Reziliere contract. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 30338/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător – M. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 288
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul M. IAȘI PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.3940/20.02.2012 a Judecătoriei Iași, intimați L. M., L. V., L. E., L. M., având ca obiect reziliere contract acțiune în pretenții; evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,08.02.2013 când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3940/20.02.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost respinsa acțiunea formulată de reclamantul M. Iași – prin Primar, în contradictoriu cu pârâții L. M., L. V., L. E., și L. M..
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,Prin acțiunea formulată, reclamantul M. Iași, reprezentat prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. M., L. V., L. E., L. M., rezilierea contractului de închiriere nr. 3655/19.05.2009, obligarea pârâtului L. M. la plata sumei totale de 4207 lei, pentru folosința spațiului situat la adresa - Iași, ., iar pe cale de consecință evacuarea pârâtului din locuință, pentru neplata chiriei aferente perioadei: 01.04.2009 – 31.07.2011.
De asemenea împotriva pârâților L. V., L. E. și L. M., care locuiesc la aceeași adresă, în calitate de tolerați, fără a deține un titlu locativ valabil, să se dispună evacuarea din locuință, invocând esențialmente, următoarele motive de fapt:
Pârâtul L. M., folosește locuința situată la adresa de mai sus, în calitate de chiriaș, în baza contractului de închiriere nr. 3655/19.05.2009. Pârâții L. M., L. E. și L. V. locuiesc la același domiciliu cu fratele lor L. M., singura persoană care a semnat contractul de închiriere, ceilalți nedorind să-și exprime acordul expres în vederea semnării contractului de închiriere nr. 3655/19.05.2009.
Deși, pârâții au fost somați să achite debitul datorat cu adresele nr. 261/17.01.2011 și 1315/11.04.2011, aceștia nu s-au conformat, neachitând chiria, motiv pentru care s-a înregistrat o restanță în perioada 01.04.2009 – 31.07.2011, în sumă totală de 4207 lei, din care: 3215 lei echivalentul chiriei și 992 lei penalizări aferente pentru aceeași perioadă.
Potrivit art. 1429 alin. 2 Cod civil, principala obligație a chiriașului este achitarea chiriei stabilită prin contractul de închiriere.
Conform art. 24 lit. b) din Legea nr.114/1996 privind Legea locuinței, contractul de închiriere poate fi reziliat la cererea proprietarului dacă nu s-a achitat chiria pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutiv.
Întrucât pârâții refuză predarea imobilului și continuă să locuiască în acest spațiu, conform art. 25 din Legea nr. 114/1996, reclamantul solicită instanței să dispună evacuarea acestora din locuința de la adresa indicată.
Pentru motivele invocate mai sus, se consideră acțiunea formulată temeinică și legală, solicitându-se admiterea acesteia și pe fond să se dispună obligarea pârâtului L. M. la plata sumei total a chiriei restanțe și a majorărilor de întârziere, rezilierea contractului de închiriere nr. 3655/19.05.2009, iar pe cale de consecință evacuarea pârâților din locuință; cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1429 alin. 2 Cod civil, art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996 și art. 25 din Legea nr.114/1996, O.U.G. nr. 40/1999.
În dovedire, s-a solicitat proba cu acte, pe care le depune în copie, interogatoriu și orice alt mijloc de probă care se va dovedi util soluționării cauzei.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat la proces arătând că a suferit un accident de muncă, în urma căruia a fost imobilizat o mare perioadă de timp, dar de o săptămână are loc de muncă la S.C. Event Construct S.R.L., și, că va achita debitul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor generale și speciale incidente în material dedusă judecății și a probelor administrate, prezenta instanță apreciază următoarele:
- Este de esența contractului de închiriere – prin natura sa juridică, faptul că neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale – în principal a obligației de plată a sumei cuvenite cu titlul de chirie, permite locatarului să procedeze la soluționarea pe cale jurisdicțională a conflictului de drept ivit între părțile contractante.
- Astfel, în speță, debitorii-pârâți au preluat contractul de închiriere a locuinței situată în Iași, ., în temeiul Hotărârii Consiliului Local nr._/2009 – privind aprobarea solicitării locative propuse de Comisia Locală constituită în temeiul Legii nr. 114/1996 – în ședința din 26.01.2009.
- Potrivit legii speciale și competențelor atribuite Consiliului Local, aprobarea dată solicitanților trebuie să aibă la bază o notă de fundamentare pe care să se poată întemeia admiterea unei astfel de cereri, formulată de un potențial beneficiar al prorogării contractului de închiriere.
- Potrivit actelor depuse la dosar de reclamant, nu există o astfel de dovadă, ci, doar contractul de închiriere, depus în copie xerox, cererea de prelungire a contractului formulată de pârâta L. E. la 29.09.2008, notificările făcute pârâtului, fără a se face dovada comunicării acestora către pârât și dovada primirii acestora de către pârât și situația globală a debitului restant, fără indicarea în concret a sumei datorate pentru fiecare lună în parte de la momentul solicitării.
- Așa cum rezultă din contractul de închiriere încheiat de autorul pârâtei L. E., I. A., termenul era până la 1.X.1980.
În condițiile în care reclamantul Consiliul Local al Municipiului Iași, nu a făcut dovada prelungirii convenționale a contractului de închiriere – originar - care reprezintă modalitatea legală de transmitere a dreptului către Direcția de Administrare a Domeniului Public, consecința juridică este aceea că prezentul contract de închiriere este lovit de nulitate absolută, neexistând obiectul și cauza contractului și nici capacitatea locatarului - Consiliului Local.
- Prin încetarea de drept a contractului de închiriere încheiat între autorul pârât – I. A. - la data expirării termenului pentru care părțile au convenit – 1.X.1980 -, este imposibil de agreat ideea că locatarul a stat în pasivitate timp de 29 de ani, procedând în 2009 la încheierea contractului cu moștenitorii titularului contractului încheiat în 1975 (potrivit fișei de pune în posesie – filele 20-21, dosar).
- Lipsa de diligență a locatarului și propria sa culpă nu pot constitui, în cauză, temeiuri de drept pe care instanța să le admită în solicitarea de reziliere a unui astfel de contract, și, cu atât mai puțin a unei cereri de evacuare.
Ca atare, instanța apreciază, în principiu, că prezentul contract invocat ca și titlu legal al locațiunii, este lovit ab initio de nulitate, în speță fiind vorba - potrivit dreptului comun art. 948, 949 - 977 Cod civil, de o nulitate absolută virtuală - care sancționează actul juridic dedus judecății cu sancțiunea ineficacității sale de la momentul încheierii.
Pentru aceste considerente, apreciem că reclamantul nu posedă un titlul legal valabil care să-i confere calitatea de veritabil creditor al obligației de plată a chiriei, respectiv de reziliere a contractului.
Analizată din perspectiva dreptului comun în materia cauzelor exoneratoare de răspundere contractuală – în ipoteza în care s-ar aprecia ca valabil titlul locativ al locatarului – prezenta instanță apreciază că, în tăcerea Legii nr. 114/1998, cauzele care exonerează de răspundere contractuală potrivit dreptului comun, sunt pe deplin incidente și în această materie.
În condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada neexecutării culpabile a obligației de plată a chiriei, consecința juridică care derivă din interogatoriul luat pârâtului-debitor, care arată că s-a aflat în imposibilitate medicală, fiind imobilizat și fără resurse financiare, declarându-se gata de a-și executa obligația de plată, fiind angajat doar de o săptămână, concură la soluția adaptării situației juridice evocate situației de fapt dedusă judecății, potrivit probelor din dosar și prezumțiilor prevăzute de dispozițiile art.1199 cod civil și de art. 1203 Cod civil, pe care judecătorul este îndrituit, potrivit legii, a le corobora în mod logic cu probele solicitate de părți și încuviințate.
Or, din această modalitate de interpretare a dispozițiilor legale incidente în materie art. 1429 Cod civil, art. 1453 Cod civil, rezultă că pârâtului nu i se poate opune în mod judicios și temeinic dovedit reaua-credință în ceea ce privește neexecutarea obligației de plată, or, dacă pârâtul nu s-a dovedit a fi culpabil de neplată în condițiile în care s-a invocat situația de imobilizare medicală - nu se poate reține că neexecutarea obligației de plată a chiriei provine din reaua sa credință sau/și ignorarea efectelor contractului.
Potrivit declarațiilor sale, pârâtul s-a declarat gata să-și execute prestația asumată, ceea ce echivalează, în opinia prezentei instanțe, cu o manifestare expresă de voință a executării benevole a obligației.
În lipsa dovedirii relei-credințe a pârâtului-debitor, nu există nici un motiv pertinent care să nu permită instanței a acorda beneficiul prezumției de bună-credință – pârâtului din prezenta cauză, ceea ce, echivalează cu respingerea acțiunii, în ceea ce privește atât capătul de cerere principal - rezilierea contractului - cât și cererea subsidiară de obligare la plată și, cu atât mai mult de respingere a cererii de evacuare a pârâtului din locuința – care are caracter subsecvent și se supune regulii accesorium legiuitor sequitur principale”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen M. Iasi criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-au aratat urmatoarele:
Contractul de inchiriere nr. 1863/28.10.1975 incheiat cu chiriasa lacob A., pentru perioada 1.10.1975 -1.10.1980 a fost prelungit prin prorogari legale respectiv prin Legea nr. 17/1994 (art.1. contractele de inchiriere, indiferent de proprietar, privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, supuse normarii si inchirierii conform Legii nr.5/1975, ..., aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioada de 5 ani, in aceleasi conditii), apoi prin OUG 40/1999, OUG 8/2004, ultima prorogare legala OUG nr.44/2009.
La data decesului titularei de contract -24.09.2008-conform actului de deces nr.2849/2008, titlul locativ era valabil prin efectul legii. In data de 29.09.2008, copii titularei de contract, prevazuti in fisa suprafetei locative au solicitat preluarea contractului de inchiriere cu respectarea art.27 alin.1 pct"b" din legea 114/1996" In cazul decesului titularului de contract, inchirierea continua in beneficiul descendentilor sau al ascendentilor, daca au locuit impreuna cu acesta"
A..2 prevede ca termenul de solicitare a preluarii beneficiului de contract este de 30 de zile de la momentul inregistrarii decesului titularului de contract. Acest termen a fost respectat de paratii din prezenta cauza.
Prin HCL nr.71/2009 s-a aprobat preluarea contractului de inchiriere de catre fii titularei de contract, L. V., L. E., L. M., L. M..
Cu privire la lipsa capacitatii Consiliului Local al Municipiului lasi invocata de instanta arata ca in conf. cu art. 36 din legea 215/2001 lit."c" Consiliul Local administreaza domeniul public si privat al orasului.
In conf. cu art.14 din legea 213/1998 " Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale se aproba dupa caz prin hotarare a Consiliului Local, iar contractul de inchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat potrivit specificului acestuia."
Potrivit art.1429 alin.2 Cod Civil coroborat cu art.6.2 din contractul de inchiriere," principala obligatie a chiriasului este de a achita chiria stabilita prin contract.
Art.969 Cod Civil "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".Reitereaza dispozitiile art.25 din legea nr.114/1996 " Evacuarea chiriasului se face numai pe baza unei hotarari judecatoresti irevocabile."
In ce priveste motivarea instantei de fond ca nu s-a precizat cuantumul chiriei Iunare, solicita instantei superioara sa retina ca in conformitate cu Anexa2 la contractul de inchiriere nr.3655/2009, valoarea chiriei este de 115 lei pe luna, potrivit HG.310/2007.
"Locatorul poate solicita rezilierea contractului de inchiriere (art.7.1.2 din contract) in situatia in care locatarul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutiv".
Rezilierea este sanctiunea de drept civil ce intervine in cazul neexecutarii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva si consta in incetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor.
Nulitatea este sanctiunea ce intervine in cazul in care, la incheierea actului juridic, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate ale actului, astfel incat acel act nu va mai produce, in tot sau in parte, efecte juridice.
Invedereaza instantei superioare ca instanta de fond a interpretat gresit actul de vointa al partilor atribuind un alt inteles decat cel convenit de parti. Considera ca instanta de fond a incalcat si prevederile art.977 C.civ. potrivit caruia interpretarea se face "dupa intentia ., iar nu dupa sensul literal al termenilor".
F. de cele prezentate, solicita instantei admiterea recursului Municipiului lasi asa cum a fost formulat si casarea in tot a sentintei civile nr.3940/2012.
Analizand probele administrate prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza Tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul M. Iași, reprezentat prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. M., L. V., L. E., L. M., rezilierea contractului de închiriere nr. 3655/19.05.2009, obligarea pârâtului L. M. la plata sumei totale de 4207 lei, pentru folosința spațiului situat la adresa - Iași, ., iar pe cale de consecință evacuarea pârâtilor din locuință, pentru neplata chiriei aferente perioadei: 01.04.2009 – 31.07.2011.
Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Tribunalul retine ca desi prima instanta a fost investita cu o cerere de reziliere a contractului de inchiriere nr. 3655/19.05.2009 incheiat de catre L. M., cu M. Iasi a analizat conditiile de valabilitate a contractului si a retinut ca acest contract este lovit de nulitate desi in cauza nu a fost formulata o cerere reconventionala prin care sa se solicite constatarea nulitatii iar valabilitatea contractului din perspectiva analizata de catre prima instanta nu a fost pusa in discutia partilor incalcandu-se in acest mod principiul contradictorialitatii aplicabil in procesul civil.
In aceste conditii tribunalul va inlatura sustinerile primei instante referitoare la nulitatea contractului de inchiriere motivat de faptul ca nu priveau obiectul litigiului excedand cadrului procesual stabilit de catre reclamant.
In ceea ce priveste modul in care prima instanta a analizat indeplinirea conditiilor necesare pentru a se dispune rezilierea contractului de inchiriere tribunalul retine ca deși în mod corect prima instanța a stabilit situația de fapt si a retinut ca paratul L. M. nu a achitat chiria datorata in temeiul contractului în mod eronat aceasta nu a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, potrivit art. 6.2 din contractul incheiat de parti care potrivit art. 969 c. civ. ( in vigoare la data introducerii actiuni) constituie legea partilor locatarul avea obligatia de a achita contravaloarea folosintei spatiului de locuit si a terenului conform destinatiei la termenele si in cuantumul stabilit iar din situația privind debitele restante pentru perioada mai 2009– 31.07.2011, reiese că acesta nu a achitat chiria datorată, prima instanța respinge cererea reclamantului cu privire la rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtilor, argumentând ca neindeplinirea obligatiei de plata a chiriei nu s-a datorat culpei paratului.
Din interpretarea art. 1020 c. civ. tribunalul retine ca rezilierea este o sancțiune civilă, constând în desființarea unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, la cererea uneia dintre parti, ca urmare a faptului că partea cealaltă nu si-a executat in mod culpabil obligațiile contractuale.
Potrivit art. 24 lit. b din legea nr. 114/1996 si art. 7.1.2 lit. a din contractul incheiat de parti rezilierea contractului de inchiriere va avea loc la solicitarea locatorului daca locatarul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutiv.
In cauza de fata din probele administrate a rezultat faptul ca paratul L. M. nu a achitat chiria aferenta perioadei mai 2009– 31.07.2011 devenind in acest fel incidente dispozitiile legale si contractuale mentionate anterior. In aceste conditii revenea paratului, si nu reclamantei asa cum in mod gresit a retinut prima instanta, sarcina de a face dovada faptului ca neindeplinirea obligatiei de achitare a chiriei pe o perioada mai mare de 3 luni s-a datorat unui caz exonerator de raspundere respectiv unui caz fortuit. Or, in cauza paratul nu a facut dovada existentei unui caz fortuit care l-a pus in imposibilitatea de a achita chiria pe o perioada mai mare de doi ani. Simplele sustineri ale paratului ca a suferit un accident de munca in urma caruia a fost imobilizat la pat o perioada mai mare de timp, neinsotite de inscrisuri doveditoare nu sunt de natura sa conduca la concluzia ca in cauza s-a facut dovada existentei unei cauze exoneratoare de raspundere de natura sa impiedice rezilierea contractului de inchiriere. Tribunalul mai retine si faptul ca desi paratul in fata primei instante a sustinut ca-si va indeplini obligatia contractuala asumata si va achita chiria restanta nu a facut dovada achitarii chiriei nici pana la momentul pronuntarii instantei de recurs.
In conditiile in care in cauza s-a facut dovada neindeplinirii culpabile de catre parat a obligatiei contractuale si legale de a achita chiria stabilita in contract tribunalul retine ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1020 c. civ. motiv pentru care se va dipune rezilierea contractului de inchiriere nr.3655/19.05.2009.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la evacuarea paratilor din imobil tribunalul retine ca evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului principal si membrilor familiei sale in cazul neîndeplinirii unor obligații legale sau contractuale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, presupunând rezilierea prealabila a contractului de închiriere a locuinței si constând in obligarea chiriașului, la încetarea actelor de folosință a suprafeței locative pe care o deține in baza contractului reziliat sau pe care a ocupat-o abuziv, fără a poseda un titlu locativ valabil.
De asemenea, art. 480 C civ. prevede că „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut”.
Astfel, față de faptul că pentru motivele expuse mai sus se va dispune rezilierea contractului de închiriere iar pârâții ocupă fără un titlu legal imobilul proprietatea reclamantului, instanța va admite și capătul de cerere privitor la evacuare și va dispune evacuarea necondiționată a tuturor pârâților din imobilul proprietatea reclamantei situat în Iași, ..
In ceea ce priveste obligarea paratului L. M. la plata chiriei aferente perioadei 01.04.2009– 31.07.2011 tribunalul retine din contractul de închiriere nr. 3655/19.05.2009 incheiat incepand cu data de 19.05.2009 ca pârâtul s-a obligat să achite o chirie lunară in cuantum de 115 lei lunar obligație ce nu a fost îndeplinită, în ciuda faptului că locuiește împreună cu familia în imobilul proprietatea reclamantului .
In aceste condiții, reclamantul are dreptul la încasarea chiriei, așa cum părțile s-au obligat prin contractul de închiriere, contract ce reprezintă legea părților. In conditiile in care contractul de inchiriere invocat ca temei al pretentiilor formulate a fost incheiat incepand cu data de 19.05.2009 tribunalul retine ca paratul datoreaza chirie doar de la data la care contractul a inceput sa-si produca efectele si anume doar din luna mai 2009. Deoarece din situatia privind debitele restante ( depusa la dosarul de fond la filele 23-26) rezulta ca paratul la data de 27.05.2010 a achitat suma de 120 lei cu titlu de chirie ia pentru perioada mai_11 datora o chirie in cuantum de 3105 lei ( 920 lei pentru anul 2009, 1380 pentru anul 2010 si 805 pentru anul 2011) tribunalul retine ca paratul mai are de achitat suma de 2985 lei cu titlu de chirie restanta și pe cale de consecință, urmează a fi obligat pârâtul L. M. la plata acestei sume cu titlu de chirie.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului L. M. la plata sumei de 992 lei cu titlu de penalitati tribunalul retine ca potrivit art. 4.5 din contractul incheiat de parti ,, pentru neachitarea la termenul scadent a chiriei, locatarul datoreaza majorari de intarziere de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate”. In conditiile in care din probele administrate a rezultat faptul ca paratul nu si-a indeplinit obligatia de plata a chiriei in mod corect reclamanta a dat eficienta clauzei penale cuprinse in contractul de inchiriere si a calculat penalitati de intarziere. In conditiile in care la dosar nu a fost depus calculul defalcat al penalitatilor pentru ca instanta sa aiba posibilitatea verificarii daca acestea au fost calculate potrivit prevederilor contractuale tribunalul va dispune obligarea paratului la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului scadență pentru fiecare chirie lunara datorata până la data de 31.07.2011.
În consecința, pentru motivele arătate in baza art. 312 c.pr.civ. se va admite recursul formulat de recurentul M. Iași împotriva sentinței civile nr. 3940/20.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași sentință ce va fi modificata în tot în sensul că se va dispune rezilierea contractului de închiriere nr.3655/19.05.2009 încheiat între Muncipiul Iași în calitate de locator și pârâtul L. M. în calitate de locatar, evacuarea pârâților L. M., L. V., L. E., Lăcăuș M. din locuința situata în Iași, ., obiect al contractului de închiriere nr.3655/19.05.2009 si va fi obligat pârâtul L. M. la plata către reclamant a sumei de 2985 lei cu titlu de contravaloare chirie pe perioada 05._11, precum și la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului scadență pentru fiecare chirie lunara datorata până la data de 31.07.2011.
In baza art. 274 c. pr. civ. va dispune obligarea paratilor la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 19,3 lei reprezentand taxa judiciara si timbrul judiciar achitate pentru judecata in fond retinandu-se ca recurenta nu a solicitat in recurs obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul M. Iași, prin reprezentanți legali împotriva sentinței civile nr.3940/20.02.2012 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în tot.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. Iași, prin reprezentanți legali, cu sediul în Iasi, . nr.11, în contradictoriu cu pârâții L. M., L. V., L. E., Lăcăuș M., toți cu domiciliu în Iași, ..
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr.3655/19.05.2009 încheiat între Muncipiul Iași în calitate de locator și pârâtul L. M. în calitate de locatar.
Dispune evacuarea pârâților L. M., L. V., L. E., Lăcăuș M. din locuința situata în Iași, ., obiect al contractului de închiriere nr.3655/19.05.2009.
Obligă pârâtul L. M. la plata către reclamant a sumei de 2985 lei cu titlu de contravaloare chirie pe perioada 05._11, precum și la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului scadență pentru fiecare chirie lunara datorata până la data de 31.07.2011.
Obliga pârâții la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 19,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.E.C. C.C.E. M.M. GREFIER,
M.G.
Red: M.M.
Tehnored: M.M.+H.C.
Ex.2/30.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
