Cereri. Decizia nr. 2085/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2085/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 39001/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Octombrie 2013
Președinte - G. C.
Judecător M. S.
Judecător P. C. D.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2085/2013
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – Z. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. C. DE PSIHIATRIE SOCOLA IAȘI și pe intimat G. E. L., având ca obiect alte cereri cerere de confirmare a deciziei de internare nevoluntară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. O. pentru intimată, lipsă reprezentantul legal al recurentului.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul intimatei depune la dosar delegație.
Instanța constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru intimată nr._ emisă de Baroul Iași pentru av. T. M. M. și acordă cuvântul la probe.
Av.O. pentru intimată arată că nu mai au alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat.
Instanța constată că recurentul nu a mai depus alte probe, urmând a soluționa cauza în baza probelor administrate la instanța de fond, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Av.O. pentru intimată solicită respingerea recursului având în vedere că instanța de fond a analizat actele depuse la dosar de la data internării și dacă s-au urmat sau nu pașii prevăzuți de lege, însă la dosarul cauzei există acele hotărâri și cerere de confirmare a consimțământului exprimat de intimată la tratament, și s-a constatat că a intervenit acea transformare a internării nevoluntare în internare voluntară astfel încât cererea a rămas fără obiect.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere că la data de 24.12.2012 intimata și-a dat acordul pentru tratamentul medical și hotărârea_/24.10.2012 față de care nu se confirmă decizia de internare nevoluntară. Solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5790/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea formulată de reclamanta S. C. de Psihiatrie ‘’Socola’’ Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta G. E. L., dom. în Iași, .. 50A, jud. Iași, ca rămasă fără obiect.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul de apărător din oficiu - C. B. (în cuantum de 100 lei – conform delegației_ din 08.01.2013) să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.12.2012 sub nr._, reclamantul S. C. de Psihiatrie Socola Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. E. L., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie confirmată decizia de internare nevoluntară a acesteia.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 19.12.2012 pârâta G. E. L. a fost adusă la S. C. de Psihiatrie Socola Iași de organele de poliție întrucât, prin atitudinea acesteia, reprezenta un pericol pentru sine și pentru cei din jur. Medicul de gardă a dispus internarea nevoluntară și a comunicat-o managerului spitalului. Prin decizia 667/2012 s-a dispus întrunirea comisiei pentru propunerea internării nevoluntare. Comisia s-a întrunit la 20.12.2012, propunând, în conformitate cu art. 53 și urm. din Legea nr. 487/2002 internarea nevoluntară, prin Hotărârea nr._/20.12.2012.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 487/2002.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă, prezentă în instanță, a arătat că nu este bolnavă și că a fost externată la data de 08.01.2013.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 19.12.2012, a fost adusă pârâta la S. C. de Psihiatrie “Socola” Iași, de către soțul acesteia și ag. M. V., din cadrul secției V de poliție Iași, din cauză că, prin atitudinea sa, reprezenta un pericol pentru sine și pentru cei din jur. Intervenția agenților s-a făcut la solicitarea soțului său.
Medicul de gardă dr. O. Alexinschi a dispus internarea nevoluntară, în temeiul art. 45 din legea 487/2002, printr-o notificare (f. 6). Prin Decizia 667/2012, s-a decis constituirea comisiei privind propunerea de internare nevoluntară, în temeiul art. 58.
Prin Hotărârea Comisiei nr._/20.12.2012 (f. 4), s-a admis propunerea internării nevoluntare.
Instanța reține că procedura internării nevoluntare este reglementată de art.53 și urm. din legea 487/2002.
Conform art.53 din acest act normativ, procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate.
Art.58 prevede că „medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse și după aprecierea oportunității internării nevoluntare, are obligația de a informa imediat persoana respectivă și reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum și cu privire la propunerea de a o supune internării nevoluntare. Totodată, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentația necesară propunerii de internare nevoluntară comisiei prevăzute la art. 61 alin. (1), prin conducerea unității medicale respective, și informează persoana că va fi examinată de către această comisie, aducând aceasta la cunoștința reprezentantului legal sau convențional al pacientului.”.
Totodată, art.61 alin.1 arată că „propunerea de internare nevoluntară, întocmită potrivit prevederilor art. 58, este analizată de către o comisie special constituită în acest sens, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective, dacă aceasta este posibilă”, în timp ce alin.6 stabilește că „decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin.1 va fi înaintată de către conducerea unității medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză”.
Trebuie remarcat că procedura descrisă mai sus este cea normală, legea reglementând și o procedură mai urgentă. Astfel, conform art.63, în caz de urgență, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse și după aprecierea oportunității internării nevoluntare, dispune internarea nevoluntară a pacientului și informează despre aceasta, de îndată, persoana respectivă, reprezentantul legal sau convențional ori, după caz, autoritatea tutelară, precum și comisia prevăzută la art. 61 alin.1. Internarea nevoluntară de urgență este supusă revizuirii comisiei prevăzute la art. 61 alin.1, în termen de 24 de ore de la primirea înștiințării cu privire la internarea nevoluntară. În cazul în care comisia confirmă decizia de internare nevoluntară, prevederile art. 61 alin. (2)-(7) și art. 62 se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, ceea ce se supune verificării instanței și în această ipoteză este soluția comisiei de analiză prin care se dispune internarea nevoluntară.
Înainte de termenul de judecată reclamantul a transmis instanței copie a înscrisului care constată consimțământul pârâtei G. E., dat la 24.12.2012, în vederea efectuării investigațiilor și procedurilor terapeutice și pentru participarea la procesul educațional. Întrucât, prin semnarea acestui înscris, internarea pârâtei a încetat să mai aibă caracter nevoluntar, instanța urmează a respinge ca rămasă fără obiect cererea de confirmare a deciziei de internare nevoluntară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul S. C. de Psihiatrie Socola Iași arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică motivat de faptul că s-a dat o interpretare greșită a depozițiilor legii 487/2002 care impun procedura confirmării internării nevoluntare, cu toate că pârâta și-a dat ulterior consimțământul pentru internare.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar prin apărător a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza recursului nu s-au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de S. C. de Psihiatrie Socola Iași cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâta G. E. L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie confirmată decizia de internare nevoluntară a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că înainte de termenul de judecată reclamantul a transmis instanței copie a înscrisului care constată consimțământul pârâtei G. E., dat la 24.12.2012, în vederea efectuării investigațiilor și procedurilor terapeutice și pentru participarea la procesul educațional.
Referitor la criticile aduce hotărârii primei instanțe, Tribunalul le constată ca fiind nefondate, având în vedere că prima instanță s-a pronunțat cu privire la cererea de confirmare a internării nevoluntare la 11.04.2013, când intimata nu se mai afla în situația prevăzută de legea 487/2002, în condițiile în care și-a exprimat la data de 24.12.2012 consimțământul pentru efectuarea investigațiilor și procedurilor terapeutice, instanța având competența de a confirma o internare nevoluntară existentă la momentul pronunțării soluției.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul S. C. de Psihiatrie Socola Iași împotriva sentinței civile nr. 5790/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul S. C. de Psihiatrie „Socola Iași” împotriva sentinței civile nr. 5790 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./09.01.2014
Judecător fond C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2084/2013. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 483/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
