Fond funciar. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 2164/258/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 581/2013
Ședința publică din 29 Mai 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: B. R. J.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții G. T., și T. E. împotriva sentinței civile nr. 3507 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimații S. A. ,,DUGAS,,, C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. L. PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR DĂNEȘTI, intimat S.C. D. P. S.R.L. PRIN REPREZENTANT LEGAL P. L., ASOCIAȚIA C. DĂNEȘTI, S. J., S. N., I.-P. M., S. J., S. N., având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 14.05.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. acțiunea civilă formulată de reclamantele G. T. și T. E. în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA A. DUGAS, C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. LOCALĂ DĂNEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S.C. D. P. S.R.L., ASOCIAȚIA C. DĂNEȘTI, S. J. și S. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30 martie 1999 emis pe seama pârâtei Societatea A. Dugas din Dănești, pentru suprafața de 2879 mp teren, cuprins în . reclamantelor, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
Prin sentința civilă nr.3507 din 24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a respins acțiunea formulată de reclamantele G. T. domiciliată în municipiul S. G., ., județul C. și T. E., cu domiciliul în Republica Ungaria, localitatea Nagyatad, ., cu domiciliul ales la S. G., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții S. A. „DUGAS”, cu sediul în comuna Dănești, ., județul Harghita, C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., județul Harghita, C. L. PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR DĂNEȘTI, cu sediul în ., județul Harghita, S.C. D. P. S.R.L., cu sediul în municipiul Miercurea C., ., județul Harghita, ASOCIAȚIA C. DĂNEȘTI, cu sediul în ., jud. Harghita, S. J. și S. N., ambii cu domiciliul în Dănești, nr. 8/A, jud. Harghita.
Reclamantele au fost obligat în părți egale, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâții S. J. și S. N. respectiv 409 lei reprezentând onorariu expert și 2000 lei onorariu avocat.
S-a luat act că pârâtele C. Locală pentru stabilirea Dreptului de proprietate privată a . și Asociația C. Dănești nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții S. J. și S. N., ambii cu domiciliul în Dănești, nr. 8/A, jud. Harghita, împotriva chematei în garanție I.-P. M., cu domiciliul în Dumbrăvița, .. 60, județul T..
Pârâții S. J. și S. N. au fost obligați în solidar la plata către chemata în garanție I. P. M. a cheltuielilor de judecată de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de ASOCIAȚIA C. DĂNEȘTI, cu sediul în ., jud. Harghita în contradictoriu cu chemații în garanție S. J. și S. N., ambii cu domiciliul în Dănești, nr. 8/A, jud. Harghita
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 2879 mp. este înscris în CF nr.7040 Dănești, nr.ord.A+1,nr.top._/2._/2, grădină în intravilan în favoarea proprietarului Cooperativa A. de Producție din Dănești, cu titlu de drept de cooperativizare, conform încheierii de CF nr.521-523/1973 (f.301)
Așa cum rezultă din copia cărții funciare desfășurate (f.302), acest teren a fost transcris din CF nr.6449 Dănești, unde figura sub nr. top._ casă cu curte și grădină și nr. top._ grădină transcris din CF 6451 Dănești (B.8) proprietari anteriori fiind A. C. (B 2 și 3), A. Borbala (B 4) și T. E. născ. A. (B.5) iar ca urmare a dezmembrării imobilului în anul 1973, asupra terenului cu nr. top._/2,_/2 în suprafață de 2879 mp. s-a întabulat dreptul de proprietate al Cooperativei Agricole de Producție Dănești cu titlu drept cooperativizare.
Asupra nr. top._/1,_/1 în suprafață de 800 mp. s-a reînscris dreptul de proprietate al fostelor proprietare A. Borbala și T. E., acestea înstrăinând acest imobil către Cooperativa de Consum Orășenesc Miercurea C., care și-a înscris dreptul de proprietate în CF 6449 Dănești la B 13.
Așa cum a reținut expertul topo, între schița de detaliu -planșa CF- privind dezmembrarea și înființarea imobilelor noi, din nr.top._._ și schița de plan de dezmembrare din 9 mai 1973 există o contradicție, imobilul nou format nr.top._/2,_/2 având forme diferite pe cele două schițe (f. 395.396- anexa nr.6 și nr. 7 din expertiză).
Reclamanta T. E. și antecesoarea reclamantei G. T.- A. Borbala- au depus cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren intravilan în anul 1991 (f.7-10).
Din înscrisurile depuse de pârâta C. locală Dănești la data de 27.09.2010, pentru termenul de judecată din 25.10.2010, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta T. E. și antecesoarea reclamantei G. T. au formulat la data de 29.11.2001 notificare privind acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001 solicitând restituirea terenului sau în caz că nu este posibil acordarea de despăgubiri bănești.
În această cerere se arată că terenul solicitat a intrat în patrimoniul Societății de Producție DUGAS în anul 1990 fără nici o înștiințare.
Atât antecesoarea reclamantei G. T. cât și reclamanta T. E. au formulat cereri în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005 înregistrate la data de 20.09.2005 la Primăria .> În cuprinsul acestor cereri se arată că au fost formulate în termen cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 fără a se emite titlul de proprietate pentru terenul în cauză și alte terenuri revendicate. Se solicită anularea titlurilor de proprietate emise cu privire la terenul în cauză emise în mod nelegal în favoarea societății agricole și apoi înstrăinat și în consecință, restituirea în natură, pe vechiul amplasament a terenului intravilan.
Se menționează de ambele solicitante că, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, acceptă un alt teren intravilan, urmând ca oferta să fie făcută în teremenul stabilit de lege și potrivit normelor de aplicare a Legii nr. 247/2005 (f.93,94).
A. Barbara a decedat la data de 07.12.2007 (f.14), iar reclamanta G. T. este fiica acesteia (f.15) iar potrivit testamentului autentificat sub nr. 703/04.04.2006 este legatară universală a defunctei (f.98).
Prin Adresa înregistrată sub nr._ C. locală de fond funciar a . cererea reclamantelor privind retrocedarea terenului în suprafață de 2879 mp. arată că nu dispune de terenuri de categorie și valoare asemănătoare, de aceea oferă o suprafață de 5000 mp. având categoria de folosință- teren arabil identificat pe schița (f.91), solicitând ca reclamantele să le comunice opțiunea.
Reclamantele au menționat pe aceeași adresă că nu acceptă oferta, semnând această opțiune.
Prin Hotărârea nr. 13/22.08.2008 a Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost validată propunerea comisiei locale privind înscrierea reclamantelor pe anexa 23 pentru acordarea de despăgubiri, fiind înscrise la poziția 4 din tabelul anexa 23 completare a Hotărârii nr. 13/2008.
Prin Adresa nr. 1504/24.02.2009 Instituția Prefectului Județului Harghita comunică Comisiei Locale Dănești că dosarul privind acordarea de despăgubiri privind pe reclamante a fost restituit de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprităților pentru completarea actelor (f.102), iar prin Adresa emisă la data de 30 martie 2009 către reclamanta G. T. se solicită acestei să depună certificat de calitate de moștenitor după defuncta A. Borbala.
Reclamantele au promovat prezenta acțiune la data de 14 mai 2010 solicitând anularea titlului de proprietate emis în favoarea Societății Agricole Dugas Dănești învocând dispozițiile art. III alin.1 lit.a și c din Legea nr. 169/1997.
Pârâtele au invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor la promovarea prezentei cereri privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30 martie 1999 emis pe seama pârâtei, reclamantele solicitând respingerea acestei excepții prin răspunsul la întâmpinări și în concluzii susținute atât pe excepție cât și pe fond la termenul de judecată din 03.10.2012.
Prin Titlul de proprietate nr._ din 30 martie 1999 (f. 6), pârâtei Societatea A. DUGAS Dănești i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 3 ha și 300 mp., suprafață de teren fiind validată prin Hotărârea nr. 3/1999 a Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar Harghita Anexa nr. 14 a privind Societatea A. Dugas și cuprinzând 84 persoane.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (f. 388-398) necontestat de părți, rezultă că terenul în suprafață de 2879 mp. solicitat de reclamante prin suprapunere la suprafața de teren de 7736 mp. din titlul de proprietate contestat este compus din:
• 80 mp. - teren liber între zona căii ferate și șopron
• 1324 mp. - parte din nr.cad.34/1,34/3 înscris în CF nr._ Dănești- proprietari tabulari în indiviziune Societatea A. "Dugas" Dănești și Asociatia C. Dănești în indiviziune,
• 730 mp. - parte din nr.cad.104 înscris în CF nr._ Dănești –proprietar tabular Asociatia Composesorala Dănești
• 134 mp - identic cu nr.cad.105 înscris în CF nr._ Dănești –proprietar tabular Asociația Crescătorilor de Taurină din .> • 611 mp - în mod eronat, parte atât din nr.cad.34/1.34/3 înscris în CF nr._ Dănești cât și din nr.cad.104 înscris în CF nr._ Dănești.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5488/2003 (f. 19-21) suprafața de 1300/7736 parte a fost vândută de Societatea A. Dugas către ., în prezent ..
Prin actul adițional la contract și statutul . (f. 220, 222) această cotă a fost preluată în proprietate de pârâtul S. J..
În prezent, în CF o cotă parte din această suprafață este proprietatea Asociației Composesorale Dănești, în baza Contractului de vânzare cumpărare nr.3521 din 16.07.2010 emis de BNP S. N. și a Încheierii de CF nr._/19.07.2010 (f. 168-171), așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză.
Reclamantele afirmă că emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtei Societatea A. Dugas Dănești a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru că cererea de reconstituire formulată de foștii proprietari fusese înregistrată anterior emiterii titlului și nesoluționată la acea dată, precum și pentru faptul că titlul trebuia emis pe numele persoanelor fizice, membrii cooperatori, astfel încât și reclamantele trebuiau să figureze în titlul de proprietate cu cota reprezentată de cei 2879 mp. față de întreaga suprafață de 3 ha și 300 mp.
Instanța de fond a analizat, în limitele prevăzute de art. 129 alin.6 C.pr.civ. cererea cu care a fost investită, respectiv va analiza dacă emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii lui analizând motivele invocate de reclamante precum și apărările pârâților care sunt în esență, aceleași.
Instanța de fond s-a raportat la prevederile Legii nr. 18/1991 și la cele ale Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 131/1991 (în continuare Regulamentul), ambele în forma aflată în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, acestea fiind singurele acte normative care reglementau stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, la data emiterii lui în anul 1999.
De asemenea, instanța de fond avea în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, în sensul că aceasta se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (Cauza_/03 Toșcuță și alții împotriva României, Hotărârea din 25 noiembrie 2008, definitivă la 25.02.2009).
Potrivit art. III alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri și actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Referitor la interesul reclamantelor pentru promovarea prezentei acțiuni instanța reține că, orice demers în justiție indiferent de forma pe care aceasta o îmbracă, trebuie să fie util și să urmărească un profit material sau moral.
Interesul a fost calificat unanim ca fiind o condiție esențială în exercitarea unei acțiuni civile și că acest interes trebuie să fie juridic și legitim, ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială; să fie născut și actual, adică trebuie să existe atunci când se declanșează demersul procesual și pe parcursul acestuia, în fine, să fie direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin demersul procesual să aparțină titularului acestuia.
Raportat la motivele invocate de reclamante, în sensul că ar fi trebuit să figureze pe tabelul cu membrii ai asociației agricole cu o cotă corespunzătoare suprafeței de teren de 2879 mp. instanța reține că, potrivit art. 25 din Legea nr. 36 din 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, calitatea de asociat al unei societăți agricole se dobândește prin subscrierea actului de constituire sau, după constituire, prin semnarea unei declarații.
Reclamantele nu au făcut dovada că au solicitat înscrierea ca membru al acestei societăți agricole pentru a fi înscrise în tabelul anexă nr. 14/a validat prin Hotărârea nr. 3/1999 a Comisiei Județene Harghita pentru aplicarea legilor fondului funciar, astfel că susținerea acestora în sensul că ar fi trebuit să figureze în titlul de proprietate cu cota reprezentată de cei 2879 mp. față de întreaga suprafață de 3 ha și 300 mp. nu este întemeiată.
Instanța de fond a reținut că, prin constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, terenul nu reintră în patrimoniul reclamantelor și nici la dispoziția comisiei ci în patrimoniul celor 84 de membri asociați ce figurează în anexa 14/a a Hotărârii nr. 3/1999 terenul este aferent construcțiilor dobândite prin cumpărare de la comisia de lichidare a CAP.
Instanța de fond a reținut că, potrivit schițelor de CF, la data cooperativizării și la data dezmembrării în 1973, pe terenul în cauză nu existau construcții, însă potrivit pct. 7.18 a concluziilor raportului de expertiză (f.393), în anul 1991 pe teren existau construcții iar față de destinația construcțiilor, tipul activității desfășurate rezultă că terenul este teren aferent construcțiilor și este destinat folosinței acestora, iar concluziile expertului în acest sens nu au fost contestate de reclamante, care nu au formulat obiecțiuni la expertiză.
Instanța de fond a constatat că, deși reclamantele prin cererile depuse în anul 2001 și 2005 (f. 105, 93-95) au menționat că, în situația în care nu este posibilă restituirea terenului pe vechiul amplasament solicită alt teren sau despăgubiri, totuși nu au acceptat oferta privind acordarea unui alt teren apreciind că nu este la fel de valoros, fără a aduce vreo dovadă în acest sens.
Deși pârâții arată că reclamantelor li s-au acordat despăgubiri prin Hotărârea nr. 13/2008, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că această hotărâre sau adresa prin care se solicită certificat de moștenitor (f. 104) au fost comunicate reclamantelor conform HG nr. 890/2005, astfel că, la data promovării acestei acțiuni reclamantele justificau un interes în anularea titlului de proprietate.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că reclamantele au luat cunoștință de existența Hotărârii nr. 13/2008 a Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din înscrisurile depuse de pârâte în prezenta cauză și cu toate acestea nu au contestat Hotărârea nr. 13/2008 prin care s-au acordat despăgubiri, de la data la care au luat cunoștință de aceasta, conform art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
De asemenea, nefinalizarea procedurii de acordare de despăgubiri se datorează reclamantei G. T. care nu a depus certificatul de moștenitor după defuncta A. Borbola.
În aceste condiții, reclamantele dețin o hotărâre a unei autorități cu atribuții jurisdicționale care nu a fost desființată sau contestată privind acordarea de despăgubiri pentru terenul intravilan în suprafață de 2879 mp. astfel că nu mai justifică interes în prezenta cauză.
Faptul că reclamantele susțin că pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar Dănești nu putea constitui dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Societatea A. Dugas Dănești nu le asigură acestora un drept asupra terenului în cauză, întrucât terenul este aferent construcțiilor cumpărate de pârâta conform facturii nr. 28 din 04.10.1991 de la comisia de lichidare a CAP Dănești (f.110-111) astfel că interesul reclamantelor nu este direct și personal, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu toți pârâții.
Instanța de fond a constatat că acțiunea este și neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la data înființării asociației agricole (art. 29 după republicare în 1998) care prevăd: construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.
Este deci cert că Societatea A. Dugas Dănești a devenit proprietară a unei părți din patrimoniul fostului CAP, respectiv a construcțiilor agrozootehnice, precum și a terenurilor aferente acestora identificate în anexa 8 a raportului de expertiză (f.397).
Pe cale de consecință, suprafața de teren solicitată de reclamante și identificată ca fiind aferentă construcțiilor fostului CAP -fosta moară, șopron centru de colectare (f.146) identificate de expert în anexa nr. 8 ca fiind situate pe terenul solicitat de reclamante, nu mai puteau fi restituite reclamantelor pe vechiul amplasament, având în vedere și art. 14 pct. 2 teza II din Legea nr. 18/1991.
În acest context este relevantă și atitudinea reclamantelor, care au refuzat în mod expres să fie puse în posesie cu teren echivalent din rezerva aflată la dispoziția comisiei.
Pe de altă parte, Societatea A. Dugas Dănești, persoană juridică de drept privat, a fost înființată în temeiul Legii nr. 36/1991 prin asocierea celor 84 persoane menționate în anexa 14/a a Hotărârii nr. 3/1999 a Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar Harghita.
Împotriva acestei hotărâri se putea face plângere, iar reclamantele nu au contestat nici constituirea societății agricole și nici Hotărârea nr. 3/1999 a Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar.
Or, deși reclamantele aveau cunoștință încă din anul 2001 de existența societății agricole și emiterea titlului de proprietate în favoarea acesteia, așa cum rezultă din cererile depuse în anul 2001 și anul 2005 nu au solicitat în instanță anularea acestui titlu, lăsând să treacă mai mult de 10 ani de la emiterea titlului până la formularea prezentei acțiuni.
Instanța de fond a reținut ca fiind relevantă în speță, Hotărârea din 02.06.2009 în cauza S. M. împotriva României (Cererea nr. 35.482/06), pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit că, în măsura în care din probele aflate la dosar nu rezultă sub nici o formă că partea a acționat în mod ilegal pentru a i se acorda terenul în discuție și în măsura în care era de datoria autorităților să verifice dacă cerințele impuse de lege erau întrunite (…), partea interesată, nu putea să se aștepte în mod rezonabil ca această decizie să poate fi anulată după mai mult de 13 ani de la adoptarea ei, prin aplicarea unei noi legi care stabilea o astfel de sancțiune, ori în cauza de față, pârâta Societatea A. Dugas Dănești se află în această situație, respectiv titlul ei de proprietate, eliberat de mai mult de 10 ani la data promovării acțiunii nu poate fi anulat pentru motivele invocate de reclamante (în același sens Cauza D. împotriva României, Cererea nr._/02, Hotărârea din 06 decembrie 2007 § 40).
Astfel, față de cele ce preced, reținându-se că, și în situația constatării împrejurării că titlul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, așa cum s-a menționat la pct. 4 din considerentele Sentinței civ. nr. 1441/2004 a Judecătoriei Miercurea C., în sensul că, fiind cumpărate la lichidarea patrimoniului CAP nu era necesară și nici prevăzută de lege emiterea unui titlu de proprietate, având în vedere că o parte din terenul solicitat de reclamante a fost înstrăinat succesiv de către beneficiara titlului de proprietate și dobânditorii ulteriori -pârâții ., pârâții S. J. și S. N. - sunt incidente dispozițiile art.III 2^4 din Legea nr. 169/1997 invocat de pârâta Asociația C. Dănești prin precizarea la întâmpinare.
Aceste dispoziții prevăd că, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Această soluție se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice, având în vedere că acești pârâți sunt dobânditori cu titlu oneros, de bună credință ai cotei părți înstrăinate din terenul în cauză, nefiind făcută dovada contrară.
Instanța de fond a reținut că, deși reclamantele susțin că titlul de proprietate a fost anulat parțial într-o situație similară, din considerentele Sentinței civ. nr. 1441/02.11.2004 a Judecătoriei Miercurea C., rezultă că situația terenului din acea cauză nu este identică, terenul a fost liber de construcții și a putut fi dezmembrat din suprafața cuprinsă în titlul atacat și pus la dispoziția comisiei în vederea reconstituirii.
Pentru toate aceste motive instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantelor este lipsită de interes și neîntemeiată și urmează să o respingă.
Cu privire la cererile de chemare în garanție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau despăgubiri.
Din schițele de carte funciară și raportul de expertiză efectuat de expert Rakossy B. rezultă că o parte din terenul solicitat de reclamante și înscris în titlul de proprietate se suprapune cu terenul care a format proprietatea chematei în garanție I. P. M., cumpărat de pârâții S. J. și N. și care a fost înstrăinat apoi Asociației Composesorale Dănești.
Instanța de fond nu a fost investită cu analizarea actelor de înstrăinare încheiate cu privire la terenul ce a făcut obiectul titlului de proprietate, astfel că le consideră valide, neexistând nici un motiv de nulitate absolută, iar înstrăinările ulterioare către terți urmează de asemenea să-și producă efectele, ca fiind încheiate cu bună-credință și respectând reglementările privind publicitatea imobiliară.
În consecință, ca urmare a respingerii cererii principale s-au respins și cererile de chemare în garanție formulate de Asociația C. Dănești în contradictoriu cu pârâții S. J. și S. N. și de către acești pârâți în contradictoriu cu I. P. M..
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă reclamantele au fost obligate în părți egale la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți, respectiv 409 lei reprezentând onorariu expert către pârâții S. J. și S. N. și va obliga reclamantele în mod egal la plata onorariului de avocat de 2000 lei către pârâții S. J. și S. N..
Instanța de fond a luat act, respectând principiul disponibilității, că pârâtele Asociația C. Dănești, C. locală Dănești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și S.C. D. P. S.R.L., deși prin întâmpinări au solicitat cheltuieli de judecată, în concluziile susținute la termenul de judecată din 03.10.2012 nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă pârâții S. J. și S. N. au fost obligați în solidar la plata către chemata în garanție I. P. M. a cheltuielilor de judecată de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele G. T. și T. E., recurs ce a fost înregistrat la Judecătoria Miercurea C. la data de 14.11.2012.
Recurentele solicită admiterea recursului și modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii cererii și constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30.03.1999 emis în favoarea Societății Agricole Dugas din Dănești pentru suprafața de 2879 mp teren ce a aparținut antecesorului lor A. C., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a intimaților care se opun admiterii cererii.
În cadrul motivelor, recurentele arată că interesul reclamantului pentru promovarea unei cereri se apreciază față de situația existentă la data formulării cererii.
La data formulării cererii au dovedit că au cerut reconstituirea acestei suprafețe de teren încă din 1991, că sunt moștenitoarele fostului proprietar, au depus toate actele doveditoare cerute de lege și Regulament, dar cererea lor de reconstituire nu a fost soluționată.
Hotărârea Comisiei Județene despre care se vorbește ( nr. 13/2008) nu a fost comunicată pe seama nici uneia dintre ei așa cum prevede textul de lege invocat - prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire -, prin urmare depunerea unui act în cursul procesului, când au formulat o poziție procesuală fată de situația existentă, nu poate fi calificată ca o comunicare și nu poate duce la constatarea lipsei lor de interes.
Arată că nu dețin o hotărâre privind acordarea de despăgubiri, propunerea Comisiei locale fiind returnată de Autoritatea Națională pentru Despăgubiri.
Constatarea că nu a justifica interes pe motiv că ar exista o hotărâre privind acordarea de despăgubiri pentru acest teren este absolut greșită. La dosar nici nu s-a depus o atare hotărâre. Dacă propunerea a fost retrimisă comisiei locale atunci nu s-a pronunțat o hotărâre pe fondul cererii
Recurentele arată că, cu privire la motivele de nulitate invocate instanța de fond a ocolit problema și nu a avut în vedere faptul că, așa cum a arătat și C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar - titlul de proprietate trebuia să fie emis pe seama membrilor foști cooperatori și nu pe numele asociației de tip privat care s-a înființat.
Deși la dosar au depus sentința civilă nr.1441 din 2004, care a constatat nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate, sentință ale cărei constatări se înscriu cu putere de lucru judecat și în această cauză cu privire la motivele invocate instanța nu le-a luat în considerare.
Apreciază că motivele de nulitate absolută analizate trebuie să fie reținute și cu privire la această cauză, deoarece este evident că titlul nu putea fi emis pe numele societății agricole Dugas, ci pe numele membrilor care au aderat la această societate, și anexa 14A se referă la terenuri ai membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, care vor fi puși în posesie grupat, că în 1999 titlul nu putea fi eliberat raportat la art.28 din legea 18/1991 ,acesta neputând constitui temei pentru stabilirea dreptului de proprietate, nu putea fi emis titlu incluzând și suprafața revendicată, cât timp cererea lor nu era încă soluționată, (este evident că în 1999 cererea lor pentru acest teren nu era soluționată ). Toate aceste constatări fiind valabile și în situația din speță.
Recurentele apreciază că motivele de nulitate absolută ale titlului de proprietate nu dispăreau nici în cazul atacării vreunei hotărâri. Motivele de nulitate absolută persistă și în prezent și fac ca actul nul să nu-și poată produce efectele deoarece acestea contravin legii.
Prin prisma art.III din Legea 169/1997 justifică interes având în vedere că au o cerere depusă în termen și nesoluționată pentru o suprafață de teren cuprinsă în titlu.
Despre hotărârile invocate nu au avut cunoștință, după ce au făcut repetate cereri, C. Locală a comunicat că pentru terenul lor este deja emis titlu de proprietate pe seama altei persoane nefăcând referire la vreo hotărâre.
Recurentele susțin că nu există la dosar nici o schiță care ar evidenția terenul aferent construcțiilor la data eliberării titlului de proprietate, doar acum se susține că acest teren ar fi în întregime aferent construcțiilor, deși . de 7358 mp suprafață tabulară si 6207 mp suprafața reală.
Pârâta S.C. D. P. S.R.L. care a cumpărat o suprafață din terenul reconstituit prin titlu, și despre care teren expertul nu a putut stabili unde se situează acesta; vânzarea apreciază că nu-și poate produce efecte în situația în care ar cădea pe terenul pe care ei îl solicită.
În legătură cu poziționarea acestei suprafețe nu s-a putut exprima expertul.
Mai arată reclamantele că instanța reține existenta unei hotărâri de acordare de despăgubiri pentru acest teren și respinge cererea ca fiind neîntemeiată.
Recurentele insistă pentru restituirea în natură, și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, deoarece atunci când organele abilitate nu vor să soluționeze o problemă în domeniul restabilirii proprietății propun despăgubiri.
Recurentele au invocat în drept prevederile art.304 ind.1 și art.274 Cod procedură civilă, art. III lit. a și c din Legea nr.169/1997.
Intimații S. J., S. Nelli și S.C. D. P. S.R.L. au depus întâmpinare (f.22-25), prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, intimații arată faptul că recurentele sunt moștenitoarele autorului nu justifică un interes anume. Este evident că acestea sau antecesorul acestora trebuiau să parcurgă toate prevederile incluse în Regulamentul nr. 890/2005, aceasta incluzând atacarea hotărârii de validare cu care recurentele nu ar fi de acord. Este interesant că și în recursul formulat recurentele invocă hotărârea nr. 13/2008, dar arată că de conținutul acestei hotărâri au luat cunoștință pe parcursul prezentului proces, dar fără a ataca în instanță această hotărâre pe parcursul acestui proces, în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 18/1991, cu consecința suspendării prezentei cauze. Ca atare situație, se află în fața unei hotărâri valide, neatacate, care își produce efectele, în speță titlul de proprietate litigios, a cărei anulare se solicită. Ca atare situație, sunt valide și actele de vânzare-cumpărare subsidiare, încheiate ulterior în baza acestui titlu, neavând dovada relei credințe din partea lor.
Intimații arată că invocă prevederile art. 29 din Legea 18/1991, potrivit căruia construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normal, plantațiile de vii și pomi și animale devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființări
Se arată că în atare situație, SOCIETATEA A. DUGAS cumpărând la licitație bunurile mobile și imobile avea dreptul la eliberarea titlului de proprietate pentru acestea.
În ceea ce îi privește pe ei și societatea, subdobânditori de bună credință, le sunt aplicabile regulile stabilite de jurisprudența dobânditorului de bună credință.
Intimata Asociația C. Dănești a formulat întâmpinare (f.30-32), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că soluția primei instanțe este corectă.
Intimata C. Locală Dănești a depus întâmpinare (f.39-40) prin care a solicitat respingerea recursului. Intimata arată că susține în continuare lipsa de interes a recurentelor în promovarea prezentei căi de atac și a acțiunii, dat fiind faptul că pentru terenul amintit au fost propuse despăgubiri în baza Legilor 10/2001 și a Legii nr.247/2005.
Astfel în baza Legii nr. 1/2000 recurentele au fost trecute pe anexa nr.23 poziția nr.4 cu suprafața de 2879 mp identificat prin CF nr.70 40, nr.top._/2 și_/2. Anexa a fost validată prin Hotărârea nr. 13/2008 a Comisiei Județene și corect a fost apreciată de instanța de fond că această hotărâre nu a fost atacată.
Recurentelor li s-a oferit o suprafață de 5000 mp de categoria de folosință arabil în locul celor 2879 mp, însă aceștia au refuzat oferta comisiei locale.
D. urmare aceștia au fost trecuți pe lista de despăgubiri și nu au contestat această măsură în termen, fiind de acord cu acordarea de despăgubiri bănești conform prevederilor legii speciale.
În aceste condiții până când recurentele figurează pe lista cu despăgubiri și li se vor acorda despăgubiri, nu justifică un drept legal pentru anularea titlului de proprietate care cuprinde terenul pentru care li s-au acordat despăgubiri.
Intimata arată că potrivit art. 29 din Legea nr.18/1991, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.
În atare situație societatea agricolă Dugas cumpărând la licitație bunurile mobile și imobile avea dreptul la eliberarea titlului de proprietate pentru acestea.
Instanța de fond corect a reținut că recurentele nu au făcut dovada faptului că acestea ar fi solicitat înscrierea lor pe anexa 14/a în rândul membrilor asociației, drept urmare nu ar trebui să figureze printre membrii acesteia.
Corect a mai reținut instanța că la data cooperativizării nu au existat construcții pe terenul revendicat, concluzii însușite din raportul de expertiză necontestată.
III. Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivele expuse de recurente în cererea lor se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
Prin acțiunea formulată, recurentele au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 30.03.1999, emis în favoarea pârâtei Societatea A. Dugas din Dănești, cu privire la suprafața de teren intravilan de 2879 mp, înscrisă în C.F. nr.7040 Dănești, susținând că acesta a aparținut antecesorului lor A. Kalman și că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă din 1991, revenind ulterior cu alte cereri, care însă nu le-au fost soluționate favorabil, nefiind de acord cu oferirea altui teren sau cu despăgubirile.
Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii civile este corectă.
Tribunalul constată că recurentele, în afara cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2879 mp, prin care au arătat că, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, acceptă un alt teren intravilan, la data de 29.11.2001 au formulat și o notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii, în baza Legii nr.10/2001.
Prin Hotărârea nr.13 din 22.08.2008 a Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost validată propunerea comisiei locale cu privire la înscrierea recurentelor pe anexa 23 pentru acordarea de despăgubiri, acestea fiind înscrise la poziția 4 din tabelul anexă 23.
Această propunere de acordare a despăgubirilor nu a fost contestată de recurente în termen legal, astfel că ea este valabilă și produce efecte juridice. Chiar dacă nu s-a făcut dovada că Hotărârea nr.13/2008 ar fi fost comunicată recurentelor, acestea putea să o conteste, potrivit art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, de la data la care au luat cunoștință de aceasta, respectiv de la depunerea întâmpinării în cauză de către C. Județeană Harghita.
În aceste condiții, Tribunalul constată că pentru recurente există o propunere pentru acordarea de despăgubiri, emisă de C. Județeană Harghita prin Hotărârea nr.13/2008 necontestată, care își va urma cursul reglementat prin Capitolul 5, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Titlul VII al Legii nr.247/2005, în sensul trimiterii dosarului, de către C. Centrală de acordare a despăgubirilor, spre evaluare și emiterii titlului de despăgubire.
Existența acestei propuneri de acordare de despăgubiri în favoarea recurentelor conduce la concluzia lipsei de interes a acestora în demersul anulării parțiale a titlului de proprietate al pârâtei Societatea A. Dugas, recurentele beneficiind de o măsură reparatorie, care, chiar dacă nu este finalizată, în urmează cursul.
Tribunalul reține că suprafața de teren în privința căreia se solicită anularea titlului de proprietate este cu construcții, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de părți, și, raportat la destinația acestor construcții și la tipul activității desfășurate, este vorba de teren aferent construcțiilor cu destinație specială.
În aceste condiții, în privința acestui teren sunt incidente dispozițiile art.29 din Legea nr.18/1991 (în forma în vigoare la momentul emiterii titlului a cărui anulare parțială se solicită), conform cărora „Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa”. Prin urmare, în temeiul acestui text de lege, terenul a devenit proprietatea Societății Agricole Dugas, ale cărei membre recurentele nu au dovedit că ar fi.
Deși recurentele invocă sentința civilă nr.1441/2004 a Judecătoriei Miercurea C., prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a aceluiași titlu de proprietate, cu privire la o altă suprafață de teren, Tribunalul reține că cele constatate prin acea hotărâre judecătorească nu sunt incidente în cauză. Astfel, fără a infirma jurisprudența invocată de recurente, instanța reține că situația din prezenta cauză este diferită întrucât în acea cauză nu exista propunere de despăgubire, iar, pe de altă parte, de la emiterea titlului de proprietate nu trecuse un timp atât de îndelungat, ca în prezenta cauză, în care recurentele au așteptat peste 10 ani să conteste titlul. Or, se cunoaște că, prin jurisprudența sa, CEDO condamnă anulările de titluri solicitate după trecerea unui timp mai îndelungat de la emiterea lor, când titularii nu se pot aștepta în mod rezonabil la aceasta.
În plus, chiar în ipoteza anulării parțiale a titlului de proprietate contestat în cauză, acesta nu revine recurentelor, ci rămâne la actualii proprietari, cea căruia i s-ar anula titlul, Societatea A. Dugas, fiind obligată să plătească recurentelor prețul terenului. În acest sens, sunt dispozițiile art. III alin.2 ind.4 din Legea nr.169/1997 conform cărora „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren”.
Ținând cont de aceste considerente, Tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurentele să plătească în solidar cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial intimatei S.C. D. P. S.R.L. suma de 100 lei, iar intimaților S. J. și S. N. suma de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
Respinge recursul declarat de recurentele G. T. și T. E. împotriva sentinței civile nr.3507 din 24.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatele S. A. DUGAS, S.C. D. P. S.R.L., ASOCIAȚIA C. DĂNEȘTI, S. J., S. N., I.-PROSKA M., C. LOCALĂ DĂNEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Obligă recurentele în solidar să plătească cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial intimaților S. J. și S. N. suma de 1500 lei, iar intimatei S.C. D. P. S.R.L. suma de 100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. B. R. J.
Grefier
M. E.
Red.S.E.U.
Primit:12.06.2013
Tehnored./id/13.06.2013
Ex.2/SD.-
Jud.fond: V. A.R.
| ← Întoarcere executare. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 4644/2013.... → |
|---|
