Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 28558/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – P. E. C.
JUDECĂTOR – F. S.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către C. M.. Iași Pentru Reconstituirea Dreptului De Prop. Privată Asupra Terenurilor, P. M.. Iași - Preș. Al Comisiei Locale Iași Pentru Reconstituirea Dreptului De Prop. Privată Asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr._ din 19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind Ș. V., C. J.. Iași Pentru Reconstituirea Dreptului De Prop. Privată Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 19.06.2012 a Judecătoriei Iași a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul Ș. V., în contradictoriu cu pârâții C. Municipală Iași pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană Iași pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, P. municipiului Iași și în consecință, a fost obligată C. Municipală Iași pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să întocmească și să înainteze documentația în vederea punerii în posesie a reclamantului pe suprafața totală de 3937 mp.
Prin aceeași sentință, pe de o parte a fost obligată C. Județeană Iași pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ca, după primirea documentației mai sus menționate, să emită titlul de proprietate în beneficiul reclamantului pentru suprafața de 3937 mp iar pe de altă parte, a fost obligat P. Municipiului Iași la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data punerii efective în posesie.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996 C. Județeană a validat propunerea Comisiei Municipale și a stabilit în beneficiul numitelor N. A. și Pamula D. Ș. dreptul la acțiuni corespunzător suprafeței de_ ha teren la .. Reclamantul a fost instituit legatar cu titlu particular de către N. A., fapt ce rezultă din testamentul autentificat sub nr. 524/16.06.1999 și prin certificatul de moștenitor nr. 278/11.07.2001 emis de BNP I. C. din Ploiești.
S-a mai reținut de asemenea că, ulterior, C. Județeană a emis titlul de proprietate nr._ din 05.012.2003 în beneficiul reclamantului, ca moștenitor a defunctei N. A. cât și a numiților I. D. E., Cudin D. E., P. D. M., în calitatea lor de moștenitori ai defunctei Pamula Ș. pentru terenul în suprafață de 3 ha 2.795 mp. Această suprafață de 3 ha 2795 mp a făcut obiectul ieșirii din indiviziune, reclamantului revenindu-i în proprietate exclusivă terenul în suprafață de 2 ha 8695 mp.
Instanța de fond a reținut totodată că, prin sentința civilă nr. 2846/03.03.2008 Judecătoria lași a admis în parte acțiunea numitului L. C., a constatat nulitatea absolută a titlului de
proprietate nr._/05.03.2012 în ceea ce privește suprafața de 1485,595 însă, Tribunalul Iași a casat în tot sentința iar în rejudecare, prin decizia civilă nr. 2417/11.12.2009 pronunțată în același dosar civil_/245/2006, rejudecând în fond cauza după casarea cu reținerea spre rejudecare, a admis acțiunea reclamantului L. C. în contradictoriu cu pârâții Ș. V., lacob D. E., Cudin D E., P. M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor lași; a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.12.2003 pentru suprafața de 3937 mp, tarlaua 146, . soluționat de Tribunalul Iași referindu-se laamplasamentul terenurilor si nu întinderea drepturilor părților, care fost deja stabilită.
Reține prima instanță că, tribunalul a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate pentru unicul considerent că numitul L. C. este îndreptățit la reconstituirea poprietății sale pe vechiul amplasament menționând încă odată că întinderea drepturilor părților nu a făcut obiectul cercetării judecătorești în dosarul sus-menționat, deoarece conform concluziilor instanței, această întindere a drepturilor,, a fost deja stabilit”.
Față de aceste considerente, instanța de fond conchide că reclamantul este îndreptățit la suprafața de 3937 mp, suprafață pentru care i s-a eliberat un titlu de proprietate, titlu anulat pe motivul că se suprapunea pe vechiul amplasament al proprietății lui L. C., este necesară întocmirea unei noi documentații și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 3937 mp.
Prima instanță reține, de asemenea, că din răspunsul la interogatoriu oferit de C. Municipală rezultă faptul că aceasta recunoaște că reclamantul este îndreptățit să fie pus în posesie și să i se elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 3937 mp. C. Municipală arată că nu a putut fi identificat un amplasament.
Raportându-se la prevederile art.27 din Legea 18/1991 raportat la dispozițiile art.5 lit.i din HG 890/2005 și față de împrejurarea că, din situația de fapt analizată, rezultă că suprafața de 3937 ha teren solicitată de reclamant se află situată pe raza teritorială a municipiului Iași, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 lit.a-d și h din HG 890/2005 Comisiei Municipale Iași îi revine obligația de analiza cererea reclamantului, de a întocmi documentația necesară și de a înainta împreună cu referatul cu propunere de validare invalidare această documentație Comisie județene în vederea emiterii hotărârii.
Totodată, față de ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța de fond reține că cererea reclamantului nu a fost soluționată nici până la momentul închiderii dezbaterilor pe fondul cauzei, pârâta Comisa Municipală nu a întocmit și înaintat documentația către C. Județeană așa încât, față de dispozițiile art. art. 5 lit. h și i, ale art. 6 lit. b,e, ale art. 27 alin.5-7 H.G. nr. 890/2005 dar și ale art.51 din Legea 18/1991 instanța de fond a constatat că, deși reclamantul a depus mai multe cereri pentru ca documentația să fie întocmită și trimisă Comisiei Județene, acest lucru nu s-a întâmplat, fapt recunoscut și de C. Municipală.
Pentru aceste motive, pretențiile formulate de reclamant în contradictoriu cu C. Municipală și C. Județeană apar ca întemeiate și vor fi admise ca atare, instanța urmând să oblige pe C. Municipală să întocmească documentația cu privire la suprafața de 3937 mp teren și să o înainteze pârâtei C. județeană.
Prima instanță a mai reținut că, deși este adevărat că documentația necesară eliberării titlului de proprietate trebuie înaintată de către C. Locală către C. Județeană, nu poate fi ignorată atribuția Comisiei județene de a elibera titlul de proprietate atâta timp cât reclamantul este beneficiarul unui drept validat prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996, transmis prin testament și certificat de moștenitor astfel încât, conform argumentelor prezentate mai sus, instanța de fond a constatat că cererea reclamantului este întemeiată și a obligat C. Județeană să emită titlul de proprietate pe numele reclamantului cu privire la suprafața de 3937 mp teren, după primirea documentației de la C. Municipală.
În ceea ce privește obligarea Primarului municipiului Iași, la plata daunelor cominatorii, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 64 Lg. 18/1991, pentru a determina C. Municipală să-și îndeplinească obligația legală de punere efectivă în posesie, de întocmire și înaintare a documentației către C. județeană, văzând că pârâta nu și-a îndeplinit până în acest moment obligațiile și ca au trecut mai mulți ani de la data când reclamantul a introdus cereri în acest sens, a admis în parte acest capăt de cerere, dispunând obligarea Primarului municipiului Iași, în calitate de președinte al Comisiei Muncipale la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligațiilor impuse. Cuantumul de 50 de lei daune cominatorii pe zi de întârziere a fost apreciat de instanță ca fiind suficient pentru a constrânge pe pârât să își îndeplinească obligațiile, instanța găsind cuantumul de 300 lei pe zi de întârziere solicitat de reclamant ca fiind excesiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Municipală de Fond Funciar Iași și P. Municpiului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, reclamanții au precizat că, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor speciale aplicabile în speță.
După expunerea situației de fapt, pârâții au învederat că, în mod greșit prima instanță a reținut în sarcina lor obligația prevăzută de dispozițiile art.5 lit. a- d și h din HG 890/2005 deoarece, nu există o hotărâre a Comisiei Județene de Fond Funciar lași de validare a cererii de reconstituire drept de proprietate pentru, suprafața de3937mppe alt amplasament decâtcel validat prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996, având în vedere faptul că Titlul de proprietate emis în baza acesteia a fost anulat parțial, instanța confundând procedura de emiterea hotărârilor de validare cu cea de emiterea titlurilor.
Pârâții susțin că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991, în ceea ce privește refuzul comisiei locale de fond funciar de a se realiza punerea în posesie a persoanei solicitante, a cărei cerere a fost validată este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții în ceea ce privește existența unui refuz de realizare a punerii în posesie, refuz care să fie nejustificat.
Față de aceste considerente pârâții au apreciat că, în prezenta speță, acest text de lege nu poate fi aplicabil în condițiile în care, pe de o parte nu există o astfel de hotărâre de validare a unui nou amplasament pentru suprafața de teren solicitată iar pe de altă parte, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în condițiile în care nu s-a putut proba faptul că fostul amplasament real al fostei proprietăți ce a aparținut autorilor reclamantului-intimat este în prezent liber. Mai mult, nu se poate realiza o punere în posesie pentru suprafața solicitată - pe vechiul amplasament întrucât acesta nu mai este liber.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul Ș. V., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimatul a arătat că, susținerile pârâților sunt nefondate în condițiile în care, prin cererile adresate Comisiei locale Iași pentru fond funciar, înregistrate sub nr._/12.07.2010 și sub nr. 4462/17.01.2011 completate ulterior prin alte cereri înregistrate sub nr. 6467/24.01.2011 și nr._/14.03.2011 a solicitat printre altele, să se întocmească documentația prealabilă eliberării titlului de proprietate pe numele său pentru terenul în suprafață de 3937 mp, situat în extravilanul municipiului Iași și să fie pus în posesie, să i se elibereze un nou titlu de proprietate pentru această suprafață de teren însă, niciunuia din demersurile sale nu i s-a dat vreun un răspuns, din luna iulie 2010 fiind purtat mereu pe drumuri, fară să i se rezolve cererea, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
A mai precizat intimatul că, așa după cum rezultă din actele depuse la dosar, precum și din răspunsurile la interogatoriu, C. Municipală de Fond Funciar Iași se află în culpă, în a urma procedura legală în vederea obținerii de către intimat a titlului de proprietate pentru suprafața de 3937 mp.
Intimatul a susținut că, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991, întrucât C. Municipală de fond Funciar Iași a refuzat punerea în posesie a intimatului, motivând că cealaltă pârâtă, respectiv C. Județeană de Fond Funciar lași nu a emis o hotărâre de validare a unui nou amplasament pentru suprafața de teren solicitată, dar uită să menționeze că ea este entitatea care trebuie să realizeze documentația care stă la baza acestei hotărâri
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursurile sunt neîntemeiate, față de următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996, C. Județeană de Fond Funciar Iași a validat propunerea Comisiei Municipale și a stabilit în beneficiul numitelor N. A. și Pamula D. Ș. dreptul la acțiuni corespunzător suprafeței de_ ha teren la ., intimatul reclamant fiind instituit legatar cu titlu particular de către N. A..
Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr._ din 05.012.2003 în beneficiul intimatului reclamant, ca moștenitor a defunctei N. A. cât și a numiților I. D. E., Cudin D. E., P. D. M., în calitatea lor de moștenitori ai defunctei Pamula Ș. pentru terenul în suprafață de 3 ha 2.795 mp., suprafață din care, urmare a ieșiri din indiviziune, intimatului reclamant revenindu-i în proprietate exclusivă terenul în suprafață de 2 ha 8695 mp.
Prin decizia civilă nr. 2417/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admisă acțiunea reclamantului L. C. în contradictoriu cu pârâții Ș. V., lacob D. E., Cudin D E., P. M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor lași și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.12.2003 pentru suprafața de 3937 mp, tarlaua 146, . soluționat de Tribunalul Iași referindu-se la amplasamentul terenurilor si nu la întinderea drepturilor părților, care a fost deja stabilită.
Potrivit art. 5 lit. a, b și h din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, dispune: „ Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; „ în timp ce art. 11 alin 3 din același act normativ stipulează: „ (3) La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, dacă există; în toate cazurile, certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.”.
Instanța de control judiciar, analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă dar și ale art. 3041 Cod procedură civilă, constată că motivele invocate sunt nefondate, sentința primei instanțe fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.
În primul rând, instanța de control judiciar constată că, prima instanță a pronunțat sentința cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, pârâții fiind cei care, voit sau nu, interpretează în mod eronat prevederile legale.
Astfel, în mod temeinic instanța de fond a reținut că, prin decizia civilă nr. 2417/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a statuat irevocabil doar asupra amplasamentului, aspect ce rezultă fără dubiu din penultima frază a considerentelor deciziei: „ ....sunt irelevenate susținerile pârâților în sensul că, în acest fel s-ar mări suprafața de teren reconstituită în favoarea reclamantului deoarece litigiul de față privește amplasamnetul terenurilor și nu întinderea drepturilor părților, care a fost deja stabilită....”.
Așadar, interpretarea pârâților este de neînțeles deoarece, decizia nu lasă loc echivocului, învederând fără putință de tăgadă că, dreptul beneficiarului titlului la suprafața de teren nu este afectat, urmând ca, pentru aceasta să fie stabilit ulterior.
Și susținerea pârâților potrivit cu care în mod eronat au fost obligați la întocmirea documentației deoarece ar lipsi o hotărâre a Comisiei Județene de Fond Funciar lași de validare a cererii de reconstituire drept de proprietate pentru, suprafața de3937mppe alt amplasament decâtcel validat prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996.
Astfel, pe lângă faptul că sunt contrare tuturor prevederilor legilor fondului funciar, susținerile pârâților sunt vădit nefondate în primul rând pentru că, prin hotărâre, comisia județeană nu stabilește amplasamentul ci doar dreptul solicitantului, așa cum dispun imperativ și prevederile art. 27 din HG nr. 890/2005.
Stabilirea amplasamentului este atributul exclusiv al comisiei locale, în speță a recurentei comisia municipală, așa cum prevăd dispozițiile actul normativ amintit mai sus.
De asemenea, este de reținut că, dreptul intimatului reclamant a fost stabilit prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996 și reafirmat prin decizia civilă nr. 2417/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, așa încât, comisia municipală este obligată să stabilească un alt amplasament cu atât mai mult cu cât, stabilirea amplasamentului inițial a fost greșeala exclusivă chiar a pârâtei.
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce două efecte: unul general și unul special:
Efectul general al cererii, constă în investirea învestirea comisiei locale competente și obligarea acestora de a soluționa cererea .
Obligarea comisiilor de a soluționa cererea, se încheie, în opinia instanței, în momentul emiterii titlului de proprietate și nu se oprește la emiterea hotărârii de validare fiind necesară parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevăzută de lege .
Ori, cum pentru suprafața în litigiu s-a statuat irevocabil că amplasamentul a fost greșit stabilit și în ciuda faptului că intimatul a solicitat în nenumărate rânduri soluționarea definitivă a cererii sale, nici până la această dată aceasta nu a fost soluționată, în sensul că, în ciuda faptului că a fost pus în posesie, comisia locală nu a întocmit documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3937mp, nefinalizând astfel procedura administrativ jurisdicțională, fapt ce determină lezarea drepturilor sale recunoscute de lege .
Și capătul de cerere referitor la aplicarea art. 64 din Legea nr. 18/1991 a fost legal admis, refuzul constant al recurenților de a soluționa cererile intimatului reclamant justificând pe deplin admiterea acestui capăt de cerere.
În final, Tribunalul reține că admiterea acțiunii se justifică și prin raportare la jurisprudența CEDO. În opinia instanței, această soluție se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, nerezolvarea cererii reclamantului fiind de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acestuia, drept de proprietate recunoscut de legiuitor .
Astfel, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în cauza Cauza D. împotriva României(Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a reținut, pe de o parte că: “....a creat în beneficiul reclamantei « speranța legitimă » de a fi efectiv pusă în posesia terenurilor litigioase și de a obține titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, A. împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 și T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste condiții, creanța sa este suficient stabilită pentru a constitui o « valoare patrimonială » care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1….” iar pe de altă parte :” …în prezent reclamanta se află în posesia unui titlu de proprietate, Curtea consideră că din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, S. P. citat anterior, paragrafele 80-81)…”
Raportându-ne strict la prezenta speță, putem observa că reclamantul nu se află doar în prezența unei speranțe legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate ce a fost stabilit prin Hotărârea nr. 587/01.08.1996 și reafirmat prin decizia civilă nr. 2417/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, astfel că prin nesoluționarea cererii, reclamanta nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate.
Mai mult decât atât, în aceeași materie a fondului funciar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauzele V. c. României, Faimblat c. României și Katz c. Românei, remarcând cã procedurile administrative pe care le au la dispoziție persoanele îndreptãțite la restituirea proprietãților, nu sunt eficiente, din cauzele ajunse în fața Curții putându-se concluziona, printre altele, cã existã o practicã larg rãspânditã în cadrul autorităților administrative de a nu răspunde în termenele legale sau, cel puțin, într-un termen rezonabil conform jurisprudenței Curții, cererilor de restituire a imobilelor iar instanțele nu analizează și nu sancționează activitatea organelor administrative constituite special pentru punerea în aplicare a legilor de restituire a proprietăților (a se vedea în acest sens, spre exemplu, alineatele 33 și 49 din hotărârea dată în cauza Faimblat c. României, din data de 13 ianuarie 2009).
De asemenea,instanța reține și hotărârea curții europene dată în cauza I. c. României, în care s-a reținut că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea alineatele 49-50 din hotărârea mai sus citată).
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Având în vedere că intimatul nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli în recurs, urmează ca instanța de control judiciar să respingă cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții P. mun. Iași și C. Municipală de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr._/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, S. F. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 15.02.2013
J.. FOND – S. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
