Fond funciar. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 146/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de C. M. P. De Fond Funciar împotriva sentinței civile nr. 1523/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind V. V. V., C. Județeana Iași De Fond Funciar, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1523 din 15.05.2012 a Judecătoriei P. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. V. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județană Iasi de Fond Funciar si C. M. de Fond Funciar P. și s-a constatat nulă adresa nr._/12.12.2011 emisa reclamantului de catre C. M. P. de Fond Funciar, ca act prin care s-a solutionat cererea de reconstituire formulata de reclamant.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. M. P. de Fond Funciar la solutionarea cererii de reconstituire formulată de reclamant, înregistrata sub nr._/16.11.2011, prin emiterea unei hotarari cuprinzand propunerea de validare/invalidare a cererii de reconstituire.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulata de catre reclamantul V. V. V. si înregistrată la data de 16.11.2011 sub nr. 12.058 la Primaria Mun. P. s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafetele de teren ce au reprezentant cotele de diminuare aplicate la momentul reconstituirilor anterioare in baza Legii nr. 169/1997 si Legii nr. 1/2000 iar prin adresa nr._/12.12. 2011, C. M. P. de Fond Funciar face cunoscut reclamantului că, întrucât cererea de reconstituire a fost tardiv formulata s-a procedat la arhivarea acesteia, fără a se mai formula un alt raspuns.
Prima instanță a mai reținut că, pârâta C. M. P., prin relatiile inaintate la dosarul cauzei, reitereaza pozitia sa, aratand ca întrucât cererea de reconstituire a reclamantului nu a fost formulata in interiorul termenului prevazut de Legea nr. 247/2005 nu a mai fost necesara emiterea unei hotarari de admitere sau respingere.
Raportându-se la dispozițiile art. 5 lit. a și lit. h din HG 890/2005, precum și dispozițiile art. 51 și ale art. 52 alin. 1 din Legea nr.18/1991, instanța de fond a reținut că, în îndeplinirea atributiilor ce le revin, comisiile locale emit acte administrative in cadrul procedurii speciale a reconstituirii funciare și că, procedura instituita de legiuitorul funciar prevede ca dupa formularea cererii de reconstituire/constituire, in baza dovezilor stranse, comisia locala, prin intermediul unei hotarari, propune comisiei judetene validarea sau invalidarea cererii de reconstituire, dupa caz. Ulterior, in functie de solutia adoptata la randu-i de comisia judeteana, titularul cererii de reconstituire are posibilitatea formularii contestatiei in temeiul disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Prima instanță a mai reținut că, în speța de față, cererii de reconstituire înregistrată la data de 16.11.2011 sub nr. 12.058, C. M. P. nu a emis o hotarare, chiar si in conditiile in care aceasta a constatat tardivitatea formularii cererii, hotarare care mai apoi sa fie inaintata spre validare comisiei judetene.
Instanța de fond a reținut, de asemenea că, procedura urmata de parata C. M. P. de a face cunoscut, printr-o adresa, ca cererea reclamantului este tardiva si ca a fost astfel arhivata, este nelegala și că, adresa nr._/12.12. 2011 emisa de parata C. M. P., ca raspuns la cererea de reconstituire si care nu a fost urmata de intocmirea unui referat/hotarari, adresa ce ar reprezenta modalitatea de solutionare a cererii de reconstiuire este nula absolut, neputand substitui procedura de emitere a unei hotarari.
Pentru aceste considerente, instanta de fond a constatat nula adresa nr._/12.12.2011 emisa reclamantului de catre C. M. P. de Fond Funciar, ca act prin care s-a solutionat cererea de reconstituire formulata de reclamant și în consecință, față de scopul urmarit de reclamant prin promovarea actiunii de fata, a obligat pârâta C. M. P. de Fond Funciar la solutionarea cererii de reconstituire, formulata de reclamant si inregistrata sub nr._/16.11.2011, prin emiterea unei hotarari cuprinzand propunerea de validare/invalidare a cererii de reconstituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. Locală de Fond Funciar P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea, recursului său, pârâta C. locală de fond funciar P. a precizat că, în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, interpretând în mod greșit dispozițiile legale în materie precum și probatoriul administrat în cauză .
Pârâta, raportându-se la prevederile art. 11 alin 5 din HG nr. 890/2005, a susținut în esență că, faptul depunerii plângerii peste termen a unei cereri o exonerează de obligația înaintării unei propuneri către comisia județeană.
Prin același recurs se precizează că, din actele dosarului nu rezultă că
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiie art. 304 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 18/1991 și ale HG nr. 890/2005.
Intimata C. Județeană de Fond funciar Iași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului.
Invocând dispozițiile art. 8 și art. 12 din Legea nr. 18/1991 precum și ale art 5 și art. 6 din HG nr. 890/2005, intima a susținut că, în îndeplinirea atribuțiilor stabilite de lege, comisiile locale analizează, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, doar cererile depuse în termen.
A mai arătat intimata că, același lucru se desprinde și din dispozițiile art. 27 din HG nr. 890/2005, deoarece acesta nu lasă decât două opțiuni comisiei locale și anume propuneri de validare sau invalidare a cererii, concluzionând că, față de aceste dispoziții, comisia locală nu ar putea propune respingerea cererii ca fiind tardivă.
În recurs nu au fost administrate probe noi .
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulata de catre intimatul reclamant V. V. V. si înregistrată la data de 16.11.2011 sub nr. 12.058 la Primaria Mun. P., a fost soluționată de către recurenta C. Locală de Fond Funciar P. prin adresa nr._/12.12. 2011, C. M. P. de Fond Funciar, prin care aducea la cunoștința intimatului că, întrucât cererea de reconstituire a fost tardiv formulata s-a procedat la arhivarea acesteia, fără a se mai formula un alt raspuns.
Potrivit art. 5 lit. a, b și h din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, dispune: „ Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; .” .
Instanța de control judiciar, analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă dar și ale art. 3041 Cod procedură civilă, constată că acestea este nefondat, sentința primei instanțe fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și în conformitate cu probatoriul administrat în cauză.
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce două efecte: unul general și unul special:
Efectul general al cererii, constă în investirea învestirea comisiei locale competente și obligarea acestora de a soluționa cererea, obligație ce se încheie, în prima fază a procedurii administrativ jurisdicționale, cu înaintarea unei propuneri, de validare sau invalidare, către comisia județeană de fond funciar.
Față de aceste considerente, motivul de recurs invocat de către recurentă este evident nefondat, legiuitorul stabilind în mod expres autoritatea ce are în competență soluționarea cererii de reconstituire, soluționare ce se realizează prin emiterea unei hotărâri de validare sau invalidare. .
Este parțial corectă interpretarea intimatei C. Județeană, în sensul în care, comisia locală având atributul de a verifica cererile dar nu este corectă în ceea ce privește posibilitatea comisiei locale de a hotărî asupra acestora, atribuit stabilit exclusiv în sarcina comisiei județene, prin dispozițiile art. 6 din HG nr. 890/2005.
Este eronată, de asemenea, și interpretarea dată de către intimata comisia județeană 27 din HG nr. 890/2005, deoarece, este perfect posibilă și plauzibilă posibilitatea comisiei locale de a propune invalidarea cererii pe considerentul formulării tardive a acesteia, posibilitatea ce rezultă tocmai din obligația comisiei locale de a verifica regularitatea cererii formulate de persoana îndreptățită, atât sub aspect procedural cât și din punctul de vedere al temeiniciei
O dovadă în plus a acestei interpretări este faptul că, actul administrativ jurisdicțional care consfințește soluționarea unei cereri este hotărârea comisiei județene. Orice altă interpretare, este pe străină de spiritul și litera legii deoarece, s-ar îngrădi accesul la justiție al solicitantului, în condițiile în care, potrivit art. 53 din Legea 18/1991, singurul act ce poate fi atacat, este hotărârea comisiei județene.
Este adevărat că procedura astfel instituită este una specială, cu un caracter obligatoriu, subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, sens în care, practica judiciară a statuat în sensul că: “nesoluționarea cererii de către comisia locală deschide posibilitatea celui îndreptățit de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor sale subiective” (Trib. Cluj, secț. civ., dec. nr. 785/R din 05 .09.2007 ) însă, cum intimatul reclamant nu a investit instnța de judecată cu verificarea directă a regularității cererii sale, în vederea ocrotirii drepturilor recunoscute de lege, este necesar ca cele două comisii să respecte procedura administrativ jurisdicțională.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de C. locală de fond funciar S. împotriva sentinței civile nr. 716/11.03.2011 pronunțată de Judecătoria P., urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, raportat la soluția ce se va pronunța, de respingere a recursului și reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, instanța o va obliga pe aceasta, să plătească intimatului V. V. V. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privesc cheltuieli acordate intimatului, instanța de control judiciar reține că, art. 274 alin. 2 C.proc. civ. prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Față de aceste prevederi legale si de situația particulară din dosar, respectiv față de complexitatea cauzei, de împrejurarea că intimatul a fost asistat numai la ultimul termen, că nu a formulat întâmpinare și au fost administrate probe, se impune a fi redus de la 1000 lei la 500 lei
Instanța de control judiciar mai reține pe de o parte că, împrejurarea că onorariul apărătorului a fost convenit intre parte si avocat nu justifica acordarea in întregime a onorariului pe calea cheltuielilor de judecată pentru că legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea reducerii iar pe de altă parte că, prin reducerea onorariului plătit de către intimatul reclamant apărătorului său ales, instanța nu încălcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. Locală de Fond Funciar P. împotriva sentinței civile nr. 1523/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Dispune reducerea onorariului de avocat solicitat de intimatul V. V. V. de la 1000 lei la 500 lei.
Obligă recurenta C. Locală de Fond Funciar P. la plata către intimatul V. V. V. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 28.02.2013
JUD. FOND – N. E. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
