Contestaţie la executare. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1063/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Martie 2013
Președinte - E. C.
Judecător E. C. F.
Judecător M. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 749/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul V. -A. V. și pe intimata A.- A. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.03.2013 și apoi pentru azi,. 27.03.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fața,
Prin sentința civilă nr.7305/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Respinge excepția prescripției creanței.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul V. A.-V., cu domiciliul în Iași, ..16, ., ., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, ..18-20.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul V. A.-V. a formulat, în contradictoriu cu intimata CNAS – Casa de Asigurări de Sănătate Iași contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/27.12.2011, solicitând anularea actului de executare contestat și a celorlalte forme de executare.
În fapt, a motivat contestatorul că la baza emiterii titlului executoriu au stat decizia de impunere nr._ din 31.10.2011, calculul detaliat al contribuțiilor și accesoriilor și somația nr._/27.12.2011, toate aceste documente fiind netemeinice și nelegale.
Pentru perioada raportată CAS nu a emis decizii de impunere anuale, fiind încălcate prev. art.86 alin.6 O.G. nr.92/2003.
Prin sentința civilă nr.5408/17.03.2011, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2009, s-a stabilit că nu datorează CAS contribuții sau accesorii pentru perioada 15.06._09, cu toate acestea sumele aferente acestei perioade au fost calculate și incluse în decizia de impunere_/31.10.2011.
Sumele și accesoriile datând din trimestrele 1-3 ale anului 2006, pretențiile Casei de Asigurări de Sănătate sunt prescrise.
C. de contribuții la fondul de asigurări de sănătate este de 5,5%, începând cu data de 01.01.2009, intimata aplicând în mod nelegal o cotă de contribuție de 6,5% de la același moment.
Calcularea și perceperea de dobânzi și penalități este nelegală, având în vedere că legea nr.95/2006 instituie Casei de Asigurări de Sănătate doar dreptul de a pretinde dobânzi dar nu și penalități de întârziere.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citată intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.
A invocat intimata excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași față de contestația formulată împotriva deciziei de impunere.
A solicitat respingerea contestației formulată împotriva somației și a titlului executoriu, motivat în esență de următoarele considerente: legea 95/2006 prevede că asigurările de sănătate persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate contestatorul a încălcat disp. art. 81 din OG 92/2003 și 215 din legea 95/2006, respectiv art. 8 din OUG 150/2002.
Deoarece contestatorul a desfășurat activități independente avea obligația plății contribuțiilor. Cuantumul sumei datorate rezultă din actele emise și fiind vorba de o creanță bugetară aceasta este purtătoare de dobânzi și penalități. Mai susține intimata că sustragerea contribuabilului de la obligația depunerii declarațiilor de venit și luarea în evidențele sale a dus la imposibilitatea informării nominale cu privire la cuantumul obligațiilor ce îi reveneau.
Contestatorului îi este conferită calitatea de asigurat prin lege, asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art.208 alin.3 din Lg. nr.95/2006 și în această calitate îi incumbă și sarcina de a contribui la fondul național de asigurări sociale de sănătate fără a avea relevanță încheierea unui contract cu una din casele de asigurări de sănătate. De asemenea, susține că actele de executare sunt întocmite cu respectarea prevederilor OG 92/2003 motiv pentru care solicită respingerea contestație la executare.
A depus alăturat întâmpinării copia dosarului de executare cuprinzând somația din 27.12.2011, titlul executoriu nr._/27.12.2011, calcul detaliat contribuții și accesorii, decizia de impunere nr._/31.10.2011.
A încuviințat instanța pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul din 23.03.2012, contestatorul prin mandatar a precizat instanței că nu formulează contestație împotriva titlului de creanță, la același termen de judecată instanța pronunțându-se asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
Instanța urmează a respinge excepția prescripției creanței, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.91 O.G. nr.92/2003, (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a nãscut creanța fiscalã potrivit art. 23, dacã legea nu dispune altfel.
Obligațiile de plată ale contestatorului-debitor au fost stabilite prin decizia de impunere emisă la data de 31.10.2011 și au fost calculate pentru perioada 01._.
Având în vedere că termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligația a început să curgă la data de 01.01.2007 și se împlinește la data de 01.01.2012, emiterea deciziei de impunere la data de 31.10.2011 a fost făcută înăuntrul termenului de prescripție.
Pe fondul contestației, analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Contestatorul V. A. V. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/27.12.2011, solicitând anularea actului de executare contestat și a tuturor formelor de executare.
Reiese din dosarul de executare comunicat instanței că intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.10.2011 decizia de impunere nr._ prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatorul V. A. A.-V., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de_ lei, dobânzi de_ lei și penalități de întârziere de 2270 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 15 martie 2005 – 01 oct. 2010.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din OG 92/2003 și se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Articolul 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 172 C. pr. fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zise, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Or, analizând procedura de executare silită dedusă analizei instanței, se constată că somația de executare și titlul executoriu cuprind elementele prevăzute de lege și nu prezintă vicii de esență, ele având ca scop avertizarea debitorului cu privire la obligația de plată a sumelor cuprinse în decizia de impunere.
Astfel, conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cum obligațiile arătate în decizia de impunere au ajuns la scadență, rezultă că titlul executoriu a fost emis conform legii.
De altfel, contestatorul a invocat în susținerea cererii sale motive care țin de temeinicia impunerii obligațiilor de plată comunicate, cum ar fi aplicarea unui procent de contribuție mai mare decât cel legal, calcularea și pretinderea în mod nelegal a dobânzilor și penalităților de întârziere.
Nu există dubii cu privire la calificarea prezentei cereri, având în vedere și poziția contestatorului, care a arătat la termenul din 23.03.2012 că cererea formulată este o contestație la executare.
Faptul că motivele invocate se circumscriu unei contestații la titlu și lipsa indicării unor temeiuri de contestație la executare nu fac decât să ducă la constatarea netemeiniciei contestației la executare.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge contestația la executare.”
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul V. A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea, întrucât a omis să coroboreze dispozițiile art. 172 din Codul de procedură fiscală cu prevederile art.399(3) și 400(1) din Codul de procedură civilă. Astfel, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond, la fila 3, a susținut în mod greșit că „legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare", deși dispozițiile art.399(3) din codul de procedură civilă stabilesc că „ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu."Contestația la executare în sensul art.400(l) din Codul de procedură civilă poate privi atât înțelesul cât și întinderea titlului executoriu. De altfel, însăși Judecătoria Iași, prin Decizia civilă nr.5408 din 17 martie 2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 (anexa 1) precizează la fila 9 dreptul contestatorului ca pe calea contestației la executare să susțină nelegalitatea și netemeinicia titlului executoriu.
Titlul executoriu nr._ din 27 decembrie 201 l,emis de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, este netemeinic și nelegal . Astfel, potrivit dispozițiilor art.259 alin.4 din Legea privind reforma în domeniul sănătății nr.95/2006, „persoanele care nu sunt salariate sunt obligate să comunice direct Casei de Asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției. Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu a făcut dovada existenței unui contract de asigurare, astfel că nu există calitatea de asigurat și, pe cale de consecință, nici obligația de a depune declarații anuale la Casa de Asigurări privind veniturile realizate din activități independente. Suma de_ lei cu titlul de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pretinsă prin titlul executoriu contestat este netemeinică și nelegală, deoarece prin Bugetul de Stat aprobat cu începere de la 1 ianuarie 2009 s-a stabilit un procent de 0.5% calculat la veniturile realizate pentru anul 2009 și nu de 0,6% cum greșit a calculat intimata. Mai mult, intimată a emis un titlu executoriu cu nr. 2479 din 13 ianuarie 2010, reprezentând 7194 lei majorări de întârziere și 133 lei penalități de întârziere, însă prin sentința civilă nr.5408 din 17 martie 2011 Judecătoria Iași a dispus anularea tuturor formelor de executare silită .In mod corect, intimata trebuia ca, din suma pretinsă prin titlul executoriu nr._ din 31.10.2011 ce formează obiectul prezentei contestații să scadă suma de 7194 lei, rezultând o diferență de_ lei. Legea_ nu acorda dreptul Casei de Asigurări de Sănătate să impuna penalități de întârziere, astfel încât penalitățile de întârziere pentru perioada 1 iulie-30 decembrie 2010 nu au suport legal. D. după apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr.117 din 23 XII 2010, intrată în vigoare la 30 decembrie 2010, de modificare a Codului fiscal, se introduce în acest cod un nou capitol intitulat „Contribuții sociale reglementate prin Codul fiscal", unde la art.2 alin.2(2) litera „b" menționează: „Contribuția individuală de asigurări de sănătate".Așadar, pentru perioada 1 ianuarie 2011-15 septembrie 2011 avută în vedere în titlul executoriu contestat, Casa de Asigurări de Sănătate Iași putea pretinde doar plata sumei de 41,2 lei cu titlul de penalități de întârziere. Toate aceste calcule și interpretări a modului de aplicare a legislației fiscale trebuiau să facă obiectul unei expertize contabile, probă care, în mod absolut nejustificat, a fost refuzată de instanța de fond. Pe de altă parte, din întregul conținut al dosarului de executare comunicat în copie de unitatea intimată nu rezultă nici procentul de dobânzi aplicat, nici temeiul legal al acestor procente și nici modul de calcul al dobânzilor, situație ce determină incertitudinea sumei de_ lei pretinsa de unitatea intimată cu titlu de dobânzi. De asemenea, s-a susținut că titlul executoriu cu nr._ din 31.10.2011 este emis nelegal,deoarece nu are la bază decizii de impunere anuală, care să constituie înștiințări de plată.
Ori, în respectarea dispozițiilor art.261 din Legea privind reforma în domeniul sănătății nr.95/2006 care face trimitere la Codul de Procedura Fiscala, intimata avea obligația de a emite decizii de impunere anuale referitoare atât la obligațiile de plata a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate, cât și la obligațiile de plata a accesoriilor – dobânzi și penalități de întârziere. Lipsa deciziilor prevăzute de art.86 alin.6 din O.G.nr.92/2003 a condus la imposibilitatea stabilirii datei la care s-a luat cunoștință de obligațiile de plată. Așadar, pentru culpa exclusivă a unității intimate, contestatorul nu poate fi obligat la plata de dobânzi și penalități de întârziere. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a Sentinței civile nr.7305 din 30 martie 2012 pronunțate de Judecătoria Iași, admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare întocmite de Casa de Asigurări de Sănătate Iași pentru suma de_ lei și obligarea Casei de Asigurări de Sănătate Iași la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru și timbre judiciare) achitate la fond și în recurs.
Intimata, legal citata, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 28.11.2012 instanta in baza art. V din OUG nr. 125/2011 a dispus scoaterea din cauza a CAS Iasi si introducerea in cauza a A.- A. Iasi.
În dovedire, s-a încuviințat recurentului proba cu înscrisuri și s-a respins proba cu expertiza contabila, fața de dispozițiile restrictive ale art.305 C.pr.civ.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
In baza acestei dispoziții legale in cadrul contestației la executare care se refera la un titlul executoriu emis de catre CAS se pot invoca doar aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. In situația in care se contesta existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal, legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor o cale de atac specială prevăzuta de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003( Codul de procedura fiscala). Astfel potrivit art. 205 C. pr. fiscala ,,împotriva titlului de creanțã, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație care se depune la organul fiscal, al cãrui act administrativ este atacat în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decãderii, iar potrivit art. 210 C. pr. fiscala ,,soluționarea contestației, se realizează de catre organul competent prin decizie sau dispoziție, dupã caz care pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condițiile legii”
In consecință, potrivit art. 172 alin. 3 C.pr. fiscala in cadrul contestației la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu doar in situația in care legea nu prevede o alta cale de atac . Or, asa cum s-a arătat anterior împotriva modului de stabilire a creanței in baza căreia a fost emis titlul executoriu la care se referea contestația la executare, Codul de procedura fiscala prevede posibilitatea atacarii acestuia pe calea contestației administrative . În consecință, aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plata nu pot fi analizate in cadrul contestației la executare, ci doar in cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanța reprezentat de decizia de impunere. De altfel, instanța de recurs reține că în fapt contestatorul V. A. A. a uzitat de procedura administrativ-fiscala, însă prin Decizia nr.180-733/28.12.2011 s-a respins în tot contestația formulata, decizia de impunere nr._/31.10.2011 – titlul de creanța ce stă la baza executării – fiind menținută integral.
În consecință, susținerile contestatorului referitoare la greșita stabilire a creanței, în lipsa existenței unui contract de asigurare, exced limitelor de analiza, în cadrul contestației la executare, limite impuse de art.172 Cod procedură fiscală.
De asemenea, Tribunalul retine ca potrivit art. 46 din C.proc.fisc., un act administrativ fiscal este nul doar pentru lipsa unuia dintre elementele „referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”.
În speță, înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46 C.proc.fisc., iar față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa altor mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art. 105 alin. 2 C.proc.civ.).
Raportat la conținutul titlului executoriu nr._/27.12.2011, instanța constată că acesta redă prevederile privitoare la dobânzi și penalități de întârziere din decizia de impunere, împotriva căreia contestatorul avea deschisa calea contestației administrative, astfel încât nu există motive, nici din acest punct de vedere, de a aprecia asupra nelegalității și netemeiniciei întocmirii titlului executoriu contestat. De altfel, modul de calcul al accesoriilor este cuprins în anexa la decizie_/31.10.2011, aceasta anexa făcând parte integrantă din titlul de creanța, iar apărările trebuiau valorificate tot în procedura speciala. Din aceasta perspectiva, proba cu expertiza contabila solicitata de contestator apărea ca fiind inutila, motiv pentru care, în baza art.167 C.pr.civ a fost în mod legal respinsă.
În consecință, fața de motivele de recurs invocate, se apreciaza că în mod corect prima instanța a reținut că aspectele care țin de temeinicia impunerii obligațiilor de plată comunicate, cum ar fi aplicarea unui procent de contribuție mai mare decât cel legal, calcularea și pretinderea în mod nelegal a dobânzilor și penalităților de întârziere nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, ce are ca finalitate doar înlăturarea neregularităților apărute cu ocazia executării.
Nu în ultimul rând, instanța de recurs reține că anularea formelor de executare în dosar de executare nr.2294, prin sentința civila nr.5408/17.03.2011 pronunțata de Judecătoria Iași, definitiva prin decizia 1228/2012 pronunțata de Tribunalul Iași a avut ca temei exclusiv constatarea unor vicii privind comunicarea deciziei privind obligarea la plata a accesoriilor. În acest sens, instanța de recurs a indicat expres că „în prezenta contestație la executare s-a verificat doar stingerea creanței prin plata și legalitatea emiterii titlului executoriu, neintrând în discuție legalitatea deciziei de impunere – aspect ce se stabilește doar în procedura speciala contencios fiscala”. Or, în condițiile în care decizia de impunere nu a fost desființata prin intermediul căii speciale de atac, intimata este în drept să procedeze la punerea în executare a acesteia, în cadrul termenului legal de prescripție.
În consecință, întrucat sentința pronunțata este legala și temeinică, se va respinge recursul promovat de către contestatorul V. A.-V. contra sentinței civile nr.7305/30.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință ce va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de către contestatorul V. A.-V. contra sentinței civile nr.7305/30.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2013.
Președinte, E. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, M. C. |
Grefier, D. M. B. |
Red/Tehnored/FEC
2ex/07.06.2013
Jud. fond T. M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 781/2013.... → |
|---|
