Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2060/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2060/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 33293/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
Președinte - F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător -Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2060
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta B. E. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată . SA, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 20.09.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.09.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.10.2103, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5041/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. DACIA S. S.A.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că reclamanta a cumpărat suprafața de teren de 468 m.p. având vecinătățile N – proprietatea Î., S – . – proprietatea A. Levenberg, de la vânzătoarea R. E., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C. P., sub nr. 884/06.03.1996. Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1291 emis la data de 07.08.1994 de către Ministerul Industriilor s-a constatat dreptul de proprietate al S.C. DACIA S. S.A., cu sediul în Iași (unitatea din Iași având statut de filială a acesteia), asupra terenului în suprafață de 15.940,29 mp. În anul 1996 Filiala din Iași a S.C. DACIA S. S.A. a căpătat statut de persoană juridică sub denumirea de S.C. S. A. DACIA S.A. IAȘI. Conform Hotărârii Fondului Proprietății de Stat înregistrată sub nr. 300/368/22.02.1996 aportul în natură al S.C. IATSA S.A. Pitești la constituirea capitalului social al societății consta în bunurile existente în dotarea stației service Iași, compuse din mijloace fixe și teren. Prin sentința civilă nr. 513/04.04.1996 a Judecătoriei Iași a luat ființă S.C. S. A. DACIA S.A. IAȘI, devenind proprietar exclusiv al terenului în suprafață de 15.940,29 m.p. menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1291 emis la data de 07.08.1994 de către Ministerul Industriilor. Ulterior, în baza încheierii nr._/2002 a Judecătoriei Iași, Biroul de Carte Funciară, s-a înscris dreptul de proprietate al societății asupra terenului, în cartea funciară nr._/Iași.
A mai reținut instanța de fond că potrivit raportului de expertiză depus la dosar, vecinii indicați în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C. P. sub nr. 884/06.03.1996 nu pot fi identificați în prezent, singurul vecin neschimbat fiind . momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pe care își întemeiază reclamanta pretențiile vecinii reali existenți în teren erau alții decât cei menționați în acest contract de vânzare-cumpărare. De altfel, în textul acestui contract se menționează că se vinde terenul situat în Iași, .. 3, dar schița anexă la contract vizează terenul situat în Iași, .. 191. Autoarea reclamantei, R. E. (fostă C.), a dobândit acest teren parte prin cumpărare în timpul căsătoriei, potrivit actului autentificat de Tribunalul Județean Iași III sub nr. 2202/1936, parte prin moștenire de la defunctul său soț, C. E.. Astfel, s-a constatat că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C. P. sub nr. 884/06.03.1996 au fost reluate vecinătățile menționate în actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Județean Iași III sub nr. 2202/1936, deși acestea nu mai corespundeau situației de fapt de la momentul anului 1996. De asemenea, s-a mai reținut de către instanța de fond că, deși în suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a procedat la o identificare a terenului proprietatea reclamantei pe baza dimensiunilor din schița anexă la contractul din care rezultă dreptul de proprietate al reclamantei, constatând o suprapunere cu terenul proprietatea pârâtei, se observă că datele oferite de această schiță cu privire la localizarea terenului proprietatea reclamantei nu permit identificarea acestuia, informațiile referitoare la dimensiunile laturilor acestui teren nefiind suficiente pentru localizarea sa, în lipsa posibilității de identificare a vecinătăților corecte. În plus, reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte amplasarea terenului la care face referire contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP C. P. sub nr. 884/06.03.1996.
Întrucât pârâta deține un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, titlu care, de altfel, este anterior actului de dobândire a dreptului de proprietate al reclamantei, iar pârâta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate astfel dobândit, planul de amplasament al terenului fiind avizat și recepționat de OCPI Iași, în vreme ce reclamanta nu a reușit să facă dovada amplasării terenului proprietatea sa, astfel încât să se constate fără putință de tăgadă existența unei suprapuneri între cele două proprietăți, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere exclusiv concluziile raportului de expertiză C. V.. În cuprinsul suplimentului la acest raport, prin care s-a solicitat identificarea vecinătăților, expertul reține că între terenul revendicat de reclamantă și terenul deținut de pârâtă există o suprapunere de 477 m.p. delimitată pe planul de situație Anexa 1A.
De asemenea, susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt generată de diferența de număr a străzii pe care se află bunul imobil ce formează obiectul contractului de vânzare nr. 884/06.03.1996, diferența care există între numărul menționat în cuprinsul actului de vânzare cumpărare, respectiv Trei Fântâni nr. 3 și cel menționat în schița anexă la contract, respectiv Trei Fântâni nr. 191. Prin adresa depusă la dosar, Instituția Arhitectului Șef, serviciul cadastru al Municipiului Iași, explică neconcordanța care apare în privința numărului. Astfel, în actul de vânzare cumpărare din 1936 se menționează că vânzătorul I. Vacarciuc vinde soților E. C. și I. C. domiciliați în .. 191, (acesta fiind domiciliul cumpărătorilor), porțiunea de teren situat în . număr), în suprafață de 468 m.p.. Ulterior anului 1949 s-a acordat și înregistrat numărul străzii, aceasta devenind .. 3, adresă sub care este înregistrat imobilul și la Primăria Municipiului Iași. În anul 1996, vânzătoarea R. E. (fostă C., soția lui I. C., care dobândește terenul prin cumpărare în timpul căsătoriei în 1936 și o parte prin moștenire de la defunctul său soț, în baza certificatului de moștenitor nr. 39/1996) vinde suprafața de 468 m.p. din .. 3 de aceasta dată, după Registrul cu nomenclatorul arterelor de circulație și numerotarea imobilelor, reclamantei B. E., vânzare pentru care s-au făcut lucrările de publicitatea imobiliară sub nr._/12.03.1996. Din anul 1996 și până în prezent, în evidențele fiscale și ale Primăriei Iași figurează B. E., care plătește impozit și toate taxele aferente acestui teren din .. 3, în suprafață de 468 m.p.
Mai susține recurenta că în mod greșit prima instanță, raportându-se exclusiv la concluziile raportului de expertiză și nu și la constatările făcute prin suplimentul la raport, a reținut că identificarea unei suprafețe de teren se face exclusiv prin identificarea vecinătăților (care în timp se modifică), respingând acțiunea ca neîntemeiată. Astfel, identificarea unui teren poate fi făcută și în baza altor elemente precum, în cauză, dimensiunile terenului, forma, vecinii pe o latură, suprafața, accesul la stradă. În aceste condiții, precizează recurenta că se poate constata faptul că terenul revendicat se învecinează la sud cu . este aceeași stradă cu drumul spre Vlădiceni din contractul din 1936. De asemenea, dimensiunile terenului pe latura de sud rămân neschimbate, fiind tot de 16 m. Recurenta mai învederează faptul că pârâta S.C. Dacia S. S.A. nu a avut niciodată ieșire la .. 3, fiind anexat în acest sens un plan de situație executat de S.C. HABITAT PROIECT S.A. în anul 1975, plan care cuprinde amplasamentul stației service și în care este evidențiată foarte clar proprietatea autoarei C. (R.) E.. De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză reiese că terenul obținut de pârâtă prin certificatul de atestare al dreptului de proprietate din 1994 se suprapune peste terenul proprietatea sa. Or, toate aceste aspecte trebuiau coroborate cu raportul de expertiză, conducând la concluzia că cele două terenuri se suprapun.
Recurenta mai susține faptul că plătește impozit pe teren din anul 1996, iar în prezent s-a instituit poprire pe pensie datorită impozitului pe acest teren pe care nu îl poate folosi în nici un fel.
Referitor la reținerea de către instanța de fond a îndreptățirii pârâtei motivat de faptul că aceasta deține un titlu de proprietate care este anterior actului său, având înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, recurenta susține că pârâtei i s-a emis certificatul de atestare al dreptului de proprietate în 07.08.1994, iar în baza încheierii nr._/2002 a Judecătoriei Iași, Biroul de Carte Funciară, s-a înscris dreptul de proprietate al societății asupra terenului, în Cartea Funciara nr._/ Iași. Or, recurenta precizează că a solicitat revendicarea prin comparare de titluri a suprafeței de teren de 468 m.p., suprafață pentru care are titlu întemeiat pe contractul de vânzare cumpărare din 1936 și contractul de vânzare cumpărare din 1996, înregistrat în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni. Peste actul său de proprietate s-a atestat în mod nelegal dreptul de proprietate al pârâtei abia în anul 1994. De asemenea, deși certificatul de atestare al dreptului de proprietate este din 1994, intabularea terenului s-a făcut în 2002, ulterior formalităților de publicitate imobiliară ale sale din 1996.
În consecință, susține recurenta că data la care a realizat lucrările de publicitate imobiliară nr._/12.03.1996 este anterioară înscrierii pârâtei în cartea funciară în anul 2002, astfel încât titlul său este mai bine caracterizat.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Intimata S.C. S. A. Iași S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate în cauză și a aplicat în mod corect dispozițiile legale. De asemenea, susține intimata că deține titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul de proprietate fiind atestat prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1292 emis la data de 07.08.1994 de către Ministerul Industriilor. În plus, și-a înscris în Cartea Funciară nr._ dreptul de proprietate asupra terenului astfel dobândit, planul de amplasament al terenului fiind avizat și recepționat de OCPI Iași.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta B. E. a solicitat obligarea pârâtei S.C. Dacia S. S.A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 468 m.p. teren situat în mun. Iași, .. 3, jud. Iași, cu următorii vecini: la N – proprietatea Î., la S – . V – proprietatea A. Levenberg. În motivarea acțiunii în revendicare, reclamanta a invocat dreptul său de proprietate dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public P. C. sub nr. 884/06.03.1996.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 480 cod civil din 1864, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Din punct de vedere judiciar, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor al bunului îndreptată împotriva posesorului neproprietar prin care solicită recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului. Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, constituind astfel cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate deoarece titularul său pe lângă recunoașterea dreptului pretinde și restituirea bunului. Garantarea dreptului de proprietate privată este un imperativ stabilit și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană stipulând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile stabilite de lege și de principiile dreptului internațional.
În speță, toate părțile au exhibat, în apărarea pozițiilor lor procesuale, titluri de proprietate. Astfel, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public P. C. sub nr. 884/06.03.1996 reclamanta B. E. a cumpărat de la numita R. (fostă C.) E. suprafața de 448 m.p. teren situat în mun. Iași, .. 3, jud. Iași, învecinat la N – proprietatea Î., la S – . V – proprietatea A. Levenberg, având dimensiunile prevăzute în schița de plan anexată ce face parte integrantă din acest contract. Din cuprinsul schiței anexate rezultă că suprafața de teren de 468 m.p. se învecinează la sud cu . latură a terenului având 16 metri. Vânzătoarea R. E. a dobândit această suprafața de 448 m.p. teren parte prin moștenire de la defunctul său soț C. E., în baza certificatului de moștenitor nr. 39/1996 și parte prin cumpărare în timpul căsătoriei, conform actului autentificat de Tribunalul Județean Iași III sub nr. 2202/1936. Din cuprinsul actului de vindere – cumpărare autentificat de Tribunalul Județean Iași, s. III – a, sub nr. 2202/1936 rezultă că numitul Vacarciuc I. a vândut soților C. E. și C. I. suprafața de 468 m.p. teren situat în Jud. Iași, . următoarele vecinătăți și lungimi de laturi: la E – zona CFR și restul proprietății vânzătorului, pe o lungime de 43 metri, la V – proprietatea soților M. și I. T. fost A. Levenberg pe o lungime de 35 metri, la N – proprietatea C. Î. pe o lungime de 12 metri și la S – drumul spre Vlădiceni pe o lungime de 16 metri.
La rândul său, pârâta susținut că are un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, sens în care a depus la dosarul cauzei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1292 emis la data de 17.08.1994 de către Ministerul Industriilor. Din cuprinsul acestui certificat rezultă că S.C. Dacia S. S.A. are un drept de proprietate asupra suprafeței de 15.940,29 m.p., identificată prin anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr._/02.06.1994. În anul 1996 s-a înființat S.C. „S. A. Dacia” S.A., conform sentinței civile nr. 513/1996 a Judecătoriei Iași. Din cuprinsul adresei nr. 300/368/22.02.1996, anexa 8, rezultă că aportul în natură al S.C. IATSA S.A. Pitești la constituirea capitalului social a constat în bunurile existente în dotarea stației service Iași, compuse din mijloace fixe și teren. În consecință, S.C. S. A. Dacia S.A. Iași a devenit proprietar exclusiv al terenului în suprafață de 15.940,29 m.p. menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1291 emis la data de 07.08.1994 de către Ministerul Industriilor. Ulterior, în baza încheierii nr._/2002 a Judecătoriei Iași, Biroul de Carte Funciară, s-a înscris dreptul de proprietate al S.C. S. A. Dacia S.A. Iași asupra suprafeței de 15.940,29 m.p. teren, în cartea funciară nr._/Iași.
Or, se reține de către instanța de recurs că, raportat la drepturile de proprietate invocate de părți și la înscrisurile depuse la dosar, prima instanță nu a procedat la o corectă și completă stabilire a situației de fapt, aspect ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinicie, motiv pentru care se impune casarea acesteia.
Astfel, în fundamentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut concluziile raportului de expertiză referitoare la faptul că vecinii indicați în contractul de vânzare – cumpărare nr. 884/06.03.1996 nu pot fi identificați în prezent, singurul vecin neschimbat fiind . însă, instanța de fond nu a luat în considerare și concluziile formulate de către expert prin suplimentul la raportul de expertiză, referitoare la existența unei suprapuneri între terenul proprietatea reclamantei și terenul proprietatea pârâtei, motivat de faptul că datele oferite de schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză cu privire la localizarea terenului proprietatea reclamantei nu permit identificarea acestuia, astfel încât nu se poate constata fără putință de tăgadă existența unei suprapuneri între cele două proprietăți.
Față de obiectul acțiunii cu care era învestită instanța fondului, instanța de recurs reține că era absolut necesar a se stabili în concret și cu certitudine suprafețele de teren menționate în titlurile de proprietate ale părților și suprafața de teren ocupată de pârâtă, inclusiv prin coordonate topo-cadastrale. De asemenea, față de complexitatea situației faptice și drepturilor reciproce ale părților este esențial a stabili riguros eventualitatea existenței unor zone de suprapunere și doar în condițiile în care se determină existența vreunei zone de suprapunere, urmează a se proceda la compararea titlurilor părților, astfel cum a solicitat reclamanta – recurentă. În plus, instanța de recurs reține și faptul că în cadrul acțiunii în revendicare este absolut necesar a se lămuri și aspectele ținând de dreptul de proprietate pe linia autorilor părților, aspecte care nu au fost clarificate de către instanța de fond.
Finalitatea actului de justiție este de a lămuri pe deplin și definitiv situația drepturilor de proprietate, neidentificarea terenului reclamantei înscris în contractul de vânzare – cumpărare nr. 884/1996 neputând avea ca efect anihilarea dreptului de proprietate al acesteia.
În consecință, întrucât situația terenurilor proprietatea părților nu a fost pe deplin lămurită, instanța de recurs apreciază că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, fundamentat științific, prin care să se procedeze la identificarea suprafețelor de teren deținute de către părți conform actelor lor de proprietate și actelor de proprietate ale autorilor lor, avându-se în vedere și toate înscrisurile și planurile de situație depuse la dosar. În acest sens, instanța de recurs apreciază că este necesar pentru soluționarea cauzei:
- să se identifice suprafața de teren predată „Dacia” Pitești – pentru Filiala Bacău prin decizia nr. 291/14.05.1975, având în vedere și proiectul nr. 5175/75 al Dacia S. Iași;
- să se stabilească în raport de titlurile de proprietate ale S.C. Dacia S. S.A. (anexa 2 pag. 70 dosar recurs), dacă anterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1292/17.08.1994, societatea avea ieșire la . întocmirea schiței corespunzătoare și indicarea titlului în baza căruia societatea a dobândit acest acces;
- să se stabilească, în raport de actele prezentate de reclamantă, amplasamentul actual al proprietății reclamate, cu întocmirea schiței corespunzătoare și încadrarea topo – cadastrală a amplasamentului;
- să se stabilească dacă există suprapuneri cu proprietatea pârâtei și să identifice aceste suprapuneri prin coordonate topo – cadastrale, cu delimitarea și întocmirea schiței aferente.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, fiind necesară efectuarea unei expertize topo – cadastrale, probă care nu poate fi administrată în această fază procesuală potrivit disp. art. 305 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza disp. art. 312 alin. 1 – 4 va admite recursul, va casa sentința instanței de fond și va reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo – cadastrale cu obiectivele menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe noi, respectiv expertiză topo – cadastrală și adresă către Comisia Municipală Iași de Fond Funciar pentru a comunica dacă rezultă din evidențe preluarea de stat a vreunei suprafețe de teren situat în .. 3, proprietari C. E. și C. I., și dacă s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor speciale.
Fixează termen de judecată la data de 08.11.2013 pentru când se vor cita părțile, se va efectua adresa menționată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.E.C. C.C.E. D.T.A.M. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 08.11.2013
Judecător fond: P. Ș. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2066/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2044/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
