răspuns în mod concret la obiectivele solicitate de părți și încuviințate de către instanță, la fila 5 din raportul de expertiză este detaliată fiecare suprafață de teren;iar din raportul de expertiză rezultă care dintre tarlale și parcele se regăsesc în tranzacția .S-a arătat că suprafața de 1654 mp nu se regăsește în titlul de proprietate, expertul arată dacă care sunt suprafețe care se suprapun cu cele din titlurile de proprietate eliberate reclamantului. Totodată, expertul a răspuns în totalitate la obiectivele fixate, și în consecință apreciază ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de intimații-pârâții cu privire la raportul de expertiză.

Instanța în deliberare apreciază ca neîntemeiate obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat Toacsen I., arătând că expertul în cuprinsul raportului de expertiză și în concluziile sale a dat explicații și a răspuns tuturor obiectivelor formulate de părți și încuviințate de instanță în ședință publică în contradictoriu cu toate părțile. Obiectivul privind suprafața de teren care se suprapune cu titlurile de proprietate eliberate reclamantului a fost fixat de către instanța de judecată și expertul a răspuns la acest obiectiv.

Intimații- pârâții menționează că expertul nu a arătat care suprafață de teren se suprapune, arată că nu sunt de acord cu respingerea obiecțiunilor de către instanță și explicațiile ce au fost date.

De asemenea, arată că se opun cererii de micșorare a câtimii obiectului cererii și solicită respingerea acesteia deoarece contravine puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1408 fiind o acțiune în constatare, în ceea ce privește calitatea de proprietar al mamei sale.

În temeiul art. 201 alin 1 Cod procedură civilă, solicită decăderea din dreptul de a micșora câtimea obiectului cererii față de aceste dispoziții legale.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.

Avocat C. S., solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, pe fond, să se constate nulitatea tranzacției încheiată de către intimații-pârâții în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013,arătând că pentru această suprafața de 4644 mp, apelantul- reclamant are interes să solicite nulitatea tranzacției, suprafața de teren menționată regăsindu-se în titlul de proprietate contestat.

Apărătorul apelantului-pârât apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, bazată pe o motivare greșită și care nu se întemeiată pe probele administrate în cauză.

Că astfel ,a reținut instanța de fond, în succinta motivare, că tranzacția nu este lovită de nulitate întrucât, suprafața de 4196 mp a intrat în posesia apelantului -reclamant după decesul autoarei C. P. G., deci după data deschiderii moștenirii, rezultând astfel că suprafața de teren tranzacționată nu ieșise din patrimoniul autoarei la acea dată,însă între părți s-au purtat numeroase litigii, și în aceste procese purtate între părțile litigante s-a invocat constat de către pârâți actul de împroprietărire emis pe numele mamei acestora, însă instanțele judecătorești au stabilit irevocabil că îndreptățit pentru reconstituirea dreptului de proprietate este reclamantul B. D..

Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză dar și din expertizele extrajudiciare rezultă că din suprafața tranzacționată de 0,61 ha, suprafața de 4644 mp fusese reconstituită apelantului -eclamant B. D. în baza legilor funciare prin două HCJ-uri, respectiv HCJ nr. 174/21.09.1992 în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr._/08.06.1999 și HCJ nr. 2929/2001 prin emiterea titlului de proprietate nr._/30.06.2006.Tot din cuprinsul rapoartelor de expertiză existente la dosar rezultă în mod constat că terenul ce a fost atribuit mamei pârâților pin actul de proprietate din anul 1953 a fost restituit în mare parte ( 4644) reclamantului B. D. în temeiul legilor funciare, acest teren ieșind de la data reconstituirii dreptului de proprietate din patrimoniul mamei pârâților, nemaiputând fi supus partajului.

De remarcat este și perioada foarte mare de timp de la decesul autoarei C. P. G., respectiv 2001 și până la ieșirea din indiviziune, respectiv 2013, dată la care din patrimoniul autoarei ieșise și cealaltă suprafață de teren atribuită reclamantului B..

Că ,potrivit art. 1235 C.civ, cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul,iar potrivit art. 1236 alin 1 cauza trebuie să fie licită. Cauza ilicită este sancționată potrivit art. 1238 alin 2 C .civ, cu nulitatea absolută.

Cu privire la cererea de micșorare a câtimii obiectului cererii, avocat C. S., arată că nu reprezintă o modificare a cererii potrivit art. 204 Cod procedură civilă, în condițiile în care instanța de apel a solicitat apelantului să precizeze care este suprafața contestată din tranzacție .A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert la fond și în apel ,depunând concluzii scrise în acest sens .

Intimații-pârâții P. I., P. G. și C. I., referitor la aspectele arătate de domnul avocat C. S. solicită respingerea acestora ca neîntemeiate. Au arătat că reclamantul trebuia pe această cale să solicite anularea titlului de proprietate al mamei sale cât și anularea sentinței 1408/1998 care a stabilit cu putere de lucru judecat calitatea de proprietar a mamei lor .Că . prin acțiunea în constatare instanța consfințește existența unui bun preexistent, nu i-a fost dat mamei lor un alt teren și s-a constatat că este proprietară. Că ei, pârâții am împărțit terenul care era proprietatea mamei lor în baza sentinței civile nr. 1408/1998.Totodată intimații-pârâți au invocat că nu se poate vorbi de cauză ilicită cât timp există hotărâri judecătorești care cu autoritate de lucru judecat au stabilit că mama lor este proprietara terenului în litigiu

Că .în registrele agricole și în evidențele de la Primărie se atestă calitatea de proprietar al mamei sale, mama lor este trecută în actele Primăriei.

Intimatul-pârât C. I. arată că toți cei trei intimați au fost cercetați cu privire la tranzacție pentru fals și abuz de fals în înscrisuri, în actul de proprietate al mamei acestora însă s-a pronunțat soluții de neîncepere a urmăriri penale .

Se observă că în cele două titluri de proprietate terenurile din P 6152, T 165 se suprapun . Primăria comunică că are suprafața de 4111 mp,în titlul de proprietate din 1999s-a dat apelantului-reclamant suprafața de 3399 mp, iar în titlul din 2006 în același parcelă se dă suprafața de 3549 mp.

Că prin HCJ 2929 a Comisiei Județene Gorj se validează reclamantului 8500 mp, însă prin respectiva hotărâre se precizează suprafața ocupată de C. P. G. în baza unor sentințe judecătorești .

În concluzie solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală ,cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport ,conform înscrisurilor depuse la dosar.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr._, reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâții P. I., P. G., C. I., solicitând să se constate nulitatea tranzacției încheiată de către pârâți în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr.297/14.02.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul P. G. a învestit Judecătoria Novaci cu o cerere de ieșire din indiviziune asupra unor bunuri imobile, declarate ca făcând parte din masa succesorală a mamei sale defuncte C. (P.) G., decedată la data de 29.04.2001 prin care a chemat în judecată pe ceilalți doi pârâți, cerere înregistrată sub nr._ .

Că în respectiva cerere s-a menționat că din patrimoniul autoarei au făcut parte mai multe bunuri imobile printre care și un teren în suprafață de 0,61 ha pentru care a depus actul de proprietate emis de Ministerul Agriculturii în baza Decretului nr.444/1953,iar prin sentința civilă nr.297/2012 instanța a luat act de învoiala părților și a consfințit tranzacția, pronunțând o hotărâre de expedient.

Arată reclamantul că acest contract de tranzacție este lovit de nulitate, fiind întemeiat pe o cauză ilicită, în frauda dreptului său de proprietate. A mai arătat că terenul de 0,61 ha situat în Pădurea Statului nu mai făcea parte din patrimoniul autoarei, deoarece suprafața din acest teren este proprietatea reclamantului, conform titlului de proprietate nr._ din 30.06.2006 și a procesului-verbal de punere în posesie nr.36/10.05.2006.

Că,reclamantul este moștenitorul testamentar al autorilor R. A. și R. V. care au avut în proprietate mai multe terenuri, dintre care unele le-au fost preluate abuziv conform actului de trecere în proprietatea statului nr.365/23.11.1953, printre acestea aflându-se și terenul de 2,20 ha situat în pct. Pădurea Statului. Pe acest teren a fost pusă în posesie, în baza Decretului nr.444/1953, C. (P.) G., cu suprafața de 0,61 ha.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.1235, 1236, 1237, 1238 alin.2 și 2278 Cod Civil.

La data de 13.01.2014 pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 29.04.2014 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâți, având în vedere obiectul acțiunii și motivele invocate, solicitându-se nulitatea absolută a uni act juridic care ar afecta dreptul de proprietate al reclamantului.

Au fost încuviințate probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâților, solicitate de apărătorul reclamantului, precum și proba cu înscrisuri, solicitată de pârâți.

Prin sentința civilă nr.528/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. D. împotriva pârâților C. I., P. I. și P. G. .

A fost obligat reclamantul la 308,24 lei cheltuieli de judecată către pârâtul P. G..

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Novaci, a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. G., împotriva pârâților P. I. și C. I., având ca obiect partaj judiciar. S-a luat act de învoiala părților și a fost consfințită tranzacția prezentată și semnată de părți în ședință publică.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul defunctei C. (P.)G.,iar în motivarea acțiunii, s-a arătat că în fapt, defuncta C.(P.) G., a decedat la data de 29 aprilie 2001, cu ultimul domiciliu în Novaci, ..

Că ,moștenitori cu vocație la succesiune au rămas reclamantul și pârâții, în calitate de fii ,iar la decesul autoarei au rămas următoarele bunuri: un teren în suprafață de 0,61 ha, una casă compusă din 2 camere, bucătărie, hol .de cca.90 mp., anexe: două camere, magazie și un grajd de vite din cărămidă cca.120 mp.; una fundație casă din beton armat cca.100 mp., una fântână. Au depus la dosar în copie actul de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii în baza Decretului nr.444/1953, certificatul de acționar SIF Oltenia, C. I. G., nr._ din 20.11.96, Adeverința nr.138 din 8.02.2013, Certificat de calitate de moștenitor nr.46 din 30 mai 2003.

Că ,prin acțiunea de față, reclamantul B. D. a invocat nulitatea absolută a tranzacției, apreciind că este întemeiată pe o cauză ilicită, fiind încheiată în frauda dreptului său de proprietate întrucât terenul de 0,61 ha, situat în pct. Pădurea Statului nu mai făcea parte din patrimoniul autoarei pârâților, deoarece suprafața de 4196 mp din acest teren este proprietatea sa conform titlului de proprietate nr._ emis la data de 30.06.2006 și a procesului - verbal de punere în posesie nr.36/10.05.2006, emise în baza HCJ nr. 2929/2001, contestată de către pârâtul C. I., acțiune care a fost respinsă.

De asemenea, s-a arătat că pârâții au solicitat și nulitatea procesului -verbal de punere în posesie nr. 36/2006 și a titlului de proprietate nr._ emis la data de 30.06.2006, acțiune de asemenea respinsă.

În consecință, s-a apreciat că instanțele judecătorești au stabilit irevocabil că îndreptățit pentru reconstituirea dreptului de proprietate este reclamantul însă în baza tranzacției încheiate aceiași pârâți și actului de proprietate emis în baza Decretului nr. 444/1953 au formulat acțiune în revendicare împotriva sa, aflată pe rol.

În soluționarea cauzei, instanța a reținut că din punct de vedere substanțial, contractul de tranzacție este reglementat de dispozițiile art. 2267-2278 C.civ., norme care prevăd condiții de formă și de fond ale acestui act juridic. Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, prin concesii sau renunțări reciproce ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

Potrivit art. 1235 C.civ., cauza actului juridic este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Conform art. 1236 alin. 2 C.civ., cauza este ilicită, atrăgând nulitatea actului încheiat, atunci când este contrară legii și ordinii publice.

De asemenea, cauza este ilicită și în ipoteza fraudei la lege, atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 C.civ.).

S-a reținut că prin dispozițiile art. 438-441 C.p.civ. ce reglementează aspectele de ordin procedural ale tranzacției judiciare, încheiate de părți cu scopul stingerii unui litigiu aflat pe rolul instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient, fiind supusă verificării judecătorului în ceea ce privește obiectul licit și moral al tranzacției, consimțământul valabil exprimat al părților, existența mandatului special dacă s-a recurs la încheierea tranzacției prin reprezentant, existența în patrimoniul părților a drepturilor asupra cărora tranzacționează.

Totodată s-a reținut că hotărârea de expedient nu este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, întrucât instanța nu realizează o verificare jurisdicțională a pretențiilor deduse judecății, dezbaterile judiciare fiind substituite de contractul încheiat de părți, care va constitui dispozitivul hotărârii.

Pe de altă parte, s-a reținut că în acest mod s-a tranzacționat asupra unei succesiuni deschise la data de 29.04.2001, data decesului autoarei pârâților, în funcție de care se stabilește și componența masei succesorale.

Observând actele cauzei, s-a constatat din probele administrate așa cum s-a susținut și de către părți că atât emiterea HCJ Gorj nr. 2929/14.05.2001 prin care s-a recunoscut vocația reclamantului la reconstituire, cât și . a suprafeței de 4196 mp din cei 0,61 ha cuprinși în actul de proprietate emis în baza Decretului nr. 444/1953 precum și emiterea titlului de proprietate s-au realizat în anul 2006, după data deschiderii moștenirii.

Rezultă astfel că tranzacția încheiată vizează o suprafață de teren care, la data deschiderii succesiunii autoarei, nu ieșise din patrimoniul acesteia, fiind cuprinsă în actul de proprietate emis în baza Decretului nr. 444/1953.

S-a reținut că este întemeiată însă și susținerea reclamantului în sensul că în mod irevocabil s-a stabilit, în contradictoriu cu pârâții, că vocația la reconstituirea dreptului de proprietate îi aparține, fiind apreciate ca legal emise hotărârea de validare, procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate, astfel încât compararea titlurilor părților revine instanței învestite cu soluționarea acțiunii în revendicare, în măsură să dea preferință unuia sau altuia dintre ele, ținând seama de efectul declarativ al partajului succesoral, potrivit art. 786 C.civ., al efectelor hotărârii judecătorești prin care s-a consfințit tranzacția judiciară și, pe de altă parte, a efectelor hotărârilor pronunțare în materia legilor fondului funciar care au statuat asupra valabilității titlului reclamantului.

Prin urmare, reținând că nu rezultă în cauză că scopul urmărit la încheierea tranzacției este unul ilicit în sensul art. 1236 alin. 2 și art. 1237 C.civ., instanța a respins ca nefondată acțiunea.

În temeiul art. 453 C.p.civ., instanța a obligat reclamantul la 308,24 lei cheltuieli de judecată către pârâtul P. G., reprezentând contravaloarea transportului dovedit cu bonurile fiscale depuse, apreciind că celelalte sume solicitate de pârâți ca diurnă și contravaloare zile de lucru sunt nejustificate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și pe fond să se constate nulitatea tranzacției încheiate de către intimații pârâți în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013.

A invocat apelantul-reclamant că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, fiind bazată pe o motivare greșită și care nu se întemeiază pe probele administrate în cauză. Că, în mod eronat instanța de fond în succinta motivare a reținut că tranzacția nu este lovită d e nulitate absolută ,întrucât suprafața de 4196 mp a intrat în posesia sa după decesul autoarei pârâților C. P. G., deci după data deschiderii succesiunii, astfel că suprafața de teren tranzacționată nu a ieșit din patrimoniul autoarei la acea dată, în condițiile în care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul din punctul ,, Pădurea Statului” din două HCJ-uri, respectiv HCJ nr. 74/21.09.1992 și HCJ nr. 2929/2001.

Că prin HCJ nr.174/21.09.1992 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5666 mp în punctul ,,Pădurea Statului” în temeiul Legii 18/1991 și în baza acestui HCJ s-a eliberat în anul 1992 adeverința de proprietate și proces- verbal de punere în posesie pe numele de R. V.. Ulterior, în urma unor procese cu privire la aceste acte funciare pornite tot de către pârât s-a eliberat titlul de proprietate nr._/8.06.1999 și proces verbal de punere în posesie aferent .

Că, prin HCJ nr.2929/2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8500 mp situată în punctul. ,,Pădurea Statului„ în temeiul Legii 1/2000, acest HCJ a fost contestat de pârâtul C. I., fiind menținut prin decizia civilă nr.649/R/21.11.2005 pronunțată de Curtea den Apel Pitești, decizie irevocabilă, iar ulterior a fost eliberat procesul -verbal de punere în posesie nr. 36/10.05.2006 și titlul de proprietate nr._/30.06.2006.

A invocat apelantul- reclamant că în fața instanței de fond a fost încuviințată și proba cu expertiza extrajudiciară, fiind depuse la dosar mai multe expertize topo efectuate în cauzele purtate între aceleași părți, iar în expertiza efectuată de expert L. I. în dosarul nr._, ce are ca obiect revendicarea aceluiași teren, s-a stabilit că terenul ce a făcut obiectul tranzacției consfințită prin sentința civilă nr. 297/2013 se regăsește în ambele titluri de proprietate eliberate reclamantului.

Astfel, s-a arătat că mergând chiar pe raționamentul instanței de fond o parte din terenul tranzacționat de pârâți ieșise din patrimoniul autoarei lor încă din anul 1999, pârâții având cunoștință de această împrejurare, întrucât au atacat toate actele emise în procedura funciară și în toate aceste procese s-a invocat constant de către pârâți actul de împroprietărire emis pe numele mamei pârâților, însă instanțele judecătorești au stabilit irevocabil că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu reclamantul.

În aceste condiții, prin reconstituirea în favoarea apelantului-reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului acesta nu se mai afla în patrimoniul autoarei pârâților C. P. G. și în dosarul de partaj pârâții nu mai puteau face dovada proprietății cu actul de împroprietărire emis pe numele mamei lor, întrucât acest act a fost avut în vedere în cadrul proceselor derulate între părți și nu i s-a dat eficiență.

Totodată s-a invocat că fiind vorba de ieșirea din indiviziune asupra unui teren ce a făcut obiectul legilor fondului funciar, dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate eliberat în temeiul Legilor fondului funciar, titlu pe care pârâții nu îl au.

Esențial este faptul că din patrimoniul autoarei pârâților la data ieșirii din indiviziune nu mai făcea parte tot terenul de 0,61 ha, deoarece suprafața de 4196 mp fusese reconstituită reclamantului B. D. în baza legilor funciare,iar pârâții după ce au observat că nu mai au nicio cale de atac, au formulat acțiunea de ieșire din indiviziune, în care au încheiat tranzacția contestată.

A arătat apelantul-reclamant că acest contract de tranzacție este întemeiat pe o cauză ilicită, întrucât pârâții au urmărit fraudarea dreptului său de proprietate, singurul lor scop fiind acela de a-și preconstitui înscrisuri prin fraudarea legii, cu care să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului ,înscrisuri care ulterior să-i fie opuse reclamantului .

În acest scop, după ce au obținut hotărârea de expedient pârâții au deschis unul împotriva altuia două dosare de executare nr. 99/E/2013 și nr.100/E/2013 la B. D. G., fiind puși în posesie formală pe terenul său, iar apoi au promovat împotriva sa o acțiune în revendicare, depunând ca acte pentru dovada dreptului de proprietate sentința civilă nr. 297/2013.

Din toate aceste demersuri ale pârâților reiese cauza ilicită care a stat la baza încheierii tranzacției,cauza fiind comună, deoarece toate părțile tranzacției cunoșteau că tranzacționează bunuri care nu făceau parte din patrimoniul autoarei lor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1235-1239 din Noul Cod Civil.

În termenul prevăzut de art. XV alin. 2 din Legea 2/2013 intimații- pârâți C. I. și P. I. P. G. a formulat întâmpinare (fila 14-20 din dosar), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă, bazată pe o motivare legală și temeinică, întemeiată pe probele existente la dosar, reținând corect că atât HCJ nr. 2929/2001, cât și punerea în posesie a reclamantului s-au realizat după data deschiderii succesiunii autoarei.

Prin urmare, tranzacția încheiată vizează o suprafață de teren care la data deschiderii succesiunii nu ieșise din patrimoniul defunctei C. P. G., fiind cuprinsă în actul de împroprietărire emis în baza Decretului 444/1953, care a stat la baza tranzacției .

Că reclamantul nu are calitate procesuală, pentru că nu are calitatea de moștenitor al autoarei și nu există o cauză ilicită, deoarece bunurile imobile tranzacționate erau în proprietatea mamei lor din anul 1953.

În mod corect instanța de fond a reținut că scopul urmărit la încheierea tranzacției nu este unul ilicit în sensul art. 1236 -1237 cod civil .

Au arătat intimații- pârâți că prin hotărârea nr.174/1992 s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru care nu s-au făcut împroprietăriri și prin această hotărâre nu a fost afectată proprietatea mamei lor, susținută și de sentința civilă nr. 635/1992, iar prin HCJ nr. 2929/2001 s-a validat reclamantului reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8500 mp. Suprafața de 7834 mp din această hotărâre nu a fost validată reclamantului și din această suprafață face parte și suprafața de 6100 mp proprietatea mamei lor, conform sentinței civile nr.1408/1998, care constată calitatea de proprietar a mamei sale pentru această suprafață.

Că reclamantul induce în eroare instanța susținând că în anul 1992 o parte din teren ieșise din patrimoniul mamei lor, în condițiile în care nu depune la dosar actul juridic care anulează parțial actul de proprietate al mamei sale, or, potrivit art. 337 alin. 2 Cod civil nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa.

S-a arătat că raportul de expertiză efectuat de L. I. arată corect că titlurile de proprietate ale reclamantului se suprapun cu proprietatea lor și în anul 1990 cei trei frați au împărțit suprafața de 0,61 ha cu toate construcțiile existente pe ea, așa cum este stipulat și în tranzacție.

În urma acestei înțelegeri mama lor, care era proprietara terenului a solicitat autorizație pentru construcția unei case pentru P. G. și s-a eliberat autorizație de construcție în anul 1992 în baza căreia a început o construcție, care a rămas în stadiul de fundație.

În dovedirea susținerilor sale intimatul pârât a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: sentința civilă 1408/1998, adeverința nr. 138/2013, autorizațiile de construcție nr. 23/1992, 28/1976 .

La data de 24.09.2014 apelantul -reclamant B. D. a răspuns la întâmpinarea formulată de intimații pârâți, arătând că își menține susținerile menționate în motivele de apel, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, reiterată în apel de către intimați a solicitat respingerea acesteia, cu aceeași motivare și în fața instanței de fond, arătând că potrivit art. 1247 alin. 2 Cod civil nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție,iar în speța de față fiind invocat cazul de nulitate prevăzut de art. 1238 alin. 2 Cod civil ,reclamantul are calitate procesuală activă în cauză.

Interpelat în ședința publică din 22.10.2014 cu privire la obiectul acțiunii reclamantul a învederat instanței că a înțeles să solicite nulitatea tranzacției încheiate de pârâți în dosarul nr._ pentru toată suprafața de 0,61 ha, întrucât pârâții au fost puși în posesie pe toată această suprafață de teren ,iar din aceasta el are eliberat titlu de proprietate în anul 1999 pentru suprafața de 1237 mp și titlul de proprietate eliberat în anul 2006 pentru suprafața de 3410 mp.

În raport de disp. art. 479 alin. 2 C.pr.civ. instanța a apreciat că se impune completarea probatoriului cu expertiză specialitatea topografie, sens în care a fost numit expert Toacsen I. pentru a identifica terenul în suprafață de 0,61 ha ce este cuprins în actul de proprietate din anul 1953 eliberat în temeiul Decretului nr. 444/1953 prin amplasament, dimensiuni, vecinătăți, teren situat în punctul toponimic,,Pădurea Statului”; să se menționeze dacă suprafața de teren identificată la punctul 1 este cuprinsă în titlul de proprietate nr._/30.06.2006 și nr._/8.06.1999 iar în caz afirmativ,care este suprafața de teren ce este cuprinsă în cele două titluri de proprietate prin indicarea dimensiunilor, . se stabilească dacă terenul pe care există suprapunerea identificată la pct. 2 se regăsește în tranzacția încheiată între părți,potrivit sentinței civile nr. 297/14.02.2013 ,iar în caz afirmativ în acre dintre cele trei loturi, urmând a se întocmi schița aferentă cu indicarea pe plan a loturilor cuprinse în titlurile de proprietate și tranzacția încheiată.

Raportul de expertiză a fost depus la data de 3.12.2014 (filele 99-105 din dosar ) și la raport au formulat obiecțiuni pârâții P. I., C. I. și P. G., apreciate de instanță ca nefondate.

Referitor la obiecțiunile formulate instanța a apreciat că expertul în cuprinsul raportului de expertiză și în concluziile sale a dat explicații și a răspuns tuturor obiectivelor formulate de părți și încuviințate de instanță în ședință publică în contradictoriu cu toate părțile.

La data de 11.12.2014 apelantul- reclamant B. D. și-a precizat câtimea obiectului cererii, arătând că solicită nulitate absolută a tranzacției încheiată între pârâți în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013 pentru suprafața de 4644 mp, așa cum a reieșit din raportul de expertiză.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, în limitele investirii sale prin cererea de apel, tribunalul constată și reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul B. D. a învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă prin care a solicitat nulitatea absolută a tranzacției încheiată de către pârâți în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Novaci, consfințită prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013, invocând că acest contract de tranzacție este întemeiat pe o cauză ilicită, fiind încheiat în frauda dreptului său de proprietate, întrucât terenul în suprafață de 0,61 ha situat în pct. Pădurea Statului este proprietatea sa.

Prin sentința apelată a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant, reținându-se în esență că tranzacția încheiată vizează o suprafață de teren care la data succesiunii autoarei nu ieșise din patrimoniul acesteia, fiind cuprinsă în actul de proprietate emis în baza Decretului nr. 444/1953,iar scopul urmărit la încheierea tranzacției nu este unul ilicit în sensul art. 1236 alin. 2 și art. 1237 Cod civil.

Observând actele dosarului se constată că în temeiul legilor fondului funciar, pârâtului B. D., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din terenul preluat de stat de la autorii săi, R. A. și V., conform actului nr. 365/1953, după cum urmează: prin HCJ Gorj nr.174/21.09.1992, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5666 mp. în punctul „Pădurea statului”, în temeiul Legii nr.18/1991, prin HCJ nr.2929/2001, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8500 mp., în punctul „Pădurea statului” în temeiul Legii nr.1/2000.

Această hotărâre a fost contestată de către pârâtul C. I., fiind menținută prin decizia civilă nr.1649/R/21.11.2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, instanța de recurs reținând că acesta este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, ulterior fiind eliberat titlul de proprietate nr._, la data de_ .

Mai rezultă din cuprinsul actelor existente la dosar că ulterior pârâții din prezenta cauză au formulat acțiune în nulitatea procesului-verbal de punere în posesie nr.36/10.05.2006 și a titlului de proprietate nr._, emis la data de 30.06.2006, acțiunea fiind respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.1261/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr._ și menținută prin decizia nr.3605/6.12.2012, pronunțată de către Tribunalul Gorj în același dosar, ambele instanțe stabilind cu putere de lucru judecat îndreptățirea reclamantului B. D. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu din prezenta acțiune și a caracterului neîntemeiat al acțiunii în nulitatea actelor emise în baza legilor fondului funciar formulate de reclamanți și intervenientul în interes propriu(pârâții din cauza de față)

În considerentele deciziei anterior invocate, s-a reținut de către instanța de control judiciar, că reclamantul B. D. din cauza de față ca moștenitor al fostului proprietar căruia i s-a preluat terenul prin măsurile aplicate în perioada anilor 1945-1990, i se cuvine reconstituirea cu prioritate în natură a dreptului de proprietate, or, acest lucru a fost avut în vedere la emiterea procesului -verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate și, de asemenea, că potrivit art. 6¹ din Legea nr. 1/2000, în forma în vigoare la data emiterii HCJ nr. 2929/2001, în situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de 2 solicitanți, dintre care unul este proprietarul deposedat prin măsurile abuzive aplicate in perioada anilor 1953-1959, iar cel de-al doilea este persoana care a fost împroprietărită cu teren preluat de la fostul proprietar, teren ce a fost preluat sub orice forma de cooperativă, se va restitui în natura ambilor solicitanți, in limita resurselor de teren existente, legalitatea actelor de proprietate contestate de către recurenți se raportează la prevederile legale în vigoare, la momentul emiterii lor, respectiv la art.6¹ alin.2 din Legea nr. 1/2000, articol care dă prioritate la reconstituirea în natură fostului proprietar din al cărui teren au fost împroprietărite alte persoane.

Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă nr.1261/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ și menținută prin decizia nr.3605/6.12.2012, pronunțată de către Tribunalul Gorj în același dosar, se bucură de putere de lucru judecat, conform art.430-431 Cod proc. civ. așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept referitoare la îndreptățirea reclamantului la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra suprafeței în litigiu din prezenta acțiune, față de persoana care a fost împroprietărită cu teren preluat de la fostul proprietar,respectiv autoarea pârâților nu mai poate fii pusă în discuție .

Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis .Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate

Astfel dând eficiență prezumției puterii de lucru judecat,se reține prin raportare la sentința civilă nr.1261/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr._ ,că reclamantul a fost preferat la reconstituirea în natură, a dreptului de proprietate în calitatea acestuia de moștenitor al proprietarului deposedat de stat, față de pârâții din prezenta acțiune, în calitatea acestora de moștenitori ai persoanei împroprietărite de stat –mama sa C. (P.)G., aceștia din urmă fiind îndreptățiți, așa cu se reține în considerente, la rândul lor la restituire în natură, in limita resurselor de teren existente, însă nu pe vechiul amplasament.

Întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, pârâții nu pot să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește în litigiul anterior, și astfel să solicite instanței să dea prevalență actului de proprietate al mamei lor – respectiv Decretul nr. 444/1953, pentru că s-ar înfrânge astfel puterea de lucru judecat și ceea ce s-a stabilit anterior în mod irevocabil.

Ulterior P. G. a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul defunctei C. (P.)G. și prin sentința civilă nr. 297/14.02.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Novaci a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâților P. I. și C. I. având ca obiect partaj judiciar, s-a luat act de învoiala părților, a fost consfințită tranzacția prezentată și semnată de părți în ședință publică.

În baza acestei tranzacții pârâții din cauza de față P. G. și C. I. au promovat împotriva reclamantului B. D. acțiune în revendicare prin care au solicitat să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 4600 mp și prin sentința civilă 602/2014 a Judecătoriei Novaci a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare formulată de acesta ,sentință care nu est însă definitivă .

S-a reținut prin această sentință că atât reclamanții din cauză, respectiv P. G. și C. I. ( pârâții din cauza de față ), cât și intervenientul P. I. și pârâtul B. D. ( reclamantul din cauza de față ) invocă titlul de proprietate asupra terenului în litigiu identificat de expertul desemnat L. I. în suprafață de 4647 m.p. respectiv reclamanții au invocat Decretul nr. 444/1953 prin care autoarea acestora a fost împroprietărită cu suprafața de teren revendicată și sentința nr.297/2013 a Judecătoriei Novaci, iar pârâtul B. D. titlurile de proprietate nr._/2006 și_/1999, astfel că instanța a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de părți și a dat preferință titlului de proprietate invocat de pârâtul B. D..

În cauza de față, reclamantul B. D. a invocat că tranzacția încheiată între pârâți este întemeiată pe o cauză ilicită, pârâții urmărind prin încheierea acestui contract fraudarea dreptului său de proprietate.

În mod corect instanța de fond a reținut că din punct de vedere substanțial, contractul de tranzacție este reglementat de dispozițiile art. 2267-2278 C.civ., norme care prevăd condiții de formă și de fond ale acestui act juridic. Potrivit dispozițiilor legale menționate, tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu prin concesii sau renunțări reciproce ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

Potrivit art.1235 Cod civil, „ cauza actului juridic este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul” iar conform art.1236 alin. 2 din Codul Civil „ cauza este ilicită, atrăgând nulitatea actului încheiat atunci când este contrară legii și ordinii publice”.

De asemenea cauza este ilicită și în ipoteza fraudei la lege atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative ( art.1237 Cod civil ).

Instanța de fond a reținut că tranzacția încheiată între pârâți vizează o suprafață de teren care la data deschiderii succesiunii autoarei nu ieșise din patrimoniul acesteia, fiind cuprinsă în actul de proprietate emis în baza Decretului nr.444/1953 și totodată a reținut că este întemeiată și susținerea reclamantului în sensul că în mod irevocabil s-a stabilit în contradictoriu cu pârâșii că vocația la reconstituirea dreptului de proprietate îi aparține fiind apreciate ca legal emise hotărârea de validare, procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate însă a apreciat că compararea titlurilor invocate de părți revine instanței investite cu soluționarea acțiunii în revendicare, în măsură că dea preferință unuia sau altuia dintre titluri, ținând seama de efectul declarativ al partajului succesoral, potrivit art.786 Cod civil, al efectelor judecătorești prin care s-a consfințit tranzacția judiciară și pe de altă parte, a efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în materia legilor fondului funciar care au statuat asupra valabilității titlului de proprietate al reclamantului.

Reține instanța de apel că raționamentul instanței de fond este eronat în condițiile în care reclamantul a invocat că acest contract de tranzacție este întemeiat pe o cauză ilicită pârâții încheindu-l în scopul urmărit de aceștia de fraudare a dreptului său de proprietate în condițiile în care anterior în litigiile purtate între părți aceștia au pierdut.

Se constată astfel că în litigiile purtate pe legea fondului funciar s-a invocat în mod constant de către pârâții din cauza de față actul de împroprietărire emis pe numele mamei acestora respectiv Decretul nr.444/1953, însă instanțele au stabilit irevocabil că îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu este reclamantul B. D..

Reține tribunalul .în raport de probele administrate că tranzacția încheiată între părți este lovită de nulitate absolută pentru lipsă de cauză și fraudă la lege, deoarece lipsește scopul principal și imediat pe care părțile și l-au propus, prin contract, iar actul încheiat este o operațiune speculativă fondată pe o cauză ilicită.

Astfel, la data încheierii tranzacției, din patrimoniul autoarei pârâților nu mai făcea parte tot terenul de 0,61 ha,deoarece suprafața de teren în litigiu identificată de experții desemnați de 4644 m.p. fusese reconstituită reclamantului B. D. în baza legilor funciare,pârâți având cunoștință despre acest fapt

Prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea apelantului - reclamant asupra terenului în litigiu acesta nu se mai afla în patrimoniul autoarei C. (P.) G. pentru a fi împărțit ulterior între moștenitorii acesteia.

Din toate aceste demersuri ale pârâților rezultă clar că tranzacția este întemeiată pe o cauză ilicită, deoarece toate părțile tranzacției, respectiv pârâții din cauza de față cunoșteau că terenul în litigiu nu mai face parte din patrimoniul autoarei acestora în condițiile în care anterior au contestat permanent în numeroase litigii dreptul de proprietate al reclamantului scopul urmărit prin încheierea tranzacției fiind acela de a-și constitui cu rea credință înscrisuri pentru dovada dreptului acestora de proprietate.

Că,pârâții au procedat în acest mod reiese și din împrejurarea că ulterior obținerii hotărârii de expedient au promovat împotriva reclamantului din prezenta cauză o acțiunea civilă în revendicare înregistrată sub nr._ în care au invocat ca act de proprietate tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.297/2013 a Judecătoriei Novaci.

Din expertiza efectuată în cauză în apel de expertul Toacsen I. rezultă că din suprafața de 0,61 ha cuprinsă în actul de împroprietărire nr.1953 eliberat în temeiul Decretului 444/1953 autoarei pârâților,act care a stat la baza tranzacției încheiate între pârâți suprafața de 4644 m.p. se regăsește și în titlurile de proprietate nr._/2006 și nr._/8.06.1999 eliberate reclamantului B. D.. Această suprafață de 4644 m.p. se regăsește inclusă și în tranzacția încheiată între pârâți, consfințită potrivit sentința civilă nr.297/14.02.2013 după cum urmează:

- o suprafață măsurată de 309 m.p. se regăsește în lotul lui C. I. atribuit prin

sentința civilă nr 297/2013 și se suprapune cu terenul de 309 m.p. reconstituit reclamantului prin titlul de proprietate nr._/2006 situat în tarlaua 20 . schița anexă 2 de punctele 2-3-4-8-9-2 ;

-o suprafață măsurată de 27 m.p. se regăsește în lotul lui C. I. atribuit prin sentința civilă nr 297/2013 și se regăsește în suprafața de 338 m.p. reconstituită reclamantului B. D. prin titlul de proprietate nr._/2006 situat în tarlaua 20 . schița anexă 2 de punctele 4-a-9-4 ;

- o suprafață măsurată de 311 m.p. se regăsește în lotul lui P. I. atribuit prin sentința civilă nr.297/2013 și se regăsește în suprafața de 338 m.p. reconstituită reclamantului B. D. prin titlul de proprietate nr._/2006 situat în tarlaua 20 . schița anexă 2 de punctele 9-a-6-7 ;

- o suprafață măsurată de 1060 m.p. ( 1000 m.p. act ) se regăsește în lotul lui

C. I. atribuit prin sentința civilă nr.297/2013 și se suprapune cu teren reconstituit reclamantului B. D. prin titlul de proprietate nr._/2006 situat în tarlaua 165 . schița anexă 2 de punctele 13-14-24-22-13 ;

- o suprafață măsurată de 2937 m.p. ( 3000 m.p. act ) se regăsește în lotul lui P.

G. atribuit prin sentința civilă nr. 297/2013 și se suprapune cu teren reconstituit reclamantului B. D. prin titlul de proprietate nr._/2006 situat în tarlaua 165 . reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1999 situat în tarlaua 165 ., delimitat în schița anexă 2 de punctele 22-24-25-18-19-20-21-22 .

Față de considerentele expuse, în raport de dispozițiile art.480 alin 2 Cod procedură civilă raportat la art.1235 și urm Noul Cod civil, urmează a fi admis apelul declarat de apelantul reclamant și schimbată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii,urmând a se constata nulitatea absolută parțială a tranzacției consfințită prin sentința civilă cu nr. 297/14.02.2013 cu privire la suprafața de 4644 mp identificată în raportul de expertiză din care suprafața de 309 mp., 27 mp, și 1060 mp ( 1000 mp act ) atribuită în lotul pârâtului C. I., iar suprafețele de 311 mp și 2937 mp ( 3000 mp în act ) atribuite în lotul lui P. G..

Susținerile intimaților - pârâți în sensul că reclamantul nu are calitate procesuală activă nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care prin încheierea de ședință din 29.04.2014 instanța de fond a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâți,iar pârâții nu au formulat recurs împotriva acestei încheieri ,astfel că soluția pronunțată cu privire la soluționarea excepției a dobândit autoritate de lucru judecat

Nu pot fi reținute nici celelalte susțineri ale intimaților pârâți privind legalitatea titlurilor de proprietate eliberate reclamantului întrucât prin hotărâri judecătorești irevocabile purtate anterior între părți s-a stabilit că reclamantul B. D. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și actele emise în baza legilor fondului funciar sunt legale.

În baza art.453 Cod procedură civilă, urmează a fi obligați pârâții- intimați la plata cheltuielilor de judecată către apelantul- reclamant în cuantum de 400 lei la fond reprezentând onorariul avocat și taxă timbru și 1200 lei în apel, reprezentând taxă timbru în cuantum de 100 lei, onorariul expert în cuantum de 800 lei și onorariul avocat în cuantum de 300 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Potrivit dispozițiilor art.453 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă cererea pârâților privind cheltuielile de judecată, întrucât aceștia sunt în culpă procesuală,conform dispozițiilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul-reclamant B. D., domiciliat în orașul Novaci,., județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 528/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți C. I. domiciliat în orașul Novaci, ., P. I. domiciliat în orașul Novaci, . și P. G. domiciliat în Filiași, ..17, județul Gorj.

Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. D.

Constată nulitatea absolută parțială a tranzacției consfințită prin sentința civilă cu nr. 297/14.02.2013 cu privire la suprafața de 4644 mp identificată în raportul de expertiză din care suprafața de 309 mp., 27 mp, și 1060 mp ( 1000 mp act ) atribuită în lotul pârâtului C. I., iar suprafețele de 311 mp și 2937 mp ( 3000 mp în act ) atribuite în lotul lui P. G..

Obligă pârâții- intimați la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant în cuantum de 400 lei la fond și 1200 lei în apel.

Respinge cererea pârâților privind cheltuielile de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 Decembrie 2014 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

E. C. P.

Judecător,

A. E. S.

Grefier,

V. O.

Red. A.S./C.B.

j.f. F. R M.

ex.7/22 Decembrie 2014

← Fond funciar. Decizia nr. 1193/2014. Tribunalul GORJ		Fond funciar. Hotărâre din 22-05-2014, Tribunalul GORJ →

Revocare donaţie. Decizia nr. 1466/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revocare donaţie. Decizia nr. 1466/2014. Tribunalul GORJ