Acţiune în constatare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 7044/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.167/R/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013
PREȘEDINTE- B. M. S. - judecător
- C. C. V. - judecător
- I. I. E. - judecător
- O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamantul T. Z. împotriva sentinței civile nr.2610/2012 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ (judecător H. A. M.).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. B. M. pentru recurentul reclamant T. Z., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul recurentului reclamant T. Z., av. B. M. a depus la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Instanța, din oficiu ,în virtutea rolului activ consacrat de dispozițiile art.129 alin.(4) Cod procedură civilă, pune în discuție excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantului și inadmisibilitatea solicitării de despăgubiri reprezentând onorariu avocat, invocate prin întâmpinare de intimatul pârât N. Ș. F..
Reprezentantul recurentului reclamant av. B. M. a invederat instanței că nu mai are alte cereri de formulat și a solicitat acordarea cuvântului pe excepții și pe recurs.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe excepții și pe recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant T. Z., av. B. M., a solicitat instanței respingerea excepției privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantului, arătând că intimatul N. Ș. F. nu are calitatea de recurent, această excepție fiind dezbătută și la fond.A mai arătat că recurentul reclamant nu a avut cunoștință de conflictul dintre părți decât la data emiterii Titlului executoriu. A precizat că părțile au încheiat contractul în formă olografă .
Față de excepția de inadmisibilitate a solicitat respingerea acestei excepții arătând că prin sentința de fond (pagina 3 din sentința civilă 2610/2012) s-a reținut că prin răspunsul la interogatoriu luat în cauză, acesta recunoaște starea de fapt fiind obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 517,3 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru,timbru judiciar și onorar avocat, onorariul solicitat fiind de 100 lei(potrivit chitanței nr.52/01.11.201, fila 51 dosar fond).
Cu privire la recursul formulat de reclamantul T. Z., reprezentantul acestuia a pus concluzii de admitere a recursului formulat, modificarea în parte a sentinței doar sub aspectul cheltuielilor de judecată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2610/2012 a Judecătoriei D. s-a admis în parte acțiunea reclamantului T. Z. formulată împotriva pârâților N. Ș. F. și Instituția P. județului Hunedoara SPCRPIV având ca obiect acțiune în constatarea vânzării autovehiculului marca F. Ritmo cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, s-a mai dispus obligarea pârâtului N. Ș. F. la plata sumei de 517,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că La data de 10.04.2022, între reclamant și pârâtul N. S. F. a fost încheiat sub semnatura privata un contract de vânzare – cumpărare, prin care reclamantul a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca F. Ritmo, înmatriculat sub nr._ .
În atare situație, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.1295 Cod civil, potrivit cu care proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, chiar în situația în care lucrul nu a fost predat și prețul nu a fost achitat în întregime.
Potrivit art.11 alin.4 din OUG nr. 195/2002, „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”
În prezenta procedură, reclamantul solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca a incheiat cu paratul N. S. F. contractul de vanzare-cumparare a autoturismului marca F. Ritmo, înmatriculat sub nr._ .
Din probele administrate în cauză (inscrisuri, interogatoriu parat, declarație martor) instanța retine că în la data de 10.04.2002, reclamantul si paratul N. S. F. au incheiat contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect autoturismul marca F. Ritmo cu nr de inmatriculare_, considerent pentru care urmeaza a admite in parte cererea astfel formulata.
In ceea ce priveste insa solicitarea reclamantului de a se pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, instanta urmeaza a o respinge ca nefiind intemeiata, cata vreme din probele administrate, din contractul de vanzare-cumparare incheiat sub semnatura privata in data de 10.04.2002 si din recunoasterea paratului cu ocazia raspunsului la interogator, nu se contesta validitatea actului juridic constatator al operatiunii de vanzare-cumparare a autoturismului. Pe de alta parte se va retine si imprejurarea ca in ceea ce priveste bunurile mobile, legiuitorul nu a impus ca si conditie a validitatii, existenta unui inscris constatator in forma autentica.
In temeiul prevederilor art. 274 cod procedura, fata de imprejurarea ca paratul N. S. F. prin intampinarea initial formulata in cauza s-a opus admiterii actiunii si doar ulterior cu ocazia raspunsului la interogatoriul luat in cauza si-a modificat pozitia procesuala cu privire la solicitarea reclamantului, instanta urmeaza a retine culpa procesuala a acestuia si in consecinta il va obliga la plata in favoarea reclamantului a sumei de 517,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul T. Z..
Recursul a fost timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru(f.22,23) și 0,5 lei timbru judiciar(f.22).
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu i-a acordat cheltuielile de judecată cuvenite în sensul de a-i acorda suma de 1019,3 lei ce a constat în 1000 lei onorariu de avocat, 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a constatat că în mod greșit instanța de fond i-a acordat 517,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 1019,3 lei așa cum se cuvenea în urma admiterii acțiunii.
De asemenea în petitul II-al acțiunii „prezenta hotărâre să țină loc de act autentic” a considerat că se impunea a fi admis întrucât starea de fapt invocată de recurent în fața instanței de fond a fost confirmată de pârât, iar fără o astfel de hotărâre și în lipsa actelor originale ale autovehiculului, recurentul nu poate radia această mașină din circulație și din evidențele instituțiilor publice decât dacă posedă o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic.
Recurentul reclamant a solicitat administrarea de probe noi în recurs și a dispus în copie la dosar: sentința atacată(f.3-4); chitanța onorariu avocat (f.5).
Intimații pârâți Instituția P. Hunedoara SPCRPCIA și N. Ș. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (f.12-16).
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304/1 Cod proc. civilă, raportat la probele administrate se rețin următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă în sensul că deși a reținut culpa procesuală a pârâtului N. Ș. F. a omis să cuprindă în cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului și suma de 1000 lei onorariu de avocat (f. 51 fond) alături de 17 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei (f.16 fond).
Prin urmare în temeiul art. 304 pct.9 Cod proc. civilă și art. 312 alin.3 teza 1 Cod proc. civilă se va admite ca fondat recursul declarat cu consecința modificării parțiale a sentinței atacate în sensul acordării către reclamant a sumei de 1017,3 lei cheltuieli de judecată în fond.
Cu privire la al doilea motiv de recurs se constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că legiuitorul nu a impus pentru actele translative de proprietate având ca obiect bunuri mobile, condiția advaliditatem a încheierii în formă autentică a contractelor de vânzare-cumpărare, fiind suficient ca părțile să încheie un înscris sub semnătură privată așa cum e cazul în speță.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamantul T. Z. împotriva sentinței civile nr.2610/2012 pronunțată de Judecătoria D.,județul Hunedoara pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâtul N. Ș. F. să plătească reclamantului T. Z. suma de 1017,3 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,18.02.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. M. S. C. C. V. I. I. E.
GREFIER
O. L. S.
IIE/OLS-2 ex.-25.04.2013
judecător fond H. A. M.
| ← Expropriere. Sentința nr. 47/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Întoarcere executare. Decizia nr. 230/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
