Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 8782/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către T. C. împotriva sentinței civile nr. 8833 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind D.E.F.P.L. Iași, având ca obiect contestație la executare disjungere.
Componența nominală a completului de judecată R.17, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului I. C., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător D. C., conform procesului verbal nr. 109 din data de 04.02.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-au înaintat, prin serviciul registratură, la data de 28.01.2013 de către recurent, precizări la întâmpinare, înscrisuri și o cerere prin care reiterează solicitarea de a se dispune suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea plângerii penale pe care a formulat-o
Recurentul, interpelat de instanță, precizează că a formulat o plângere la P. de pe lângă Judecătoria Iași prin care a solicitat să se efectueze verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals și solicită a se dispune suspendarea judecării recursului.
Instanța, pune în vedere recurentului să precizeze dacă înțelege să reitereze cererea de suspendare a judecării recursului, având în vedere că o astfel de cerere a formulat și la termenul anterior, cerere ce a fost respinsă.
Recurentul învederează instanței că insistă în cererea de suspendare a judecării recursului având în vedere că a formulat o plângere penală.
Instanța, față de noua cerere de suspendare a judecării recursului formulată la acest termen de către recurent, o respinge raportat la soluția pronunțată prin sentința recurată, apreciind că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă. Constată că nu este necesar a se comunica către intimată precizările și înscrisurile depuse la dosar de către recurent.
Recurentul depune la dosar un memoriu și precizează că procesul verbal contestat nu este semnat nici de el și nici de vreun martor, el intrând în posesia acelui proces verbal în anul 2011 în cursul judecății la Judecătoria Iași. Precizează că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Recurentul, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în consecință anularea procesului verbal din 16.04.2012 și a titlului executoriu.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8833/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a prezentei cauze, a fost admisă excepția de netimbrare a cererii și, în consecință, a fost anulată ca netimbrată contestația la executare formulată de contestatorul T. C. în contradictoriu cu intimata Direcția Economică și Finanțe Publice Iași.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2012, în dosarul_/245/2011, având ca obiect plângere contravențională, s-a dispus disjungerea cererii petentului T. C., având în vedere faptul că acesta contesta și executarea silită începută în temeiul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției_/16.04.2010. Totodată, i s-a pus în vedere petentului să achite taxa de timbru de 171 lei și timbrul judiciar de 3 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
La data de 05.04.2012 contestatorul a depus o precizare prin care a solicitat suspendarea acestui dosar timp de un an de zile, deoarece și-a fracturat piciorul drept și nu se poate prezenta în instanță. Totodată, acesta nu a achitat taxa de timbru.
În ceea ce privește cererea reclamantului de suspendare a cauzei, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, nici un text de lege neprevăzând posibilitatea suspendării în cazul indicat de contestator. Totodată, având în vedere că intimata a solicitat în dosarul_/245/2011 judecarea în lipsa părților, nu a putut fi suspendată cauza nici pentru acest motiv.
A mai reținut prima instanță că potrivit disp. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 167/1997, „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii […] instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”. Or, deși prin încheierea de disjungere i s-a pus în vedere petentului să achite taxa de timbru, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței. În consecință, a reținut instanța de fond că în speță au devenit incidente prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 167/1997, potrivit cărora „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petentul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că nu a avut cunoștință de dosarul nr._, ci numai de dosarul nr._/245/2011 având ca obiect plângere contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 13.03.2012, în dosarul nr._/245/2011, s-a dispus disjungerea contestației la executare formulată de petentul T. C. împotriva actelor de executare din dosarul nr. 78942A din 11.04.2011 și s-a fixat termen pentru judecarea contestației la executare la data de 24.04.2012 pentru când s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 171 lei și un timbru judiciar de 3 lei.
Pentru termenul de judecată din data de 24.04.2012, contestatorul a fost citat la domiciliul indicat atât în plângerea formulată, cât și în buletinul de identitate, cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 171 lei și timbru judiciar de 3 lei sub sancțiunea anulării cererii.
Or, deși a fost citat cu această mențiune, contestatorul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat taxa de timbru stabilită, respectiv timbrul judiciar. De asemenea, contestatorul nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar.
Potrivit disp. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii […] instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”. Potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, faptul că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite de către instanța de fond, precum și faptul că acesta nu a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a anulat contestația la executare ca netimbrată.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că nu a avut cunoștință de dosarul nr._ (prezenta cauză), instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, pe de o parte instanța de recurs reține că pentru termenul de judecată din 24.04.2012 contestatorul a fost citat la domiciliul indicat atât în buletinul de identitate, cât și în plângerea formulată, cu mențiunea de a achita taxa de timbru datorată. Pe de altă parte, instanța de recurs reține că la data de 05.04.2012 contestatorul – recurent a depus la dosarul instanței de fond un memoriu, indicând dosarul nr._ cu termen de judecată la data de 24.04.2012 și menționând faptul că la data de 23.03.2012 a primit citația emisă în dosarul nr._ 72012, cu termen de judecată la data de 24.04.2012.
Pe cale de consecință, atât timp cât recurentul a recunoscut faptul că a primit citația emisă pentru termenul de judecată din 24.04.2012, implicit se poate reține că acesta a avut cunoștință de obligația de a achita taxa de timbru stabilită de către instanță și de sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării acestei obligații legale.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul T. C. împotriva sentinței civile nr. 8833/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. T.D. D.C. I.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex.,05.03.2013
Judecător fond: Z. L. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul IAŞI | Reziliere contract. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
