Fond funciar. Decizia nr. 509/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 120/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Martie 2013
Președinte – M. M.
Judecător -C. C. E.
Judecător - F. E. C.
Grefier –M. Getuța
DECIZIA CIVILĂ Nr. 509
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind cererea de revizuire formulată de revizuenți A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (F. R.) C., V. (F. R.) M., împotriva sentinței civile nr. 2240/19.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ * de Tribunalul Iași, intimați V. A., C. E., C. L. DE FOND FUNCIAR C., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /07.01.2013, revizuienții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., au solicitat în contradictoriu cu intimații V. A., C. E., C. L. de Fond Funciar C. și C. Județeană de Fond Funciar Iași, revizuirea deciziei civile nr. 2240/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași și a sentinței civile nr. 1406/20.01.2011 a Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii, revizuienții au susținut că au formulat acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/27.05.1994, iar instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată pe faptul că autorul pârâtelor a avut teren în aceeași ., .”, că autorului pârâtelor i s-a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha în baza declarațiilor martorilor, atât cât a avut în rolul agricol. Astfel, s-a reținut că titlul de proprietate nr. 24.495/1994 a fost emis corect, fapt confirmat și prin Hotărârea nr. 6793/180/25.07.1991. Deși instanța de control judiciar, în urma soluționării recursului, prin decizia civilă nr. 2240/19.09.2011, a respins cererea de recurs, menținând soluția primei instanțe, totuși aceasta a evocat fondul cauzei, motivând amplu decizia pronunțată.
Mai susțin revizuienții că, după darea hotărârii, au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, C. Comunală de Fond Funciar C., deși instanța de judecată a solicitat să se comunice toate documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate. Totodată, aceste înscrisuri nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, acestea fiind în posesia părții potrivnice, astfel încât nu au avut cunoștință de existența lor. În acest sens, precizează revizuienții că la data de 15.10.2012 au formulat adresa nr. 532 înregistrată la Primăria C. sub nr. 13.972/15.10.2012 și adresa nr. 533 înregistrată la Primăria C. sub nr. 13.973/15.10.2012, în urma cărora au primit adresele nr. 13.972/14.10.2012 și nr. 13.973/14.10.2012, la care au fost anexate copie de pe Registrul special al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, copie de pe adeverința de proprietate nr. 1985/1991, menționată de către instanța de recurs, precum și cererea de predare la CAP a terenului deținut de către autorul lor, A. I. V.. Or, aceste înscrisuri constituie înscrisurile pe care își întemeiază cererea de revizuire, acestea nefiind analizate de către instanțele de judecată și fiind înscrisuri de natură să conducă la pronunțarea unei hotărâri contrare celei pronunțate.
Revizuienții mai susțin faptul că în lipsa celor 3 înscrisuri menționate, instanțele de judecată au ajuns la concluzia eronată că V. C. P. ar formulat cerere de reconstituire și ar fi fost validat de către C. Județeană de Fond Funciar. Or, instanțele de judecată nu au analizat și o altă situație de fapt, respectiv lipsa unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către V. C. P. la Primăria Comunei C., pe raza căreia este situat terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate contestat. Această lipsă a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate rezultă cu claritate din înscrisurile menționate.
Pentru aceste motive, revizuienții au solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea celor două hotărâri judecătorești și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
În drept, revizuienții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii de revizuire, revizuienții au depus la dosarul cauzei, în copie, adresele nr._/15.10.2012 și nr._/15.10.2012, adresele nr._/14.10.2012 și nr._/14.10.2012, extras dintr-un registru, cererea din 05.02.1962 formulată de A. I. V..
Intimatele C. E. și V. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Astfel, revizuienții au avut posibilitatea de a obține înscrisurile menționate pe tot parcursul judecării pricinii. În plus, susțin intimatele că înscrisurile nu prezintă relevanță în cauză, revizuienții urmărind în realitate o modificare a cererii de chemare în judecată în calea de atac a revizuirii, fapt inadmisibil.
Tot prin întâmpinarea formulată, intimatele au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței Judecătoriei Iași.
La termenul de judecată din 22.02.2013, apărătorul revizuienților a precizat că a formulat prezenta cerere de revizuire doar împotriva deciziei civile.
Față de precizările formulate de către apărătorul revizuienților, instanța, la termenul de judecată di 22.02.2013, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile a Judecătoriei Iași.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuienți, raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că aceasta nu este admisibilă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 2240/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins recursul formulat de recurenții A. V. I., C. C., R. R., A. C., V. M. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 1406/20.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași. De asemenea, prin aceeași decizie civilă au fost obligați recurenții să achite intimatelor V. A. și C. E. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste decizii civile a fost formulată de către revizuienți prezenta cerere de revizuire, invocându-se dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere …” în cazul în care, „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Astfel, pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care a fost aleasă până în acel moment. Au acest caracter deciziile instanțelor de recurs prin care a fost admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, în baza înscrisurilor noi administrate, precum și deciziile instanțelor de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casare, deoarece pot fi administrate probe noi și pot fi reapreciate probele administrate de instanțele de fond. Prin urmare, nu pot forma obiect al revizuirii deciziile prin care s-a respins recursul fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.
Or, în speță, prin decizia civilă nr. 2240/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire, a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat de recurenți. În aceste condiții, nu se poate reține că prin decizia civilă nr. 2240/19.09.2011 s-ar fi evocat fondul, instanța de recurs analizând doar motivele de recurs invocate de către recurenți.
În condițiile în care prin decizia civilă nr. 2240/19.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași nu a fost evocat fondul, instanța reține că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv cea referitoare la faptul că revizuirea poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor date de o instanță de recurs când evocă fondul.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., împotriva deciziei civile nr. 2240/19.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ * de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții A. V. I., C. (A.) C., R. R., A. (fostă R.) C., V. (fostă R.) M. și R. I., cu domiciliu procedural ales la cabinet avocat C. Anatole, în Iași, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2240/19.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ * de Tribunalul Iași, ca fiind inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M.M. C.C.E. F.E.C. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 09.04.2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 511/2013.... → |
|---|
