Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 511/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 2198/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Martie 2013
Președinte – M. M.
Judecător -C. C. E.
Judecător - F. E. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 511
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenții B. AL. M. ȘI I. V. împotriva sentinței civile nr. 700/05.06.2012 pronunțată de către Judecătoria H., intimați C. D., C. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic nulitate abs.contract vânzare - cumpărare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 700/05.06.2012 pronuntata de Judecatoria H. a fost admisa acțiunea promovată de reclamanții C. D. și C. M., în contradictoriu cu pârâții B. Al. M. și I. V.. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți la data de 03.06.2010 și autentificat sub nr. 979 la Biroul Notarului Public E. Berzentu din H.. Au fost obligati pârâții să plătească reclamanților suma de 414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2011 sub nr._, reclamanții C. D. și C. M. au chemat în judecată pe pârâții B. Al. M. și I. V., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzâre-cumpărare autentificat sub nr. 979 din 03.06.2010 la BNP E. Berzentu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că între ei și pârâtul B. M. a avut loc un litigiu civil soluționat prin sentința civilă nr. 654/2009 a Judecătoriei H., irevocabilă, ce a avut ca obiect răspundere civilă delictuală.
Prin hotărârea menționată, pârâtul a fost obligat să le achite suma de 6500 lei reprezentând prejudiciu creat și 1106 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În cursul derulării acestei cauze, pârâtul B. M. a înstrăinat terenul intravilan în suprafață de 6422 mp. pentru a evita executarea silită. Acest bun reprezintă singurul bun al pârâtului și care putea fi urmărit pentru pretențiile datorate.
Au precizat reclamanții că pârâtul Iordachel V., cumpărătorul a cunoscut existența litigiului și despre debitele datorate lor însă cu intenția de evita executarea acestui bun, cei doi pârâți au încheiat contractul și astfel bunul a fost scos din patrimoniul pârâtului. În acest fel, contractul are o cauză ilicită, cu atât mai mult cu cât și prețul vânzării este modic și reflectă intenția părților și scopul urmărit de acestea, neputându-se reține bună credința a cumpărătorului.
Reclamanții au arătat că actul notarial a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative și prohibitive ale legii și ale normelor de conviețuire socială.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1246 și următoarele Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, legal timbrate, reclamanții au depus înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, sentința civilă nr. 654/2009.
Legal citat, pârâtul I. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece la data achiziționării bunului, dosarul dintre părți nu era finalizat iar bunurile cumpărate erau în circuitul civil și nu erau grevate de sarcini. Prețul plătit lui B. M. este real astfel că nu se poate considera că există o cauză ilicită la încheierea contractului.
Reclamanții nu au cerut instituirea unui sechestru asigurator pe parcursul derulării procesului civil iar contractul nu poate fi desființat la solicitarea unui terț care nu este de acord cu conținutul lui. La data încheierii contractului, reclamanții nu erau creditorii pârâtului deoarece nu exista o hotărâre irevocabilă de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani către reclamanți. Prin încheierea contractului nu a fost încălcată nicio prevedere legală iar el a fost de bună credință la încheierea actului.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă.
Pârâtul B. M. nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței și a declarat că nu este de acord cu acțiunea reclamanților deoarece terenul este moștenirea lui iar el nu este dator nimănui.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatoriu și testimoniala.
A fost depusă documentația care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către BNP E. Berzentu.
Părțile au răspuns la interogatoriile formulate, răspunsurile lor fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
S-au audiat martorii H. D., C. E., G. D. și Plescută C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Pârâtul B. M. a depus înscrisuri: decizia civilă nr. 1692/2010 a Tribunalului Iași, contract de vânzare-cumpărare.
Analizând actele dosarului, instanța reține că reclamanții sunt creditorii pârâtului B. M.. Astfel, prin sentința civilă nr. 654/2009 a Judecătoriei H. pârâtul B. M. a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 6500 reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea defunctului B. A. și 200 lei reprezentând cheltuieli cu eliberarea cărții de identitate a pârâtului și la suma de 1106 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut în motivarea acestei sentințe că între soții C. D. și M. și pârâtul B. M. a existat o înțelegere constând în aceea că reclamanții să îngrijească pe tatăl pârâtului, B. A., în ultimele luni de viață, să-l înmormânteze și să organizeze praznicele creștinești cu obligația din partea pârâtului să întocmească actele de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren intravilan (grădină). Reclamanții și-au îndeplinit obligațiile asumate în timp ce pârâtul B. M. a refuzat să mai întocmească actele de vânzare-cumpărare pentru teren.
Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia nr. 1692 din 15.09.2010 a Tribunalului Iași.
Reclamanții au susținut că, înainte de a deveni irevocabilă hotărârea tribunalului, pârâtul B. M. a înstrăinat terenul intravilan, ce constituia singurul lui bun, pentru a evita executarea silită și au solicitat constatarea nulității absolute a contractului încheiat cu pârâtul I. V. deoarece ar fi bazat pe o cauză ilicită și pe înțelegerea dintre părțile contractului ca bunul respectiv să nu poată fi urmărit pentru pretențiile datorate reclamanților.
Pârâtul Iordachel V. a susținut că a fost de bună credință la încheierea actului, că a achitat prețul convenit, că la momentul perfectării contractului hotărârea nu era definitivă și irevocabilă iar pe parcursul derulării procesului, reclamanții nu au solicitat instituirea unui sechestru asigurator.
Față de susținerile părților, instanța reține următoarele:
La data de 03.06.2010, între pârâți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 979 la BNP E. Berzentu din H. prin care pârâtul B. M. vindea pârâtului Iordachel V. terenul intravilan în suprafață de 6422 mp contra sumei de 5000 lei. În acest moment, sentința civila nr. 654 din 15.10.2009 era definitivă și putea fi pusă în executare, conform dispozițiilor art. 372 și art. 376 Cod procedură civilă. În acest context, instanța nu poate reține apărarea pârâtul Iordachel V. în sensul că la momentul încheierii contractului hotărârea nu era definitivă, având în vedere și dispozițiile art. 377 Cod procedură civilă.
Pârâtul B. M. nu recunoaște că ar fi dator reclamanților cu vreo sumă de bani nici în prezent, deși, între timp, sentința civilă 654/2009 a devenit irevocabilă.
Au afirmat reclamanții că terenul intravilan înstrăinat pârâtului I. V. constituia singurul bun care putea fi executat silit în vederea recuperării sumelor datorate de pârâtul B. M. și că actul perfectat de pârâți are o cauză ilicită deoarece a avut drept scop scoaterea acestui bun din patrimoniul pârâtului B. M. pentru a evita executarea silită.
Din probele administrate în cauză și anume răspunsul la interogatoriu al părților și declarațiile martorilor rezultă că părțile din această cauză au domiciliul în același . de notorietate în comunitatea locală ca între reclamanți și pârâtul B. M. a intervenit înțelegerea că cei dintâi să-l înmormânteze pe tatăl pârâtului iar acesta să le dea o suprafață de teren în schimb. Pârâtul B. M. a precizat la interogatoriu în răspunsul la întrebarea nr. 7 că a existat un litigiu cu reclamanții însă el nu a fost prezent deoarece era plecat din localitate iar martora C. E. a arătat că a auzit în . un litigiu între reclamanți și pârâtul B. care a avut ca obiect scoaterea la vânzare a unei case bătrânești.
Pârâtul I. V. nu a recunoscut că ar fi avut cunoștință de existența acestui proces pe rolul instanței. Din declarația martorului G. D., care a fost de față la înțelegerea părților, rezultă că ulterior acestei înțelegeri pârâtul B. M. i-a vândut pârâtului I. V. casă și tot terenul aferent și în prezent nu are unde locui iar martorul Plescuță C., audiat la cererea pârâtului, a relatat că în prezent pârâtul B. M. locuiește tot în casa bătrânească care a fost vândută lui I. V..
Din coroborarea acestor probe, instanța apreciază că pârâtul B. M. este de rea-credință deoarece nu recunoaște că ar avea o datorie la reclamanți deși există o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens. Rezultă din probele administrate că în . înțelegerea dintre reclamanți și pârâtul B. M. cât și faptul că părțile s-au judecat ca urmare a nerespectării de către pârât a acestei înțelegeri dar și împrejurarea că, în prezent, pârâtul B. i-a vândut pârâtului I. terenul intravilan.
Mai mult, deși pârâtul I. V. a afirmat că a cumpărat terenul anterior rămânerii irevocabile a hotărârii prin care părțile se judecau pentru pretenții și că nu a avut cunoștință de existența acestuia, prin încheierea de rectificare din data de 08.08.2011 încheiată de același birou notarial s-a constatat că, în fapt, împreună cu terenul în suprafață de 6300 mp. (6422 mp. suprafața măsurată) din intravilanul satului Slobozia s-a vândut și casa de locuit în suprafață de 67 mp. și anexele gospodărești în suprafață de 47 mp., fără a se face mențiunea că s-ar mai fi achitat vreo diferență de preț. Practic, prin această încheiere de rectificare pârâtul B. M. a înstrăinat celuilalt pârât întreaga sa avere pentru suma de 5000 lei, ceea ce pune sub semnul întrebării intenția reală a părților. Această încheiere de rectificare s-a emis la aproximativ un an de zile după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 654/2009.
Rezultă din relatările martorilor că vânzătorul B. M. locuiește și în prezent în casa ce a format obiectul vânzării, ceea ce conduce la ideea unei înțelegeri între pârâți în scopul fraudării creditorilor-reclamanți.
Reclamanții au invocat faptul că ar fi ilicită cauza din contractul încheiat de pârâți. Art. 966 cod civil impune ca și condiții pentru valabilitatea cauzei actului juridic civil ca aceasta să existe, să fie reală, licită și morală. Este licită cauza care este în concordanță cu legea și ordinea publică și este ilicită cauza când este prohibită de lege sau este în contradicție cu ordinea publică. Art. 968 Cod civil statuează că este ilicită și cauza care ar contraveni bunelor moravuri, ceea ce înseamnă ca termenul de ilicit primește în această materie un conținut mai larg, în toate cazurile sancțiunea care intervine fiind nulitatea absolută a actului.
În opinia instanței, în speța de față cauza actului juridic încheiat de părți este ilicită deoarece a avut la baza o înțelegere contrară dispozițiilor legale și a urmărit fraudarea creditorilor reclamanți. În genere, contractul încheiat în frauda legii denotă de la sine și caracterul ilicit al cauzei sale determinante. Cum însă frauda se analizează ca un factor adițional de ineficiență a actului juridic, ea depășește sfera cauzei ilicite.
S-a statuat în literatură și practica judiciară că săvârșirea unei fraude la lege infirmă actul juridic pe care îl afectează chiar dacă acesta îndeplinește condițiile esențiale, de fond și de formă cerute pentru încheierea sa valabilă, frauda constând într-o acțiune săvârșită prin coniventa de contractanți în dauna unor terțe persoane, fără ca voința autorilor actului să fie în vreun fel alterată.
Instanța consideră că atitudinea debitorului B. M., care nici după rămânerea irevocabilă a hotărârii nu recunoaște că ar avea vreo datorie față de reclamanți, coroborată cu înstrăinarea terenului intravilan (grădină) a cărei vânzare o promisese reclamanților, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și cu două luni înainte ca aceasta să devină irevocabilă precum și a casei bătrânești la doi ani după încheierea actului (prin încheierea de rectificare) și cu conduita pârâtului I. V. care neagă faptul că ar fi avut cunoștință de existența litigiului între reclamanți și B. M. însă nu a intrat nici până în prezent în stăpânirea de fapt a bunurilor cumpărate-casă și teren, transfer care este de esența contractului de vânzare-cumpărare, conduc la concluzia săvârșirii unei fraude la lege și a caracterului ilicit al convenției, ce nu poate avea ca efect decât nulitatea absolută a contractului.
În consecință, instanța va admite acțiunea reclamanților și va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți la data de 03.06.2010 la BNP E. Berzentu și autentificat sub nr. 979.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va oblige pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 414 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa timbru și timbru judiciar”
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen paratii B. AL. M. si Iordachel V. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului declarat de Buzamurga M. s-au aratat urmatoarele:
Așa cum a arătat și în fața instanței, când a vândut gradina și casa rămase moștenire, pârâtul lordăchel nu a știut și nici nu avea cum să știe că reclamanții C. au făcut un proces împotriva lui .
Arăta că inclusiv el a aflat abia după ce s-a pronunțat hotărârea de către Judecătoria Hîrlău că reclamanții au pretenții de la el și că a fost dat în judecată de aceștia .
La momentul judecății nu era în localitate și nu a știut absolut nimic de derularea acestui proces .După terminarea procesului a revenit în localitate, iar un vecin i-a dat hotărârea pe care a atacat-o cu recurs .
In fața instanței de recurs a precizat că toate pretențiile reclamanților sunt minciuni sfruntate, că a fost citat cu rea-credință și că toți martorii audiați au declarat mincinos în legătură cu pretinsele cheltuieli efectuate cu înmormântarea tatălui lui.
Pentru că rămăsese cu datorii a fost nevoit să vânda casa și terenul aferent, vânzare care s-a făcut în condiții legale, atâtel, cât și pârâtul lordăchel fiind de bună-credință la încheierea actului .
A afirmat că nu are nici o datorie la reclamanți, având în vedere că pentru cheltuielile făcute cu înmormântarea tatălui lui, acesta din urmă, încă din timpul vieții le-a dat o suprafață mare de teren în acest scop .
De altfel, reclamanții au știut tot timpul că intenționeaza să vânda casa și suprafața de teren, pentru că a pus un anunț pe gardul locuinței, iar ei, fiind vecinii din față, nu aveau cum să nu vadă acest lucru .
Precizeaza că i s-a plătit prețul, toate bunurile pe care le-a vândut erau libere de sarcini, iar prețul pe care l-a încasat l-a ajutat să acopăr toate datoriile pe care le avea .
Intenția reclamanților a fost aceea de a-și însuși bunurile pe care le avea de la tatăl lui prin furt și înșelăciune .Profitând de faptul că lipsea din localitate, i-au furat actele, precum și mai multe bunuri .
Nu este real ce susține instanța că a urmărit sustragerea de la executare a bunului sau că pârâtul lordăchel nu a intrat în stăpânirea casei . Casa a vândut-o pentru a acoperi alte datorii, în prezent casa aflându-se în stăpânire de fapt și de drept a pârâtului .
Este adevărat că, până la începerea unor investiții pe terenul respectiv și la casa, pârâtul i-a permis să mai stea o vreme acolo, însă, după începerea investițiilor bunurile sunt în proprietatea pârâtului lordăchel.
De asemenea, nici susținerile instanței cu privire la prețul plătit de pârât nu sunt întemeiate Atât casa, cât și terenul sunt situate în zone care nu prezintă nici un fel de interes, casa fiind la momentul vânzării într-o stare avansată de degradare, în localitate acesta fiind prețul care se plătește pentru asemenea imobile .
Prin urmare, solicita admiterea recursul și respingerea cererii reclamanților C., contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.
Potrivit acțiunii introductive, obiectul cererii a fost formulat în termenii unei acțiuni în constatarea nulități absolute prin raportare la disp. art. 966, 968 Cod Civil (reclamanții au indicat drept temei disp. art. 1246 Cod Civil).
In motivarea în fapt se arată că actul translativ de proprietate a fost încheiat de părți cu intenția directă de a evita executarea bunului și că acest act are la bază o cauză ilicită, fiind nul absolut. Raportat la situația de fapt invocată - încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către debitor în frauda creditorului cu participarea terțului - și la temeiul de drept precizat, greșit prima instanță a constatat nulitatea convenției.
Practic, prin cererea lor, reclamanții tind la valorificarea unui drept de creanță, pretinzând fraudarea lor ca urmare a încheierii acestui act și faptul că nu își mai pot realiza creanța împotriva debitorului pârât, deoarece acesta a devenit insolvabil ca urmare a contractului încheiat cu pârâtul I. V. .
Or, invocându-se încheierea unui act de către debitor în frauda creditorului, reclamanții aveau deschisă calea unei acțiuni în revocarea actului ( acțiunea pauliană ), și nu cea în constatarea nulității absolute, așa cum greșit s-a solicitat, aceste două acțiuni neconfundându-se, fiind vorba de sancțiuni de drept material total diferite, cu efecte și caracteristici specifice fiecăreia dintre ele .
In condițiile în care ar fi fost îndeplinite cumulativ cerințele unei acțiuni pauliene, prima instanță cel mult putea să revoce actul încheiat și aceasta numai în limitele valorii creanței reclamantului - acțiunea revocatorie având efect relativ, numai pentru creditorul care a formulat-o, în raporturile dintre debitorul B. și dobânditorul I. actul rămânând valabil - și nu cum greșit a procedat instanța de prim grad, să constate nulitatea absolută a contractului.
Chiar și în situația în care reclamanții ar fi formulat corect obiectul cererii, respectiv revocarea contractului de vânzare-cumpărare, această acțiune, conform art. 975, cere îndeplinirea cumulativă a unor condiții, care, în prezenta cauză nu se regăsesc .
Astfel, reclamanții creditori, în temeiul unui titlu ( o hotărâre judecătoreasă nedreaptă și foarte discutabilă ), trebuiau să facă dovada
că au o creanță certă, lichidă și exigibilă, anterioară actului încheiat, că, prin actul încheiat au fost prejudiciați prin diminuarea patrimoniului pârâtului și mărirea stării de insolvabilitate și că a existat o conivență frauduloasă a terțului dobânditor -pârâtul lordăchel.
Din analiza coroborată a probelor, rezultă că aceste cerințe nu sunt îndeplinite: nu s-a dovedit frauda, reclamanții nu erau creditori ai pârâtului la momentul încheierii actului, neexistând o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu s-a dovedit consensul fraudulos la încheierea actului, pârâtul dobânditor neavând reprezentarea încheierii unui act viclean pentru păgubirea reclamanților .
La data la care pârâtul lordăchel a achiziționat bunurile imobile, dată cu mult anterioară titlului reclamanților, aceștia nu erau creditorii pârâtului, nu aveau o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar bunurile vândute se aflau în circuitul civil și nu erau grevate de nici o sarcină, fapt atestat de extrasul de carte funciară depus la data încheierii contractului.
De asemenea, creanța reclamanților a devenit certă, lichidă și exigibilă ulterior încheierii actului atacat, la acel moment reclamanții având doar un drept viitor și care nu era cert și exigibil .
Nu a fost dovedită nici complicitatea la fraudă a terțului dobânditor .Faptul că pârâtul ar locui în casa vândută, că există o încheiere de rectificare prin care s-a constatat că alături de suprafața de teren s-a vândut și casa de locuit de 67 mp ( impropriu spus casă, de fapt, o construcție gata să se prăbușească ), sunt împrejurări irelevante în stabilirea relei credințe, în contextul în care niciodată pe parcursul derulării procesului civil dintre reclamanți și pârâtul B., reclamanții nu au notat litigiul la cartea funciară, nu au solicitat instituirea unui sechestru asigurător, astfel că pârâtul putea oricând să-și valorifice bunurile care îi aparțineau, iar terțul să cumpere aceste bunuri .
Afirmația că prețul de vânzare este unul inferior nu are relevanță și nu poate justifica acțiunea de față, și aceasta cu atât mai mult cu cât efectul relativ al acțiunii pauliene conduce la revocarea actului doar în măsura prejudiciului suferit de creditor .Titlul executoriu invocat pe care s-a întemeiat acțiunea nu este suficient .Proba prejudiciului sau a riscului insolvabilității incumbă creditorului .Or, creditorul nu a făcut nici o dovadă în acest sens .
Potrivit declarațiilor de martori, casa a fost scoasă la vânzare de mai multă vreme, fiind afișat în curte un anunț în acest sens, vânzarea fiind astfel publică .Reclamanții, care sunt vecinii din față ai pârâtului B., au văzut acest anunț și nu au depus nici un fel de diligente pentru a opri o eventuală vânzare și pentru a înștiința eventualii cumpărători despre existența unui litigiu cu proprietarul.
De asemenea, deși știau că imobilul urma să fie cumpărat de către lordăchel V. V., nu i-au adus la cunoștință acestuia niciodată că ar exista o situație litigioasă între vânzător și ei.
Dincolo de aceste aspecte, greșit a procedat instanța de fond și sub aspectul evaluării probatoriului, bazandu-și soluția doar pe doua declarații de martori. A înlăturat însă înscrisurile pârâtului -probă prioritară în astfel de cauze - dând prevalentă probei testimoniale .
Prin urmare, motivele de nulitate invocate prin cerere și greșit reținute de instanța de fond a fi operabile, nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, contractul având un obiect licit, un preț achitat ( prețul real achitat de cumpărător fiind, de fapt, mult mai mare ), un bun transferat în proprietatea cumpărătorului, un consimțământ valabil exprimat, o cauză licită și morală și un cumpărător de bună credință .
De asemenea, nu sunt incidente nici motivele care ar putea conduce la o revocare a contractului încheiat, deoarece condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene nu sunt îndeplinite cumulativ .
Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept arătate solicita ca, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod Procedură Civilă, admiterea recursului, să modificarea hotărârii Judecătoriei H. în sensul respingerii pe fond a acțiunii formulată de reclamanți .
Intimatii C. D. si M. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri si obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata motivat de următoarele aspecte:
Prin sentința primei instanțe in mod corect s-a apreciat raportat la probatoriul administrat in cauza ca actul de vanzare-cumparare intervenit intre intimați are un caracter ilicit, fiind incheiat prin frauda la lege si frauda împotriva terților.
In mod evident, vânzarea unicului bun din patrimoniul debitorului, in timpul procesului civil având ca obiect pretenții este o acțiune frauduloasa menita sa împiedice o eventuala executare silita.
Susținerile din cele 2 recursuri sunt total nefondate atat cu privire la fondul cauzei cat si cele referitoare la obiectul acțiunii.
Acțiunea in nulitatea unui contract pe cauza ilicita este o acțiune ce poate fi promovata de orice persoana prejudiciata de încheierea acelui act.
Dreptul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamantul având posibilitatea sa promoveze orice acțiune pe care o considera intemeiata in apărarea dreptului sau.In speța, sunt intrunite elementele acțiunii in nulitate absoluta, acțiunea putând li promovata de orice persoana interesata.
Pe langa aspectele reținute de prima instanța solicita sa se aiba in vedere ca frauda actului rezulta si din prețul stabilit ( pret care de altfel nu a fost plătit). Pentru un imobil a cărui valoare de impunere este de peste 25.000 lei (asa cum rezulta din mențiunile contractului de vânzare cumpărare referitoare la valoarea la care s-au calculat taxele notariale) a fost stabilit un pret de 5.000 lei
Mai mult, dupa aproape 2 ani, in cuantumul aceluiași pret se transfera si un imobil-casa, singurul imobil proprietatea numitului Buzamurga. Daca ar fi avut loc un transfer efectiv de proprietate de la momentul încheierii contractului, cu predarea bunului către cumpărător, eroarea ar fi fost sesizata imediat, dar completarea contractului dupa un timp atat de îndelungat, reflecta caracterul simulat al vânzării, intre părțile acesteia neavand loc un transfer de fapt a bunurilor, ci doar scriptic imobilelele casa si teren au ieșit din patrimoniul fam. Buzamurga .
Martorii audiați au precizat ca in comunitatea foarte restrânsă a localității de domiciliu a pârtilor, litigiul dintre fam. C. si Buzamurga era notoriu, iar refuzul recurentului Buzamurga de a-si indeplini obligația asumata fata de fam. C. a generat discuții intre aceștia, sesizate de toti vecinii, inclusiv de către cumparator-recurent in prezenta cauza.
In mod evident recursurile sunt nefondate si in concluzie solicita respingerea lor.
Cu ocazia judecarii recursurilor nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii C. D. si C. M. au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 979/03.06.2010 incheiat intre Buzamurga M. si Iordachel V.. Prin contractul de vanzare cumparare mentionat anterior paratul Buzamurga M. a vandut paratului Iordachel V. suprafata de 6422 mp situata in intravilanul Satului Slobozia, . sumei de 5000 lei. Prin incheierea de rectificare data in data de 08.08.2011 a fost rectificat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 979/03.06.2010 in sensul ca obiectul vanzarii l-a constituit si imobilul constructie C1-casa de locuit in suprafata de 67 mp, una constructie C2, -anexa cu suprafata de 47 mp impreuna cu terenul in suprafata din acte de 6300 mp, suprafata masurata de 6422 mp pe care se afla amplasate constructiile mentionate.
Ca motive de nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare reclamantii au invocat ca actul translativ de proprietate a fost incheiat de catre parti cu intentia directa de a sustrage bunurile vandute de la executarea silita si din acest motiv are la baza o cauza ilicita. Totodata s-a mai invocat si faptul ca pretul vanzarii a fost neserios.
In ceea ce priveste pretul neserios tribunalul retine ca sanctiunea care intervine in cazul incheierii unui contract de vanzare cumparare care prevede un pret neserios este nulitatea relativa si nu nulitatea absoluta astfel incat acest motiv de nulitate poate fi invocat doar de catre partile contractante si nu de orice persoana care justifica un interes. In conditiile in care reclamantii sunt terti fata de contractul de vanzare cumparare incheiat intre Buzamurga M. si Iordachel V. ei nu pot invoca pretul neserios ca si motiv de nulitate a contractului de vanzare cumparare astfel ca in mod corect prima instanta nu analizat sustinerile reclamantilor referitoare la pretul neserios al contractului.
In ceea ce priveste cauza ilicita invocata de catre reclamanti ca motiv de nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare tribunalul retine ca potrivit art. 968 vechiul cod civil ( aplicabil in cazul de fata motivat de faptul ca potrivit art. 6 alin.3 c.civ. si art. 4 din Legea nr. 71/2011nulitatea sau alta cauza de ineficacitate a actului juridic este supusa legii in vigoare in momentul incheierii actului),, cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunurilor moravuri si ordinii publice” Cauza este ilicita si in ipoteza fraudei la lege atunci cand actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Potrivit art. 967 vechiul cod civil ,, conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie”. Prin aceasta dispozitie legala se instituie doua prezumtii, prezumtia de existenta a cauzei si prezumtia de valabilitate astfel incat reclamantii care au sustinut caracterul ilicit al cauzei trebuiau sa rastoarne prezumtia de valabilitate a acesteia.
Reclamantii au tins sa probeze caracterul ilicit al cauzei invocand exclusiv faptul ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare paratii Buzamurga M. si Iordachel V. au urmarit sa le fraudeze dreptul lor de creditori ai lui Buzamurga M. rezultat din sentinta civila nr. 654/15.10.2009 pronuntata de Judecatoria Hîrlau in dosarul_ si sa sustraga singurele bunuri imobile ale acestuia de la executarea silita.
Motivul invocat de catre reclamanti in sustinerea caracterului ilicit al cauzei si anume fraudarea drepturilor lor de creditori ai lui Buzamurga M. nu constituie nici o frauda la lege care presupune incheierea contractului de vanzare cumparare doar pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative ceea ce nu este cazul in speta de fata si nici nu contravine bunelor moravuri care permit incheierea contractelor de vanzare cumparare.
In sens juridic fraudarea drepturilor creditorului atrage incidenta dispozitiilor art. 975 vechiul cod civil ca norma speciala aplicabila in astfel de cazuri si nu dispozitiile art. 968 vechiul cod civil. Fraudarea drepturilor creditorilor reprezinta o cauza de ineficacitate a actului juridic incheiat in astfel de conditii, in limita prejudiciului produs creditorului si nu reprezinta o cauza ilicita sau o frauda la lege de natura sa conduca la nulitatea absoluta.
In mod gresit prima instanta a analizat daca contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat in frauda reclamantilor si a concluzionat ca incheierea contractului de vanzare-cumparare in frauda creditorilor reprezinta o frauda la lege.
Invocandu-se incheierea contractului de vanzare cumparare in scopul fraudarii drepturilor creditorului vanzatorului, reclamantii aveau deschisa calea actiunii pauliene si nu calea actiunii in constatarea nulitatii absolute. D. in cadrul procesual stabilit ca urmare a formularii unei actiuni pauliene se poate analiza daca contractul de vanzare cumparare a fost incheiat in frauda creditorilor.
In conditiile in care reclamantii care au beneficiat de asistenta juridica calificata asigurata prin avocat, au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare tribunalul nu poate verifica decat daca in cauza este incident cazul de nulitate absoluta invocat si nu poate schimba cauza, obiectul actiunii si analiza daca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru a fi admisa actiunea pauliana. Pentru aceste motive nu se vor analiza motivele de recurs invocate de catre Iordachel V. care privesc conditiile de admitere ale actiunii pauliene.
Retinand ca in cauza nu s-a facut dovada incidentei unui caz de nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare tribunalul in baza art. 312 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de catre B. Al.M. și I. V.V. împotriva sentinței civile nr. 700/05.06.2012 pronunțată de către Judecătoria H., sentință care va fi modificata în tot in sensul ca se va respinge actiunea având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 979/03.06.2010 la BNP E. Brezentu.
Ca urmare a admiterii recursurilor se va respinge cererea intimatilor de obligare a recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții B. Al.M. și I. V.V. împotriva sentinței civile nr. 700/05.06.2012 pronunțată de către Judecătoria H., sentință pe care modifică în tot
Respinge acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 979/03.06.2010 la BNP E. Brezentu, acțiune formulată de reclamanții C. D. și C. M. domiciliații în ., jud.Iași în contradictoriu cu pârâții B. Al. M. și I. V.V.
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi,01.03.2013
P., JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
MM CCE FEC MG
Red.MM/31.05.2013/2ex
Jud. fond V. L.
ta a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 979/3.06.2010.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 509/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
