Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 431/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013
Președinte - M. C.
Judecător - E. C. F.
Judecător - I. D.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 125/2013
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenta intimată C. Națională de Asigurări de Sănătate - C. de Asigurări de Sănătate Iași și de intimatul recurent V. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3116/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 23.01.2013 când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3116 din data de 13.02.2012 a Judecătoriei Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul V. C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Asigurări de Sănătate - C. de Asigurări de Sănătate Iași și, în consecință, a fost anulat titlul executoriu nr._/27.12.2011 și toate actele de executare îndeplinite în temeiul acestui titlu executoriu, în dosarul de executare nr._/2011.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata la plata, către contestator, a sumei de 197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, la data de 27.12.2011 intimata a emis în dosarul de executare nr._/2011 somația si titlul executoriu nr._, prin care retine in sarcina contestatorului V. J. C. obligația de plată a sumei totale de 3840 lei reprezentând dobânzi si penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a contribuției de asigurări de sănătate, sume datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind calculate în baza Deciziei de impunere nr. 7191/23.09.2011. Se arată de asemenea că, prin această decizie de impunere, comunicată contestatorului (aspect necontestat de acesta), s-a stabilit obligația sa de a achita contribuția de asigurări de sănătate în sumă de 5173 lei și dobânzi si penalități în valoare de 3840 lei. La data de 04.11.2011 contestatorul a achitat debitul principal, în valoare de 5173 lei, așa cum atestă chitanța de la fila 9.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că ar fi asigurat al CAS OPSNAJ, astfel că nu ar datora contribuția de asigurare către CNAS, instanța de fond a constatat că, deși contestatorul a depus la dosar copia unui contract de asigurare încheiat cu CAS OPSNAJ, acest contract este datat 01.08.1999, iar contestatorul nu a produs nicio probă în sensul că în ultimii 5 ani ar mai fi fost asigurat al acestei sase de asigurări. Totodată, instanța de fond reține că, dacă petentul nu ar fi fost asigurat CNAS, nu s-ar fi justificat achitarea, de către acesta, a debitului principal, la data de 04.11.2011.Executarea silită purtată față de contestator, ce face obiectul prezentei cauze, vizează doar dobânzi si penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a contribuției de asigurări de sănătate.
Raportându-se la prevederile art. 1 și ale art. 2 din Ordinul nr. 894/01.11.2011 instanța de fond a reținut că, în speță, contestatorul a făcut dovada, prin depunerea la dosar a chitanței de la fila 9, că a achitat debitul principal, în valoare de 5173 lei, la data de 04.11.2011, astfel că trebuia să beneficieze de prevederile art. 2 lit. a din Ordinul nr. 894/01.11.2011, urmând a se dispune anularea penalitãților de întârziere, precum și anularea unei cote de 50% din majorãrile de întârziere.
Instanța de fond reține de asemenea că, determinat de faptul că intimata nu a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, titlul executoriu fiind emis la mai mult de o lună de la data efectuării plății debitului principal, urmează a admite contestația și a dispune anularea titlului executoriu nr._/27.12.2011 și a actelor de executare îndeplinite în temeiul acestuia în dosarul de executare nr._/2011.
Întrucât intimata a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C.p.c., instanța de fond a obligat-o la plata, către contestator, a sumei de 197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru (194 lei) și timbru judiciar (3 lei).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât contestatorul V. C. cât și intimata C. de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului său, contestatorul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, în măsura în care s-a reținut că nu ar fi produs nicio probă în sensul că în ultimii 5 ani ar mai fi fost asigurat al CAS OPSNAJ, în condițiile în care, pe de o parte, din contactul nr._ din 01.08.1999 rezultă cu certitudine că este asiguratul acestei case iar pe de altă parte, pentru că, din adresa emisă de CMI Cartas dr. S. D. I. rezultă că este asigurat la CAS OPSNAJ, în baza aceluiași contact, nr._ din 01.08.1999.
În final, contestatorul a mai precizat că situația de fapt învederată este de notorietate, toți magistrații instanțelor ieșene împreună cu soții/soțiile lor, fiind asigurați la CAS OPSNAJ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Cod procedură civilă.
Contestatorul a atașat declarației de recurs, în copii, înscrisuri.
La rândul său, C. de Asigurări de Sănătate Iași în motivarea recursului declarat, a învederat că, toate aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate, fiind aplicate greșit dispozițiile legale incidente.
Intimata a susținut că, instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 894/01.11.2011, ordin ce nu îi este aplicabil contestatorului deoarece, decizia de impunere nr. 7191 a fost emisă la 23.09.2011 și comunicată la o dată ulterioară iar condiția pentru ca luarea în calcul era ca această comunicare să se efectueze până la 31.08.2011.
În al doilea rând, intimata a pretins că, hotărârea este nelegală și pentru că, trebuia ca și contestatorul să achite și un procent de 50% din majorările de întârziere pentru a beneficia de anularea integrală a penalităților de întârziere.
În al treilea și ultimul rând, intimata a învederat că, din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 894/01.11.2011, rezultă cu certitudine că, aplicarea ordinului necesită respectarea unei proceduri, mai exact, implică efectuarea unei plăți față de sumele comunicate de CAS.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și ale art. 3041 Cod procedură civilă.
Față de prevederile art. V alin 10 din OUG nr. 125/2011, la termenul din 31.10.2012, tribunalul, reținând că a operat transmisiunea legala a calității procesuale Asigurări de Sănătate lași în favoarea ANAF AFP Iași, a dispus citarea în cauză, în calitate de recurentă a acestei instituții.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către contestator împreună cu declarația de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține pe de o parte că recursul declarat de către intimată este fondat iar pe de altă parte, recursul declarat de către contestator este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 7191 din 23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada martie_. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 5173 lei cu titlu de contribuție datorată, 2050 lei cu titlu de dobânzi, 1340 lei cu titlu de penalități de întârziere..
În conformitate cu dispozițiile art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata C. de Asigurări de Sănătate Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
De asemenea, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În ceea ce privește recursul declarat de către intimată, Tribunalul reține că acesta este fondat, prima instanță pronunțând hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Instanța de control judiciar, raliindu-se practicii constante, reține că, în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere 7191 din 23.09.2011, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Totodată, Tribunalul reține că, în materie fiscală, pe calea contestației la executare, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatorul invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012. Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită. Aspectele legate de modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Așadar, criticile privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere sunt susceptibile a fi analizate exclusiv în procedura prevăzută de art.205-207 C.proc.fiscală și nu în procedura contestației la executare.
De asemenea, instanța de control judiciar constată întemeiat și motivul de recurs prin care intimata a învederat că, pentru a beneficia de anularea integrală a penalităților de întârziere, contestatorul trebuia să achite integral obligațiile principale și dobânzile aferente (în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 al.1 Ordinul nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale).
Reținând că celelalte aspectele invocate de către contestator prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de CAS Iași și continuat de A.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 3116 din 13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în tot și în consecință va respinge contestația la executare formulată de contestatorul V. C. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - AFP Iași.
În ceea ce privește recursul declarat de către contestator, acesta este nefondat în primul rând, față de considerentele reținute mai sus, considerente ce fac de prisos analiza motivelor invocate prin prezentul recurs.
În plus, în susținerea caracterului nefondat al recursului și implicit a contestației la executare, instanța de control judiciar reține și următoarele argumente:
În conformitate cu dispozițiile art. 215 al.(1)și (3) din Legea nr.95/2006,obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate,potrivit legii,să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Dacă acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția,aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b)
Din conținutul prevederilor legale de mai sus se reține că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu C. Asigurărilor de Sănătate și, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Pe de altă parte, așa s-a reținut mai sus, susținerile referitoare la calitatea de asigurat CAS OPSNAJ sunt critici ale deciziei de impunere, ce se subscriu motivelor susceptibile de analiză exclusiv în procedura prevăzută de art.205-207 C.proc.fiscală. Așadar, contestatorul putea invoca această calitate de asigurat, precum și eventuala nelegalitate a dobânzilor sau penalităților doar în procedura specială nu în contestația la executare.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul formulat de contestatorul V. C., împotriva sentinței civile nr. 3116/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul V. C., împotriva sentinței civile nr. 3116/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
Admite recursul formulat de C.A.S. Iași și continuat de A.F.P. Iași împotriva aceleiași sentințe civile pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de V. C. în contradictoriu cu intimata A.F.P. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. M. B. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 25.02.2013
JUD. FOND. – Ș. A. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
