Pretenţii. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 9361/221/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
V. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de către reclamanții P. E. și T. R., împotriva sentinței civile nr. 1276/2013 pronunțată de Judecătoria D., (judecător fond -. M. A. H. )
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care ,s-a constatat că prin serviciul registratură s-a depus
- la data de 16.09.2013 intimații L. V. V. și L. O. întâmpinare în 2 exemplare.
- la data de 03.10.2013 recurenții reclamanți, cerere prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă la care a anexat dovada achitării taxei de timbru în sumă de 90 lei, timbru judiciar .
Instanța având în vedere că recursul vizează cheltuieli de judecată va reveni asupra timbrajului și față de faptul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, reținând-o în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1276/2013 dată de Judecătoria D. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții P. E. și T. R., în contradictoriu cu pârâții L. V. V. și L. O..
În considerentele hotărârii s-a reținut astfel:
„Potrivit prevederilor art.274 alin.1 cod procedura civila,,partea care cade in
2
pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuieli de judecata,,. Se va retine in cauza pe de o parte ca paratii nu au cazut in vreun fel in pretentii, intrucat dupa casarea pricinii si retrimiterea acesteia in vederea rejudecarii in fata primei instante, pricina a fost perimata ca urmare a lasarii acesteia in nelucrare, ipoteza obligarii la plata cheltuielilor de judecata este prevazuta impotriva unei parti cazute in pretentii, deci, cata vreme paratii in prezenta cauza nu sunt cazuti in pretenti in acea cauza, cererea formulata, apare cel putin ca neintemeiata, urmand a fi respinsa ca atare”.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții P. E. și T. R. solicitând a li se admite acțiunea.
În motivarea recursului au învederat următoarele:
„ Considerăm că instanța de fond nu a analizat toate susținerile subsemnaților, de vreme ce acțiunea principală a fost întemeiată în drept și pe dispozițiile art. 1349 C civ., nu numai pe cele ale art. 274C pr civilă.
Astfel, așa cum am arătat deja, pârâții din prezentul dosar au formulat în anul 2005 o acțiune judiciară solicitând să se constate că ar fi dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra unui imobil proprietatea subsemnaților. Acțiunea inițială a formulat obiectul dosarului nr 2230/2005 al Judecătoriei D. în care s-a pronunțat sentința nr.1818/2006 prin care le-a fost admisă în parte acțiunea.
Întrucât soluția instanței de fond a fost profund eronată, bazată pe o identificare a terenului greșit făcută, am formulat recurs și am fost nevoiți să efectuăm o expertiză extrajudiciară. În baza acestei lucrări de specialitate a fost admis recursul, casată sentința instanței de fond și cauza s-a trimis spre rejudecare. S-a format dosarul nr_ care a avut primul termen de judecată pe rolul Judecătoriei D. la data de 19.04.2007. Ulterior dosarul a fost suspendat de două ori, ambele suspendări fiind în baza art. 1551 C pr civ. ca urmare a neîndeplinirii de către pârâții din prezentul dosar a obligațiilor stabilite de către instanță.
Întrucât dosarul a rămas în nelucrare mai bine de un an de zile, din vina exclusivă a pârâților din prezentul dosar, la data de 06.08.2012 s-a constatat perimarea lui.
Chiar dacă s-ar aprecia că în cauză nu sunt întrunite condițiile necesare existenței răspunderii civile delictuale, și făcându-se doar aplicarea disp. art 274 C pr civilă, opinia instanței de fond este una greșită.
Astfel, s-a stabilit în doctrina și jurisprudență că există culpa procesuală și în cazul perimării, unul dintre efectele acesteia fiind și cel al obligației suportării cheltuielilor de judecată de către reclamant sau, după caz, apelant, recurent, etc.,deci de cel care a formulat cererea care ulterior s-a perimat (Trib. Reg. B., secția civilă, decizia nr. 372/1965, în Justiția Nouă nr.11/165, p.134)”.
Examinând actele dosarului se rețin următoarele:
Reclamanții au solicitat a le fi acordate cheltuieli de judecată suportate de ei în dosarul_ al Judecătoriei D..
Acest dosar s-a finalizat prin pronunțarea sentinței 5997/2012 prin care s-a constatat perimată acțiunea reclamanților.
Pentru ultimul termen de judecată în cauză, acela din 6.08.2012 deși legal citate părțile nu s-au prezentat și nici nu au depus concluzii scrise, astfel că nici
3
pârâții P. E. și T. R. nu au solicitat în vreun fel obligarea reclamanților (din acea cauză) la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, nici instanța nu le putea acorda prin hotărârea de perimare, câtă vreme nu s-au solicitat.
Se reține că nici sentința nu a fost atacată cu recurs de pârâții care ar fi fost îndreptățiți conform art 274 C pr civilă la cheltuieli de judecată, astfel că aceștia neexprimând în vreun fel solicitarea de a beneficia de cheltuieli, nici la fondul cauzei și nici prin calea de atac, ulterior soluționării cauzei, nu le mai pot pretinde, subzistând prezumția că au renunțat la acestea din momentul ce nu au fost solicitate cu prilejul judecării cauzei și nici nu au învederat că le vor pretinde pe cale separată.
Așa fiind hotărârea recurată este legală însă cu motivarea mai sus arătată, așa încât se va respinge ca nefundat recursul celor doi reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de către reclamanții P. E. și T. R., împotriva sentinței civile nr. 1276/2013 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara .
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din, 03.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. A. C. M. A. V. A. E.
Grefier V. E. A.
NCA/VEA -2 ex
18.10.2013
Judecător fond - –M. A. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
