Contestaţie la executare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 1235/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către C.N.A.S.- Casa De Asigurări De Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 7206/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind A. P. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7206/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea A. P M. și s-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul 9014 al intimatei CAS până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații. A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea A. P M. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a fost anulată executarea silită însăși în dosarul de executare 9014 al intimatei; pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare 199 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și 500 lei onorariu avocat. S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 600 lei achitată de contestatoare în vederea soluționării prezentei contestații după împlinirea termenului de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 5358 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatoare cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 3907 lei, dobânzi de 1709 lei și penalități de întârziere de 557 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 15 martie 2007 – 16 sept. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a emis decizia de impunere în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin 2 din legea 95/2006 art. 85 alin 1 lit b și 91 alin 1 -3 din OG 92/2003 și că a comunicat-o către contribuabil prin scrisoare recomandată
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform dis part. 35 din Ordinul 617/2007 În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedurã fiscalã, pentru obligațiile de platã fațã de fond ale persoanelor fizice care se asigurã pe bazã de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanțã îl constituie, dupã caz, declarația prevãzutã la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisã de organul competent al CAS, precum și hotãrârile judecãtorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisã de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bazã de protocol de la A..
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatoarei, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speța de față intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatoarea ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de A., lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, Casa N. de Asigurari de Sanatate, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp art 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar daca contestatoarea era obligată să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006 în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța de fond faptul că executarea silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
Conform dis part. 723 cod proc civilă Cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit in cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirii cuvenite, pana la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotarare irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se elibereaza de indata, daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste obligarea partii adverse la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
Reținând că după soluționarea contestației nu mai există nici un temei pentru reținerea cauțiunii achitate în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, instanța de fond a dispus restituirea acesteia după îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
În temeiul disp.art. 274 C. proc. civ., instanța de fond a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CNAS - Casa de Asigurări de Sănătate Iași (continuatoare fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală- A. Iași), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 :persoanele care exercită profesii libere sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin fată de fond si să facă dovada plătii contribuțiilor. Rezultă, așadar, obligația oricărei persoane care desfășoară profesii liberale de a depune declarații nu numai la AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, ci și față de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI. În urma verificărilor întreprinse în baza de date a A. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, conform Protocolului încheiat cu ANFP, recurenta a identificat unele persoane care aveau declarate deschise activități independente, dar care nu au comunicat acest aspect și CAS IAȘI. MAREA MAJORITATE a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități, existând doar un procent minim al celor care nu se informează suficient cu privire la ansamblul declarațiilor și contribuțiilor care le incumbă odată cu autorizarea.
Se mai invocă următoarele aspecte:
• în cadrul Legii nr. 95 2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
• Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
• dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011 publicată în M.O. nr. 303/03.05.2011 - cu privire la obligațiile instituite de art. 215 din Legea nr. 95/2006, Curtea a reținut faptul că obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate trebuie analizată în legătură cu un principiu ce stă la baza acestui sistem și anume principiul solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, acela de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane ce se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului asigurărilor de asigurări de sănătate. Atât principiul obligativității, cât și cel al solidarității reprezintă o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, precum și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
• Principiul liberei alegeri instituite de art. 208 alin. 3 din Lege nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul nealegerii nici uneia dintre casele de asigurări de sănătate de pe teritoriul României, întrucât principiul care guvernează sistemul asigurărilor de sănătate din țara noastră este cel al asigurării obligatorii.
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și a face dovada virării contribuțiilor îi reveneau ÎN PRIMUL RÂND contestatoarei.
Prin nedepunerea declarațiilor la temenele stipulate în prevederile legale în vigoare, contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din OG 92/2003 și a art. 215 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 8 din OUG nr. 150/2002).
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor îi reveneau contestatorei care s-a sustras insă de la această îndatorire legală, iar față de aceste aspecte d-na contestatoare nu își poate întemeia prezenta contestație pe propria turpitudine încercând să arate că vina ar aparține CAS Iași
Contestatoarea avea obligația legală de a depune declarații LA CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI și de a efectua plăți la FNUASS, obligații pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale. Contestatoarea a fost autorizată să desfășoare activități independente și în această situație avea obligația respectării prevederilor legale sus arătate.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și 304 ind.1 C.pr.civ.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive:
Recursul este, practic, o înșiruire de motive generale, fără a se trata speța supusă judecății și particularitățile sale.
Dispozițiile lg. 95/2006 stabilesc în mod clar modalitatea în care se dobândește calitatea de asigurat pentru cetățenii români cu domiciliul în România în sensul că, doar după încheierea contractului de asigurare de sănătate, trebuie achitată contribuția aferentă serviciului contractat. În acest sens sunt dispozițiile art. 211 lege și art. 4 al.4 HG 972/2006.
Legiuitorul a stabilit o . drepturi pentru persoanele asigurate, a prevăzut categorii ce beneficiază de gratuitate astfel încât, pe cale de consecință,a prevăzut și ipoteza că există persoane neasigurate. Dacă ar fi fost obligatorii implicit, mecanismul de funcționare al sistemului de asigurări de sănătate ar fi fost prevăzut fără obligativitatea încheierii contractului de asigurare ce are ca și consecință plata contribuției și nu invers.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte precum și orice mijloc de probă util și pertinent.
Față de prevederile art. V alin 10 din OUG nr. 125/2011, la termenul din 02.11.2012, tribunalul, reținând că a operat transmisiunea legala a calității procesuale Asigurări de Sănătate lași în favoarea A. A. Iași, a dispus citarea în cauză, în calitate de recurentă a acestei instituții.
În recurs nu s-a administrat nicio probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține pe de o parte că recursul declarat de către intimată este fondat iar pe de altă parte, recursul declarat de către contestator este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 5358 din 23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie_. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatoarei obligația de plată a următoarelor sume: 3907 lei cu titlu de contribuție datorată, 1709 lei cu titlu de dobânzi, 557 lei cu titlu de penalități de întârziere..
În conformitate cu dispozițiile art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
De asemenea, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În ceea ce privește recursul declarat de către intimată, Tribunalul reține că acesta este fondat, prima instanță pronunțând hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Instanța de control judiciar, raliindu-se practicii constante, reține că, în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere 5358 din 23.09.2011, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Totodată, Tribunalul reține că, în materie fiscală, pe calea contestației la executare, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatoarea invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012. Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită. Aspectele legate de modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Așadar, criticile privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere sunt susceptibile a fi analizate exclusiv în procedura prevăzută de art.205-207 C.proc.fiscală și nu în procedura contestației la executare.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 215 al.(1)și (3) din Legea nr.95/2006,obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate,potrivit legii,să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Dacă acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția,aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b)
Din conținutul prevederilor legale de mai sus se reține că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu Casa Asigurărilor de Sănătate și, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Reținând că celelalte aspectele invocate de către contestatoare prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de CAS Iași și continuat de A.F.P. Iași împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în parte și în consecință va respinge contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - A. Iași, urmând a menține dispozițiile sentinței civile privitoare la soluționarea cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata A.N.A.F. –A.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 7206/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. M. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. –A.F.P. Iași (continuatoare a C.N.A.S. – C.A.S. Iași).
Menține dispozițiile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 26.02.2013
JUD. FOND – C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
