Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 9898/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Februarie 2013
Președinte – M. M.
Judecător –S. C. C.
Judecător –F. S.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 298
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul R. T. C. împotriva sentinței civile nr._/15.05.2012 a Judecătoriei Iasi, intimat C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat V. C. pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Interpelat fiind apărătorul recurentului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cererea în curs de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentului având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond cu consecința respingerii contestației la executare formulată de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași redevenit la denumirea inițială prin abrogarea HG nr.882/2010 prin HG nr.700/2012, respectiv aceea de C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fața reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.03.2012 contestatorul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași a contestat actele de executare din dosarul de executare 722/2011 aflat pe rolul B. A. C., și anume somațiile de executare nr.722/15.02.2012 nr.722/13.03.2012 și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr.722/15.02.2012, în contradictoriu cu intimatul R. T. C..
În motivare, contestatoarea a arătat următoarele:
În sentința civilă nr.15CA/11.01.2011, pronunțată de Tribunalul Iași, calitatea de pârât o are C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași – OJPC Iași, instituție care a fost desființată prin HG nr.882/2010 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (art.14 alin.2), în care se prevede un termen de 60 de zile în care sunt îndeplinite chestiunile de natură administrativă.
Contestatorului nu-i este opozabilă sentința respectivă și, prin urmare, nici actele de executare începute.
În subsidiar, debitul pretins de creditor constă in drepturi salariale, care intră sub incidența OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Trebuie avute în vedere art.1 alin.1 și art.1 alin.2, conform cărora executarea silită se face eșalonat și este suspendată pe parcursul termenului respectiv.
În drept, a invocat art.399 C.pr.civ., art.1 din OUG 71/2009, OG 22/2002.
În dovedirea celor arătate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând sentința civilă nr.15CA/11.01.2011, pronunțată de Tribunalul Iași (f.5-6), somația de executare nr.722/13.03.2012 (f.7) și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr.722/15.02.2012 (f.8).
B. A. C. a trimis dosarul de executare 722/2011 la 02.04.2012 (f.12 și urm.)
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând următoarele:
Dispozițiile OUG 71/2009 nu-i sunt opozabile, deoarece prin sentința respectivă a fost anulată decizia de concediere a sa și reintegrarea în funcția publică deținută anterior, o consecință fiind și obligarea contestatoarei la plata drepturilor salariale restante datorate pentru perioada concedierii. Or, actul normativ invocat de contestator se referă exclusiv la sporuri, prime, completări sau majorări ale drepturilor salariale. Aceasta a fost și interpretarea Deciziei Curții Constituționale nr.500/13.07.2011.
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor s-a substituit celui Regional, preluând integral drepturile și obligațiile acestuia (art.14) și personalitatea juridică (art.7), conform HG nr.882/2010. De altfel, contestatoarea nu a înțeles să-și facă asemenea apărări și în cursul procesului de fond, deși modificările respective erau deja în vigoare.
Prin sentința civilă nr._ din 15.05.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, formulată în contradictoriu cu intimatul R. T. C., domiciliat în P., . nr.88, ., ..
Dispune anularea formelor de executare din dosarul de executare 722/2011 aflat pe rolul B. A. C., și anume somațiile de executare nr.722/15.02.2012 nr.722/13.03.2012 și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr.722/15.02.2012.”
Pentru a decide in acest sens prima instanța de fond a avut in vedere următoarele considerente:
„Prin sentința civilă nr.15CA/11.01.2011, pronunțată de Tribunalul Iași (f.5-6) în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă acțiunea reclamantului R. T. C. și s-a dispus obligarea pârâtului C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași – OJPC Iași la plata drepturilor bănești salariale constând în salarii, premii și stimulente pentru unele perioade anterioare.
Intimatul a depus o cerere de executare silită la B. A. C., întemeiată pe titlul executoriu menționat. În dosarul format, s-a întocmit procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr.722/15.02.2012 (f.8) și s-a comunicat somația de executare nr.722/13.03.2012 (f.7) către C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași – OJPC Iași, prin care i s-a pus acestuia în vedere să achite sumele respective.
Raportul juridic din cadrul executării silite trebuie să fie o transpunere a raportului juridic litigios și care s-a finalizat cu emiterea titlului executoriu, astfel încât din acest punct de vedere este corectă executarea silită începută împotriva C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași – OJPC Iași.
Însă, după cum au afirmat ambele părți și, după cum reiese din chiar dispozițiile legale invocate de aceastea, instituția în cauză nu mai există, astfel încât a fost transmisă calitatea procesuală către contestatorul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită ar fi trebuit pornită împotriva acestei instituții, nu împotriva unei instituții desființate, acest lucru nefiind nici în avantajul intimatului. De altfel, sunt contradictorii apărările contestatoarei în acest sens, care a susținut că nu este corectă executarea silită începută împotriva sa, deși tocmai acest lucru nu s-a întâmplat, fiind urmărită silit fosta instituție, desființată.
În acest condiții, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea formelor de executare din dosarul de executare 722/2011 aflat pe rolul B. A. C., și anume somațiile de executare nr.722/15.02.2012 nr.722/13.03.2012 și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr.722/15.02.2012.
Îi rămâne intimatului să înceapă o nouă executare silită cu respectarea prezentelor dispoziții.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul invocând în esență aceleași aspecte înfățișate în întâmpinarea formulată la judecarea pe fond a cauzei.
Analizând cererea de recurs din prisma motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:
Prin H.G. nr. 882/2010 Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor lasi s-a substituit Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor lasi, preluind integral conform art. 14 toate drepturile si obligațiile acestuia din urma, pastrindu-si conform art. 7 si personalitatea juridica.
Prin H.G. nr. 700/11.07.2012 a fost abrogata H.G. nr. 882/2010, iar contestatoarea Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iasi a revenit la vechea denumire pe care o avea in titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 15/CA/l 1.01.2011 pronunțata de Tribunalul Iasi in dosarul nr._, respectiv C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Iasi, ceea ce conduce indubitabil la concluzia ca indiferent de denumirea instituției, suntem in prezenta unei singure debitoare - respectiv a aceleași debitoare -împotriva căreia s-a dispus demararea procedurii executionale.
Pe fondul cauzei se reține că prin sentința nr. 15/CA/U.01.2011 pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul nr._ - irevocabila prin decizia nr. 872/14.11.2011 a Curții de Apel Iași - si care reprezintă titlul executoriu asupra căruia poarta litigiul de fata, instanța de judecata a decis in sensul obligării contestatoarei la plata drepturilor salariale restante datorate de aceasta ca urmare a concedierii intimatului.
Prin decizia nr. 355/22.03.2011 - publicata in Monitorul Oficial nr. 500/13.07.2011 -Curtea Constituționala a României a reținut că deși prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, nu fac diferența explicita intre drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive si executorii in cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de munca, si drepturile salariale cuprinse in contractul individual de munca, se poate retine ca intinderea de aplicare a acesteia, asa cum de altfel reiese si din titlul sau, este circumscrisa la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natura salariata stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar si nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani in favoarea salariaților ca urmare a "concedierilor efectuate in mod netemeinic sau nelegal.
In consecința, tinand cont de intenția legiuitorului, este evident ca Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza art. 78 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale.
Persoanele care au câștigat in instanța drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecata a stabilit ca aceasta a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, așa cum este prevăzut in art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, se afla in alta situație juridica decât cea vizata de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 si de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul apreciază întemeiat recursul și în consecință îl va admite ,în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmând să modifice în tot sentința civila nr. _ din 15.05.2012 a Judecatoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul R. C. T. împotriva sentinței civile nr._/15.05.2012 a Judecătoriei Iasi, sentinta pe care o modifica in tot.
Respinge contestația la executare formulata de contestatorul C. Judetean pentru Protecția Consumatorilor Iasi in contradictoriu cu intimatul R. C. T..
Obligă contestatorul la plata către intimat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Irevocabilă
Pronunțata in ședința publica, azi, 08. 02. 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. S,C,C, F.S. M.G.
Red./Tehnored. S.C.C
2 ex/01.04.2013
Jud. fond.Z. L. F. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 297/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
