Anulare act. Decizia nr. 297/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1310/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2013
Președinte – M. M.
Judecător –S. C. C.
Judecător –F. S.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 297
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul M. I. I. împotriva sentinței civile nr.1582/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimate C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, C. L. A RUȘILOR LIPOVENI, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal și asistat de avocat B. L., avocat Gafan I. pentru intimați.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Apărătorul recurentului depune la dosar delegație de substituire pentru domnul avocat B. G., precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatelor depune la dosar trei chitanțe onorariu avocat și trei facturi, interpelat fiind precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea recursului, respingerea excepției tardivității formulării cererii. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatelor având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare și va aprecia asupra cererii de amânare a pronunțării.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1582/18.05.2012 Judecătoria P. a dispus:
„Decade reclamantul M. I. din dreptul de a-și întregi (completa) acțiunea cu un al doilea capăt de cerere privind „anularea punctului 1 din Hotărârea din data de 06.08.2010 a Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România”.
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România.
Admite excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România.
Respinge ca tardiv formulată acțiunea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Tg. F., .. 55, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 1, .. 10 și C. L. A RUȘILOR LIPOVENI TÂRGU F., din Tg. F., ., jud. Iași.”
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Iași la data de 07.09.2010, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București sector 1, și C. L. A RUȘILOR LIPOVENI TG. F., cu sediul în Tg. F., jud. Iași, „anularea hotărârii nr.1 din 07.02.2010 a Comunității Locale Tg. F., validată în ședința Consiliului Director a Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010, prin care s-a excluderea subsemnatului din cadrul comunității Rușilor Lipoveni din România. Solicit anularea acestei hotărâri ca nelegală și netemeinică (…)”.
Din modul de formulare al petitului citat rezultă fără îndoială că obiectul acțiunii inițiale este anularea hotărârii nr. 1/07.02.2010 a Comunității Locale Tg.F..
La termenul din data de 11.05.2012 reclamantul a arătat că își completează acțiunea, solicitând și anularea punctului 1 din Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010.
Cu privire la completarea acțiunii pârâții s-au opus judecării acesteia împreună cu primul capăt de cerere, invocând depășirea primei zile de înfățișare. Față de acest aspect instanța a pus în discuția părților decăderea reclamantului din dreptul de a-și completa (întregi) acțiunea.
În cauză au mai fost invocate și următoarele excepții: lipsă calitate procesuală pasivă a Comunității Rușilor Lipoveni din România, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F..
Cu privire la decăderea reclamantului din dreptul de a-și completa (întregi) acțiunea:
Potrivit art. 132 alin.1 Cod procedură civilă :” la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii (…)”.
Conform art. 134 Cod procedură civilă :” este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii”.
Procedura de citare cu părțile a fost completă la toate termenele de judecată în fața tuturor instanțelor la care a ajuns cauza fie prin înregistrare primară (Judecătoria Iași) fie prin declinare (Judecătoria P., Judecătoria Sector 1 București și din nou Judecătoria P.).
Cum se poate observa din textul citat al art. 134 Cod procedură civilă legiuitorul nu a înțeles să condiționeze prima zi de înfățișare de înfățișarea părților în fața unei instanțe competente ci doar s-a limitat la a condiționa identificarea acestui termen special prin posibilitatea părților de a pune concluzii.
De asemenea, în spiritul aceluiași raționament de mai sus, nu se poate susține nici faptul că datorită declinărilor de competență procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită.
Din perspectiva art. 105 alin.1 Cod procedură civilă „actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule” iar potrivit alin.2 al aceluiași articol „actele îndeplinite (…) de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”
Niciuna din părți nu a invocat în fața niciuneia dintre instanțe nelegala citare.
În contextul prezentat ar rezulta că prima zi de înfățișare a avut loc în cauză la data de 04.11.2010 la Judecătoria Iași, când părțile au fost invitate să depună concluzii asupra excepției necompetenței teritoriale, reclamantul fiind prezent și asistat de avocat (f. 70 dosar nr._/245/2010).
În ipoteza în care ar fi interpretată prima zi de înfățișare ca fiind termenul la care părțile pot pune concluzii în fața instanței competente, acest termen ar trebui să fie cel din data de 04.03.2011, respectiv primul termen de judecată în fața Judecătoriei P. (f.21 dosar nr._ ).
Chiar dacă Judecătoria P. și-a declinat inițial competența în dosarul nr._ în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, prin regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție – Decizia 1259/ 23.02.2012 – dosar nr._/299/2011 – s-a stabilit că Judecătoria P. este competentă a judeca prezenta cauză. În acest context toate actele de procedură emise de Judecătoria P., atât anterior declinării cât și ulterior acesteia nu au fost întocmite de un funcționar necompetent și nici nu au fost dispuse de un judecător necompetent.
Pentru considerentele expuse, raportând data formulării completării la acțiune (11.05.2012) la oricare din datele ce pot reprezenta prima zi de înfățișare (04.11.2010 sau 04.03.2011) instanța nu poate decât concluziona că prima zi de înfățișare a fost depășită.
De asemenea, având în vedere că cel de-al doilea capăt de cerere adăugat acțiunii de către reclamant la data de 11.05.2012 nu întrunește condițiile prevăzute de art. 132 alin.2 Cod procedură civilă pentru a nu fi condiționat de formularea sa la prima zi de înfățișare, rezultă că reclamantul și-a completat acțiunea fără respectarea termenului defipt de lege în acest sens.
Cu privire la sancțiunea depășirii primei zi de înfățișare până la care putea avea loc completarea acțiunii de către reclamant, instanța constată că prezentul cod de procedură civilă nu prevede expres procedura de urmat într-o asemenea ipoteză.
Prevederile art. 135 Cod procedură civilă nu pot fi aplicate întrucât completarea acțiunii nu este o cerere reconvențională și nici nu echivalează cu introducerea unei alte persoane în judecată, pentru a „se judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părțile consimt sa se judece împreună”.
Completarea adusă de reclamant prezintă un nou petit principal, o nouă acțiune ce ar putea sta și singură în judecată. Mai mult, nici nu există consimțământul de care vorbește aceste articol de lege, iar cel de-al doilea petit solicitat de reclamant nici nu este de competența Judecătoriei P. (anularea unei hotărâri dată de pârâtul cu sediul în București).
În lipsa unor prevederi exprese pentru sancțiunea ce se impune a fi aplicată instanța apreciază că trebuie aplicate regulile generale de procedură în materie de nerespectare a termenelor defipte de lege.
Astfel, potrivit art. 103 Cod procedură civilă :” neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel (…)”.
Practica judiciară este constantă în a stabili decăderea drept sancțiune pentru modificarea sau completarea acțiunii după prima zi de înfățișare.
Astfel, cităm cu titlu de exemplu din Decizia nr. 423/2002 a Curții de Apel București, Secția a IV Civilă: „ În primul rând, dispozițiile art.132 C. proc. civ. nu au caracter imperativ și, cu acordul părților, cererea completatoare, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, poate fi soluționată în cadrul aceluiași dosar (această interpretare rezultă din aplicarea a fortiori a dispozițiilor art. 135 C.proc.civ.). În al doilea rând, rezolvarea cererii completatoare, depusă peste termenul prevăzut de art. 132 C.proc.civ. nu se realizează prin respingerea ei ca tardivă, ci prin constatarea decăderii reclamantului din dreptul a completa cererea (art. 132 și art. 103 alin.1 C.proc.civ.)”.
În același sens al raționamentului expus pot fi observate și Deciziile nr. 351/A/2005 a Curții de Apel București, nr. 2554/1999 a Curții de Apel C., dar și doctrina în materie – „Codul de procedură civilă adnotat”- G. B. și O. S. M., Ed. Hamangiu 2007.
Față de considerentele expuse instanța va dispune decăderea reclamantul M. I. din dreptul de a-și întregi (completa) acțiunea cu cel de-al doilea capăt de cerere privind „anularea punctului 1 din Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010.
Cu privire la excepțiile: lipsă calitate procesuală pasivă a Comunității Rușilor Lipoveni din România, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității acțiunii, invocate de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F., invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția tardivității sunt excepții de procedură, peremtorii, absolute.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunității Rușilor Lipoveni din România și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Comunității Locale a Rușilor Lipoveni Tg. F. sunt excepții de fond, peremtorii, absolute.
Ordinea soluționării acestor patru excepții nu este însă prevăzută clar în codul de procedură civilă, art. 137 arătând doar că instanța trebuie să soluționeze înainte de toate excepții – de procedură sau de fond – care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În lipsă de text care să reglementeze modul în care trebuie să procedeze instanța, judecătorul trebuie să deducă ordinea în care se va pronunța, deducere ce trebuie să aibă loc din caracterul și efectele pe care le produc excepțiile respective în cadrul procesului civil, ținând seama de o ordine logică, de o succesiune rațională, începând cu examinarea și soluționarea chestiunilor care au în mod logic prioritate.
Față de aceste aspecte instanța apreciază că prima excepție ce trebuie soluționată este cea de procedură, a nulității cererii de chemare în judecată, întrucât dacă cererea de chemare în judecată este lovită de nulitate apare irelevant aspectul tardivității acțiunii, calității sau capacității procesuale a pârâților.
În susținerea acestei excepții pârâta C. Rușilor Lipoveni din România a invocat în esență nerespectarea prevederilor art. 112 și 82 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă în sensul că lipsesc următoarele elemente: numele și prenumele reprezentanților pârâților, datele de identificare a mijloacelor de comunicare, sediul profesional al avocatului și probele pe care înțelege să le folosească.
Raportat la prevederile invocate (art. 112 și 82 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă) instanța constată că într-adevăr din cererea de chemare în judecată lipsesc elementele menționate de pârât.
Însă, prevederile art. 82 Cod procedură civilă nu erau în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (introduse prin legea 202/2010 publicată în M. Of. din 22.10.2010 și intrată în vigoare la data de 25.11.2010).
De asemenea, elementele enumerate de pârât în susținerea excepției, prevăzute de art. 112 și art. 82 alin.1 Cod procedură civilă nu sunt legiferate ca atrăgând sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 133 alin.1 Cod procedură civilă doar lipsa numelui reclamantului, numelui pârâtului, obiectul sau semnătura va atrage nulitatea cererii de chemare în judecată. Or, acțiunea reclamantului cuprinde elementele prevăzute de art. 133 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Următoarea excepție ce se impune a fi soluționată este cea a tardivității formulării acțiunii, față de care instanța reține următoarele:
Potrivit Statutului Comunității Rușilor Lipoveni din România comunitatea funcționează ca și persoană juridică în baza OG nr. 26/2000.
În legătură cu speța de față instanța constată că prevederile statutului conturează două forme / proceduri de excludere a unui membru al comunității din comunitate.
Astfel, potrivit art. 8 din Statut:”1)calitatea de membru se pierde în caz de deces, demisie scrisă sau în cazul în care cotizația nu a fost plătită pe o durată mai mare de un an. Calitatea de membru se pierde și în cazul în care adunarea generală a comunității locale hotărăște excluderea. Hotărârea de excludere (…)trebuie validată de Consiliul Director. 2) Consiliul Director poate hotărî, pe baza raportului Comisiei de Etică și Disciplină, excluderea unui membru în situația în care acesta s-a abătut grav de la Statut activând împotriva intereselor C.R.L.R”.
Rezultă așadar că excluderea poate fi dispusă fie de adunarea generală a Comunității Locale (cu validare ulterioară din partea Consiliului Director de la București), fie direct de Consiliu Director București pe baza raportului Comisiei de Etică și Disciplină.
În cazul reclamantului a fost parcursă procedura prevăzută de art. 8 alin.1 teza a doua – hotărârea adunării generale a comunității locale – și nu cea prevăzută de art. 8 alin.2 din Statut.
Dacă procedura corectă trebuia sau nu să fie cea prevăzută de art.8 alin.2 din Statut este o chestiune de fond a cauzei și nu una relevantă pentru excepție.
În acest context, față de această procedură efectiv urmată, conform art. 18 lit. d) din Statut care descrie atribuțiile adunării generale a Comunității Locale, în cazul în care adunarea generală locală hotărăște excluderea „sancțiunile trebuie aprobate de Consiliul Director și cei sancționați pot face contestație către Consiliul Director în termen de 10 zile de la comunicare”.
Textul citat este un pic ambiguu, astfel încât revine instanței datoria de interpretare a conținutului.
În acest sens nu rezultă foarte clar dacă respectiva contestație se formulează (în termen de 10 zile) împotriva hotărârii adunării generale locale sau împotriva aprobării acesteia emisă de Consiliul Director.
Având însă în vedere că de principiu același organ jurisdicțional nu se investește de drept și cu emiterea unui act dar și cu soluționarea contestației împotriva propriului act, instanța va interpreta articolul din Statut citat ca prevăzând contestația împotriva Hotărârii Adunării Generale a Comunității Locale, contestație ce trebuie formulată în termen de 10 zile de la comunicare și adresată Consiliului Director.
Reclamantul M. I. a fost prezent în ședința adunării generale locale în care s-a hotărât excluderea sa. Pentru acest motiv Hotărârea Adunării Generale a Comunității Locale nr. 1/07.02.2010 nu i-a fost comunicată acestuia niciodată, sau cel puțin din actele dosarului nu rezultă o asemenea comunicare.
Reclamantului i-a fost comunicată în schimb, la data de 16.08.2010, sub semnătură de primire la data de 19.08.2010 (f. 22, 24 și 26 -dosar nr._ al Jud. P.) validarea prin Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010 a Hotărârii nr. 1/07.02.2010 a Adunării generale a Comunității Locale Tg. F..
La data de 19.08.2010 reclamantul a contestat Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România (f. 25-26 dosar nr._ ), contestație ce i-a fost respinsă ca tardiv formulată la data de 07.09.2010 de către C. Rușilor Lipoveni din România (f. 28 dosar nr._ ).
În motivarea acestei respingeri se configurează același raționament logic prezentat de către instanță cu privire la art. 18 din Statut, respectiv faptul că Hotărârea Adunării Generale a Comunității Locale se poate ataca în termen de 10 zile de la comunicare și se soluționează de Consiliul Director al Comunității centrale.
Reclamantul nu a urmat însă această procedură descrisă de art. 18 lit.d) din Statut.
Important de observat este și faptul că Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România nu prevede un alt termen pentru contestarea Hotărârii Adunării Generale a Comunității Locale în fața instanțelor judecătorești.
Reclamantul a susținut că un astfel de termen ar fi prevăzut în Regulamentul de Organizare și funcționare a Consiliului Director, însă nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
Astfel, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei acest regulament și nici nu a indicat articolul care ar prevedea termenul de contestație în fața instanței împotriva hotărârii adunării generale locale. Din perspectiva instanței, având în vedere că regulamentul arătat vizează (după cum are și denumirea) organizarea și funcționarea Consiliului Director și nu al Comunității Locale, este improbabil ca acest regulament să conțină vreo prevede derogatorie de la statut cu privire la modul de contestare al hotărârilor adunărilor generale locale în fața instanțelor judecătorești.
Față de lipsa de prevede din statut a termenului de atac în instanță și în lipsa indicării unui astfel de termen, având în vedere că atât C. Rușilor Lipoveni din România cât și C. L. funcționează în baza OG 26/2000, instanța constată că prevederile Statutului se completează de drept cu prevederile OG 26/2000.
Conform art. 23 din OG 26/2000, în forma în vigoare la 07.02.2010 :” 1)Hotãrârile luate de adunarea generalã în limitele legii, ale actului constitutiv și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generalã sau au votat împotrivã. Hotãrârile adunãrii generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de cãtre oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat împotrivã și au cerut sã se insereze aceasta în procesul-verbal de ședințã, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștințã despre hotãrâre sau de la data când a avut loc ședința, dupã caz”.
Potrivit procesului verbal al ședinței Adunării Generale a Comunității Rușilor Lipoveni Tg. F. (f. 28-37 dosar nr._/245/2010) reclamantul M. I. a fost prezent la acea ședință, semnând procesul verbal la final, după consemnarea numărului de voturi exprimate pentru excluderea sa (67 „pentru”, 16 „împotrivă” și 1 vot nul).
În acest context reclamantul cunoștea încă din data de 07.02.2010 decizia adunării generale a comunității locale de excludere a sa din comunitate.
Acțiunea reclamantului a fost introdusă la instanța de judecată la data de 07.09.2010, deci după 7 (șapte) luni de la data adoptării hotărârii atacate – Hotărârea nr. 1/ 07.02.2010 – și după 19 zile de la data la care a luat cunoștințăde validarea acestei hotărâri de către Consiliul Director (la data de 19.08.2010 reclamantul a semnat contestația împotriva validării Consiliului Director – f. 25-26 dosar_ ).
În contextul prezentat instanța constată că termen de 15 zile prevăzut de OG 26/2000, calculat inclusiv pe zile libere conform Codului de procedură civilă, a fost depășit.
Pentru considerentele expuse instanța va admite excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâta C. Rușilor lipoveni din România și va respinge ca tardiv formulată acțiunea având ca obiect anularea hotărârii nr. 1/ 07.02.2010 a Comunității Locale Tg. F..
Având în vedere soluția expusă instanța apreciază că nu se mai impune analiza și soluționarea celorlalte excepții invocate din oficiu și de către pârâți, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Rușilor Lipoveni din România.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie precizând că în fața instanței competente (stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție), la prima zi de înfățișare, a formulat precizări la acțiune în sensul că solicită atât anularea Hotărârii nr. 1/7.02.2010 a Comunității locale cât și a punctului 1 al Deciziei Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Instanța de judecată în mod greșit a respins această solicitare decăzând reclamantul din dreptul de a-și completa acțiunea, întrucât prima zi de înfățișare a fost la data de 11.05.2012.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, în mod greșit instanța de fond a admis această excepție, interpretarea dispozițiilor din statutul Comunității Rușilor Lopoveni cât și dispozițiilor O.G. 26/2000 fiind total eronată. Instanța trebuia să aibă în vedere în afara Statutului și Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului Director al Comunității Locale a Rușilor Lipoveni din România.
Precizează recurentul că Hotărârea nr. 1/07.02.2010 nu i-a fost niciodată comunicată, primul act oficial pe care l-a primit fiind înștiințarea nr. 465/16.08.2010 prin care i se aduce la cunoștință excluderea ca membru din structurile organizației. Împotriva deciziei luată de Consiliul Director a formulat contestație la data de 19.08.2010 deci în termen. Atât timp cât conform Statutului, hotărârea Adunării generale a comunității locale este supusă validării Consiliului Director, termenul de contestație curge de la data la care este comunicată decizia de validare. Faptul participării la ședința la care s-a discutat excluderea nu are nici o relevanță atâta timp cât nu i s-a comunicat hotărârea.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a solicitat, prin apărător, respingerea recursului.
În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată fondat recursul în limita următoarelor considerente:
Obiectul acțiunii, așa cum a fost el precizat de către reclamant îl constituie anularea hotărârii nr. 1 din data de 07.02.2010 a Comunității Locale a Rușilor Lipoveni Târgu F. și anularea punctului 1 din Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România din 6.08.2010.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 1 din 07.02.2010, Tribunalul reține că aceasta nu i-a fost comunicată reclamantului.
Interpretarea dată de prima instanță potrivit căreia această hotărâre nici nu trebuia comunicată întrucât reclamantul a fost prezent în ședința adunării generale locale în care s-a hotărât excluderea sa, este eronată. Instanța a calculat eronat termenul de contestare, ca fiind început din ziua în care s-a desfășurat adunarea generală.
Astfel, potrivit art. 8 din Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România, „calitatea de membru se pierde și în cazul în care adunarea generală a comunității legale hotărăște excluderea. Hotărârea de excludere sau de pierdere a calității de membru trebuie validată de Consiliul Director”.
Prin urmare, conform dispozițiilor din statut măsura excluderii unui membru trebuie validată și de Consiliul Director astfel încât termenul de contestare trebuie calculat din moment ce Consiliul a confirmat măsura excluderii, acesta fiind și una din rațiunile instituirii acestui control.
Conform actelor dosarului (fila 42 dosar Judecătoria Iași) validarea a fost făcută în ședința Consiliului Director al Comunității al Comunității Rușilor Lipoveni din România din data de 6 august 2010. Potrivit filei 18 din dosarul Judecătoriei P., Consiliul Director a adoptat Hotărârea nr. 446/6.08.2010. Nici Hotărârea nr. 1/7.02.2010 a Adunării Generale a Comunității Locale – Târgu F. nici Hotărârea nr. 446/6.08.2010 a Consiliului Director nu au fost comunicate reclamantului astfel încât acțiunea este formulată în termen, excepția tardivității nefiind fondată.
În ceea ce privește întregirea (modificarea) acțiunii, Tribunalul constată că aceasta a fost făcută în fața instanței competente Judecătoria P. astfel cum a fost ea stabilită prin Decizia nr. 1259/23.02.2012 a În altei Curți de Casație și Justiție, cu respectarea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, întrucât la termenul anterior din 20.04.2012 pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni din România fiind cea care a solicitat amânarea judecății.
În practica judiciară s-a susținut că „dacă la primul termen de judecată, pârâtul solicită amânarea cauzei (…), el nu poate pretinde că este tardivă modificarea acțiunii făcută la termenul următor, căci el a provocat această amânare”.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria P..
Vot fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de M. I. împotriva sentinței civile nr.1582/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., pe care o casează în parte.
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. S.C.C. F.S. GREFIER,
M.G.
Red: M.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/10.06.2013
Judecător fond: C. P. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
