Contestaţie la executare. Decizia nr. 198/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1600/268/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.198
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: M. I.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanta A.N.A.F. prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O. S., împotriva Încheierii civile nr. 1 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. L. și B. N. PUBLIC N. L..
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1 din data de 26 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria O.-S., s-a admis cererea formulată de contestatorii B. N. PUBLIC N. I L. și N. L., în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O. S..
În baza art.718 alin.1 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1/N/61/19/_ /_ (nr.8538 din 31.05.2013) al intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O. S., până la soluționarea pe fond a contestației la executare care formează obiectul dosarului nr._ 13 al instanței de fond.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, cererea pentru suspendarea executării silite este întemeiată. Ea se justifică pentru prevenirea unei pagube iminente, apreciind că interesele debitorului ar putea fi grav și iremediabil vătămate prin imposibilitatea desfășurării activității în cazul continuării actelor de executare silită, raportat și la valoarea titlului executoriu contestat.
Față de aceste considerente instanța de fond a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1/N/61/19/_ /_ (nr.8538 din 31.05.2013) al intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O.-S., până soluționarea pe fond a contestației la executare care formează obiectul dosarului nr._ 13.
Împotriva acestei încheieri, intimata Administrația Finanțelor Publice O.-S., în interesul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a formulat apel, solicitând admiterea apelului și respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Apelanta în cadrul motivelor arată că, în baza art. 145 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul N. I. L. a fost înștiințat că figurează în evidențele instituției cu o sumă restantă, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal. Se mai arată că, dispozițiile art. 114 și 115 din OG nr. 92/2003 descriu procedura ce trebuie respectată la efectuarea plății, respectiv ordinea stingerii datoriilor.
Apelanta relevă că, Administrația Finanțelor Publice O.-S. are obligația legală, ca prin C. Colectare executare silită persoane fizice și juridice, să emită somația și titlul executoriu, și să întreprinde toate măsurile necesare pentru executarea acestei sume și instanța de fond a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea în fond a contestației la executare.
Noțiunea de pagubă iminentă poate fi definită ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării a unei autorități publice sau a unui serviciu public. În speță, este vorba despre aportul în natură terenuri de vegetație forestieră, terenuri-pășuni extravilan și alte terenuri neagricole în valoare totală de 77.749.000 lei, respectiv de un onorariu notarial stabilit în funcție de valoarea terenului și de obligația calculării și achitării la termen impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
Executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, - și este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar în mod excepțional - nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal, nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, dispozițiile legale se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
Apelanta solicită admiterea apelului, respectiv respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite, având în vedere faptul că toate actele emise sunt în conformitate cu prevederile legale.
În drept invocă prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, intimatul B. N. Public N. I. L., solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii măsurii suspendării executării silite și obligării apelantei-intimate la suportarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Noul C.pr.civ.
Având în vedere că, se află în materie fiscală, apreciază necesar a corobora dispozițiile C.pr.fisc. ca lege specială aplicabilă în această materie, cu cele ale Noul C.pr.civ., ca lege cu caracter general, desigur urmărind și respectarea principiului specialia generalibus derogant. Față de aceste precizări, dispozițiile legale incidente problemei ce face obiectul prezentului dosar sunt: art. 148 alin. 2 lit. a din C.pr.fisc., art. 172 alin. 1 și 2 din C.pr.fisc.; art. 215 din C.pr.fiscală și art. 718 alin. (1) din Noul C.pr.civ.
Arată că, din interpretarea coroborată a articolelor de lege citate, rezultă că în materie fiscală, suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanța judecătorească, în condițiile legii adică în condițiile Noului C.pr.civ. Trebuie precizat că, este vorba despre suspendarea executării pe fond, astfel cum este denumită în doctrină, iar nu despre suspendarea provizorie a executării care, potrivit dispozițiilor art.172 alin. 2 din C.pr.fisc, nu sunt aplicabile în materie fiscală.
Prin urmare, aprecierea pe calea apelului a oportunității și legalității măsurii suspendării executării silite dispusă prin încheierea nr. 1/26.06.2013 de Judecătoria O.-S. trebuia să se facă în raport de dispozițiile prevăzute în Codul de procedură civilă.
Plecând de la dispozițiile legale, dar și de la interpretările oferite pe cale doctrinară și jurisprudențială, această măsură a suspendării executării silite, este una excepțională, pe care legea o îngăduie a fi luată în caz de utilitate evidentă și de către persoanele sau organele îndreptățite. Mai mult decât atât, trebuie precizat că art.718 alin. (2) Noul C.pr.civ. prevede drept condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite depunerea unei cauțiuni, calculată la valoarea obiectului contestației.
Intimatul apreciază util a se observa că, sunt condiții ale admiterii cererii de suspendare a executării silite: utilitatea evidentă a luării unei astfel de măsuri, luarea măsurii de către persoanele/organele îndreptățite, depunerea cauțiunii în cuantumul fixat de instanță.
Cât privește prima condiție, doctrina și jurisprudența în materie au apreciat că o astfel de măsură este justificată pentru prevenirea unei pagube iminente dacă interesele legitime ale debitorului obligației ar fi grav și iremediabil vătămate, în timp ce interesele creditorului obligației ar fi remediabil vătămate prin lipsirea temporară de finalitate a procedurii de executare silită. Apreciază că, motivul susținut pe calea apelului de AFP O.-S. potrivit căruia "executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate - și este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar în mod excepțional - nu poate constitui prin ea însăși o pagubă", nu poate fi primit de instanța de apel, având în vedere că, admiterea acestuia ar lipsi practic de efecte măsura suspendării executării silite care, astfel cum am evidențiat în rândurile anterioare, este permisă și în materie fiscală. Rațiunea reglementării unei astfel de proceduri constă în a opri desăvârșirea operațiilor de executare silită, când este în curs de cercetare legalitatea titlului executoriu sau când există o contestație cu privire la măsurile de executare ce s-au luat. De altfel, trebuie precizat că de o astfel de prezumție de legalitate se bucură orice titlu executoriu, dar acest lucru nu împiedică posibilitatea persoanelor îndreptățite de a formula contestație la executare.
În apreciere utilității menținerii măsurii de suspendare a executării silite prin respingerea apelului, învederează că față de caracterul executoriu al deciziilor contestate, executarea silită până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești pe fondul cauzei este iminentă, situație în care măsurile executorii ce vor fi luate împotriva lor sunt de natură a ne perturba grav interesele imediate și viitoare, în mod inevitabil și indubitabil, dar și exercitarea profesiei întrucât: indisponibilizarea viitoare a unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși o pagubă iminentă; B.N.P. N. I. L. ar fi lipsit de mijloacele financiare care să asigure continuarea activității de notar și se va afla în incapacitate de plată neputând să mai asigur mijloacele de existență și nici îndeplinirea altor obligații curente pe care le are. Dacă la finalizarea procesului vor avea câștig de cauză, efectele executării silite ar putea fi atenuate printr-o eventuală întoarcere a executării numai în parte, chiar dacă instituția pârâtă ar returna sumele reținute inclusiv cu dobânzile aferente. De asemenea, chiar și din perspectiva reluării ulterioare a activității profesionale, există riscul evident al reorientării clientelei și implicit al diminuării acesteia.
Intimatul invocă Recomandarea nr. 16 din 2003 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ, arătând că, aceeași recomandare reamintește, de altfel, principiile din Recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme administrative. De aceea, autoritatea jurisdicțională competentă (în speță, instanța judecătorească) este chemată, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Astfel, în raport de considerentele de ordin legal expuse cât și de recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, apreciază că executarea propriu-zisă și efectivă a titlului executoriu nr. 7756/31.05.2013 în cauză trebuie să se realizeze numai după ce instanța se va pronunța și va stabili cu certitudine că sumele reținute în actul fiscal sunt într-adevăr datorate de subsemnatul, pentru a preveni, astfel, consecințele pecuniare deosebit de grave care se produce asupra patrimoniului său.
Astfel, consideră că, măsura suspendării executării silite s-a luat de către instanța ierarhic inferioară cu respectarea condiției utilității.
Cât privește cea de-a doua condiție, anume aceea a luării măsurii de către persoanele/organele îndreptățite, învederează instanței că măsura a fost luată în cadrul judecării contestației la executare de către instanța legal învestită în acest sens, respectiv Judecătoria Odorheiul – S..
Cât privește ultima condiție, aceea a depunerii unei cauțiuni calculată la valoarea obiectului contestației, intimații-contestatori s-au îndeplinit obligația de achitare a cauțiunii, acest lucru reieșind din recipisa aflată la dosarul cauzei.
În concluzie, apreciază că față de îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru suspendare a executării silite, admiterea cererii de suspendare formulate, prin încheierea nr. 1/26.06.2013 pronunțată în dosarul_ 13 aflat pe rolul Judecătoriei Odorheiul S. s-a făcut în condiții depline de legalitate și temeinicie.
În drept, se întemeiază pe art. 471 coroborate cu cele ale art. 205 și următoarele din Noul C.pr.civ., respectiv art. 148 alin. 2 lit. a și art. 172 alin. 1 și 2 din C.pr.fisc.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că, acesta nu este întemeiat, astfel urmează a fi respins.
Instanța de fond a dispus în temeiul art. 718 alin.1 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1/N/61/19/_ /_ (nr.8538 din 31.05.2013) al intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O. S., până la soluționarea pe fond a contestației la executare care formează obiectul dosarului nr._ 13.
Apelanta susține că, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate și este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar în mod excepțional, fără a putea constitui prin ea însăși o pagubă, iar simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal, nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantă, referitor la nedovedirea de către contestatori, a pagubei iminente, Tribunalul constată că dispozițiile art. 718 alin.1 din Noul C.pr.civ., ce constituie temeiul suspendării în cauză, nu impun condiția existenței și dovedirii unei pagube iminente pentru a se putea dispune suspendarea executării silite. Totodată, în condițiile în care în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării silite, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, este de necontestat că, motivele temeinice nu pot fi argumentate prin invocarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei.
Potrivit art. 718 alin. 2 Noul C.pr.civ. o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, este depunerea unei cauțiuni, calculată la valoarea obiectului contestației, condiție care în speță a fost îndeplinită de contestatori.
În ceea ce privește temeinicia cererii de suspendare a executării silite, admiterea acesteia se justifică deoarece, interesele debitorului ar putea fi grav și iremediabil vătămate prin imposibilitatea desfășurării activității, inclusiv a exercitării profesiei în cazul continuării actelor de executare silită, raportat și la valoarea titlului executoriu contestat.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că, motivele de apel invocate nu sunt de natură să atragă schimbarea soluției instanței de fond.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge apeluldeclarat de apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Finanțelor Publice O. S., împotriva Încheierii civile nr. 1 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Deși intimatul a solicitat obligarea apelantei la suportarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Noul C.pr.civ., nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O. S., O. S., cu sediul în mun.O. S., ., jud.Harghita, împotriva Încheierii civile nr. 1 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2013.
PreședinteJudecător
S. E. M. I.
Grefier
L. P.
Red.M.I.
Primit:19.12.2013
Tehnored/id/:19.12.2013
6 ex. /A.IM.
Jud. de fond: Szallasy M-M.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Succesiune. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
