Întoarcere executare. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2928/96/2011**
ROMÂNIA
T. H.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.746/R
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: M. I.
Judecător: E. Steluța U.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta U. I., împotriva sentinței civile nr.1580 din data de 07.12.2012, pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații M. JUSTIȚIEI, T. H., M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE H., având ca obiect întoarcere executare.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, probele administrate și istoricul cauzei:
1.1 Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului H., sub nr._ si apoi, prin declinare de competență în favoarea Judecătoriei G., sub același număr, reclamantul M. Justiției, a chemat în judecată pârâții U. I., T. H., Ministerul Finanțelor Publice si Direcția Generala a Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâtei U. I. la restituirea sumelor încasate necuvenit ca urmare a modificării sentinței civile nr. 751/08.05.2008 a Tribunalului H. prin decizia civila nr. 1379/R/12.06.2009 pronunțata de Curtea de Apel Tg.M. in dosarul nr. 370._, deasemenea a solicitat obligarea acestei pârâte să restituie sumele de mai sus actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective, cu titlu de drepturi bănești încasate necuvenit.
Expunând situația de fapt, reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 751/8.05.2008, pronunțată în dosarul nr._, T. H. a admis acțiunea formulată de reclamanta U. llkdiko, dispunând obligarea pârâților M. Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice H. și T. H. la plata în favoarea acesteia a sporului de vechime în muncă pentru perioada 1.11.2000 - 1.03.2003, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. M. Justiției a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 751/8.05.2008 a Tribunalului H., recurs care a fost admis de Curtea de Apel Tîârgu M. prin decizia civilă nr. 1379R/12.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 370._, care a dispus modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Prin adresa nr. 1862/27.05.2011, T. H. a comunicat Ministerului Justiției faptul că sentința civilă nr. 751/8.05.2008 a fost pusă în executare. Prin urmare, pârâta U. lldiko nu mai este în posesia unui titlu executoriu, iar suma plătită apare ca o plată necuvenită și nedatorată, ceea ce duce la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia. Executarea sumelor nu a fost făcută de bună voie, ci doar după ce o instanță a obligat pârâții la plata acestor sume. Mai arată reclamantul că în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 272 din Codul muncii, cât și cele ale art. 4041-4042 C.pr.civ. care reglementează întoarcerea executării. De asemenea, în sprijinul celor arătate sunt și dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care reglementează responsabilitățile ordonatorilor de credite statuând că „ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”. Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002: „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”. Având în vedere prevederile art. 289 din Codul muncii, conform cărora „hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept”, ale art. 3711 C.pr.civ., care stipulează că „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, precum și asigurarea în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare achitării hotărârilor judecătorești ca urmare a demersurilor întreprinse în acest sens pe lângă Ministerul Finanțelor Publice, solicită reclamantul instanței să aibă în vedere faptul că atât deschiderile de credite bugetare cât și plata efectivă au fost efectuate în mod legal și benevol potrivit dispozitivului sentinței Tribunalului București.
În ceea ce privește petitul constând în actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, acesta se solicită având în vedere prevederile art. 1082 și art. 1084 C.Civ. Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
Mai arată reclamantul că, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație. Cât privește actualizarea creanței potrivit art. 1084 C.civ. creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată cât și beneficiul nerealizat. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil.
1.2 Pârâta U. I. a formulat întâmpinare (fila 23) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând, în esența, ca nu a încasat nicio suma de bani în baza sentinței amintite.
La data de 19.09.2012, parata a depus precizare la întâmpinare (f. 13-14), prin care a arătat că solicitarea reclamantului de a fi obligata la restituirea sumei, este formulată în baza adresei Tribunalului H. cu nr. 1862/27.05.2011 în care se arată că Sentința civilă nr. 751/2008 a fost pusă în executare, fără să se precizeze prin ce modalitate, respectiv dacă s-a executat total sau parțial suma datorată în baza acestei sentințe, dacă executarea, respectiv plata sumei de bani a fost făcută de bună-voie în baza sentinței sau dacă s-a procedat la executare silită efectuată la cererea pârâtei.
Din adresa trimisă ulterior de către T. H. cu nr. 610/02.03.2012 rezultă că pârâtei i-a fost achitată suma de 5.605 lei care reprezintă 30% din sume reprezentând diferențe salariale din sentințe definitive și executorii, sumă care a fost virată pe contul de card bancar indicat de către pârâtă în cererea adresată Tribunalului H..
Cererea reclamantei privind întoarcerea executării, arată pârâta, este neîntemeiată în drept, deoarece suma sus-menționată nu a fost achitată în cadrul unei executări silite, ceea ce ar face aplicabile dispozițiile art. 404/1 și 404/2 Cod.proc.civ. Procedura întoarcerii executării este prevăzută în Secțiunea a VI/1-a din Cartea V - Despre executare silită Cap. I -Dispoziții generale din Codul de procedură civilă. Ori în situația pârâtei este evident că această procedură a întoarcerii executării nu este aplicabilă, nefiind vorba de sume de bani achitate în cadrul unei executări silite. Prin urmare, consideră că acțiunea așa cum este formulată și motivată în drept este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
De asemenea, pârâta solicită respingerea cererii privind restituirea sumelor, deocamdată neprecizate în acțiune, în formă actualizată cu indicele de inflație până Ia data plății efective, întrucât, nu este de acord să se recalculeze sumele pe considerentul că a încasat necuvenit diferite drepturi bănești, deoarece consideră că atunci când suma arătată de T. H. i-a fost virată pe contul bancar, a fost de bună credință, pentru că plata s-a efectuat benevol în baza unei hotărâri judecătorești definitive, chiar la inițiativa Tribunalului H. care i-a solicitat pârâtei să depună cererea trimisă în copie la dosar.
Împrejurarea că ulterior Sentința civilă nr. 751/2008 a fost modificată nu dovedește reaua-credință a pârâtei, mai mult, această modificare a intervenit prin Decizia civilă nr. 1379/R/12.06.2009 a Curții de Apel Tg. M., respectiv în urmă cu peste 2 ani și 6 luni înainte de introducerea acțiunii, iar în aceasta perioadă reclamanta nu a trimis nicio notificare și nu a făcut niciun demers pentru a recupera sumele considerate că au fost achitate în baza unei sentințe modificate.
Mai arată pârâta, că în perioada respectivă aceasta deținea mai multe sentințe civile pronunțate de T. H. prin care acest tribunal, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu reclamanta M. Justiției au fost obligați să îi plătească diferite sume de bani reprezentând diferențe salariale, iar în cererea depusă în copie la dosar nu a specificat numărul sentinței civile în baza căreia urmează să primească vreo sumă de bani.
Arată pârâta că fără specificarea expresă a sentinței în baza căreia s-au virat banii în contul acesteia, la data respectivă pârâta nici nu avea cum să știe în baza cărei sentințe se achită această sumă, motiv pentru care, în cazul în care instanța de judecată consideră întemeiată acțiunea reclamantei referitor la restituirea vreunei sume de bani, solicită respingerea cererii privind actualizarea acestei sume, cu indicele de inflație până la data plății efective, aceasta avându-se în vedere și în dispozițiile art. 992 și urm. Cod civil.
Atașat precizării la întâmpinare, pârâta a depus în copie sentința civilă nr. 1303/26.10.2005 pronunțată de T. H. în dosar nr. 2180/R/2005 și Sentința civilă nr. 618/02.06.2005 pronunțată de T. H. în dosar nr. 2863/2004.
1.3 Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către compartimentul contabilitate din cadrul Tribunalului H., pentru a preciza în baza căror sentințe civile s-a efectuat plata sumei de 5605 lei către pârâta U. I., ce reprezintă suma si modalitatea de calcul, dat fiind ca aceasta pârâta este in posesia mai multor sentințe civile prin care s-au acordat drepturi salariale, răspunsul la adresa si actele in cauza aflându-se la filele 38-47 din dosar.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. 1580/2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea, pârâta U. I. fiind obligată la restituirea sumei de 5605 lei primită cu titlu de drepturi salariale. S-a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei conform indicelui de inflație, pana la data plății efective.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței
Prima instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 751/08.05.2008 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea pârâtei, în sensul obligării Tribunalului H., in solidar cu M. Justiției, M. Economiei si Finanțelor si cu Direcția Generala a Finanțelor Publice H., la plata sporului de vechime in munca neachitat, pentru perioada 01.11._03. Deoarece această sentință era definitivă și executorie, T. H. a procedat la plata acestor drepturi bănești, respectiv suma de 5605 lei, așa cum rezultă din extrasul de plată cu diferențele salariale depus de T. H., act necontestat de pârâtă. Ulterior, prin decizia irevocabilă nr. 1379/R/12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosarul 370._ a fost modificată sentința anterior menționată, în sensul respingerii acțiunii formulată de pârâtă.
Instanța a reținut că potrivit art. 371 ind. 1 din codul de procedură civilă „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, doar în caz contrar urmând a se recurge la executarea silită, iar potrivit art. 404ind. 1 din Codul de procedură civilă „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Având în vedere că art. 404 ind. 1 vizează nu doar cazurile în care este desființată executarea silită, ci și cele în care este desființat titlul executoriu, fără a condiționa ca desființarea titlului executoriu să fi avut loc în cadrul unei contestații la executare silită, instanța a concluzionat că această procedură poate fi aplicată atât în cazul executării voluntare, cât și în cazul executării silite.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea acestei sume conform indicelui de inflație, pana la data plății efective s-a reținut că temeiul de drept invocat de reclamant îl reprezintă art. 1082 si 1084 cod civil care se refera însă la daune – interese datorate pentru neexecutarea unei obligații iar în speță suma ce se cere a fi restituita s-a plătit de buna-voie, in baza unui înscris - sentința Tribunalului H.- valabil la data plății.
Pe de alta parte, arată instanța, pârâta U. I. a fost de buna-credința când a încasat suma de bani, deoarece plata a fost efectuata de buna-voie de către T. H.. In plus, de la data pronunțării Deciziei civile nr. 1379/R/2009 a Curții de Apel Tg.M., respectiv 12.06.2009, de când sentința in baza căreia s-a efectuat plata a fost modificata, reclamanta nu a făcut nici un demers pentru a recupera aceasta suma, astfel ca solicitarea acesteia, de a se restitui suma actualizata cu indicele de inflație, apare neîntemeiata.
4. Recursul declarat în cauză:
Pârâta U. I. a declarat recurs arătând ca în mod greșit s-a reținut că în speță ar fi aplicabile regulile referitoare la întoarcerea executării, deși plata s-a făcut în afara unei proceduri de executare.
5. M. Justiției a depus întâmpinare (f. 10-11) prin care a solicitat respingerea recursului arătând că legea nu distinge după cum executarea s-a făcut de bună voie sau în cadrul procedurii de executare silită.
II. Soluția instanței de recurs:
6. Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța de recurs constată că recursul este nefundat.
7. Susținerile recurentei in sensul că în cazul în care plata s-a făcut de bună voie și nu în cadrul unei proceduri de executare silită, nu ar fi aplicabile prevederile legale referitoare la întoarcerea executării, sunt lipsite de temei legal.
8. Astfel, cum a arătat și prima instanță, regula în materia executării silite, principiul de bază, este al executării de bună voie (art. 371 indice 1 Cod pr civila).
9. Acest principiu este consacrat chiar în primul articol al Cărții V-Despre executarea silită, carte la care a făcut trimitere recurenta.
10. Desființarea titlului executoriu, trebuie să aibă ca efect repunerea părților în situația anterioară, care în speță, presupune restituirea plății care, prin desființarea titlului a devenit nedatorată.
11.Pentru a simplifica modalitatea de recuperare a sumei încasate în baza titlului desființat ulterior, legiuitorul a reglementat o procedură simplificată, denumită „întoarcerea executării”.
12. A interpreta prevederile art. 404 indice 1 Cod pr civila, în sensul că ar fi aplicabile doar în cazul in care încasarea sumei s-a făcut într-o procedură execuțională, așa cum susține recurenta, ar însemna să se creeze o situație mai grea debitorului de bună credință care a executat benevol.
13. Este adevărat că potrivit art. 404 indice 2 alin. 1 Cod pr civila, cel care a făcut plata avea posibilitatea de a solicita, în procedura în care a fost desființat titlul executoriu, întoarcerea executării dar, din faptul ca nu a făcut-o, nu se poate trage concluzia ca nu ar mai avea la îndemână această procedură, cu atât mai mult cu cât în alin. 3 al acestui articol, se arată expres că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în procedura în care s-a desființat titlul, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
14. Față de cele expuse mai sus, constatându-se că prima instanța a pronuntat o hotărâre temeinica si legală, în temeiul art.312 Cod pr civila, se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de pârâta U. I., domiciliată în loc. G., .. 4, județ H. împotriva Sentinței civile nr. 1580/2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. M. I. E. Steluța U.
Grefier
L. B.
Red.: S.C.
Primit: 30.09.2013
Tehnored./id/30.09.2013
Dact: 2 ex/B.L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul HARGHITA | Fond funciar. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
