Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 37128/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 781/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de R. G., C. M. împotriva sentinței civile nr. 8757/09.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații I. N. D. A., I. V., având ca obiect acțiune în răspundere contractuala pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 15.03.2013, 22.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8785/09.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții – pârâți R. G. și C. M. în contradictoriu cu pârâții – reclamanți I. N. D. A. și I. V.. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost admisă cererea reconvențională formulată de către pârâții – reclamanți I. N. D. A. și I. V. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți R. G. și C. M. și au fost obligați reclamanții – pârâți să plătească pârâților – reclamanți suma de 1000 euro reprezentând parte din preț achitată potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583 din 06.02.2008 de B.N.P. M. R. – M., precum și suma de 2408 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/6.02.2008 de B.N.P. M. R. – M., reclamanții – pârâți R. G. și C. M., în calitate de promitenți – vânzători și pârâta– reclamantă I. V., căsătorită cu pârâtul – reclamant I. N. D., în calitate de promitentă cumpărătoare, s-au obligat să încheie, până la data de 10.03.2008, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în intravilanului satului Pietrărie, ., compus din construcție cu destinație de locuință și teren, construit și neconstruit, în suprafață de 425 m.p., înscris în cartea funciară nr. 4251 a localității Bârnova. Părțile au stabilit că prețul vânzării este de 100.000 euro din care reclamanții – pârâți au primit suma de 1000 euro, urmând ca diferența de 99.000 euro să fie plătită la data semnării contractului de vânzare-cumpărare. La data de 31.03.2008, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1459 de B.N.P. M. R. – M. având ca obiect imobilul menționat. S-a stabilit, de comun acord, ca prețul vânzării să fie de 100.000 euro echivalentul a 158.000 CHF, sumă pe care vânzătorii urmau a o primi integral prin contractul de credit bancar nr. B00040447 din 31.03.2008, în contul IBAN RO BRMA_ 6233 0300 deschis la Banca Românească Sucursala Iași. La aceeași dată, pârâții – reclamanți încheiaseră contractul de credit bancar ipotecar nr. B00040447 din 31.03.2008 suma fiind acordată pentru achiziționarea imobilului menționat în contractul de vânzare-cumpărare. Suma de 158.000 CHF echivalent a 100.000 euro a fost virată integral de către Banca Românească S.A. în contul reclamanților – pârâți R. G. și C. M. (IBAN RO BRMA_ 6233 0300 deschis la Banca Românească Sucursala Iași).
A mai reținut instanța de fond că pârâții – reclamanți și-au îndeplinit obligația de a plăti prețul imobilului achiziționat, având în vedere extrasul de cont din care rezultă că suma de 158.000 CHF a fost virată integral în contul menționat de către vânzători în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, precum și faptul că părțile au convenit ca plata prețului de 100.000 euro echivalentul a 158.000 CHF să fie primită prin contractul de credit bancar ipotecar nr. B00040447 din 31.03.2008, contract în care suma acordată de către Banca Românească a fost stabilită în CHF.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată întrucât suma de 1000 euro, achitată la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583 din 06.02.2008 de B.N.P. M. R. – M., este deținută de către reclamanții – pârâți fără cauză juridică. Voința părților a fost ca la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare să fie achitată suma de 99.000 euro, însă, în fapt, Banca Românească S.A. a virat suma de 158.000 CHF echivalentul a 100.000 euro.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții R. G. și C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenții au susținut că în mod netemeinic a reținut instanța de fond faptul că pârâții – reclamanți au virat în contul bancar al reclamanților suma de 100.000 euro. În realitate, părțile au convenit ca preț al vânzării acestui teren suma de 100.000 euro, pe care pârâții – reclamanți trebuiau să o vireze în contul vânzătorilor. Or, nu este imputabil vânzătorilor faptul că pârâților li s-a acordat credit bancar în altă monedă, respectiv franci elvețieni, aceștia având obligația achitării integrale a prețului convenit, respectiv suma de 100.000 euro. La data când s-a efectuat viramentul bancar în contul vânzătorilor, francul elvețian era mult inferior față de euro, având în vedere paritatea pentru acea zi a franc elvețian/euro, astfel încât suma virată nu mai reprezenta prețul convenit de părți, respectiv 100.000 euro. Mai mult, din contul vânzătorilor a fost reținut și comisionul bancar de retragere a sumei de bani, astfel că, susțin recurenții că din prețul convenit inițial au primit o sumă inferioară. De altfel, pârâții aveau obligația de a vira în contul vânzătorilor și suma aferentă comisionului de retragere întrucât vânzătorii au dreptul de a primi suma convenită în integralitatea ei, fără a suporta costuri suplimentare bancare.
Mai susțin recurenții că au fost de bună credință și au acceptat plata prețului după obținerea creditului bancar, însă paritatea monedelor convertibile nu le este imputabilă, cum, de asemenea, nu le este imputabil nici comisionul de retragere ce trebuie suportat de cumpărători, cărora le revenea obligația suplimentării contului inclusiv cu contravaloarea comisionului de retragere, astfel încât să-și îndeplinească obligația de plată a prețului așa cum a fost convenit.
În ceea ce privește cererea reconvențională, susțin recurenții că în mod greșit instanța de fond a admis această cerere. Astfel, este adevărat că au primit suma de 1000 euro ca avans, însă suma convenită drept preț al vânzării, respectiv 100.000 euro, nu a fost încasată integral, deoarece suma în franci elvețieni virată în contul vânzătorilor, convertită în euro la acea dată, este mult mai mică decât 100.000 euro. O verificare a actelor depuse la dosarul cauzei și a parității franc elvețian/euro pentru data depunerii în cont a sumei, ar fi lămurit instanța de fond asupra nerespectării obligației de achitare integrală a prețului de către cumpărători. În plus, diferența de curs este mult mai mare, astfel încât avansul de 1000 euro este neîndestulător pentru preț, rezultând o diferență de 1318,39 euro (suma totală reprezentând diferența de curs fiind de 2318,39 euro).
Față de aceste considerente, cererea reconvențională este nefondată și trebuie respinsă de către instanța de fond.
Pentru toate aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului.
În dovedirea recursului, recurenții au solicitat proba cu înscrisuri.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1318,39 euro cu titlu de diferență preț, iar prin cererea reconvențională formulată, pârâții – reclamanți au solicitat obligarea reclamanților – pârâți la restituirea sume de 1000 euro.
Se mai reține de către instanța de recurs că la data de 06.02.2008, a fost încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat la B.N.P. M. R. M. sub nr. 583, antecontract prin care recurenții R. G. și C. M., în calitate de promitenți vânzători, și intimații I. V. și I. N. D. A., în calitate de promitenți cumpărători, s-au obligat să încheie până la data de 10.03.2008 contractul de vânzare – cumpărare având ca obiect imobilul situat în intravilan ., jud. Iași, identificat cu numărul cadastral 1.142/2, transcris în Cartea Funciară a localității Bârnova la nr. 4251. Din cuprinsul acestui antecontract rezultă că prețul total al vânzării este de 100.000 euro, din care promitenții vânzători au primit suma de 1000 euro la data autentificării antecontractului, urmând ca diferența de 99.000 euro să o primească la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică.
La data de 31.03.2008 a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat la B.N.P. M. R. M., contract prin care recurenții au vândut intimaților imobilul situat în ., jud. Iași, identificat cu numărul cadastral 1.142/2, transcris în Cartea Funciară a localității Bârnova la nr. 4251, menționat în antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat la B.N.P. M. R. M. sub nr. 583/06.02.2008. Din cuprinsul acestui contract rezultă că prețul total, final, al vânzării a fost de 100.000 euro, echivalentul a 158.000 CHF, sumă pe care recurenții urmau să o primească din creditul acordat cumpărătorilor prin contractul de credit bancar nr. B0004047/31.03.2008, în cont curent având codul IBAN RO81 BRMA_ 0300 deschis la Banca Românească Sucursala Iași. Tot în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare s-a menționat faptul că, în cazul neplății prețului în termen de 5 zile lucrătoare, contractul se consideră desființat de plin drept, fără somație și punere în întârziere a cumpărătorilor sau acțiune în justiție.
Din cuprinsul extrasului de cont având codul IBAN RO81 BRMA_ 0300 deschis la Banca Românească Sucursala Iași rezultă că în contul recurentului R. G. a fost virată la data de 01.04.2008 suma de 158.000 CHF.
Pe cale de consecință, instanța de recurs reține că prețul vânzării, respectiv suma de 158.000 CHF reprezentând echivalentul a 100.000 euro (calculat la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare), a fost achitat integral cumpărătorilor. Având în vedere faptul că părțile au convenit prin contractul de vânzare – cumpărare ca plata prețului să fie efectuată prin contract de credit bancar, precum și faptul că prețul menționat în cuprinsul contractului a fost achitat integral vânzătorilor, instanța de recurs constată că intimații – cumpărători și-au îndeplinit integral obligația de a plăti prețul imobilului, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerile recurenților referitoare la faptul că suma virată în cont nu reprezenta prețul convenit de părți, respectiv 100.000 euro, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit disp. art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În cuprinsul contractului părțile au convenit în mod expres faptul că prețul vânzării este de 100.000 euro echivalentul a 158.000 CHF, precum și faptul că precum și faptul că prețul va fi achitat vânzătorilor din creditul acordat cumpărătorilor prin contractul de credit bancar nr. B0004047/31.03.2008, în cont curent având codul IBAN RO81 BRMA_ 0300 deschis la Banca Românească Sucursala Iași. Or, în conformitate cu prevederile contractului de vânzare – cumpărare, recurenților vânzători li s-a achitat suma de 158.000 CHF reprezentând prețul imobilului, astfel cum s-a stabilit prin contractul de vânzare – cumpărare.
În ceea ce privește susținerile recurenților referitoare la faptul că din contul lor a fost reținut comisionul bancar de retragere a sumei de bani, instanța de recurs reține că acestea nu prezintă relevanță în cauză. Astfel, în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare părțile nu au inserat nici o clauză referitoare suportarea comisionului bancar de retragere a sumei de bani din cont de către cumpărători.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de recurs reține că în mod corect această cerere a fost admisă de către instanța de fond. Astfel, prețul vânzării convenit de părți a fost de 100.000 euro echivalentul a 158.000 CHF, iar la data încheierii antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat la B.N.P. M. R. M. sub nr._.02.2008 cumpărătorii au achitat vânzătorilor un avans de 1000 euro, stipulându-se în mod expres faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare va fi achitată diferența de preț, respectiv suma de 99.000 euro.
Or, din extrasele de cont bancar depuse la dosar rezultă că, la data de 01.04.2008, în contul recurentului R. G. a fost virată suma de 158.000 CHF cu titlu de preț, sumă ce reprezenta la momentul încheierii contractului echivalentul a 100.000 euro. În condițiile în care vânzătorii trebuiau să mai primească la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare doar diferența de preț de 99.000 euro, iar aceștia au primit suma de 158.000 CHF reprezentând echivalentul a 100.000 euro, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanții să restituie pârâților suma de 1000 euro.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către reclamanții R. G. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 8785/09.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. T.D. C.M. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 19.06.2013
Judecător fond: B. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 783/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
