Contestaţie la executare. Decizia nr. 270/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7097/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Februarie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către V. I. G. împotriva sentinței civile nr._ din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind P. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 31.01.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/11.06.2012, Judecătoria Iași a respins excepția tardivității formulării acțiunii, invocată prin întâmpinare și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatorul V. G. în contradictoriu cu intimatul P. C., împotriva executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 304/2011 al B. B. G. și L.-N..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 contestatorul din prezenta cauză, V. G., a fost obligat să lase intimatului P. C., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 94,20 mp, identificată în raportul de expertiză topo-cadastrală ce face parte integrantă din hotărâre. Totodată, contestatorul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 577,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva ei.
Întrucât contestatorul nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr._/04.12.2009, intimatul a declanșat executarea silită împotriva contestatorului, constituindu-se astfel dosarul execuțional nr. 304/2011 al B. B. G. și L.-N. G. C.. În cadrul actelor de executare s-a luat și măsura instituirii popririi veniturilor realizate de contestator de la Casa Județeană de Pensii Iași.
Contestatorul consideră că în mod eronat executarea ar fi îndreptată împotriva sa, întrucât el nu mai are calitatea de proprietar al terenului ce a făcut obiectul acțiunii în revendicare înregistrată cu nr._/245/2008, pierzând această calitate încă din anul 1993, când a vândut fiului și ginerelui său acest teren.
Analizând actele dosarului nr._/245/2008 s-a constatat că partea contestatoare a participat la judecata acestui dosar, în recurs invocând inițial dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în discuție pe calea uzucapiunii, pentru ca apoi să invoce excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivată de lipsa calității de proprietar al imobilului. Instanța de recurs a reținut însă că din probele administrate rezultă faptul exercitării posesiei de către pârât asupra terenului revendicat, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive. Aspectul existenței calității procesuale pasive în acțiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2008 a fost stabilit cu putere de lucru judecat, astfel că nu mai poate fi readus în discuție de reclamant nici chiar indirect, pe calea contestației la executare. De altfel, participarea contestatorului la judecata dosarului nr._/245/2008 este neîndoielnică, astfel că, în urma pierderii procesului, este perfect justificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și declanșarea executării silite pentru valorificarea acestor cheltuieli. Iar dacă contestatorul nu ar stăpâni în fapt terenul revendicat de intimat acest fapt ar urma să fie constatat de executorul judecătoresc.
Lipsa calității de proprietar al terenului nu vine în nici un fel în contradicție cu calitatea procesuală pasivă în acțiunea în revendicare a acelui teren, întrucât prin definiție acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar. De altfel, în sentința civilă ce constituie titlul executoriu s-a precizat în mod expres că suprafața de 94,20 mp teren se situează în afara terenului asupra căruia contestatorul avea drept de proprietate. Din chiar faptul că reclamantul a invocat, în recurs, uzucapiunea cu privire la terenul în litigiu, rezultă că el ocupa în fapt acest teren.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul V. I. G., considerând-o netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
A precizat că a contestat executarea silită pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 304/2011 al B. B. G., întrucât nu este nici proprietarul terenului dar nici posesor și a invocat constant lipsa calității sale procesuale pasive.
Recurentul precizează că instanța a ignorat la acea dată apărările sale, iar în prezenta contestație instanța nu a analizat cauza sub toate aspectele și anume că el a contestat atât reținerea din pensie a debitului rezultând don sentința civilă nr._/2009, cât și titlul însuși.
Această poziție este bazată pe faptul că el nu a avut proprietatea și nici posesia de la data vânzării imobilului. Cu toate acestea, judecata s-a purtat în contradictoriu cu el, fiind obligat la „lăsarea în deplină proprietate și liniștita posesie” a suprafeței de 94 mp și la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că, fiind total nemulțumit de judecata făcută, consideră că prezenta contestație la executare trebuia admisă de către instanță, ținând cont că a contestat însuși titlul executoriu.
Consideră că sentința civilă din revendicare și formele de executare silită pornite împotriva sa, dovedesc faptul că semnăturile de primire sunt total diferite, ceea ce demonstrează că nu el avea posesia și deci că executarea silită pornită împotriva sa este total nelegală. Faptul că dovezile de comunicare poartă semnăturile altor persoane, aspect constatat de instanța de fond la judecarea contestației, la pagina 2 din sentință, a și dus la respingerea excepției tardivității contestației ridicată de intimat.
Față de acestea, recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile, în senul admiterii contestației la executare.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 ind. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimatul P. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței .
Intimatul precizează că recurentul a reluat criticile referitoare la sentința civilă nr._/2009, critici respinse de instanța de control judiciar.
Arată că aceste aspecte au fost soluționate temeinic și legal de Judecătoria Iași care a constatat participarea la procesul de revendicare atât în faza judecării pe fond cât și în judecarea căii de atac și că instanța de fond a apreciat corect că invocarea lipsei calității de proprietar asupra terenului nu are nici o influență asupra calității sale de debitor al obligației executate.
De asemenea, consideră că instanța de fond a apreciat corect că existența calității procesuale pasive a contestatorului-recurent a fost stabilită cu putere de lucru judecat la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/245/2008 și că acest aspect nu poate fi repus în discuție nici indirect, pe calea contestației la executare.
Deși instanța de fond a apreciat că excepția invocată cu privire la tardivitatea formulării contestației la executare este neîntemeiată și a judecat cauza pe fond, înțelege să reitereze această excepție. Intimatul arată că își întemeiază excepția pe dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă, unde se prevede că poprirea se înființează fără somație prin adresă însoțită de titlul executoriu către terțul poprit, înștiințându-se și debitorul despre măsura luată.
Chiar dacă, așa cum se arată în sentința atacată, debitorul nu ar fi primit personal înștiințarea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, unde se arată că „ dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit”.
Intimatul arată că recurentul contestator a formulat acțiunea mult după finalizarea executării silite, astfel încât solicită admiterea excepției.
Față de acestea, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea inițială, V. I. G. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 304/2011 al B. B. G. din Iași.
A contestat poprirea instituită asupra pensiei sale, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât a vândut din terenul în litigiu suprafața de 500 mp fiului lui V. Ghe. G. și ginerelui său D. Rică suprafața de 500 mp.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 V. I. G. a fost obligat să lase intimatului P. C., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 94,20 mp, identificată în raportul de expertiză topo-cadastrală ce face parte integrantă din acea hotărâre care constituie titlul executoriu. Contestatorul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 577,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1994/13.10.2010 a Tribunalului Iași a fost respins recursul declarat de pârâtul V. I. G., sentința civilă nr._/14.12.2009 a Judecătoriei Iași devenind astfel irevocabilă.
Și în cadrul cauzei înregistrate sub nr._/245/2008 în care s-a pronunțat hotărârea care constituie titlul executoriu care se contestă prin prezenta, V. I. G. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru aceleași motive, excepție care a fost analizată de instanță și a fost respinsă, acest aspect intrând în puterea lucrului judecat, astfel încât nu mai poate fi repus în discuție.
Contestatorul nu și-a executat benevol obligațiile din sentința civilă nr._/04.12.2009 care constituie titlul executoriu, iar intimatul a declanșat executarea silită împotriva sa în cadrul dosarul nr. 304/2011 al B. B. G. și L.-N. G. C.. Astfel, s-a luat și măsura instituirii popririi veniturilor realizate de contestator de la Casa Județeană de Pensii Iași.
Așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, participarea contestatorului la judecata cauzei înregistrate sub nr._/245/2008 este neîndoielnică și, în urma pierderii procesului, este justificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în baza dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă aplicabil și declanșarea executării silite pentru valorificarea acestora.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatorul V. I. G. împotriva sentinței civile nr._ din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul V. I. G. împotriva sentinței civile nr._ din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 07.02.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
D.C. T.D. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/14.05.2013
Judecător de fond: P. Ș. A., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
