Expropriere. Sentința nr. 47/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 4172/97/2010
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 47/2013 DOSAR NR_
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
PREȘEDINTE:I. M. - judecător
I. A. M. - grefier
P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de Procuror D. Ioanela .
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. V. împotriva pârâtului S. R. prin Societatea de Producere a Energiei Electrice în H. „Hidroelectrica” SA, ș.a., având ca obiect expropriere.
S-a constat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă precizată, înregistrată la acest tribunal la nr._, reclamantul F. V., a chemat în judecată în calitate procesuală de pârâți S. R. – prin . S. H. Hațeg, solicitând să se constate că este proprietar, în calitate de fiu al defuncților F. I. și F. I., născută C. -, asupra terenului în suprafață de 4235 mp., ocupat de pârâta . din anul 1989, expropriat, fără despăgubiri, pentru cauză de utilitate publică prin HG nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să-i plătească despăgubiri în sumă de 107.992 lei – echivalenta a sumei de 25.376 euro -, precum și a contravalorii prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a acestuia în perioada 1989-2010; să se stabilească cel mai scurt și posibil termen de plată a despăgubirilor, iar plata să fie făcută în lei, la cursul oficial, de schimb al BNR, de la data plății. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata prejudiciului pentru lipsa de folosință a terenului, pe perioada 2002 – 2010, inclusiv.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că - în calitate de fiu al defuncților săi părinți, F. I. și F. I., ambii decedați – are calitate de proprietar asupra terenului agricol, intravilan, în suprafață de 4235 mp., situat pe raza localității Subcetate, în locurile denumite „ L.”, „ H.”, „ S.”, având destinația de holde și grădini, înscris în CF 36; 988; 327; 207; 43; 890; 774; 226 Subcetate, teren întabulat pe numele defuncților F. I. și F. I..
Că terenul respectiv a fost ocupat integral și efectiv de către pârât, ca urmare a construcțiilor hidroenergetice și acumulării apelor Lacului Subcetate – Sântămărie O., fără a fi acordate despăgubiri în bani sau în natură, conform legii.
Că, în anul 1991, - în temeiul Legii nr. 18/1991 -, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi F. I. și F. I., sens în care a fost emis titlul de proprietate pentru suprafața de teren deținut de aceștia, cu excepția acelor suprafețe de terenuri arabile ocupate de amplasarea hidroenergetică a obiectivului de utilitate publică „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, cu argumentul că acestea fiind expropriate, urmează procedura reglementată de Legii nr. 33/1994.
Că, deși a fost emis actul de declarare a utilității publice - HG nr. 392/2002 –și, deși, a fost desemnată Comisia guvernamentală pentru stabilirea despăgubirilor – prin HG nr. 969/2002 –, pârâta nu a fost făcută vreo ofertă de despăgubiri pentru terenurile agricole expropriate, ceea ce justifică demersul său juridic.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 33/1994, art. 82, 111-112 și 274 Cod procedură civilă, art. 16 alin. 2, art. 21 alin. 1 și 2, art. 44 alin. 1-3 din Constituția României și art. 1 și 6 din CEDO.
Pârâta ., a depus întâmpinare, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, a prematurității acesteia, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la cadrul legal al exproprierii, astfel cum este reglementat de Legea nr. 33/1994, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată în condițiile în care reclamantul nu a dovedit afectarea terenurilor de către obiectivul de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, afirmând, totodată, că valoarea despăgubirilor pretinse, sunt nereale față de situația pieței imobiliare, în prezent.
Prin cererea de chemare în garanție înregistrată la dosarul cauzei la un termen ulterior, pârâta a solicitat, ca în situația în care ar cădea în pretenții față de reclamantă, Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat a-l despăgubi, în calitatea sa de gestionar al fondurilor bănești ale statului și de entitate abilitată la efectuarea de plăți în numele acestuia – unicul beneficiar al investiției și singurul organism îndrituit a deține dreptul de proprietate publică asupra unui atare imobil.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 60 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Din examinarea actelor dosarului, precum și a probatoriului ce s-a administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În primul rând se impune a se avea în vedere că, în cauză, instanța este ținută a soluționa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului – unită cu fondul, conform încheierii de ședință din data de 15.12.2011 -, aceasta având prioritate, potrivit art. 137 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect se constată că reclamantul are calitatea de descendent al defuncților F. I., - decedat la data de 16.09.1966 - și F. I., - decedată la data de 20.05.1974 – și, conform evidențelor Registrului agricol din 1959-1964.
Ca atare, pe baza acestei evidențe din registru, antecesorii reclamantei erau îndreptățiți la reconstituirea întregii proprietăți agricole pe care, în împrejurările anului 1962, au fost nevoiți să o înscrie în CAP Sîntămărie O..
Or, prin Titlu de proprietate, emis cu nr._/96/22.02.2000, reclamantului, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor arabile ale antecesorilor săi, cu excepția celor afectate de lucrările hidroenergetice și apele Lacului de acumulare Sîntămărie O.. (f. 13-14; 136)
Cum, succesiunea legală, în România, constituie un mod de dobândire a proprietății, este evidentă vocația reclamantului de a primi despăgubiri pentru proprietățile imobiliare ce au fost ocupate, la momentul emiterii titlului de proprietate pe numele antecesorilor săi - F. I. și F. I. - și pentru care, de altfel, a și fost demarată procedura exproprierii, după declararea emiterea actului normativ de declarare a utilității publice a obiectivului de interes național, conform HG nr. 392/2002.
Așadar, reclamantul în calitate de fiu al defuncților F. I. și F. I., are vocație la moștenirea acestora și, deci, calitate procesuală activă în cauză, fiind determinată de interesul și dreptul său de a solicita despăgubiri pentru terenurile părinților săi.
Prin HG nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național, a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, desemnând, la art. 2 al acestui act normativ, ca expropriator, S. R. prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice Hidroelectrica SA, în subordinea MIR.
Prin Hotărârea nr. 968 din 15 iunie 2004, Guvernul României a constituit Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere, în scopul realizării respectivului obiectiv de interes național, declarat ca atare, prin Hotărârea nr. 392/2002.
Articolul 44 din Constituția României, consacră imperativul conform căruia nimeni nu poate fi expropriat sau lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În considerarea caracterului excepțional al cedării proprietății private, dispozițiile acestui articol constituțional, au fost preluate și ridicate la rang de regulă de principiu, prin art. 1 al Legii nr. 33/1994, care reglementează procedura exproprierii.
Așadar, nici o persoană nu poate fi lipsită de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabile despăgubire.
Potrivit art.26 din respectivul act normativ, o atare despăgubire trebuie să acopere valoarea reală a bunului imobil și prejudiciul suferit de proprietar ori titularul altui drept real, afectat.
Cum, în cauză, expropriatorul și expropriatul – respectiv persoana cu vocație la despăgubiri –, nu au ajuns la un consens cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru proprietatea imobiliară, în condițiile în care, procedura exproprierii nu s-a mai continuat după preluarea, efectivă, a terenurilor - și nici nu s-a găsit un mod de soluționare amiabilă pentru stingerea litigiului, pe tot parcursul procesului civil, această instanță a desemnat, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, comisia de evaluare, numind ca experți judiciari pe: C. Ș., I. D. și S. M..
Prin raportul de evaluare întocmit în cauză, experții judiciari au identificat terenurile în litigiu, afectate de obiectivul de interes național, declarat potrivit HG nr. 392/2002 a Guvernului României, cu date de carte funciară, vecinătăți și categorii de folosință, stabilind suprafața acestora la 4235 mp., - din care 115 mp. tern extravilan și 4120 mp. intravilan -, precum și valoarea acestuia la 5,24 euro/mp. la cursul BNR de 4,109 lei/euro, la data efectuării expertizei - potrivit variantei III, a, din raportul de expertiză -, iar valoarea despăgubirilor, pentru prejudiciul cauzat, respectiv pentru folosul agricol, anual, nerealizat, la suma de 10.217 lei/ha.
Ca atare, în considerarea concluziilor raportului de evaluare efectuat în cauză, parte integrantă a prezentei hotărâri, reclamantul este îndreptățit, pentru suprafața de 4235 mp, teren arabil, inundat, la despăgubiri în suma de 91.185 lei, echivalent a 22.191 euro, stabilit - pe baza standardelor internaționale de evaluare, utilizate de experți -, potrivit variantei III lit. a din expertiză, reprezentând valoarea terenului și la suma de 38.620,26 lei, pentru folosul agricol nerealizat pe perioada 2002-2010 inclusiv, - având în vedere zona agricolă, categoria ternului (de luncă cu grad mare de fertilitate) și culturile tradiționale practicate pe aceste terenuri, ( în special cartofi și porumb, la care se adaugă culturile de legume și zarzavat pentru uz gospodăresc), - după următorul calcul: 0,42 ha x 10.217 lei/ha/an x 9 ani = 38.620,26 lei.
Cum declararea utilității publice a obiectivului de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera”, s-a făcut prin HG nr. 392/2002, este de apreciat că despăgubirile pentru pierderea potențialului agricol, se justifică doar începând cu anul publicării acestui act normativ, deci pe o perioadă de 9 ani, întrucât potrivit Legii nr. 33/1994, actul de declarare a utilității publice – hotărâre de Guvern sau hotărâre de Consiliul Județean, după cum obiectivul este de interes național sau local, - constituie condiție sine-que-non pentru demararea procedurilor de expropriere .
În fine, se va avea în vedere că, în cauză, s-a solicitat stabilirea unui termen de plată a acestor despăgubiri, astfel că, instanța, în temeiul art. 262 Cod procedură civilă,instanța va obliga pârâta să achite despăgubirile cuvenite reclamantului, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în considerarea timpului îndelungat, de mai bine de două decenii în care reclamantul a fost privat de beneficiul proprietății sale.
Cum, prin art. 137 Cod procedură civilă, este instituită regula de soluționare cu precădere a excepțiilor de procedură ce se ridică înaintea s-a și, cum în cauză,prin încheierea din 17 noiembrie 2010, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, chemat în garanție de către Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica SA” București – din subordinea M. Industriei și Resurselor -, se va respinge această cerere, pe excepție.
Tot în considerarea prevederilor art. 137 Cod procedură civilă și văzând că, în cauză, a fost citat în calitate de pârât și S. „H.” Hațeg, instanța apreciază că raportat la dispozițiile art. 2 din HG nr. 392/2002, se impune respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
În fine, pârâta ., a mai invocat prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 17.10.2012, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru folosul de tras solicitat de reclamant pentru perioada 1989-2007, invocând în susținerea acesteia art. 1 din Decretul nr. 167/1958, - potrivit căruia dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege – precum și art. 3 din același act normativ, care reglementează termenul general de prescripție de 3 ani, susținând că acesta este aplicabil în cauză.
Or, prescripția ca modalitate de stingere a dreptului material la acțiune și, implicit, ca sancțiune juridică aplicabilă titularului unui drept care, prin pasivitate nu l-a exercitat în intervalul de timp stabilit de lege, constituie o excepție de fond, dirimantă, peremtorie.
Dar, prescripția extinctivă și consecințele ei, este exclusă în cazurile prevăzute de art. 21 din Decretul nr. 167/1958 – aplicabil în cauză, potrivit art. 2663 din Legea nr. 71/2011, între acestea fiind dreptul de proprietate și desmembrămintele sale ( uz, uzufruct, abitație, servitute și superficie).
Ca atare, - în ce privește excepția prescripției invocată de pârât -, că, în condițiile în care, exproprierea pentru cauză de utilitate publică vizează preluarea de proprietăți imobiliare sub condiția imperativă a unei drepte și prealabile despăgubiri și a faptului, expres prevăzut de Legea nr. 33/1994, că aceste despăgubiri compensează valoarea proprietății imobiliare și, în plus, valoarea prejudiciului dovedit, - acesta constituind un accesorium variabil ca natură și ca întindere, în raport cu valoarea efectivă a imobilului – care, totdeauna, se stabilește pe baza valorii de piață - această instanță va conchide că această componentă a despăgubirilor este supusă principiului elementar de drept accesorium sequitur principale.
Deci, despăgubirile pentru expropriere, - astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 33/1994 -, formând împreună o unitate complexă, iseparabilă, ope legis, - având o componentă pentru valoarea de piață a proprietății imobiliare expropriate și componentă despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de persoana expropriată, exced regulilor prescripției extinctive, în condițiile art. 21 din Decretul nr. 167/1958, considerente care, în mod evident, conduc la soluția de respingere a excepției respective.
Văzând că acestei excepții – de prescripție a dreptului material la acțiune, pentru folosul de tras solicitat de reclamant pentru perioada 1989-2007 -, i-a fost opusă, de către reclamant excepția de tardivitate a invocării ei, în condițiile în care, Codul civil în vigoare, impun un termen limită în acest sens, respectiv prima zi de înfățișare.
Sub acest aspect, acest tribunal, are în vedere prevederile art. 136 Cod procedură civilă – modificat prin Legea nr. 202/2010 -, prin care este instituită cu rang imperativ, prohibiția invocării excepțiilor de procedură care nu au fost invocat în termenul prevăzut de art. 115 și de art. 132 din același cod, - respectiv, odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Or, în cauză, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru folosul de tras, a fost invocată de către pârâtă după epuizarea probatoriului, ceea ce, evident, conduce la concluzia că această excepție este tardiv invocată, consecințele fiind, pentru pârât, cele prevăzute expres de art. 103 Cod procedură civilă, adică, decăderea.
Văzând și dispozițiile art. 38 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și că sunt justificate, în cauză,cheltuieli de judecată în sumă de 4.400 lei.(f. 97; 104-105; 77; 275)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Societatea Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica SA” București – din subordinea M. Industriei și Resurselor, împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite excepția tardivității invocării excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru folosul de tras, invocată de reclamant.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru folosul de tras pentru perioada 1989-2007, ambele invocate de pârâtă.
Constată lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ., cu sediul în Hațeg, . bis, județul Hunedoara, față de care respinge acțiunea pe această excepție.
Admite, în parte, acțiunea civilă, precizată, introdusă de reclamantul F. V., domiciliat în Subcetate, .. 107, județul Hunedoara, împotriva pârâtului S. R. prin ., cu sediul în București, .. 3, sector 2, prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL și în consecință:
Constată că reclamantul, are calitate de proprietar – ca descendent al părinților săi F. I. și F. I., (născută C.), ambii decedați -, asupra terenului agricol în suprafață de 4235 mp., arabil, situat pe raza localității Subcetate, expropriat, pentru cauză de utilitate publică, de interes național, - declarată prin Hotărârea Guvernului nr. 392/2002 -, astfel cum a fost identificat prin raportul de evaluare judiciară executat în cauză - de către comisia formată din experții judiciari C. Ș., I. D. și S. M. -, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului - într-un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri - cu titlu de despăgubiri: suma de 91.185 lei, - echivalent a 22.191 euro -, reprezentând valoarea terenului agricol expropriat și suma de 38.620,26 lei, reprezentând prejudiciul creat acestuia pentru folosul agricol, netras, în perioada 2002-2010 inclusiv.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4.400 lei.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
I. M. I. A. M.
IM/IAM/7 ex.
13.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 281/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
