Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul IAŞI

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane juridice de drept public, respectiv P. C. L., C. C. L. și . că reclamanții a precizat că formulează cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu aceștia în temeiul răspunderii civile delictuale, pentru a le permite accesul pe drumul public, acces ce a fost obturat de către pârâții F. I. și F. V., C. C. C. și C. P..

Conform art. 998 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii faptei invocată de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, respectiv obturarea căii de acces, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 „ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.

Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și fapta ilicită invocată de către reclamanți, respectiv obturarea căii de acces de către pârâții persoane fizice, instanța constată că în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă nu poate aparține și persoanelor juridice de drept public.

Se reține în esență că P. C. L., C. C. L. și . calitate procesuală pasivă pentru că nu se contestă un fapt săvârșit de către aceștia, ci se invocă o faptă săvârșită de alte persoane fizice. Or, în prezenta cauză întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana care a săvârșit fapta ilicită invocată și persoana chemată în judecată.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . al C. L. și P. comunei L., reprezentați prin primar, invocată din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. T. și A. E. în contradictoriu cu pârâții . al C. L. și P. comunei L., toți cu sediul în ., reprezentați prin primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. I. și F. V., instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele argumente:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810 la data de 23.07.2007 de Biroul Notarului Public C. R. D., fila 20, pârâții F. I. și F. V. au vândut pârâților C. C. C. și C. P. imobilul situat în satul Goești, ., care se învecinează cu drumul de acces DS143 ce face obiectul prezentei cauze, păstrându-și un drept de uzufruct viager asupra întregului imobil.

Având în vedere fapta ilicită invocată de către reclamanți, respectiv obturarea caii de acces DS 143 de către pârâții persoane fizice împreună, cât și faptul că reclamanții susțin că pârâții F. V. și F. I. au ridicat un gard și o anexă gospodărească pe acest drum, construcții folosite în prezent atât de proprietarii actuali ai imobilului ce se învecinează cu cel al reclamanților, respectiv C. P. și C. C. C., dar și de către pârâții F. V. și F. I., toți aceștia locuind împreună în acest imobil ( astfel cum rezultă din declarația martorului Hultană I. și raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză) și având un drept real asupra imobilului în discuție, instanța constată că persoanele fizice chemate în judecată au calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, constatând că pârâții F. V. și F. I. fac parte din categoria titularilor obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.

Pe fond, instanța reține că reclamanții A. T. și A. E., pentru a ajunge de la drumul principal la terenul lor situat în intravilanul satului Goești, ., în Tarlaua 3, Parcelele 145 și 144, din Titlu de proprietate nr._/22.08.2002 emis de Comisia Județeană Iași, fila 5, trebuie sa foloseasca calea de acces public DS 143, cale de acces care se învecineaza pe o latura cu imobilul proprietatea pârâților C. C. C. și C. P. și folosit împreună cu pârâții F. I., F. V., aceștia din urmă având un drept de uzufruct viager.

Între părți, persoane fizice, au aparut mai multe conflicte, reclamanții facând demersuri la autoritatile locale pentru ca pârâții să-le respecte calea de acces, DS 143, la dimensiunile pe care reclamanții le consideră a fi cele reale.

Cu adresa nr. 4161/31.08.2011, fila 32, P. C. L. precizează că în urma cercetărilor efectuate la sesizarea reclamanților, de către viceprimarul C. L. I. C., referentul urbanism S. C., topometristul din cadrul Primăriei L. Goantă M. și șeful Postului de Poliție L. Nenica O. au constatat la fața locului că drumul DS 143 a fost închis de către reclamanți. Se menționează că dimensiunile acestui drum public sunt conform planului cadastral al satului Goești are o lățime de 2 metri, fiind de asemenea plantați pe ambele laturi salcâmi de aproximativ 50-60 ani, care atestă lățimea de 2 metri a acestui drum public.

Cele arătate de către P. C. L. se coroborează cu raportul de expertiza întocmit în prezenta cauză de ing. D. E.,filele 101-110, de unde rezulta ca drumul DS143 are o lățime de 2 metri conform planului de încadrare în zonă și a planului de urbanism general, iar acest drum nu este folosit decât de către reclamanți, ceilalți riverani nefolosind acest drum public.

În completarea raportului de expertiza se arata ca drumul de acces la proprietatea reclamanților este drum public cuprins în Planul Urbanistic General PUG al comunei L. și în toate evidențele cadastrale ale comunei acest drum figurează cu lățimea de 2 metri, iar dimensiunea actuală a acestui drum public variază real între 2 metri la . 3,11 metri la capătul din nord, lățimea nefiind uniformă. De asemenea, s-a constatat în urma expertizei efectuate în prezenta cauză că pârâții, persoane fizice, nu au construcții edificate pe acest drum, iar pe toată lungimea sunt plantați salcâmi vechi, cu înălțimi de peste 7 metri.

Totodată instanța constată că declarația martorului Hultană I., fila 118, nu poate fi reținută în prezenta cauză, având în vedere că martorul arată că pe acest drum sătesc DS143 a fost ultima dată în anii 1978, atunci când reclamanții au cumpărat terenul în discuție, iar cele arătate în declarația sa au fost constatate personal prin trecerea pe drumul public principal la care are ieșire drumul sătesc DS143. Având în vedere cele arătate instanța constată că această probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în prezenta cauză, respectiv raport de expertiză tehnică topo-cadastrală, interogatorii P. C. L., a Consiliului L. L. și a C. L., Plan Cadastral al comunei L..

Din analiza probelor administrate, instanța constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv cerința existenței unei fapte ilicite, nefiind dovedită obturarea drumului public DS 143.

Prin urmare, instanța reține că acțiunea civilă formulată împotriva pârâților F. I., F. V., C. C. C. și C. P. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții criticând hotărârea primei instanțe cu privire la înlăturarea depoziției martorului care a confirmat susținerea că s-a produs îngustarea căii de acces prin edificarea de către pârâți a unui gard și coteț, aspectul că dimensiunea acesteia este de 2 ml nefiind susținut de nici un înscris.

Intimații C. C. C. și C. P. au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.

În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apel și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prima instanță a fost investită de reclamanții A. T. și A. E., cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâții F. I. și F. V., C. C. C. și C. P., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții să lase liberă calea de acces pentru persoane și autovehicule către imobilul reclamanților, sa ridice gardul și cotețul care obturează această cale de acces catre proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

Față de actele dosarului, Tribunalul reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810 la data de 23.07.2007 de Biroul Notarului Public C. R. D., fila 20, pârâții F. I. și F. V. au vândut pârâților C. C. C. și C. P. imobilul situat în satul Goești, ., care se învecinează cu drumul de acces DS143 ce face obiectul prezentei cauze, păstrându-și un drept de uzufruct viager asupra întregului imobil.

Reclamanții A. T. și A. E., pentru a ajunge de la drumul principal la terenul lor situat în intravilanul satului Goești, ., în Tarlaua 3, Parcelele 145 și 144, din Titlu de proprietate nr._/22.08.2002 emis de Comisia Județeană Iași, fila 5, trebuie sa foloseasca calea de acces public DS 143, cale de acces care se învecineaza pe o latura cu imobilul proprietatea pârâților C. C. C. și C. P. și folosit împreună cu pârâții F. I., F. V..

Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauză de ing. D. E. rezultă ca drumul DS143 are o lățime de 2 metri conform planului de încadrare în zonă și a planului de urbanism general, iar acest drum nu este folosit decât de către reclamanți, ceilalți riverani nefolosind acest drum public.

De asemene, se mai arată în completarea raportului de expertiza că drumul de acces la proprietatea reclamanților este drum public cuprins în Planul Urbanistic General PUG al comunei L. și în toate evidențele cadastrale ale comunei acest drum figurează cu lățimea de 2 metri, iar dimensiunea actuală a acestui drum public variază real între 2 metri la . 3,11 metri la capătul din nord, lățimea nefiind uniformă. În plus, s-a constatat în urma expertizei efectuate în prezenta cauză că pârâții, persoane fizice, nu au construcții edificate pe acest drum, iar pe toată lungimea sunt plantați salcâmi vechi, cu înălțimi de peste 7 metri.

Analizând susținerile apelanților, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, în mod corect prima instanță apreciind că se impune respingerea cererii, în condițiile în care din raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu înscrisurile emise de P. comunei L. și răspunsurile la interogatoriu, nu se confirmă situația invocată de reclamanți în sensul că pârâții le-ar aduce vreo atingere dreptului de a se folosi de calea de acces.

De fapt, susținerile apelanților din cererea de apel, tind să aducă în discuție o redimensionare a căii de acces în vederea construirii unei locuințe, aspect cu care instanța de fond nu a fost investită.

Pe cale de consecință, în mod logic prima instanță a apreciat că depoziției martorului și obiecțiunile la raportul de expertiză, nu pot constitui argument judicios, cu caracter suficient în a îndreptăți concluzia că cererea reclamanților este întemeiată.

Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții A. T. și A. E. împotriva sentinței civile nr.1205/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ sentință pe care o va păstra.

Având în vedere soluția reținută și dispozițiile art. 274 C.p.c. se vor obliga apelanții să achite în solidar către intimata C. P. suma de 501,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și 1,6 lei contravaloare transport pentru termenul din 21.01.2013, celelalte înscrisuri depuse cu privire la cheltuielilor de transport necoroborându-se cu termenele de judecată din faza apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. T. și A. E. împotriva sentinței civile nr. 1205 din 18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași sentință pe care menține.

Obligă recurenții să plătească intimatei C. P. suma de 501,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică ,azi, 28.01.2013.

Președinte, Judecător,

M. S. G. C.

Grefier,

A. M.

Red. G.C.

Tehnored. G.C./M.M.D.

11 ex./11.03.2013

Judecător fond I. C.