Contestaţie la executare. Decizia nr. 2066/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2066/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2240/239/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2066/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta C. L. De Fond Funciar Hîrlău împotriva sentinței civile nr. 205 din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, intimat fiind U. D., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorilor aleși ai părților, s-a amânat pronunțarea pentru 27 septembrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 205/18.02.2013, Judecătoria Hîrlău a hotărât următoarele:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. de fond funciar H., prin Primar, în contradictoriu cu intimatul U. D., astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ. obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 194/05.02.1997 pronunțată de Tribunalul Iași în ds. nr. 6492/1996 (f. 5-7) s-a admis acțiunea formulată de intimatul U. D., contestatoarea C. L. de fond funciar H. fiind obligată la punerea în posesie a acestuia cu suprafața de 0,27 ha pășune și 0,37 ha. teren arabil în intravilanul satului Pîrcovaci, jud. Iași, precum și la eliberarea procesului-verbal de punere în posesie aferent.
Conform art. 377 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., sentința pronunțată era definitivă și, în baza art. 376 alin. 1 C. pr. civ., a fost învestită cu formulă executorie în vederea începerii executării silite la data de 13.10.1998.
Ulterior, intimatul s-a adresat executorului judecătoresc la data de 04.11.2011 (f. 59), iar la data de 09.11.2011 s-a încuviințat de către Judecătoria H., în ds. nr._, executarea silită a sent. civ. nr. 194/05.02.1997 pronunțată de Tribunalul Iași în ds. nr. 6492/1996.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că, în somația întocmită de executorul judecătoresc, s-a menționat greșit temeiul de drept, nerespectând condițiile impuse de Noul Cod de procedură civilă instanța reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, Noul Cod de Procedură Civilă urmează să intre în vigoare la data de 15 februarie 2013, în timp ce somația despre care face vorbire reclamanta a fost emisă anterior acestei date (respectiv la 25.11.2011, f. 75), lega nouă nefiind încă aplicabilă iar art. 387 C. pr. civ. fiind în mod corect indicat. De altfel, instanța subliniază că o eventuală indicare greșită a temeiului de drept în cadrul somației de executare nu este un caz de nulitate expresă, iar contestatoarea ar fi trebuit să probeze existența unei vătămări care să impună anularea actului, conform art. 105 alin. 2 C. pr. civ. rap. la art. 1169 C. civ.
Mai susține reclamanta faptul că în mod greșit s-a demarat procedura de executare silită de către B. C. P. întrucât, conform HG nr. 890/2005, competența de executare este dată de legiuitor comisiilor locale și județene de aplicare a legilor fondului funciar.
În acest context, instanța amintește că HG nr. 890/2005 privește procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor fără a reglementa procedura de executare silită în cazul în care comisiile locale sau județene nu își îndeplinesc de bună-voie obligațiile ce le revin.
Prin urmare, cât timp legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială executarea silită se va face conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește organul de executare, potrivit disp. art. 721 din Cod.
Nu în ultimul rând, nici împrejurarea că intimatul ar fi refuzat celelalte amplasamente propuse de către contestatoare în locul celui menționat de sent. civ. nr. 194/1997 nu reprezintă un motiv de anulare a executării silite ce face obiectul ds. nr. 201/2011, creditorul fiind îndreptățit la executarea în natură și întocmai a obligației stabilite în sarcina debitorului.
Astfel, față de toate cele expuse mai sus, instanța reține că prezenta contestație la executare este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință.
De asemenea, față de disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ. va obliga contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător (fond și recurs).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs C. L. de Fond Funciar Hîrlău, considerând-o nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 Cod procedură civilă. Susține recurenta că instanța, în urma unei constatări superficiale, respinge contestația, fără însă a face cea mai elementară analiză a materialului probator în susținerea contestației. Un motiv al contestației era imposibilitatea punerii în aplicare a sentinței pentru motiv de autoritate de lucru judecat.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cu privire la natura cauzei – nu face o justificare a respingerii probatoriului în susținere.
Respingerea contestației și punerea în executare a sentinței civile 194/1997, duce la încălcarea dreptului de proprietate consfințit prin hotărâre definitivă și irevocabilă în favoarea numitului P. L. asupra acelorași imobile – suprafețe de teren sentința civilă 124/12.02.2002, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.
Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța are obligația de a analiza toate motivele (contestație) și de a se pronunța funcție acestea așa cum au fost probate/dovedite prin materialul probator, cercetarea judecătorească trebuie să lămurească cauza sub toate aspectele sale, să se pronunțe cu privire la excepții, dar și pe fond.
Intimatul U. D. D. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 194/05.02.1997, Tribunalul Iași a obligat pârâta C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 a orașului Hîrlău să pună în posesie pe intimatul U. D. D. cu suprafața de 0,27 ha pășune și 0,47 ha teren arabil în intravilanul satului Pîrcovaci, jud., Iași și să elibereze procesul-verbal de punere în posesie.
Dispozițiile acestei hotărâri judecătorești au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 247 C/A din 24.11.2003 a Curții de Apel Iași, sentință prin care a fost admisă acțiunea formulată de U. D. și s-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1701 din 09.12.1996 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor București, pentru suprafața de 0,74 ha teren situată în intravilanul satului Pîrcovaci – Hîrlău, tarlaua 42, jud. Iași.
În această cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară care a identificat suprafețele ce aparțin lui U. D. conform registrului agricol și a stabilit amplasamentul acestui teren în zona Pîrcovaci – Hîrlău, tarlaua 42.
Potrivit disp. art. 399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Prin urmare, contestația la executare este o cale de atac împotriva măsurilor de executare nelegale.
În jurisprudență, s-a statuat că prin acest mijloc procedural nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să repună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, căci ar însemna să se încalce principiul puterii lucrului judecat.
În consecință, în cadrul contestației la executare, instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare, care constituie titlu executoriu.
În speță, potrivit dispozițiilor titlului executoriu nr. 194/05.02.1997 emis de Tribunalul Iași, contestatoarea este obligată să-l pună în posesie pe intimatul U. D. D. cu suprafața de 0,27 ha pășune și 0,47 ha teren arabil în intravilan Pîrcovaci. Se au în vedere și dispozițiile sentinței civile nr. 247/A/2003 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1381/02.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care menționează că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că S.C. Agroind” stăpânește 0,74 ha ce a aparținut intimatului U. D., identificând terenul pretins de acesta.
În ceea ce privește susținerile potrivit cărora hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea probatoriului în susținere, tribunalul reține că prima instanță a analizat criticile formulate de contestatoare în contestația formulată referitoare la temeiul de drept indicat în somație, refuzul intimatului cu privire la amplasamentele propuse și competența privind punerea în executare a hotărârilor de fond funciar.
În mod corect a reținut prima instanță că somația a fost emisă anterior intrării în vigoare a Noul cod de procedură civilă și că nu se prevede o procedură specială privind executarea hotărârilor privind punerea în posesie cu teren.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora punerea în executare a sentinței civile nr. 194/1997 duce la încălcarea dreptului de proprietate al numitului P. L., tribunalul reține că în speță, nu s-a făcut dovada că acesta ar avea un titlu de proprietate pentru suprafața de 0,74 ha teren identificată de expertiza efectuată în dosarul nr. 4103/2002 al Curții de Apel Iași.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea C. L. de fond funciar Hîrlău împotriva sentinței civile nr. 205 din 18.02.2013 a Judecătoriei Hîrlău, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.10.2013.
Președinte, P. T. | Judecător, M. M. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red. T.P.
Tehn. A.G.
2 ex./04.12.2013
Jud. fond: M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1406/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2060/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
