Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 555/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 185/272/2012
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.555/R/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
PREȘEDINTE I. I. E.-judecător
B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta C. L. A. împotriva sentinței civile nr.906/2012 a Judecătoriei Orăștie pronunțată în dosarul nr._ (judecător F. N.)
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. C. A. F., pentru recurenta reclamantă C. L. A. și pentru intimatul reclamant C. A., av. R. R. în substituirea av. M. A.-M. pentru intimata pârâtă Ș. E., lipsă fiind părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care:
Reprezentanta intimatei-pârâte Span E., av. R. R. a depus la dosar delegația sa de substituire și delegația de reprezentare a avocatului titular av. M. A.-M. și întâmpinare, în două exemplare.
Instanța a comunicat un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta reclamanților, av. C. A. F. care a depus la dosar delegația de reprezentare și a arătat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul întâmpinări. A arătat că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei pârâte Span E., av. R. R., a arătat că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul, pe recurs.
Reprezentanta recurentei reclamante, av. C. A. F. a solicitat instanței admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată conform decontului depus. A arătat că deși a notificat pârâta Span E. să se prezinte la notar pentru a perfecta actele, aceasta a refuzat, sens în care reclamanții au fost nevoiți să promoveze acțiune judecătorească pentru a dezbate succesiunea, în situația în care doar o parte le profită lor. Cea cu privire la prestația tabulară.
Cu cheltuieli de judecată în sumă de 3024 lei pentru fond( conform decontului de cheltuieli de la fila 80 dosar fond) și 600 lei pentru recurs. A depus la dosar chitanța în valoare de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta intimatei-pârâte Span E., av. R. R., a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
A arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta a fost de acord cu acțiunea reclamanților, în condițiile disp. art. 275 Cod proc. civilă nu mai pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. A mai arătat că notificarea intimatei pârâte s-a făcut doar formal, doar pentru a justifica refuzul debitorului, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, întemeiat pe art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005. și nu ca o veritabilă punere în întârziere.
În replică, reprezentanta recurentei reclamante,av. C. A. F. a arătat că aceea notificare există, iar intimata –pârâtă deși s-a exprimat în scris că este de acord cu acțiunea nu a promovat nicio modalitate de soluționare a cauzei pe procedura necontencioasă.
TR I B U N A LU L,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 906/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie, s-a admis cererea formulată de reclamanții C. L. A. și C. A. în contradictoriu cu pârâții L. I., ȘOFRONE M., domiciliată în Geoagiu, Ș. E. și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul L. I., decedat la 01.02.1994, este compusă din imobilele terenuri, înscrise Titlul de proprietate nr._ parcelele 2163/1, 2163/2, . raportul de expertiză recepționat de OCPI Hunedoara sub nr.68/2012 întocmit de expertul judiciar V. I. prin punctele topografice: 10/1-10-18-11-12-13-17-16-19-14-15-1-3-4-5-6-7-8-9, în suprafață de 3600 mp.
S-a constatat că pârâții L. I., ȘOFRONE M. și Ș. E. au calitate de moștenitori ai defunctului L. I., în cotă de1/3 parte fiecare, în calitate de fii.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune succesorală, ce poartă asupra terenurilor mai sus identificate, prin atribuirea acestora în natură pârâtei Ș. E., fără obligarea acesteia la sultă.
S-a constatat că pârâta Ș. E. a vândut reclamanților C. L. A. și C. A., prin actul sub semnătură privată, intitulat “Contract de vânzare cumpărare”, încheiat la data de 18 aprilie 1994 terenul de 0,36 ha din locul numit Baur, cu prețul de 600.000 lei achitat în întregime.
S-a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul V. I. recepționat de OCPI Hunedoara sub nr.68/2012, s-a dispus a face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei Ș. E. la cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, reclamanții, în calitate de creditori ai moștenitorului, au calitate procesuală activă, potrivit art.974 cod civil a cere dezbaterea masei succesorale după antecesorul pârâtei Ș., E., ai cărei creditori personali sunt, în legătură cu bunuri succesorale.
Așa fiind, instanța a constatat că, potrivit art.651 si urm. Cod civil “succesiunile sedeschid prin moarte”, iar art.659 Cod civil dispune că “succesiunile sunt deferite copiilor șidescendenților defunctului…. “, ordinea de preferință fiind stabilită prin art.669-675 Cod civil.
L. I. a decedat la 01.02.1994, deces înregistrat sub nr.12/03.02.1994 în Registrul de stare civilă al Primăriei Geoagiu, acesta având ultimul domiciliu în Geoagiu, județul Hunedoara și a avut trei copii, respectiv pe pârâții L. I., ȘOFRONE M. și Ș. E..
La decesul acestuia, în patrimoniul său se aflau terenurile înscrise Titlul de proprietate nr._ parcelele 2163/1, 2163/2, . raportul de expertiză recepționat de OCPI Hunedoara sub nr.68/2012 întocmit de expertul judiciar V. I. prin punctele topografice: 10/1-10-18-11-12-13-17-16-19-14-15-1-3-4-5-6-7-8-9, în suprafață de 3600 mp.
În condițiile în care pârâții nu și-au contestat calitatea de moștenitor accepant, după defunctul lor tată, având cunoștință de vânzarea făcută de Ș. E. către reclamanți, instanța a constatat că pârâții L. I., ȘOFRONE M. și Ș. E. au calitate de moștenitori ai defunctului L. I., în cotă de1/3 parte fiecare, în calitate de fii.
De asemenea, s-a dispus sistarea stării de indiviziune succesorală ce poartă asupra terenurilor mai sus identificate, prin atribuirea acestora în natură pârâtei Ș. E., fără obligarea acesteia la sultă comoștenitorilor pârâți, având în vedere prevederile art. 6731-67314 Cod procedură civilă, referitoare la procedura specială a împărțelii coroborate cu art.669-686 NCC, aplicabile în cauză, în raport cu art.5 din Legea nr.71/2011.
Prin înscrisul sub semnătură privată întitulat “Contract de vânzare cumpărare” (f.4) încheiat la data de 18 aprilie 1994, Ș. E., în calitate de „proprietară a suprafeței de 0,36 ha” terenul de 0,36 ha din locul numit Baur, din intravilanul comunei Geoagiu a vândut reclamanților C. cu prețul de 1.600.000 lei, până la data de 1 iunie 1994.
Ș. E. s-a obligat a „perfecta acest act la notariatul de stat după ce s-au eliberat titlurile de proprietate”
Din înscrisul, depus la fila 5, rezultă că la data de 3 iulie 1994 cumpărătorii C. au achitat întreaga sumă, respectiv 1600.000 lei, iar „Ș. E. s-a obligat ca la apariția titlului de proprietate să facă demersurile necesare pentru a rezolva la notariatul de stat problema întabulării terenului pe cumpărători”.
Pârâta Ș. E., recunoaște la primul termen de judecată întrutotul că a înstrăinat terenul în litigiu și că a primit prețul în întregime, însă susține că din anul 2010 a solicitat reclamantei să perfecteze actul autentic, da aceasta a motivat că nu are bani la momentul respectiv.
Condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic sunt: existența unui antecontract valabil încheiat, existența înscrisului doveditor, reclamanții să-și fi îndeplinit obligațiile asumate, respectiv de plată a prețului, aceștia se află în posesia bunului cumpărat din 1994, perioadă în care s-au comportat ca adevărați proprietari, înscriindu-se în registrul agricol, efectuând lucrări, achitând toate obligațiile fiscale ale acestuia, refuzul celeilalte părți de a autentifica actul, sunt îndeplinite.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 “în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.”
In prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din același act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
În considerarea celor reținute instanța a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare, precum și înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamanților în cartea funciară.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei Ș. E. la cheltuielile ocazionate cu acest proces, instanța a constatat că incidente, în speță, sunt prevederile art.275 Cod procedură civilă, pârâta recunoscând prin întâmpinare, la primul termen de judecată pretențiile reclamanților.
Instanța a mai constatat că „notificarea” trimisă de reclamanți pârâtei, pentru a se prezenta în fața notarului public este formală, pentru a justifica refuzul debitorului, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, și nu ca o punere veritabilă în întârziere, prin notificare trimisă prin executor judecătoresc, în condițiile în care există o prezumție absolută că înstrăinarea imobilelor terenuri nu se poate face decât după efectuarea publicității imobiliare, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva sentinței civile în termen legal și motivat reclamanta C. L. A. a formulat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea parțială a hotărârii atacate, sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul acordării acestora, conform decontului depus la dosarului cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că, înainte de orice demers juridic, pârâta a fost somată pentru a se prezenta la notar și a încheia contractul, în formă autentică și refuzând, reclamanții nu au avut altă posibilitate decât să o acționeze în judecată.
De altfel, cheltuielile de judecată solicitate au profitat atât pârâtei, cât și celorlalți pârâți deoarece s-a dezbătut succesiunea, pe cheltuiala reclamanților, iar pârâta și-a întabulat și imobilul.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7-pct. 9 C.pr.civ.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata pârâtă Span M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ce nefondat, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în recurs.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că instanța de fond a făcut o judicioasă și corectă apreciere a faptelor și actelor deduse judecății, ca de altfel și o corectă aplicare a lor.
Astfel, așa cum se reține în cuprinsul hotărârii atacate, pârâta a arătat, încă de la început că este de acord cu acțiunea reclamanților, recunoscând, totodată, la interogatoriu că a solicitat acestora să perfecteze actul autentic, încă din anul 2010, dar reclamanții au amânat motivat de faptul că nu au bani.
În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea art. 275 C.pr.civ., reținând și că notificarea făcută, prin executorul judecătoresc, este doar formală, doar pentru a justifica refuzul debitorului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii, în temeiul art. 5 alin.2 din Legea nr. 247/2005- Titlul X.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7-pct. 9 C.pr.civ.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea prevederilor art. 305 C.pr.civ.
Examinând sentința civilă recurată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., invocate ca motiv de recurs și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. se constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” textul de lege instituind prezumția de culpă procesuală a părții care a pierdut procesul.
În aplicarea acestor prevederi poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, ceea ce înseamnă că atunci când pretențiile ce formează obiectul acțiunii sunt admise, instanța trebuie să acorde celui care a câștigat procesul, cheltuielile de judecată.
În cauza dedusă judecății, prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul L. I., decedat la 01.02.1994 este compusă din imobilele terenuri înscrise titlul de proprietate nr._ parcelele 2163/1, 2163/2, . constate că pârâții L. I., ȘOFRONE M. și Ș. E. au calitate de moștenitori ai defunctului L. I.; să se dispună ca din lotul pârâtei Ș. E. să facă parte terenul înscris sub parcelele nr.2163/1 și 2163/2 tarlaua 33; să se dea o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, prin care să se certifice că pârâta Ș. E., a vândut reclamanților C. L. A. și C. A. terenul înscris în titlul de proprietate nr._ parcelele 2163/1, 2163/2, .> Recurenta a fost obligată să formuleze această acțiune solicitând, printre altele și constatarea masei succesorale, rămase după defunctul tată al pârâtei, dar și partajarea bunurilor ce compun masa succesorală și datorită pasivității pârâtei, care, contrar susținerilor sale, nu poate fi exonerată de obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, deși nu s-a opus admiterii acțiunii, nu se poate reține că ar fi întreprins vreun demers pentru perfectarea contractului, încheiat între părți, în formă autentică, după emiterea titlului de proprietate asupra terenului ce a format obiectul acestuia.
De altfel, pârâta a fost și notificată de către reclamanți anterior sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată.
De asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată se impune și având în vedere că, prin sentința recurată, s-a dispus și sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor care compun masa succesorală, precum și atribuirea acestora pârâtei care, fără îndoială, este în interesul și profită acesteia.
Ori, sub acest aspect, în aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ., s-a statuat că, în cadrul procesului de stabilire a calității de succesori și a drepturilor succesorale, ca și în cadrul proceselor de partaj, hotărârea pronunțată profitând tuturor părților acestea sunt ținute să suporte deopotrivă cheltuielile de judecată, în raport de cota care le revine.
Din înscrisurile, depuse la instanța de fond, rezultă că reclamanta a efectuat cheltuieli, constând în taxă judiciară de timbru (200 lei-f.15, 691 lei –f.27, 5 lei, timbru judiciar), onorariu avocat (1000 lei –f.23), onorariu notar pentru emitere certificat (124 lei -f.28), onorariu expert (1000 lei – f.38, f.57), în cuantum de 3020 lei, iar, potrivit cotei de 1/3 parte care îi revine, intimata pârâtă are obligația de plată a sumei de 1006 lei.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi admis și modificând parțial sentința civilă recurată pârâtă va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1006 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță.
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentinței civile atacate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. intimata pârâtă va fi obligată să plătească recurentei și suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f.13-chitanță onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamanta C. L. A. împotriva sentinței civile nr.906/2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie,județul Hunedoara,pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe pârâta Span E. la plata sumei de 1006 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea reclamatei C. L. A..
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate .
Obligă pe intimata-pârâtă Span E. la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei C. L. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.06.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. I. E. B. M. S. C. C. V.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.10.07.2013
Jud. fond-F. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 939/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 556/2013.... → |
|---|
