Anulare act. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul HARGHITA

Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1823/258/2008**

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.916/R

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013

Judecător: S. C. - Președinte

Judecător: M. I.

Judecător: S. E.

Grefier: L. B.

Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenții K. - S. L. și K. I., împotriva sentinței civile nr.1121 di data de 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimata K. M. M., având ca obiect anulare act.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA,

deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul și istoricul cauzei

1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. sub nr.1823 din 02.07.2008, reclamanții K. L. și K. I. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta K. M. M.:

  • să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 4023 din 19 octombrie 1992 de notariatul de Stat Județean Harghita și să restabilească situația anterioară în CF 7084 Tușnad
  • să se constate că prin contractul de donație autentificat sub nr. 1660 din 4 octombrie 2005 de BNP B. E. pârâta a dobândit o cotă de proprietate de 15/128 din imobilul înscris în CF 7084 Tușnad
  • să se stabilească faptul că masa succesorală rămasă după defunctul K. L. este formată din cota de 65/128 din acest imobil,
  • să se stabilească faptul că moștenitori ai defunctului sunt reclamanții în calitate de copii în cote de 3/8 fiecare și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 2/8,
  • să se dispună ieșirea din indiviziune prin vânzarea la licitație a imobilului și împărțirea prețului conform cotelor de proprietate
  • să fie obligată pârâta la plata cotei de 387/1024 din fructele naturale și civile produse de imobil de la decesul numitului K. L. și până la partajarea efectivă.

Prin sentința civilă nr. 871 din 12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. L., domiciliat în Miercurea C., .. 8, ., jud. Harghita și K. I., cu domiciliul ales în Miercurea C., .. 16, ., jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâta K. M. M., domiciliată în Tușnad Băi, ., jud. Harghita, și în consecință:

  • s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren și construcții înscris în CF_ Băile Tușnad, nr. cadastral_, potrivit cotelor de proprietate stabilite prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, și în consecință
  • s-a dispus dezmembrarea imobilului potrivit schiței anexate completării raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de d-na expert F. I.,, în trei corpuri de proprietate, respectiv nr. cadastral_/1 format construcție compusă din demisol și parter și terenul aferent de 170 mp, nr. cadastral_/2 format din teren de 562 mp pe care se află un garaj și nr. cadastral_/3 format din teren de 597 mp pe care se află o magazie și un coteț.
  • s-a atribuit reclamanților în cote de 1/2 apartamentul situat la parter, în valoare de 122.800 lei și terenul de 597 mp pe care se află o magazie și un coteț, în valoare de 52.625 lei.
  • s-a atribuit pârâtei apartamentul situat la demisol, în valoare de 46.800 lei, și terenul de 562 mp, în valoare de 49.540 lei, pe care se află un garaj în valoare de 17.700 lei.
  • s-a constatat că terenul de 170 mp aferent celor două apartamente rămâne în indiviziune forțată.
  • Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 21.646 lei cu titlu de sultă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pentru identificarea imobilului obiect al partajului în cauză s-au întocmit două rapoarte de expertiză tehnică, specialitatea topografie (filele 86 și 186) și specialitatea construcții (filele 103 și 180). Întrucât la termenul de judecată din data de 6 februarie 2012 reclamanții și pârâta au fost de acord cu propunerile de lotizare formulate de experți, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren și construcții înscris în CF_ Băile Tușnad, nr. cadastral_, potrivit cotelor de proprietate stabilite prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, și în consecință a dispus dezmembrarea imobilului potrivit schiței anexate completării raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de d-na expert F. I. în trei corpuri de proprietate, respectiv nr. cadastral_/1 format construcție compusă din demisol și parter și terenul aferent de 170 mp, nr. cadastral_/2 format din teren de 562 mp pe care se află un garaj și nr. cadastral_/3 format din teren de 597 mp pe care se află o magazie și un coteț, a atribuit reclamanților în cote de 1/2 apartamentul situat la parter, în valoare de 122.800 lei și terenul de 597 mp pe care se află o magazie și un coteț, în valoare de 52.625 lei și a atribuit pârâtei apartamentul situat la demisol, în valoare de 46.800 lei și terenul de 562 mp, în valoare de 49.540 lei, pe care se află un garaj în valoare de 17.700 lei, cu menținerea terenului de 170 mp aferent celor două apartamente în indiviziune forțată, iar pentru egalizarea loturilor a obligat reclamanții să îi plătească pârâtei suma de 21.646 lei cu titlu de sultă.

1.2 Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții K. L. și K. I., solicitând admiterea recursului și casarea parțială a sentinței, cu trimiterea spre rejudecare a capătului 7 de cerere.

În cadrul motivelor, recurenții au arătat că referitor la capătul 7 din cerere privind obligarea pârâtei intimate la plata fructelor naturale și civile ale imobilului, constând și în lipsa de folosință a acestuia, de la data decesului defunctului K. L., au precizat valoarea pretențiilor lor ca fiind de 1000 lei/lună, începând cu 03.04.2008.

Prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtei intimate la plata fructelor naturale și civile ale imobilului, constând și în lipsa de folosință a acestuia, de la data decesului defunctului K. L. până la partajarea efectivă a imobilului.

1.3 Prin Decizia nr. 714/2012, Tribunalul Harghita a admis recursul și a casat parțial sentința civilă nr.871 din 12.03.2012, în limitele motivelor de recurs.

Tribunalul a reținut că acțiunea civilă promovată are mai multe capete de cerere, printre care și petitul 7 având ca obiect obligarea pârâtei la plata cotei de 387/1024 parte din fructele naturale și civile ale imobilului suspus partajării începând cu data decesului lui K. L. și până la partajarea efectivă a imobilului.

Prin Încheierea civilă nr. 3 din 21.10.2008, Judecătoria Miercurea C. a admis în principiu, în parte, cererea reclamanților, a dispus reducțiunea liberalităților instituite de defunctul K. L., respingerea cererii de anulare a contractului de întreținere, a constatat masa succesorală, moștenitorii și cotele acestora.

După precizarea acțiunii, în sensul indicării valorii pretențiilor solicitate cu titlu de fructe naturale și civile, instanța a atras atenția reclamanților că față de aceste pretenții s-a pronunțat încheiere de admitere în principiu.

Tribunalul constatând că petitul 7 al acțiunii nu a fost soluționat de către prima instanță nici prin încheierea de admitere în principiu, nici prin sentință a casat sentința civilă nr.871 din 12.03.2012, trimițând cauza spre rejudecare.

1. 4 Prin Sentința civilă nr. 1121/2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Miercurea C. a respins acțiunea, reținând în considerente că în susținerea cererii de obligare a pârâtei la plata cotei ce li se cuvenea în raport cu cota lor de proprietate asupra imobilului, din fructele naturale și civile ale imobilului, reclamanții au invocat faptul că au fost împiedicați de pârâtă să folosească acest imobil.

Instanța a reținut că, în temeiul dreptului lor de coproprietate asupra imobilului ce a fost partajat, reclamanții aveau, în temeiul art. 483 din vechiul Cod civil, dreptul să culeagă fructele naturale și civile produse de imobil în proporția cotei lor de proprietate asupra imobilului, iar în cazul în care ar fi fost împiedicați de pârâtă să exercite această folosință, ar fi fost îndreptăți să pretindă contravaloarea cotei-părți din fructele pe care imobilul le-a produs sau le-ar fi putut produce dacă ar fi fost administrat corespunzător.

Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi obținut din folosința imobilului fructe naturale – care, potrivit art. 522 din vechiul cod civil sunt acelea ce pământul produce de la sine și producția și prăsila (sporul animalelor), sau civile – care, potrivit art. 523 din vechiul Cod civil sunt chiriile caselor și arendele, reclamanții ar fi fost îndreptățiți la contravaloarea cotei-părți din fructele pe care imobilul le-ar fi putut produce dacă ar fi fost administrat corespunzător, a căror valoare a fost determinată prin expertizele întocmite în cauză (filele 24 și 34), sub condiția însă să dovedească faptul că pârâta i-a împiedicat în folosință.

Pentru dovedirea acestui aspect, în cauză s-au audiat martorii A. I., propus de reclamanți, care a declarat faptul că în mod obișnuit reclamanții nu sunt lăsați să intre în imobil (fila 26) și Velkeld R., propusă de pârâtă, care a relatat că după decesul numitului K. L., tatăl reclamanților și fostul soț al pârâtei, aceasta a locuit doar la demisolul imobilului, iar reclamanții i-au cerut să părăsească imobilul (fila 27).

Instanța a reținut că din aceste depoziții rezultă în mod evident că între părți există o stare conflictuală, iar existența acestui conflict este dovedit și de faptul că prin acțiune reclamanții au solicitat să se constate nulitatea contractului de întreținere în temeiul căruia pârâta a dobândit, anterior căsătoriei cu defunctul, o cotă-parte din imobil, iar printr-o completare de acțiune au solicitat reducțiunea unei donații primite de pârâtă de la defunct.

În plus, este de remarcat faptul că cei doi reclamanți nici nu locuiesc în Tușnad Băi, unde este situat imobilul în legătură cu care au formulat pretențiile, ci reclamantul K. L. locuiește în Miercurea C., iar reclamanta K. I. locuiește în Statele Unite ale Americii.

Față de cele ce preced, instanța a reținut că pârâta nu este vinovată de faptul că reclamanții nu au putut obține fructele naturale și civile prin exploatarea cotei-părți de proprietate ce li se cuvenea din imobil, ci împrejurarea că între părți exista o stare conflictuală mai veche, și faptul că reclamanții nu locuiau în localitatea în care e situat imobilul, iar acestei stări conflictuale i s-a pus capăt prin hotărârea prin care s-a dispus partajarea imobilului, fiecare parte având din acel moment un drept exclusiv de proprietate asupra lotului atribuit.

2. Recursul declarat în cauză:

Reclamanții K. S. L., domiciliat în Miercurea C., .. 8, ., jud. Harghita și K. I., cu domiciliul ales în Miercurea C., .. 16, ., jud. Harghita au declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 1121/2013, pronunțată în Dosarul nr._, în sensul admiterii cererii privind obligarea intimatei K. M. M., domiciliată în Tușnad Băi, ., jud. Harghita la plata cheltuielilor de judecata în fond si în recurs.

Recurenții au arătat că despăgubirile pe care le-au solicitat sunt datorate în temeiul art. 480, 483 și 485 din VCC, fiind fără relevanță culpa intimatei pârâte iar situația conflictuala dintre părți nu îndreptățește pârâta să beneficieze singura de fructele bunului comun.

3. Apărările intimatei:

Prin întâmpinarea depusă (f. 7-9) intimata pârâta a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.

Intimata a arătat că nu s-a făcut dovada că ar fi realizat venituri din folosința imobilului și nici că i-ar fi împiedicat să folosească imobilul iar faptul că soluționarea litigiului s-a făcut într-un termen atât de îndelungat nu poate avea ca efect obligarea sa la plata vreunei sume, deși nu a beneficiat de venituri suplimentare și nici nu a împiedicat folosința imobilului de către reclamanții recurenți.

II. Considerentele instanței de recurs

5. Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, ținând cont de limitele învestirii, după parcurgerea unui prim ciclu procesual, și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța constată că recursul nu este fondat.

6. Astfel, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat, printre altele și obligarea pârâtei la plata unei sume neprecizate inițial, reprezentând echivalentul cotei ce li se cuvine, din fructele naturale și civile ale imobilului suspus partajării, începând cu data decesului lui K. L. și până la partajarea efectivă. Ulterior au precizat suma la 1000 lei/lună (f. 125-126 din Dosarul Judecătoriei Miercurea C., nr._ ).

7. După casarea sentinței civile nr. 871 din 12.03.2012, instanța de rejudecare a dispus efectuarea unor expertize pentru a se stabili „echivalentul lipsei de folosință” (f. 10 din Dosarul Judecătoriei Miercurea C., nr._ ).

8. In raportul de expertiză întocmit de expert F. I. s-a reținut că dacă terenul ar fi fost concesionat, reclamanților li s-ar fi cuvenit în fiecare lună suma de 207,46 lei (f. 25) iar în raportul de expertiză întocmit de expert C. M. s-a reținut că dacă imobilul ar fi fost închiriat, reclamanților li s-ar fi cuvenit în fiecare lună suma de 742 lei.

9. La filele 38-41 din Dosarul Judecătoriei Miercurea C., nr._ s-au depus adeverințe din care rezultă că pârâta nu a realizat venituri din chirii.

10. Potrivit prevederilor art. 1169 din VCC și art. 112 VCPC, aplicabile în speță, reclamanții aveau obligația de a formula cererea de chemare în judecată prin indicarea concretă a motivelor de fapt și de drept pe care și-au întemeiat acțiunea, pentru a permite calificarea de acțiunii și de a solicita administrarea probelor care să confirme situația de fapt expusă.

11. In speță însă, reclamanții au pretins contravaloarea fructelor naturale și civile fără a face dovada valorii fructelor naturale și nici dovada că imobilul ar fi fost închiriat, concesionat etc., or, potrivit prevederilor art. 522 din VCC, fructele naturale sunt acele fructe pe care pământul le produce de la sine iar fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor.

12. In ambele rapoarte de expertiză, singura probă administrată cu privire la cuantumul sumelor pretinse, s-a reținut însă doar o situație ipotetică în care terenul ar fi fost concesionat și construcția închiriată.

13. In acord cu susținerile primei instanțe, și instanța de recurs arată că reclamanții aveau dreptul să culeagă fructele naturale și civile produse de imobil proporțional cu cota lor de proprietate asupra imobilului, doar că în speță nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi obținut din folosința imobilului fructe naturale sau civile.

14. Asta nu excludea desigur de plano obligarea pârâtei la daune echivalente lipsei de folosință, pe temeiul răspunderii delictuale dacă s-ar fi dovedit o anumita valoare a fructelor ce ar fi putut fi realizate și faptul că reclamanții au avut intenții concrete de administrare a imobilului proprietate comună, într-o anumită modalitate din care s-ar fi putut obține venituri iar pârâta s-ar fi opus cu rea credință sau că au intenționat să folosească o parte din imobil iar pârâta i-ar fi împiedicat, mai ales că, așa cum a reținut și prima instanță, reclamanții nici nu locuiesc în localitatea în care este situat imobilul.

15. In fine, în speță nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că părțile au dobândit dreptul de proprietate comună, pe cale succesorală și că relațiile dintre părți au fost tensionate, astfel încât pe perioada în care s-a judecat acțiunea de partaj, era destul de previzibil ca administrarea comună să ridice probleme dar, reclamanții aveau posibilitatea ca în cazul în care ar fi fost în mod real împiedicați să-și exercite drepturile, să se adreseze instanței de judecată pentru rezolvarea temporară, pe perioada soluționării acțiunii de partaj, a neînțelegerilor dintre părți, în așa fel, încât fiecare să-și poată exercita drepturile de coproprietar.

16. Față de cele expuse mai sus, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, se respinge recursul și în temeiul art. 274 Cod pr civila, recurenții, în culpă procesuală, vor fi obligați să achite intimatei K. M. M., suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenții K. S. L., domiciliat în Miercurea C., .. 8, ., jud. Harghita și K. I., cu domiciliul ales în Miercurea C., .. 16, ., jud. Harghita, împotriva 1121/2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .

Obligă recurenții să achite intimatei K. M. M., domiciliată în Tușnad Băi, ., jud. Harghita, suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12.11.2013.

PreședinteJudecătorJudecător

S. C. M. I. S. E.

Grefier

L. B.

Red.: S.C.

Primit: 04.12.2013

Tehnored./id/04.12.2013

Dact: 2 ex/B.L.

Judecător fond: A. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul HARGHITA