Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 3147/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.214/R/2012
Ședința publică din data de 04 martie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de contestatoarea ..S. I.-EXPORT SRL împotriva sentinței nr. 2143/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în dosarul nr._ ,(judecător P. N.).
La apelul nominal făcut in ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței că, prin serviciul registratură, intimatul Orașul C., prin primar, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat comunicarea motivelor de recurs, iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a invocat excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare, pe această excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 2143/2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în dosarul nr._ /201, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ..S. I.-EXPORT SRL în contradictoriu cu intimatul Orașul C..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la data de 23.08.2012, a fost emisă de către Orașul C. - C. Impozite și Taxe, somația nr. 172, prin care, în temeiul art. 145 din OG nr. 92/2003, a fost înștiințată contestatoarea că figurează, în evidența fiscală, cu o datorie în sumă totală de 37.972 lei, reprezentând impozit pe clădiri și terenuri.
Prin același act, s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma datorată, în termen de 15 zile, urmând ca, în caz de neconformare, să se continue măsurile de executare silită, la aceeași dată, fiind emis și titlul executoriu nr.33 (f.4).
A fost emisă, la data de 24.08.2012, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3935 (f.6), prin care s-a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor, proprietatea contestatoarei, în temeiul art. 129 alin.2 și 4 și art. 149 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 172 alin.1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că poate fi formulată contestație la executare, daca actele de executare silita se efectuează cu încălcarea Codului de procedură fiscală.
Contestatoarea invocă drept motive de nulitate a actelor de executare silita: existența unui alt titlu executoriu cu nr. 1358/25.06.2008 și a deciziei de instituire a sechestrului asigurator nr. 1358/24.06.2008; faptul că intimata a mai încercat obținerea unui alt titlu executoriu, pentru același obiect, în dosar nr._ al Judecătoriei Hunedoara, dosar în care cererea a fost respinsă; împrejurarea că motivarea, în drept, a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.3935/24.08.2012, respectiv art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003, este neîntemeiată, întrucât societatea are în prezent un alt litigiu cu primăria, litigiu ce face obiectul dosarului cu nr._, în care aceasta are calitatea de pârâtă; că nu există probe, care să justifice motivarea în drept, prin prisma art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003, deoarece nu există o astfel de stare de fapt; nerespectarea prevederilor art. 9 alin.1 și ale art. 49 din OG nr. 92/2003, întrucât, înainte de efectuarea acestor acte, nu le-a fost solicitat un punct de vedere.
Susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 141 alin.1/1, în titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Împrejurarea că intimata a emis anterior titlul executoriu cu nr. 1358/25.06.2008 și decizia de instituire a sechestrului asigurator nr. 1358/24.06.2008 este lipsită de relevanță, având în vedere că, în aceste titluri anterioare au fost înscrise creanțele ajunse la scadență, la data emiterii lor, iar în actele de executare, a căror nulitate se cere sunt înscrise creanțele, scadente la data de 23.08.2012.
Este lipsită de relevanță, a mai reținut instanța de fond și împrejurarea că, în dosarul nr._ al Judecătoriei Hunedoara, a fost respinsă, ca lipsită de interes, cererea intimatei prin care solicita obligarea contestatoarei la plata impozitului, datorat de aceasta, întrucât ceea ce a urmărit intimata, în acest dosar, respectiv, obligarea la plata impozitului, prin hotărâre judecătorească, era incompatibilă cu procedura executării silite a creanțelor bugetare.
Potrivit art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii, sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu, asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
La art. 3.2, din normele de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003, se prevede că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii se întocmește de către organul de control/organul de executare, când s-a constatat existența unor elemente care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării creanțelor ce au fost sau urmează să fie stabilite.
Instanța a reținut că cerințele, prevăzute în aceste texte de lege, sunt îndeplinite.
Astfel, deși datorează impozit pe terenuri și clădiri, încă din anul 2007, contestatoarea nu le-a achitat, nici chiar după ce, prin reprezentantul sau, s-a obligat la aceasta, prin angajamentul de plată, înregistrat la P. orașului C., la data de 24.04.2009, sub nr. 1881 (f.27).
Având în vedere comportamentul contestatoarei, instanța a apreciat că, în mod legal, s-a instituit măsura asiguratorie, aceasta fiind de altfel o obligație a organului fiscal și o garanție a recuperării creanței.
În ce privește încălcarea prevederilor art. 9 alin.1 din OG nr. 92/2003 invocată de contestatoare, instanța a reținut că organul fiscal nu avea obligația de a aplica prevederile art. 9 alin.1, întrucât urma să ia masuri de executare silită, potrivit alin.2 lit. d din OG nr. 92/2003, iar dispozițiile art. 49 se referă la mijloacele de probă utilizate pentru determinarea stării de fapt fiscale, nu a împrejurărilor care justifică instituirea măsurilor asiguratorii.
Reținând, așadar, că nu există motive pentru anularea actelor de executare, instanța a respins contestația formulata.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, reținându-se că nu au fost solicitate.
Împotriva sentinței civile, în termen legal, contestatoarea a declarat recurs, care nu a fost motivat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului (f.7).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 129 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 se dispune măsuri asiguratorii, sub forma popririi și a sechestrului asiguratoriu, asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, dacă există pericolul ca debitorul să se sustragă, de la executarea silită.
Așa fiind, în mod legal, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, cu atât mai mult cu cât reprezentantul legal al contestatoarei s-a angajat că își va îndeplini obligațiile de plată, prin angajamentul de plată, înregistrat la P. orașului C., sub nr. 1881/24.04.2009, însă, nu și-a onorat aceste obligații.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
La termenul de judecată din 4.03.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia.
Examinând, prioritar, în sensul dispozițiilor art.137 C.pr.civ., excepția invocată se reține că potrivit dispozițiilor art.302 ind.1 lit.c C.pr.civ., cererea de recurs, trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse, printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform prevederilor art.303 C.pr.civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care potrivit dispozițiilor art.301 . C.pr.civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs, se socotește, conform art.303 alin.2 C.pr.civ., de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a declarat mai înainte.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a indica unul dintre motivele de recurs, reglementate în mod expres, prin dispozițiile art.304 C.pr.civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurenta contestatoare a declarat recurs, învederând că va depune motivele de recurs, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. (f.2).
Sentința civilă recurată a fost comunicată recurentei, la data de 6.XI.2012 (f. 31-dosar fond), aceasta având obligația de a depune motivele de recurs odată cu cererea de recurs (data de 29.X.2012) sau într-un memoriu separat, în interiorul termenului de recurs, respectiv, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevăd dispozițiile art.303 C.pr.civ., redate în considerente, însă nu și-a îndeplinit această obligație.
Termenul de recurs, calculat potrivit dispozițiilor art.301 C.pr.civ. raportat la art. 101 alin.1 C.pr.civ., expira la data de 22.XI.2012.
În sensul dispozițiilor art.306 alin.1 C.pr.civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.2, care privesc, însă, motive de ordine publică, ce nu pot fi reținute în cauză.
În consecință, dând eficiență dispozițiilor art.302 ind.1, art.306 alin.1 C.pr.civ., se va constata nulitatea recursului, declarat de recurenta contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de contestatoarea . SRL împotriva sentinței civile nr.2143/2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.25.03.2013
Jud. fond.P. N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pretenţii. Decizia nr. 939/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
