Fond funciar. Decizia nr. 62/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 5640/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Ianuarie 2013
Președinte - E.-C. P.
Judecător G. C.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 62/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de petenta I. A. împotriva sentinței civile nr. 1360/23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1360/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, invocate de C. Locală de Fond Funciar Valea L.;
Respinge plângerea formulată de petenta I. A., în contradictoriu cu C. locală de fond funciar Valea L..
Respinge cererea petentei – prin avocat, de obligare a Comisiei Locale Valea L. la plata cheltuielilor de judecată”.
Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
- „Este de esența „plângerii formulate împotriva refuzului de punere în posesie”, întemeiată pe dispozițiile art. 64 al Lg. 18/1991, faptul că această cale este admisibilă în condițiile exercitării sale, în termenele și condițiile prevăzute de disp. art. 64 din legea nr. 18/1991.
- Analizată din această perspectivă solicitarea Comisiei Locale Valea L. – de a se constata inadmisibilitatea acțiunii formulate – conform aserțiunilor făcute la termenul din 11.04.2011 – nu poate fi calificată altfel decât o apărare de fond, care vizează respingerea acțiunii și, pentru aceste considerente, va fi analizată ca atare.
- Potrivit raportului de expertiză și a tuturor înscrisurilor existente la dosar, „identificarea și măsurarea suprafeței de 1500 mp din ./4/2 – Valea L.”, cu care reclamanta a fost pusă în posesie conform cu titlul de proprietate nr._/1998 și a fișei de punere în posesie aferente, s-a făcut conform planului parcelar de la punerea în posesie și conform suprapunerii pe planul cadastral, cu identificarea și schița arătată în planșa 2, planșa 4 și 5.
- În ceea ce privește suprafața de 530 mp, aceasta se află ocupată de drum, proprietatea vecinului de la nord(M. G.) și se datorează lărgirii drumului cu care se învecinează.
- Raportat la această realitate, fără a pune în discuție termenul de introducere a unei astfel de plângeri, acțiunea reclamantei este vădit nefondată, dat fiind că acesteia i s-a emis titlul de proprietate, actualmente valabil, iar punerea în posesie s-a făcut în anul 1998, (conform vecinătăților și amplasamentului verificat și asumat de către reclamantă), la acel moment.
- Privitor la suprafața de 530 mp pentru care se solicită punerea în posesie de către reclamantă, prezenta instanță subliniază faptul că această suprafață era imposibil de reconstituit în titlul emis în 1998, în condițiile în care cererea formulată a fost făcută în temeiul legii 247/2005 și soluționată prin includerea în Anexa 23.
- Din aceste motive și obiecțiunile formulate de reclamantă prin apărător, la raportul de expertiză în care se solicită expertului „să precizeze dacă diferența de teren de 533 mp dintre suprafațata prevăzută în titlul de proprietate nr._/1998 și fișa de punere în posesie(5000 mp) și suprafața înscrisă în cartea funciară și stăpâniți în fapt(_ mp) se regăsește în fizic în teren și care este situația sa juridică sunt nerelevante și vădit eronate.
- Reiterăm considerațiile de ordin imperativ legislativ privitoare la procedura expres prevăzută de legiuitor în ceea ce privește refuzul de punere în posesie, care este guvernată de aceleași principii generale de drept în materia legii aplicabile, respectiv tempus regit actum.
În speța pendinte, punerea în posesie cu privire la terenul care face obiectul titlului de proprietate – 1500 mp – este supusă regulii evocate în ceea ce privește planul parcelar de la acea epocă.
Necoincidența ulterioară datei emiterii titlului de proprietate - 1998 și până în prezent- nu este de natură a fi valorificată în drept pe calea prezentei plângeri, după aproximativ 13 ani de pasivitate, pentru că reclamanta a înțeles să-și valorifice separat dreptul de proprietate, cu privire la suprafața de 530 mp, prin cererea formulată în temeiul Leg. 247/2005.
Ca atare, se degajă concluzia că, în mod eronat, reclamanta solicită punerea efectivă în posesie cu privire la terenul de 533 m.p., conform titlului de proprietate_/1998, această suprafață nefiind validată și nefăcând obiectul reconstituirii prin titlul de proprietate arătat.
Pentru aceste considerente, excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive vor fi respinse ca fiind nefondate și, va fi respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea împotriva refuzului de punere în posesie, formulată de petentă, cu efectul subsidiar de respingere a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată”.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, cu prilejul întocmirii documentației topo-cadastrale pentru terenul cuprins în titlul de proprietate în vederea intabulării acestuia în cartea funciară, s-a contestat în urma măsurătorilor că din suprafața totală de 1,50 ha lipsesc cca. 533 mp, care nu au fost predați reclamantei prin punerea în posesie.
A solicitat Comisiei locale de fond funciar Valea L., în competența teritorială a căreia se află în prezent terenul, să rezolve pe cale administrativă această problemă, care a fost recunoscută conform adreselor nr. 111/11.01.2006 și 362/20.01.2011, însă nesoluționată efectiv.
Motivarea reținută de instanța de fond pentru respingerea plângerii este confuză și eronată.
Astfel, instanța a apreciat greșit că suprafața de 530 mp era imposibil de reconstituit prin titlul emis în 1998, că aceasta nu beneficiază de validare și de reconstituire prin titlul arătat și că ar fi fost solicitată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Învederează instanței de recurs că această suprafață este înscrisă în titlul de proprietate nr._/1998 eliberat de C. Județeană de fond funciar Iași pentru suprafața de 1,50 ha, deci beneficiază de reconstituire în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, iar nu ale Legii nr. 247/2005.
În schimb, la întocmirea formalităților pentru punerea în posesie, măsurătorile au fost întocmite eronat, iar fișa de punere în posesie a fost completată în mod greșit pentru întreaga suprafață din titlu, deși 530 mp nu se regăseau în fizic, așa cum rezultă din concluziile formulate de expert V. D. în dosarul de față.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Susține intimata că la întocmirea fișei de punere în posesie au fost efectuate măsurătorile de către topometristul comunei cu care ocazie au fost trecute toate coordonatele: . vecinătăți, titlul a fost intabulat, prin semnarea fișei de punere în posesie de către proprietarul prezent la măsurători și care a participat la întocmirea fișei, acesta recunoaște amplasamentul atribuit cât și întinderea dreptului de proprietate. Fără semnătura proprietarului și a membrilor comisiei locale de fond funciar, Oficiul de cadastru nu întocmește titlul de proprietate.
Reclamanta a solicitat instanței ca după 10 ani de la emiterea actului administrativ, când terenul a intrat în circuitul civil să oblige C. Locală valea L. să o pună în posesie cu suprafața de 530 mp, după ce i s-a emis titlul de proprietate pe o suprafață în care au fost incluși și cei 530 mp este inadmisibil din orice punct de vedere.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri; probă administrată la solicitarea intimatei.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză petenta I. A. a solicitat instanței să dispună obligarea C. Locale de fond funciar a . punerea în posesie cu privire la suprafața de 530 mp teren, cuprinsă în titlul de proprietate nr._/11.06.1998, emis de C. județeană de fond funciar Iași, pe vechiul amplasament sau pe un amplasament de aceeași calitate.
Deși recurenta a invocat faptul că nu a fost pusă în posesie pentru întreaga suprafață de 1,5 ha care i s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr._/1998 rămânând o diferență de 533 mp care a fost constatată cu prilejul întocmirii documentației topo-cadastrale. Tribunalul constată că cererea acesteia de punere în posesie întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991 nu poate fi primită atât timp cât reclamanta a semnat fișa de punere în posesie pentru întreaga suprafață de 1,5 ha fiind pusă în posesie cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea epocă respectiv art. 36, 37 din H.G. 131/1991 în vigoare la momentul eliberării titlului de proprietate nr._/1998.
Tribunalul constată că, odată finalizată procedura prevăzută de Legea 18/1991 reclamanta nu mai poate pretinde obligarea pârâtei în temeiul disp. art. 64 din Legea 18/1991 la punerea în posesie..
În plus, tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert ing. V. D. (filele 55-62 dosar fond și supliment fila 68) că reclamanta a fost pusă în posesie pentru suprafața din titlul de proprietate nr._/11.06.1998 conform planului parcelar.
În ce privește diferența de 530 mp pretinsă de reclamanți ,din cuprinsul raportului de expertiză se reține că acesta nu este teren liber la dispoziția Comisiei locale de fond funciar ci se află în proprietatea numitului M. G. vecinul la nord de proprietatea reclamantei.
De asemenea, tribunalul reține din adresa nr. 385/18.01.2010 a Comisiei Locale de fond funciar Valea L. (fila 85) că nu există teren disponibil în rezerva comisiei locale de fond funciar pentru a se atribui teren în compensare reclamantei I. A..
De asemenea, Tribunalul reține din adresa nr. 111/11.01.2006 a Comisiei Locale de fond funciar Valea L. (depusă la fila 13 dosar recurs) că pentru suprafața de 530 mp teren arabil s-a propus de către C. Locală de fond funciar valea L. validarea în anexa 23 (acordarea de despăgubiri) ca urmare a cererii nr. 26/31.08.2006 formulată de reclamantă
Tribunalul constată recursul ca fiind neîntemeiat și urmează a dispune respingerea acestuia în baza art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de petenta I. A. împotriva sentinței civile nr. 1360/23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o menține
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.01.2013.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, G. C. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./08.03.2013
Jud. fond: Ș. B.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 116/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 06-02-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
