Rectificare carte funciară. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 10077/221/2009
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 260/A/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 21.11.2013
PREȘEDINTE: V. A. E. - judecător
I. I. E. - judecător
F. Ș. - grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit în baza art. 98 alin. 6 (alin 5^1) din Regulamentul de Ordine Interioară și a procesului-verbal din data de 20.11.2013
Pe rol fiind judecarea apelului civil introdus de către reclamanții J. V. și J. D. C. împotriva sentinței civile nr.7982/2012, pronunțată de Judecătoria D. (judecător C. C.).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reprezentanta apelanților-reclamanți av. D. C. M. și reprezentanta intimatului-pârât S. Z., avocat Ținea M. în substituirea av. L. A. și martora B. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta apelanților-reclamanți av. D. C. M., s-a opus audierii martorei B. M., întrucât împotriva soțului acesteia a fost aplicată sancțiunea unei amenzi administrative, depunând în acest sens dovezi.
Având în vedere că martora a fost încuviințată, instanța a dispus audierea acesteia.
S-a audiat martora B. M., sub pretare de jurământ, răspunsul acesteia fiind consemnat în declarația atașată dosarului.
Reprezentanta intimatului-pârât, avocat Ținea M., a solicitat, în suplimentarea probațiunii, audierea martorului Dupoi F., pe care-l va prezenta fără citație.
Reprezentanta apelanților-reclamanți av. D. C. M., s-a opus admiterii cererii de suplimentare a probațiunii.
Instanța a respins cererea formulată de reprezentanta intimatului-pârât privind suplimentarea probațiunii cu martorul Dupoi F..
Reprezentanta apelanților-reclamanți av. D. C. M., a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatului-pârât, avocat Ținea M., a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Reprezentanta apelanților-reclamanți av. D. C. M., a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, și pe cale de consecință stabilirea liniei de graniță conform pct.6 pagina 3 din raportul de expertiză aflat la filele 120-122 din dosarul de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului-pârât, avocat Ținea M. a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7982/2012 a Judecătoriei D. s-a respins acțiunea precizată a reclamanților J. V. și J. D. C., formulată împotriva pârâților S. Z. și S. C. având ca obiect grănițuire.
De asemenea, s-a mai dispus obligarea reclamanților, în solidar, la plata către pârâtul S. Z. a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că în fapt, proprietățile părților din prezenta cauză se învecinează, reclamanții fiind proprietarii imobilului situat în Archia, înscris în C.F. nr. 78N Archia, iar pârâții, proprietarii imobilului situat în tot în loc. Archia înscris în C.F. nr. 1863 N Archia.
Terenurile deținute de părți, au fost inițial reconstituite în baza Legii nr.18/1991 pe numele lui B. A. A., prin titlu de proprietate nr._/37/12.01.1996, fiind dobândite de părți de la succesorii acestuia P. M. (în cazul reclamanților) și B. I. și B. S.(în cazul pârâților).
Autorii părților au întocmit mai întâi actul de ieșire din indiviziune nr.420/28.02.2003, cu privire la imobilul amplasat pe .. topo. nou 645/4 în suprafață de 1.700 mp, partajându-l în două părți egale a câte 850 mp, purtând numerele de parcele 645/4/1 și 645/4/2. Ulterior . P. M., în cotă de 1/1, a fost vândută de acesta reclamanților la data de 02.06.2003, conform actului autentificat la B.N.P. S. E., de la fila nr. 9. De asemenea . B. I. și B. S., bun comun în devălmășie, a fost vândută pârâților la data de 14.08.2003, conform actului autentificat la B.N.P. S. E., de la fila nr. 10.
Prin sentința civilă nr.1057/2006 a Judecătoriei D., în dosar nr.4688/2004, rămasă irevocabilă, reclamanții au fost evinși de un terț asupra unei părți din terenul dobândit de la autorul lor P. M., rămânând în proprietate doar cu suprafața de 706 mp., din 850 mp. inițiali.
Linia de hotar dintre cele două proprietăți ale părților, trasată de expert în cadrul răspunsului la obiecțiuni, prin punctele 8-9-10-11-12-13 (fila nr. 16), corespunde situației de la data la care reclamanții au cumpărat terenul și posesiei de fapt a părților.
De reținut este că și în prezent, astfel cum au fost preluate de la vânzători, proprietățile părților sunt separate printr-un gard de sârmă montat pe stâlpi de fier.
S-a mai reținut că reclamanții nu au reclamant o încălcare a proprietății lor de către pârâți și implicit nici vreo schimbare a graniței cu terenul dobândit de pârâți, ulterior datei de 02.06.2003 (data perfectării contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamanți și autorul lor).
De asemenea reclamanții nu au invocat împrejurarea că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sus amintit, care menționa suprafața reală posedată de vânzător și limitele în raport cu vecinii, inclusiv cu proprietatea numiților B. I. și B. S., autorul reclamanților (P. M.), purta vreun litigiu cu numiți B. I. și B. S., pentru revendicarea vreunei porțiuni de teren de la aceștia din urmă.
Dimpotrivă, deși proprietatea cumpărată de reclamanți s-a menținut ulterior datei de 02.06.2003, în limitele în care le-a fost transmisă, reclamanții justifică temeinicia acțiunii lor pe faptul că ulterior au fost evinși de un terț, în sensul că le-a fost diminuată întinderea suprafeței de teren cumpărate de la autorul lor.
Astfel, acesta este argumentul fundamental care a stat la baza pretențiilor lor, formulate în prezenta cauză, contradictoriu cu pârâții.
Se mai reține totodată că eventuala diferență dintre suprafața tabulară si cea reala nu ar justifica schimbarea configurației parcelei cumpărate de reclamanți prin extindere pe terenul deținut de pârâți, atât timp cât cărțile funciare vechi nu garantau sub nicio forma suprafața ci doar proprietatea, iar configurația graniței dintre cele două proprietăți nu s-a schimbat de la data achiziționării proprietăților si nu s-a dovedit ca pârâții, după cumpărare imobilului, ar fi ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților.
Este adevărat faptul că grănițuirea sau delimitarea prin semne exterioare a liniei dintre doua proprietăți învecinate este admisibilă, chiar daca între proprietăți exista hotare exterioare, însă numai în cazul în care această graniță nu a fost stabilită prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
Ori autorii părților (vânzătorii celor două suprafețe de teren), prin înțelegerea lor, au delimitat cele două proprietăți atât juridic, prin actul de ieșire din indiviziune de la fila nr. 124, cât și faptic, printr-un gard, înainte ca părțile să dobândească aceste imobile, deci la momentul dobândirii imobilelor, părțile au cunoscut care este granița dintre proprietățile dobândite.
Având in vedere cele expuse mai sus, instanță va respinge acțiunea reclamanților, având în vedere că proprietățile părților în litigiu au fost și sunt în continuare bine delimitate, fiind stabilită linia de hotar intre suprafețele de teren aflate in proprietatea părților, înainte ca ele să achiziționeze imobilele, conform aliniamentului indicat în răspunsul la obiecțiunile formulate de expertul tehnic topografic prin punctele 13-12-11-10-9-8.
Faptul că terenul reclamanților este mai mic, în prezent, ca suprafață, decât ce au achiziționat de la vânzător, este urmare a unei acțiuni în justiție exercitată împotriva reclamanților de către un terț. În consecință, reclamanții pot justifica doar promovarea unei eventuale acțiuni în justiție formulată în contradictoriu cu autorul lor, având în vedere că vânzătorul răspunde în fața cumpărătorului pentru evicțiunea provenită de la terți, iar nu între reclamanți și pârâți, întrucât aceștia din urmă nu au nicio culpă cu privire la aceasta situație.
Cu privire la completarea de acțiune vizând rectificarea suprafeței de carte funciară a terenului reclamanților, instanța apreciază că:
Actiunea in rectificarea inscrierilor in cartea funciara este acea actiune prin care se cere indreptarea sau suprimarea unei inscrieri necorespunzatoare realitatii facuta in cartea funciara, pentru a pune de acord starea tabulara cu situatia juridica reala a unui imobil.
Cerea reclamanților are un caracter accesoriu, acțiunii principale și față de soluția ce urmează a se pronunța cu privire la cererea principală, se impune respingerea și a acestui capăt de cerere.
De asemenea, s-a mai reținut că în cazurile de exercitare a actiunii in rectificarea inscrierilor in cartea funciara sunt prevazute limitativ de art. 34 din Legea nr. 7/1996, reglementare preluată și in Noul cod civil prin art. 908.
De asemenea, potrivit disp. art. 89 din Ordinul nr.633/2006 emis de Directorul general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, Rectificarea este operațiunea de carte funciară care reprezintă radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Rectificarea unei înscrieri în cartea funciară poate fi cerută de orice persoană interesată. Prin persoană interesată se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În acest ultim caz, rectificarea de carte funciară se dispune prin încheiere, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în nulitate, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului.
Totodată, același act normativ arată că prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil. Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.
În aceste condiții, instanța apreciază că acțiunea de rectificare a suprafeței de carte funciară cerută de către reclamanți nu se poate integra în prevederile legale, prin rectificare, ci în cele privind modificarea de carte funciară.
Ori potrivit art.914 din Noul Cod civil, proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, iar această procedură se realizează pe cale administrativă, potrivit prevederilor Ordinului nr.633/2006, nr.634/2006 și Legii nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții J. V. și J. D. C..
Apelul a fost timbrat cu 9,5 lei taxă de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei (f.24).
În motivarea apelului s-a arătat că în anul 2007, pârâtul S. Z. a achiziționat terenul aflat în litigiu, deși știa că întreaga parcelă este în litigiu, soția acestuia dorind chiar să achiziționeze și ..
În dosarul nr. 4688/2004 al Judecătoriei D., cu ocazia efectuării contraexpertizei topografice, s-a măsurat întreaga parcelă cu nr. topo 229 din care făcea parte, atât ./4/2, cât și cea deținută în prezent de numitul S. Z., respectiv ./1, constatându-se că suprafața cadastrală nu corespunde cu suprafața reală.
Conform sentinței civile nr. 1057/2006 pronunțată în dosarul nr. 4688/2004 al Judecătoriei D., rezultă doar dimensiunea reală a parcelei topo 229 din care face parte atât . cea care aparține numitului S. Z..
Au solicitat modificarea sentinței apelate, în sensul de a se stabili granița dintre cele două imobile conform celor propuse de expertul L. V. în raportul de expertiză tehnică judiciară, pe linia roșie marcată pe planșa 3 A de punctele topo C:B:A, astfel încât cele două parcele să fie egale, conform cotelor de ½ așa cum rezultă din ieșirea din indiviziune.
În completarea motivelor de apel reclamanții au mai criticat că prin stabilirea liniei de graniță dintre B. M. și reclamanți, proprietatea lor s-a redus considerabil, în timp ce pârâții-intimați dețin o suprafață mult mai mare, deși cele două parcele ar fi trebuit să aibă suprafețe egale, așa după cum rezultă din actul de ieșire din indiviziune, . împărțită în mod egal, în două părți, o parte i-a revenit numitului P. M., iar cealaltă soților B..
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezenta cauză, la data de 07.01.2011 când a efectuat măsurătorile, expertul a constatat că, . aflată în proprietatea pârâților este de 867,182 mp. – ceea ce înseamnă o suprafață totală reală de 1592 mp.
Porțiunea de teren aflată în proprietatea reclamanților trebuie să fie egală cu cea aflată în proprietatea pârâțilot, având în vedere că provin din aceeași carte funciară, iar din actul de ieșire din indiviziune din 2002, . practic împărțită în două loturi egale.
Numiții B. I. și B. S. nu puteau vinde pârâților o suprafață mai mare de teren decât ceea ce dețineau în realitate, deoarece . B., pârâților este și trebuie să fie egală cu . P. M. reclamanților, deoarece ambele parcele proveneau dintr-o unică parcelă (. aparținut antecesorului comun B. A., fiind împărțită în două părți egale. Modificarea suprafeței parcelei cu nr. 645/4/2 aflată în proprietatea reclamanților a fost hotărâtă prin sentința civilă nr.1057/2006, irevocabilă prin care s-a stabilit ca . de proprietate al numitului B. A. are în realitate o suprafață mult mai mică.
Prin sentința civilă nr. 7982/2012, instanța de fond a arătat că, reclamanții puteau justifica doar promovarea unei acțiuni în justiție formulată în contradictoriu cu P. M., având în vedere că vânzătorul răspunde în fața cumpărătorului pentru evicțiunea provenită de la terți, iar nu între reclamanți și pârâți, întrucât pârâții nu aunici o culpă cu privire la această situație. Dacă instanța de fond studia actele aflate la dosar și în speță sentința civilă nr. 1057/2006, putea observa că reclamanții au formulat cerere de chemare în garanție, însă aceasta a fost respinsă având în vedere că instanța a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea chematului în garanție pentru evicțiune, întrucât împrejmuirea imobilului s-a efectuat ulterior achiziționării acestuia de către reclamanți, iar suprafața efectiv folosită de reclamanți și ./4/2 depășește suprafața transmisă prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu P. M..
La momentul introducerii cererii de chemare în judecată formulată de B. M. și ulterior rămânerii acesteia definitivă și irevocabilă, au folosit suprafața ca un cumpărător de bună-credință, în al doilea rând au folosit suprafața pe care u cumpărat-o și care a fost stabilită prin documentația topo-cadastrală de ieșire din indiviziune întocmită de către V. I.. În urma documentației topografice s-au făcut măsurători și s-a întocmit un act de ieșire din indiviziune încheiat în forma autentică la BNP R. F. V. sub nr. 420/28.02.2002, act care este cuprins în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Apelanții reclamanți J. V. și D. C. au solicitat administrarea de probe noi în apel, respectiv proba testimonială, instanța procedând la audierea martorului B. I. (f.43). De asemenea ,pentru reclamanții apelanți s-au depus la dosar în copie înscrisurile: Ordonanța dată în dosarul nr. 2528/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. (f.51), adrese (f.52 – 53), articol de presă (f.54).
Intimatul pârât S. Z. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și a cerut audierea martorului B. M..
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, raportat la probele administrate se rețin următoarele:
Prin actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 420/2003 de BNP R. F. V. încheiat între numiții P. M. și B. I. și S.. S-a dispus ieșirea din indiviziune și formarea a 2 loturi de teren din care printre altele în lotul nr.1, atribuit lui P. M. a fost introdus și terenul extravilan arabil în suprafață de 850 mp. identificat ca făcând parte din ., tarlaua 116 din Titlul de proprietate nr._/37/12.01.1996, iar în lotul nr. 2, atribuit numiților B., a fost inclus printre altele și terenul extravilan arabil, în suprafață de 850 mp., identificat ca făcând parte din . din același titlu de proprietate. Ulterior aceștia și-au înstrăinat dreptul de proprietate asupra acestor două terenuri către părțile din prezenta cauză. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1355/02.06.2003 reclamanții J. V. și soția D. C. J. au cumpărat de la P. M. terenul de 850 mp. cu nr. topo 645/4/2 înscris ulterior în CF nr. 78 N Archia, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102/09.02.2007 de B.N.P. T. O. pârâții S. C. și Z. S. au cumpărat de la soții B. terenul de 850 mp. cu nr. top. 645/4/1, înscris ulterior în CF nr. 61 N Archia (f.9, 194 fond).
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, când reclamanții J. au cumpărat terenul acesta nu era delimitat, aceștia fiind cei care l-au îngrădit ulterior prin edificarea a două garduri atât înspre proprietatea numitei B. M. – cu care s-au judecat ulterior pentru grănițuire, cât și înspre proprietatea pârâților S. (f.43-44, 55 apel).
Din raportul de expertiză topografică întocmit la fond de expert L. V. și completarea la acesta (f.120 – 122, 145-146, 210, 211) se reține că în urma procesului de grănițuire purtat între reclamanții J. și vecina B. M. prin stabilirea liniei de graniță, terenul reclamanților și-a diminuat suprafața reală la 724,54 mp. De asemenea, s-a mai reținut că pârâții S. folosesc în realitate o suprafață de 867,10 mp. propunând ca linia de graniță dintre proprietățile învecinate ale părților în litigiu să fie stabilită pe conturul punctelor topo A-B-C-D conform planșei anexă la completarea la raport.
În acest fel lotul reclamanților J. urmând a avea o suprafață reală de 742 mp., iar lotul pârâților S. o suprafață reală de 850 mp. Această variantă este apreciată de instanță ca fiind legală și echitabilă, întrucât nu se poate imputa asupra întinderii lotului pârâților greșeala reclamanților de a nu-și delimita corect vecinătățile, în momentul când au cumpărat terenul de la fostul proprietar P. M..
De asemenea nu poate fi reținută apărarea reclamanților cum că la efectuarea raportului de contraexpertiză topografică în dosarul nr. 4688/2004 al Judecătoriei D. colectivul de experți ar fi avut în vedere și terenul pârâților S., câtă vreme aceștia nu au fost parte în acea procedură judiciară, iar sentința civilă nr. 1057/2006 a Judecătoriei D., pronunțată în acel dosar nu le este opozabilă.
Așa fiind, instanța în temeiul art. 296 C.p.c., va admite ca fondat apelul declarat și va schimba în tot sentința atacată în sensul stabilirii liniei de graniță dintre proprietățile părților litigante pe aliniamentul punctelor topografice A:B:C:D: potrivit completării la raportul de expertiză topografică, care face parte integrantă, din prezenta hotărâre. De asemenea față de motivele arătate mai sus va dispune rectificarea suprafeței de teren din CF 78 N Archia nr.top. 645/4/1 – proprietatea reclamanților de la suprafața tabulară de 850 mp. la suprafața reală de 742 mp. astfel cum a fost stabilită în urma măsurătorilor.
În baza art.274 pârâții intimați vor fi obligați să achite reclamanților apelanți în total suma de 2018, 4 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând taxă timbru (f.44), onorariu expert (f.54, 96, 107); onorariu avocat (f.227) și cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă timbru (f.24) și onorariu avocat (f.56)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat apelul introdus de către reclamanții J. V. și J. D.-C. împotriva sentinței civile nr. 7982/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o schimbă integral, în sensul că stabilește linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților J. V. și J. D.-C., înscris în CF 78 N Archia, ., în suprafață de 742 mp. și imobilul aflat în proprietatea pârâților S. Z. și S. C., înscris în CF 61 N Archia, ., în suprafață de 850 mp., ca fiind cea marcată pe planșa anexă cu linie roșie punctată dintre punctele topo A: B: C: D conform completării la raportul de expertiză topografică întocmit de expert L. V., raport ce face parte integrală din prezenta hotărâre.
Dispune rectificarea suprafeței de teren din CF 78 N Archia, nr topo. 645/4/1, proprietatea reclamanților din suprafața tabulară de 850 mp. la suprafața reală de 742 mp.
Obligă pe pârâții-intimați să plătească reclamanților-apelanți suma de 2018,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, avansate în fond și în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședință publică din 21.11.2013.
Președinte, Judecător,
V. A. E. I. I. E.
Grefier,
F. Ș.
I.I.E./F.Ș.
7 ex./10.02.2014
Jud.fond C. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 126/2013.... | Validare poprire. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
