Succesiune. Decizia nr. 15/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1142/258/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 15
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C.- Președinte
Judecător: B. R. J.
Grefier E.-C. C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul promovat de apelanta C. K., apelant B. A., apelanta C. T. M., apelantul C. E., apelantul C. F., împotriva sentinței civile nr. 1434 din 17 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., având ca obiect succesiune ieșire din indiviziune.
În lipsa părților.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând asupra cauzei de față în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Primul ciclu procesual:
Prin sentința civilă nr. 1075 din 16.06.2008 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr. 791/2006, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. K., cu domiciliul în municipiul Târgu M., ./13, judetul M., în contradictoriu cu pârâții C. F., cu domiciliul în municipiul B., ., ., judetul B. și C. E. și C. M., ambii domiciliați în municipiul Miercurea C., . nr.77, județul Harghita, în sensul că:
- S-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. B., decedat la data de 19.07.1994;
- S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului C. B. se compune din terenurile cuprinse în Titlurile de proprietate nr._/2007, nr._/2003, și nr._/2004, emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, în suprafață totală de 7 ha și 7889 mp;
- S-a constatat că sunt succesori ai defuntului C. B.: soția supraviețuitoare C. Regina cu o cotă de 1/4 parte, reclamanta C. K., pârâții C. F., C. E. în calitate de descendenți gradul I, fiecare cu o cotă de 1/12.
- S-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. Regina decedată la data de 05.03.2003.
- S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctei C. Regina se compune din cota de 1/3 din terenurile cuprinse în titlurile de proprietate arătate anterior;
- S-a dispus reducțiunea liberalităților făcute de defuncta C. Regina, prin testamentul autentificat sub nr.1756 din 20.08.2001, în favoarea pârâților C. E. și C. M., la 1/4 parte din întrega masă succesorală;
- S-a constatat că sunt moștenitori ai defuntei C. Regina: reclamanta C. K., și pârâții C. F. și C. E., fiecare cu o cotă de 1/6, precum și pârâtul C. E. și pârâta C. M. în calitate de legatari cu titlu universal cu o cotă în devălmășie de 1/4 .
- S-a dispus sistarea stării de indiviziune privitor la terenurile cuprinse în titlurile de proprietate mai sus menționate, conform expertizei efectuate în cauză și depusă la pag.152 din dosar, iar asupra terenului forestier s-a dispus ieșire din indiviziune conform Completării III anexa nr.15 din expertiză, ce face și ea parte integrantă din sentință. D. urmare: reclamantei C. Klaro i-au revenit terenuri în valoare de 29.354,19 lei, pârâților C. E. și C. M., terenuri în valoare de 52.897,54 lei iar pârâtului C. F., terenuri în valoare de 46.600,62 lei
- Pârâtul C. F. a fost obligat la plata sultei către reclamanta C. Regina în cuantum de 2.858,89 lei, iar pârâții C. E. și C. M. au fost obligați să achite sulta de 11.528,62 lei.
- Pârâtul C. E. a fost obligat la plata către reclamanta C. Regina, a sumei de 7.625 lei, reprezentând contravaloarea materialului lemnos exploatat.
- Pârâții C. E. și C. M. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2912 lei lei, reprezentând 684 lei, taxă timbru judiciar achitată pentru pretențiile formulate și cota de 1/2 parte din taxa de timbru și onorar avocațial.
- Pârâții C. E. și C. M. au mai fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul C. F., în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorar avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. K., care a solicita modificarea sentinței atacate sub aspectul modalității de partajare a terenurilor din titlurile de proprietate.
În motivarea recursului s-a arătat că . 11 cu nr.14/2 care i-a fost atribuită, a fost vândută de pârâtul C. E. lui B. A., astfel că această parcelă ar fi trebuit atribuită celui care a înstrăinat-o, că instanța de fond a reținut în mod greșit că varianta propusă de ea în partajarea terenurilor nu poate fi avută în vedere, nefiind cuprinse terenurile de sub nr.crt.inițial 4, 9, 10, 11, 19, că instanța de fond deși susține că modalitatea de partajare se va realiza după folosința de către coproprietari, în realitate modalitatea concretă de partajare nu respectă acest principiu.
Recurenta a criticat modalitatea de partajare în sensul că instanța de fond nu i-ar fi atribuit nicio suprafață din terenurile moștenite de la părinți, dorind să primească cota sa de ¼ parte în natură și din aceste terenuri, conform completării I varianta grafică1, respectiv 859 mp.
În ceea ce privește terenul de sub nr.crt.10 care i s-a atribuit prin sentința criticată, recurenta arată că din greșeală a fost cuprins în titlul de proprietate al tatălui, deoarece în realitate formează proprietatea lui C. G..
Referitor la terenul de sub punctul 5, identificat cu nr.6/50 cu denumirea populară de Kihago, recurenta solicită ca pentru echitate să fie atribuit fiecăruia dintre coproprietari câte o cotă parte din acesta.
Recurenta solicită atribuirea de terenuri pentru întreaga valoare la care are dreptul conform cotei sale, având în vedere că modalitatea de partajare în natură primează față de orice altă modalitate de partajare.
Cu privire la cheltuielile de judecată recurenta critică sentința recurată arătând că instanța de fond nu l-a obligat pe pârâtul C. F. la suportarea cotei de ¼ parte din valoarea expertizelor care i-au profitat și acestuia, practica fiind aceea de a suporta fiecare coproprietar cheltuielile de judecată în cota în care beneficiază din bunurile supuse partajului.
Pârâții C. E. și C. M. au declarat și ei apel.
În motivarea apelului se critică sentința primei instante în sensul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererea lor formulată prin întâmpinare și anume, raportarea la masa succesorală a suprafeței de 1,62 ha teren extravilan și intravilan primită de reclamanta C. K., și suprafaței de 2,08 ha teren intravilan și materiale de construcții.
Apelanții relevă că Încheierea de admitere în principiu a instanței de fond din 18 ianuarie 2007 conține greșeli esențiale, împotriva cărora au formulat obiecțiuni la 2 martie 2007 dar nu s-a ținut cont de ele la soluționarea fondului cauzei.
Se apreciază că s-a stabilit greșit masa succesorală atât în cazul tatălui cât și în cel al mamei.
Astfel, din masa succesorală a tatălui fac parte jumătate din terenurile cuprinse în titlurile de proprietate și nu suprafața de 7 ha și 7.889 mp cum a stabilit instanța de fond, iar masa succesorală a mamei se compune din 5/8 parte din terenurile cuprinse în titlurile de proprietate și ¼ de la tata și nu cota de 3 din titlurile de proprietate cum se indică în dispozitivul sentinței.
Apelanții mai arată că instanța de fond nu a clarificat situația terenurilor în cazul pozițiilor 9 și 14 din expertiză, nr. de parcelare 70/13/1, 70/13/2, și nici valoarea acestora, nici situația terenului de la poziția 16, nr.de parcelare 103-106 din care numai jumătate face parte din masa de partajare.
În ce privește obligarea lui C. E. la plata contravalorii materialului lemnos exploatat, către mama sa C. Regina, se consideră că această cerere este nefondată, pentru că reclamanta a cerut contravaloarea materialului lemnos și nu cheltuielile de exploatare a materialului lemnos.
Sentința instanței de fond este criticată de apelanți și în ce privește modul cum au fost calculate sultele.
Apelanții consideră că nu se află în culpă, astfel că instanța de fond nu trebuia să-i oblige la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul C. F. a „contestat” și el hotărârea primei instanțe (f. 26-28) dar a arătat că solutia primei instante este „ corectă și justa”.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Harghita sub nr._ .
Prin Încheierea din 20.11.2008 Tribunalul Harghita a recalificat calea de atac a sentinței civile atacate din recurs în apel având în vedere valoarea terenurilor în litigiu de peste 1 miliard de lei.
Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate și din oficiu, în baza art.295 Cod pr.civilă, tribunalul a constat că apelurile declarate de C. K. de C. E. și C. M. sunt fondate.
Tribunalul a reținut, în esență următoarele:
- Instanța de fond nu a luat în considerare partajul de ascendent încheiat în anul 1990, care constituie o probă în cauza dedusă judecății.
- De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei faptul că prin întâmpinarea la completarea de acțiune (fila 64 dosarul de fond) se solicita cuprinderea în masa succesorală și a liberalităților primite de C. K. și C. F..
- Totodată, instanța de fond prin Încheierea nr.5 din 28.09.2006 (fila 69 dosarul de fond), constată că dreptul la acțiune privind reducțiunea liberalităților excesive nu este prescris, fără a arăta care sunt aceste liberalități, ale reclamantei sau ale pârâților.
- În ceea ce privește cererea referitoare la raportul donațiilor formulate de pârâții C. E. și C. M., instanța de fond a constatat că este tardivă, raportat la data decesului antecesoarei lor C. Regina (05.03.2003), dar în raport cu data formulării acțiunii reclamantei Csata K., 10.03.2006, este prescrisă atât reducțiunea liberalităților solicitate de reclamantă prin acțiune, cât și raportul liberalităților solicitat de pârâți.
- Dacă se ia în calcul data emiterii titlului de proprietate nr._ din 5.12.2003 nici raportul liberalităților după mamă nu este prescris.
- Instanța de fond în raport cu cele relevate mai sus, nu a pus în discuția părților dacă reducțiunea liberalităților formulată prin acțiune de reclamantă este în termen sau nu.
- Având în vedere că reclamanta recunoaște că terenul în suprafață de 4420 mp intravilan numit Gall Kertje aparține părinților (fila 215), instanța de fond nu a clarificat dacă acest teren a fost bun comun sau a aparținut tatălui părților în litigiu.
- De asemenea, nu s-a stabilit nici dacă terenurile cuprinse în cele trei titluri de proprietate, asupra cărora se cerea ieșirea din indiviziune de către reclamantă prin acțiune, au aparținut în totalitate tatălui său, au constituit bun comun al părinților părților în litigiu.
- Instanța de fond nu a stabilit nici cotitatea disponibilă în raport cu valoarea masei succesorale pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu depășită rezerva.
- De asemenea, nu s-a stabilit de instanța de fond cât revenea valoric părților din masa succesorală, cât este rezerva pentru a se putea controla.
- Având în vedere că s-a stabilit de instanța de fond că defunctul C. B. era proprietarul tuturor terenurilor, este important ca instanța de fond să clarifice cum a ajuns la succesiune defuncta C. Regina cu cota de ¾ parte, având în vedere testamentul autentificat sub nr.1756 din 20.08.2001 în favoarea lui C. E. și soției C. M..
In concluzie, instanta a desființat hotărârea atacată și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus ca instanța de fond să administreze orice probă ce se impune pentru lămurirea cauzei deduse judecății, raportat la toate aspectele relevate mai sus de tribunal.
De asemenea, cu ocazia rejudecării cauzei s-a dispus să se aibă în vedere de către instanța de fond ca modalitatea de partajare să se facă după folosința de către proprietari, cu respectarea principiului împărțirii în natură, care primează față de orice altă modalitate de partajare, prin sultă pentru valoarea care corespunde cotei părți ce revine fiecărei părți din litigiu. Cheltuielile de judecată, s-a arătat că urmează a se acorda ulterior cu ocazia soluționării irevocabile a cauzei, în urma rejudecării, prin aplicarea prevederilor art.274 Cod pr.civilă, deoarece prin soluționarea acestei căi de atac niciuna dintre părți nu a căzut în pretențiuni, în sensul prevăzut de art.274 Cod pr.civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.
II. Al doilea ciclu procesual:
Prin Sentința civilă nr.1434/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._, număr atribuit după casarea cu trimitere spre rejudecare, s-a respins excepția tardivității cererii de raport al donațiilor, s-a admis excepția prescripției dreptului de a solicita raportul donațiilor, s-a respins excepția prescripției dreptului de a solicita reducțiunea liberalităților excesive, s-a admis acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta C. K. în contradictoriu cu pârâții C. F., C. E. și C. M., și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului C. B. decedat la 19.07.1994, pe lângă bunurile cuprinse în Certificatul de moștenitor nr. 69 din 03.02.1994 mai include și terenurile cuprinse în Titlurile de proprietate nr._/07.07.2007, nr._/05.12.2003, nr._/22.09.2004 și nr._/2008 emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza legilor fondului funciar.
S-a constatat că asupra terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate susmeționate sunt succesori ai defunctului C. B.: soția supraviețuitoare C. Regina cu o cotă de 1/4, reclamanta C. K. și pârâții C. F. și C. E. în calitate de descendenți gradul I, fiecare cu o cotă de ¼.
S-a dispus reducțiunea liberalităților excesive făcute de C. Regina în favoarea pârâților C. E. și C. M. sub forma legatului ce a făcut obiectul testamentului autentificat sub nr. 1756/2001 de BNP S. Jolan, în limita sumei de 20.590 lei.
S-a constatat că după defuncta C. Regina decedată la 05.03.2003 cu ultimul domiciliu în Com. Păuleni C. ., jud. Harghita, moștenitori sunt reclamanta C. K. și pârâții C. F. în calitate de moștenitori rezervatari cu cota de ¼ fiecare și C. E. și C. M. în calitate de legatari universali cu o cotă de 2/4 ca bun comun, iar masa succesorală se compune din cota de ¼ din terenurile cuprinse în Titlurile de proprietate nr._/07.07.2005 așa cum a fost rectificat, nr._/22.09.2004, nr._/05.12.2003 și nr._/19.11.2008 eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Harghita
S-a constatat că asupra terenurilor cuprinse în Titlurile de proprietate nr._/07.07.2005 așa cum a fost rectificat, nr._/22.09.2004, nr._/05.12.2003 și nr._/19.11.2008 eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Harghita sunt coproprietari în indiviziune:
- reclamanta C. K. cu cota de 5/16 (4/16 din succesiunea -defunctului C. B. și 1/16 din succesiunea defunctei C. Regina)
- pârâtul C. F. cu cota de 5/16 (4/16 din succesiunea -defunctului C. B. și 1/16 din succesiunea defunctei C. Regina)
- pârâtul C. E. cu cota de 4/16 din succesiunea defunctului C. B.,
- pârâtul C. E. și pârâta C. M. cu cota de 2/16 ca bun comun (din succesiunea defunctei C. Regina în calitate de legatari universali).
S-a constatat că sunt supuse ieșirii din indiviziune terenurile cuprinse în Titlurile de proprietate nr._/07.07.2005 așa cum a fost rectificat, nr._/22.09.2004, nr._/05.12.2003 și nr._/19.11.2008 eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Harghita în valoare totală de 159.704 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor susmenționate prin formarea a trei loturi conform anexei 1 la completarea nr. 2 a Raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Szalai D. privind identificarea și evaluarea terenurilor, expertiză și completare ce fac parte integrantă din hotărâre, astfel:
- Lotul 1 în valoare de 59.885 lei s-a atribuit pârâților C. E. și M., pârâtul C. E. cu cota de 2/3 ca bun propriu și pârâtul C. E. și M. cu cota de 1/3 ca bun comun.
- Lotul 2 în valoare de 50.904 lei s-a atribuit pârâtului C. F.
- Lotul 3 în valoare de 48.915 lei s-a atribuit reclamantei C. K..
Pârâtul C. F. a fost obligat să achite reclamantei C. K. suma de 993 lei cu titlu de sultă și pârâților C. E. și M. 4 lei cu titlu de sultă.
Pârâtul C. E. a fost obligat să achite reclamantei suma de 14.200 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos exploatat corespunzător cotei de proprietate a reclamantei de 5/16
Sentința civilă nr.1434/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ a fost apelată de reclamanta C. K. domiciliată în mun. Târgu M., ./13, jud. M. (f. 2-3) și de pârâții C. E. domiciliat în mun. Miercurea C., . nr.77, C. T. M. (moștenitoarea defunctei C. M.), domiciliată în mun. Miercurea C., . nr.77 și B. A. (moștenitoarea defunctei C. M.), domiciliată în ., jud. Harghita (f. 6-8) și C. F., domiciliat în loc B., ., . (f. 24)
Primul apel, respectiv cel al reclamantei C. K. vizează cheltuielile de judecată, apelanta solicitând obligarea pârâtului C. E. să-i achite taxa judiciară aferentă petitului admis de prima instanta cu privire la materialul lemnos si obligarea pârâtului C. F. să achite cota parte aferentă din cheltuielile cu expertiza tehnică.
Apelanta a arătat că deși instanța l-a obligat pe pârâtul C. E. să-i achite contravaloarea materialului lemnos, nu l-a obligat si la plata cheltuielilor de judecată.
In privința pârâtului C. F. instanța nu l-a obligat la plata cheltuielilor cu expertiza, aferenta cotei de 5/16, deși expertiza îi profită și acestuia.
In rest, apelanta a arătat că solutia primei instante este corecta.
Cel de-al doilea apel formulat de pârâtul C. E. și de moștenitoarele pârâtei C. M., respectiv C. T. M. și B. A., vizează modul de partajare a bunurilor.
Apelul a fost formulat inițial într-o formă ambiguă, solicitându-se sa se dispuna „partajarea averii legal”, „conform probelor administrate” etc, fără a se arăta clar ce se contesta si valorile contestate, pentru a se stabili cel puțin taxa de timbru.
La solicitarea instantei, prin notele de la filele 227-228, apelantii au arătat că au contestat obligarea pârâtului C. E. la plata sumei de 14.200 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos, în sensul că valoarea unui mc de masă lemnoasă nu a fost 100 lei/mc, cum s-a reținut ci 71 lei/mc conform Ordinului MMP nr. 2353/2011 iar din aceasta suma ar fi trebuit scăzută contravaloarea lucrărilor de exploatare.
In plus, în speță nu erau îndeplinite cerințele răspunderii delictuale, pârâtul fiind de buna credinta in momentul exploatării, încrezându-se în calitatea sa de mostenitor testamentar.
Apelantii au mai arătat că modul de formare a loturilor nu a fost echitabil, în sensul că li s-a atribuit terenul exploatat si in acelasi timp au fost obligati si la despăgubiri.
Un al treilea motiv de apel, îl constituie neluarea în considerare de către prima instanță a faptului că părinții părților în litigiu au fost căsătoriți inainte de . codului familiei si chiar daca în perioada respectivă nu exista prezumția legală de devălmășie, nu se poate ignora faptul că părinții părților se gospodăreau în comun, fiind de presupus că și bunurile au fost dobândite în comun.
Prin urmare, arată apelanții, cotele au fost stabilite greșit, în măsura în care nu s-a luat în calcul comunitatea de bunuri a părinților părților.
Apelul declarat de pârâtul C. F., a fost redactat confuz, la fel ca și în primul ciclu procesual, nefiind posibil să se determine care este obiectul acestuia si nici sa se stabileasca cel putin taxa de timbru datorată.
Analizând apelurile declarate de părți, ținând cont de motivele invocate, de probele administrate în cauză și de limitele specifice unui al doilea ciclu procesual, instanța constata următoarele:
I. Apelul reclamantei C. K. vizează cheltuielile de judecată, apelanta solicitând obligarea pârâtului C. E. să-i achite taxa judiciară aferentă petitului admis de prima instanta cu privire la materialul lemnos si obligarea pârâtului C. F. să achite cota parte aferentă din cheltuielile cu expertiza tehnică.
Din analiza Sentinței civile nr. civilă nr.1434/2012 se remarcă faptul că prima instanță nu s-a pronunțat deloc în privința cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 281 indice 2a din VCPC, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 281 indice 2.
Potrivit prevederilor art. 281 indice 2 alin. 1 din VCPC, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Față de cele expuse mai sus, apelul reclamantei vizând completarea hotărârii, urmează a fi respins ca inadmisibil.
II. Apelul declarat de pârâtul C. E. și de moștenitoarele pârâtei C. M., respectiv C. T. M. și B. A., inițial a fost și el redactat confuz dar la solicitarea instanței de apel, s-a clarificat obiectul și s-a stabilit taxa de timbru corespunzătoare celor contestate.
Apelanții au adus o primă critică Sentinței civile nr. nr.1434/2012, sub aspectul stabilirii incorecte a cotelor, urmare a neluării în considerare a comunității de bunuri a părinților părților care erau căsătoriți si gospodăreau împreună înainte de . codului familiei.
Referitor la acest motiv de apel, se constată că și Sentința civilă nr. 1075/2008 pronunțată în primul ciclu procesual a fost contestată de pârâți sub acest aspect (f. 13-14 din Dosarul nr._ ).
După casarea cu trimitere, în Incheierea nr. 16/2011 (f. 638-644 din Dosarul nr._ ) Judecătoria Miercurea C. a reținut că prin Certificatul de moștenitor nr. 69 emis la data de 03.02.1994 s-a dezbătut succesiunea defunctului C. B., masa succesorală se compune din cota de ½ parte din casa de locuit situată în Delnița nr. 43 și întregul teren dobândit prin donație, cealaltă cotă de ½ din construcție revenind defunctei C. Regina în calitate de soție supraviețuitoare, ca urmare a încetării comunității de bunuri (f.325,326 vol II dosar_ ).
Prima instanță a mai reținut si că în dovedirea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 s-au depus copii ale cărților funciare, ale registrelor agricole din care rezultă că proprietar anterior cooperativizării a fost C. B., o parte din terenuri fiind dobândite prin donație de la C. Adalbert. De altfel, se arată în continuare, chiar defuncta C. Regina, prin cererea formulată în baza Legii 18/1991 a solicitat alături de descendenți reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ca moștenitoare a defunctului C. B..
Deși se susține că o parte din parcelele de teren au fost cumpărate de aceasta împreună cu defunctul său soț nu s-a făcut dovada proprietății comune asupra vreunui teren.
Din acest motiv instanța a constatat că imobilele cuprinse în titlurile proprietate ce fac obicetul partajului, fac parte în întregime din masa succesorală a defunctului C. B., dreptul de proprietate fiind reconstituit moștenitorilor în calitate de succesori ai acestuia, niciunul dintre titlurile de proprietate sau acte premergătoare emiterii acestora nefiind contestate (f. 259-267).
Soluția primei instanțe este contestată de pârâti dar se readuc tot aceleași critici înlăturate cu argumente pertinente si concludente de către prima instanță.
Mai mult, nici nu se arată sub ce aspect ar fi criticabile argumentele primei instanțe ci, ignorându-se stadiul procesual în care se află litigiul se reiau, în general, aceleasi argumente susținute anterior pronunțării încheierii de admitere în principiu în Dosarul nr._ .
Singurul element de noutate ar fi că se invocă faptul că din moment ce soții au locuit și gospodărit împreună, este de presupus că au dobândit bunurile în comun și cine susține contrariul trebuie să dovedească.
In realitate însă fiind vorba despre o perioadă anterioară instituirii prezumției comunității de bunuri a soților, cine invoca calitatea de bun comun, trebuie să facă dovada acestei alegații, or, în speță, nu doar că nu s-a făcut o astfel de dovada ci dimpotrivă, prima instanță a adus argumente pertinente și concludente în sens contrar celor susținute de apelanți, făcând trimitere la probele din dosar.
Referitor la obligarea la plata sumei de la plata sumei de 14.200 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos, se constată că prima instanță a reținut că din adresa nr. 8643 din 18.10.2010 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor-ITRSV Brasov (f.547) rezultă că pârâtul C. E. a recoltatat cantitatea de 474 mc de material lemnos, iar reclamanta a apreciat valoarea unui mc la 100 lei, valoare nefiind contestată de pârât. Suma solicitată de reclamantă, arată instanța, este de 14.200 lei fiind corespunzătoare unei cote de 4/16. Deși reclamanta are o cotă de 5/16, arată instanta, pentru a nu se încălca principiul disponibilității s-a admis cererea doar cu privire la suma de_ lei.
Prin urmare, referitor la valoarea masei lemnoase, pârâtul necontestând modul de stabilire a valorii, în primă instanță, a achiesat, sub acest aspect la pretențiile reclamantei.
De altfel actul normativ invocat de pârât nici nu este relevant în speță, acesta stabilind pretul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemonoasa pe picior, element necesar pentru calculul anumitor valori în sistemului Codului silvic.
Referitor la lipsa culpei, instanța constată că pârâtul a fost obligat la plata sumei în temeiul art. 483 din VCC și nu în temeiul art. 998-999 din VCC.
Prin urmare, în speță, culpa este irelevantă.
In privinta modului de formare a loturilor, instanța constată că masa bunurilor de partajat s-a stabilit ca având o valoare totală de 159.704 lei, bunurile fiind evaluate prin completarea nr. 2 la raportul de expertiză (f.984-987).
Instanta de apel constată că în tabelul anexă sunt indicate valorile pentru toate parcelele de teren.
Or, atât timp cât la stabilirea loturilor s-au avut în vedere valorile din expertiză, susținerea potrivit căreia partajul ar fi inechitabil pentru că în lotul pârâtului a fost inclus terenul exploatat deși a fost obligat si la despăgubiri, nu are niciun temei, valorile fiind stabilite în funcție de situația concretă a terenului.
III. Apelul declarat de pârâtul C. F., a fost redactat confuz, la fel ca și în primul ciclu procesual, nefiind posibil să se determine care este obiectul acestuia si nici sa se stabileasca cel putin taxa de timbru datorată.
Față de această situație, constatându-se că nici după ce i s-a pus în vedere expres (f. 140) apelantul nu a arătat ce contesta exact si valoarea contestată, în temeiul art. 133 din VCPC, se constată nulitatea apelului declarat de pârâtul C. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. K. domiciliată în mun. Târgu M., ./13, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 1434/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Respinge apelul declarat de pârâții C. E. domiciliat în mun. Miercurea C., . nr.77, C. T. M. (moștenitoarea defunctei C. M.), domiciliată în mun. Miercurea C., . nr.77 și B. A. (moștenitoarea defunctei C. M.), domiciliată în ., jud. Harghita.
Constata nulitatea apelului declarat de pârâtul C. F., cu domiciliul în municipiul B., ., .. . împotriva Sentinței civile nr. 1434/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, S. C. | Judecător, B.-R. J. | |
Grefier, E.-C. C. |
Red. S.C.
Primit la 27.02.2013
Tehn. E.C.C./27.02.2013
Ex. 7 Jud.fond A. R. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul... → |
|---|
