Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-06-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 2997/258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.701/R
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta B. M. I., împotriva sentinței civile nr.86 din data de 10.01.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimata S. E., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.86/10.01.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. s-a admis contestația formulată de contestatoarea SZŐLLŐSI É., domiciliată în municipiul Miercurea C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata B. M. I., domiciliată în municipiul București, ., ., sector 5, și în consecință s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. E 255/2012 al B. „S. A.”, inclusiv dispoziția de poprire din 03.07.2012, iar intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 194,03 lei, din care 194 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr.758/08.05.2008 pronunțată în Dosarul Judecătoriei Miercurea C. nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 334/R/31.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. instanța a dispus obligarea pârâtei SZŐLLŐSI É., să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei B. M. I., suprafața de 36 mp. teren, ocupată din parcela nr._/2/1/2/1/53/7, identificată în anexa III la Raportul de expertiză întocmit de expert Szalasi D. și obligarea pârâtei, să îndepărteze construcția – parte din garaj- edificată pe terenul în suprafață de 18 mp. ocupat din parcela nr._/2/1/2/1/53/7, cât și poarta edificată pe aceeași parcelă.
În baza acestei sentințe s-a declanșat executarea silită, care a constituit obiectul dosarului execuțional nr. E 122/2010, iar prin procesul-verbal întocmit de B. S. E. din data de 13.09.2010 s-a constatat că debitoarea și-a îndeplinit toate obligațiile, cu excepția unui acoperiș cu privire la care părțile vor face o înțelegere.
În data de 29.05.2012 iarăși s-a declanșat executarea silită cu privire la punerea în executare a aceleiași sentințe, formând dosarul execuțional nr. E 255/2012 al B. „S. A.”, iar la data de 11.07.2012, orele 12.00, s-a întocmit un proces-verbal prin care s-a constatat că terenul în suprafață de 36 mp a fost eliberat, iar construcțiile-poarta din garaj, cât și poarta au fost îndepărtate de către debitoarea SZŐLLŐSI.
Instanța a considerat că executarea nu este prescrisă, pe motiv că pe de o parte acțiunea care a constituit obiectul Dosarului nr._ era o acțiune reală imobiliară, astfel, termenul de prescripție este de 10 ani din momentul nașterii dreptului de a cere executarea silită, potrivit art.405^1 al. 1 C.pr.civ., iar pe de altă parte cursul prescripției s-a întrerupt prin efectuarea de acte de executare, potrivit art.405^2 lit. de C.pr.civ., cum ar fi procesul-verbal întocmit de B. S. E. din data de 13.09.2010.
Nici susținerile contestatoarei cu privire la perimarea executării nu sunt temeinice, dat fiind că perimarea trebuie să se raporteze la dosarul execuțional nr. E 255/2012 al B. „S. A.” în care executarea s-a declanșat la 29.05.2012, iar ultimul act de executare s-a efectuat la data de 11.07.2012, de altfel această dată este ulterioară sesizării instanței prin prezenta contestație la executare.
Însă instanța a constatat că în cauză, cu privire la aceeași sentință, s-au derulat două executări: prima a constituit obiectul dosarului execuțional nr. E 122/2010, iar prin procesul-verbal întocmit de B. S. E. din data de 13.09.2010 s-a constatat că debitoarea și-a îndeplinit toate obligațiile, iar a doua executare, ceea ce constituie obiectul prezentei contestații la executare, efectuat prin dosarul execuțional nr. E 255/2012 al B. „S. A.” și finalizat prin proces-verbal din data de 11.07.2012, prin care s-a constatat că obligațiile au fost executate. executorul înainte de încheierea acestui proces-verbal a încheiat la data de 27.06.2012 un alt proces-verbal, prin care s-a constatat la fața locului că debitoarea nu s-a conformat somației din data de 12.06.2012. Contestoarea a depus fotografii din care ar rezulta că la data de 03.07.2012 nu era refăcută poarta și garajul, ci era la fel ca în momentul constatării prin procesul-verbal din 13.09.2010, însă instanța a considerat că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc și care face proba celor constatate până la înscrierea în fals, este o probă preferabilă față de fotografiile depuse de contestatoare. De altfel, contradicția se poate concilia, dat fiind că procesul-verbal s-a întocmit la 12.06.2012, iar fotografiile au fost executate la 03.07.2012.
Art. 371^5 lit. a C.pr.civ. prevede că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totală a obligațiilor. Potrivit 371^6 al. 1 C.pr.civ. rap. la art. 371^5 lit. b) C.pr.civ. când executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, text de lege din care rezultă per a contrario că în alte situații nu este posibilă reluarea executării silite.
O nouă cerere de executare este posibilă în cazul în care prima executare s-a perimat, în baza art. 389 al. 3 C.pr.civ., nu și în situația în care prima executare s-a finalizat.
Executarea silită trebuie să aibă la bază titlul executoriu, care în această cauză este o hotărâre judecătorească, iar refacerea lucrărilor executate este o nouă stare de fapt ce nu putea să fie examinată cu ocazia pronunțării hotărârii.
Este adevărat că prin procesul-verbal din 13.09.2010 s-a constatat că debitoarea și-a îndeplinit toate obligațiile, „cu excepția unui acoperiș cu privire la care părțile vor face o înțelegere”, însă din susținerile intimatei rezultă că motivul declanșării celei de a doua executări nu a fost faptul că între părți nu a intervenit această înțelegere cu privire la acoperiș, ci faptul că între timp debitoarea a refăcut executarea. Nici constatările executorului din procesul-verbal încheiat la data de 11.07.2012 nu s-au referit la acoperiș, ci la partea din garaj și la poarta care au fost îndepărtate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. M. I., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea recursului se invocă art.304 pct.9, 371/5 Iit.a, 371/6 al 1 și 371/5 lit.b., 371/6 alin.2, și 399 alin.2 C.proc civilă, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, precum și art.304 pct.7 C.proc.civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Examinând analitic motivele de admitere a contestației la executare, recurenta arată că toate argumentele instanței de fond sunt eronate și contrare procedurii executării silite.
In cauza de față este vorbă de reluarea executării silite, printr-o nouă cerere de executare silită, întrucât după punerea în executare a sentinței de către B. S. E. la 13.09.2010, contestatoarea a refăcut în mod fraudulos construcțiile și a ocupat terenul din cauză, reintrând în posesia lor exact așa cum erau înainte de executare, profitând de faptul că intimata locuiește în București.
Instanța de fond a și constatat realitatea acestor împrejurări prin hotărârea pronunțată, pag.4 alin.1 din hotărâre, unde a arătat că mai înainte de încheierea Procesului verbal de executare din 27.06.2012, printr-un alt Proces verbal încheiat la data de 12.06.2012, B. S. A., la fața locului s-a constatat că debitoarea nu s-a conformat somației, adică construcțiile erau refăcute, stabilindu-se că executarea silită va avea loc la data de 11.07.2012. În acest sens executorul judecătoresc a apelat la sprijinul organelor de poliție din cadrul IPJ Băile Tușnad în vederea realizării executării silite.
Chiar instanța de fond a apreciat că acest Proces verbal face dovadă până la înscriere în fals și este o probă preferabilă față de fotografiilor prezentate de contestatoare, care erau executate la 03.07.2012, adică după ce executarea silită a fost pornită în data de 29.05.2012, fiind vorba de o încercare evidentă de a duce în eroare instanța.
Cu toate că instanța de fond constată valabilitatea procesului verbal din 12.06.2012, din care rezultă că construcțiile au fost refăcute și în deplină contradicție cu propria constatare, în concluzia finală a arătat că,: " refacerea lucrărilor executate este o nouă stare de fapt ce nu putea să fie examinată cu ocazia pronunțării hotărârii."
Adică pe de o parte instanța de fond constată că după prima executare din 2010 și înainte de cea de a doua executare din 2012, contestatoarea a reocupat terenul revendicat, și-a refăcut construcțiile pe aceasta, iar pe de altă parte susține că această nouă stare de fapt nu putea fi examinată de instanță.
În mod evident instanța de fond are aceste competențe, care însă și-a format o părere preconcepută și subiectivă, în sensul că executarea se poate relua numai în situația art.371/5 lit.b și o nouă cerere de executare este posibilă în cazul în care prima executare s-a perimat în baza art.389 al.3 C.proc.civ., fără a pune întrebarea practică: ce se întâmplă dacă după finalizarea primei executări a unei hotărâri de revendicare imobiliară, debitorul reintră în posesia imobilului creditorului.
Soluția rezidă în prevederile art.371/6 alin.2 C.proc.civilă: "Reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun, dacă acesta este un imobil."
Biroul Executorului Judecătoresc S. E., care a făcut executarea silită din data de 13.09.2010, a constatat situația de fapt și anume faptul că executarea silită efectuată de dânsa la data de 13.09.2010, orele 14,30 în dosar execuțional E122/2010, este total refăcută de reclamanta S. E., parcă nici nu ar fi fost pusă în executare sentința civ. Nr. 758/08.005.2008 rămasă definitivă prin decizia civ. Nr. 334/R/31 martie 2009 a Curții de apel Tg. M. .
Doamna executor în loc să se deplaseze la fața locului și să constate situația de fapt, a făcut o cerere către instanță, ce a format obiectul dosarului_, în care s-a respins cererea executorului ca neîntemeiată.
Pentru acest motive, recurenta a fost nevoită să apeleze Biroului Executorului Judecătoresc S. A. și să avanseze cheltuielile necesare în acest sens, fiind întocmit procesul-verbal din data de 12.06.2012 în care s-au prevăzut cheltuieli de executare în sumă de 2854,62 lei, care urmau să cadă în sarcina debitoarei S. E., s-a dispus emiterea Dispoziției de poprire, iar apelanta nu are cum să recupereze aceste cheltuieli de executare întrucât prin hotărârea instanței de fond în mod nelegal s-a dispus pe lângă anularea tuturor formelor de executare și anularea dispoziției de poprire privitor la aceste sume.
Instanța admițând contestația, a anulat toate actele de executare silită inclusiv dispoziția de poprire, fără însă a arăta textul de lege care a fost încălcat de către executorul judecătoresc cu ocazia executării silite.
Ori potrivit art. 399 C.pr.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare ar atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 25.04.2013, intimata f S. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 11-13).
În motivarea întâmpinării se arată că Sentința civilă nr.758/08.05.2008, prin care s-a dispus să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 36 mp. din care parte din garaj de pe 18 mp. și poarta edificată pe .._/2/1/2/1/53/7, a fost pusă în executare în Dos. E.122 din 13.09.2010 prin Biroul Executorului Judecătoresc S. Erzsehet, și la executarea silită începută de executorul SarigAtlila în Dosarul nr.E.255/2012, finalizat prin Procesul-verbal din 11.07.2012, constatându-se că situația era la fel cu aceea din 13.09.2010, când s-a finalizat prima executare silită.
Față de această situație instanța de fond a opinat corect cum că refacerea lucrărilor odată silit reprezintă o nouă stare de fapt pentru care de fapt și de drept recurenta nu are titlu executor.
Terenul de 36 mp. înscris în C.F.nr.7369 nr.top._/2/1/2/1/53/7 este o alee de trecere încă din anul 1936 și nu a fost nici loc de casă, și nici proprietatea recurentei, chiar prin Sentința civilă 758/08.05.2008, se acordă drept de servitute de trecere și în același timp îi lasă în deplină proprietate și posesie cei 36 mp. cu același nr.top. recurentei, fără ca aceasta să aibă vreun "fond dominant", și fără să fie necesară folosirea acestei suprafețe în vreun fel de către recurenta, deci nu poate justifica un interes legitim, în timp ce intimata nu are acces pe această alee, servitute acordată prin aceeași sentință, nu are cum să ajungă la casa, proprietatea sa.
Cei 18 mp. de pe care s-a cerut înlăturarea construcțiilor sunt cuprinse în același nr. topografic din suprafața de 36 mp., care dacă ar fi predate recurentei, atunci imobilul intimatei ar deveni impropriu folosinței.
Se mai arată că zidul și poarta despre care face vorbire, sunt doar anexe la servitute, pentru a-i permite trecerea, deoarece partea stângă este în mod natural un zid de pământ de 1,80 m înălțime, care dacă nu ar fi zidit cu piatră s-ar surpa și nu ar permite ..
executor.
Conform art.371/5 C.proc.civ. executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executor, ori Procesul verbal din 11.07.2012 a Executorului judecătoresc SarigAttila arată că obligația a fost îndeplinită și ca atare singura cale de a cere o nouă executare silită este un nou titlu executor. Totodată, intimata recurentă exercită un drept în chip abuziv asupra servitutii, cu rea-credință și nu potrivit scopului recunoscut de lege.
Instanța constată că recursul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
Examinând recursul declarat de recurentă în raport de motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat în parte, din următoarele considerente:
Cererea de executare silită a fost intentată de intimata B. M. I. în baza titlului executor, Sentința civilă nr.758/08.05.2008 a Judecătoriei Miercurea C., irevocabilă (filele 11-15 d.f.).
În urma încuviințării executării silite prin Încheierea din data de 29.05.2012 a Judecătoriei Miercurea C., pronunțată în Dosarul nr._ (fila 57), Biroul Executorului Judecătoresc S. A. a încheiat acte de executare silită, respectiv proces-verbal de stabilire a cheltuielilor, somație, procese-verbale încheiate la fața locului, dispoziție de poprire etc. (filele 59 și urm.d.f.).
Prin această sentință s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele părților, și s-a obligat contestatoarea să lase în deplină proprietate și posesie intimatei suprafața de 36 mp. teren, ocupată din parcela nr._/2/1/2/1/53/7, și obligarea pârâtei, să îndepărteze construcția, parte din garaj, edificată pe terenul în suprafață de 18 mp. ocupat din parcela nr._/2/1/2/1/53/7, cât și poarta edificată pe aceeași parcelă.
Executarea silită a acestei sentinței a fost întreprinsă anterior în Dosarul de executare silită nr.E122/2010 a Biroului Executorului Judecătoresc S. E., executare care a fost finalizată prin întocmirea Procesului-verbal din data de 13.09.2010, prin care s-a constatat că debitoarea și-a îndeplinit toate obligațiile cu privire la linia de hotar și a îndepărtat construcțiile, cu excepția unui acoperiș cu privire la care părțile vor face o înțelegere (fila 155).
Ulterior însă, intimata a intentat o nouă cerere de executare silită, contestată în cadrul prezentului dosar, din motivul că contestatoarea-debitoare a ocupat din nou terenul pe care ar fi trebuit să îi lase în deplină proprietate și posesie, și a refăcut și a refăcut construcțiile la demolarea cărora a fost obligată. Aceste aspecte au fost constatate la fața locului de B. S. A. prin Procesul-verbal din data de 27.06.2012 întocmit în Dosarul nr.E255/2012, în care s-a reținut că debitoarea-contestatoare nu este de acord cu predarea terenului de 36 mp. și nici cu îndepărtarea garajului (fila 65).
De altfel, aspectele nu sunt contestate în fapt de contestatoarea-intimată, care în motivarea întâmpinării la recurs arată că fiind vorba de refacerea lucrărilor odată executate silit reprezintă o nouă stare de fapt pentru care de fapt și de drept recurenta nu are titlu executor.
Față de această apărare a intimatei Tribunalul reține că deși în principiu executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu (art.371 ind.5), în conformitate cu prevederile art.371 ind.6 Cod de procedură civilă reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun, dacă acesta este un imobil.
Or, în speță este vorba despre același bun imobil, respectiv terenul în suprafață de 36 mp. ocupat de contestatoare din parcela nr._/2/1/2/1/53/7 ce aparține intimatei, precum și de construcția parte din garaj, edificată pe terenul în suprafață de 18 mp. ocupat din această parcelă, cât și poarta edificată tot pe aceeași parcelă.
Prin urmare, față de poziția contestatoarei exprimată prin întâmpinarea la recurs și față de constatările executorului judecătoresc la fața locului, Tribunalul reține că starea de fapt este identică cu cea existentă la data pronunțării sentinței, ce constituie titlu executoriu, și care în sensul prevederilor art.371 ind.1 Cod de procedură civilă se aduce la îndeplinire prin executare silită, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa.
Pentru considerentele sus expuse, având în vedere că în temeiul art.371 ind.6 Cod de procedură se poate relua executarea silită și asupra aceluiași bun, dacă acesta este un imobil, nefiind necesară intentarea unui nou proces și pronunțarea unei noi hotărâri pentru constatarea aceleiași stări de fapt, în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoare.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța va obliga contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în fond în sumă de 500 lei, reprezentând onorar avocațial.
Se va menține dispoziția instanței de fond cu privire la restituirea cauțiunii de 400 lei în favoarea contestatoarei.
Instanța va obliga intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.097,15 lei, reprezentând taxă judiciară timbru 97 lei, timbru judiciar 0,15 lei, precum și onorar avocațial 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta B. M. I. împotriva Sentinței civile nr.4039/22.11.2012 a Judecătoriei Miercurea C., completată prin Sentința civilă nr.86/10.01.2013, pe care în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. E., domiciliată în mun.Miercurea C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta B. M. I., domiciliată în București, ..P1, ., . .
Obligă contestatoarea să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în fond în sumă de 500 lei.
Menține dispoziția instanței de fond cu privire la restituirea cauțiunii de 400 lei în favoarea contestatoarei S. E..
Obligă intimata S. E. să plătească recurentei B. M. I. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.097,15 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. S. C.
Pentru S.C., fiind plecată în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței I. A.
Grefier
L. B.
Red.SZ.E.
Primit: 01.08.2013
Tehnored./id/01.08.2013
Ex.2/B.L.
Jud.fond: T. A.M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3096/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 936/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
