Contestaţie la executare. Decizia nr. 755/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 41885/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Martie 2013
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 755/2013
Pe rol pronunțarea recursului declarat de creditoarea C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” –Instituție Nebancară Iași împotriva sentinței civile nr._/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L., C. L. și S. C. B., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06.03.2013, concluziile apărătorului intimaților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei data de 13.03.2013 și mai apoi pentru data de 21.03.2013, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată motivat de faptul că unul din membrii completului de judecată se află în concediu medical, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.03.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii C. L., C. L. și S. C.-B. în contradictoriu cu intimata C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” Iași; s-a constatat nulitatea parțială a clauzelor prevăzute la art.7 pct. A și art.11 lit. a), b), c), d) din contractul de împrumut clasic nr.8123/18.09.2008, privind perceperea de către creditoarea C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” Iași a dobânzii de 0,4528 puncte procentuale pe zi; s-au anulat procesele-verbale nr.778/2009 din 07.12.2011 și adresele de înființare a popririi emise la data de 07.12.2011, în dosarul de executare nr.778/2009 al B. Zacornea C. și Zacornea C. C., în ce privește suma calculată și pretinsă cu acest titlu; s-a dispus restituirea taxei de timbru în valoare de 102 lei, contestatorilor la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a fost obligată intimata să achite contestatorilor 905,30 lei cheltuieli de judecată, din care 102 lei taxă de timbru pentru care contestatorii au beneficiat de ajutor public judiciar, 3,30 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu avocat.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin contestația înregistrată pe rolul instanței sub nr._, contestatorii C. L., C. L. și S. C.-B., au solicitat, în contradictoriu cu intimata C. de A. Reciproc a Salariaților Aldy Credit Iași, constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive din titlul executoriu – contractul de împrumut bancar nr.8123C/18.09.2008, clauze incluse la art.3, 4, 7 lit. A și B al.6 și art.11 lit. a, b, c, d; desființarea formelor de executare silită pornite pentru recuperarea sumelor pretinse de creditoare cu titlu de penalități de întârziere, comision de risc și taxă de gestionare împrumut; suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În fapt, au motivat contestatorii că la data de 18.09.2011, C. L. a încheiat cu C. de A. Reciproc a Salariaților Aldy Credit Iași contractul de împrumut nr. 8123C, obiectul acestuia fiind suma de 3100 lei, cu o dobândă de 15% conform graficului de rambursare a creditului, perioada de rambursare fiind 24 luni, în total urmând a restitui suma de 4920,07 lei. Totodată, i-a fost reținută o garanție de 25% din valoarea sumei împrumutate, 775 lei. C. L. și S. C.-B. au semnat contractul în calitate de giranți. În prezent veniturile lor sunt poprite, în baza procesului-verbal din 07.12.2011. Executarea silită pentru recuperarea sumei de 9640 lei este nelegală, pentru următoarele considerente:
Poprirea se realizează contrar disp. art.409 alin.1 C.p.c., fiind oprite din salariu sume care depășesc jumătate din valoarea acestuia. În actele de executare întocmite nu au fost consemnate criteriile avute în vedere la strabilirea cuantumului debitului, precum suma față de care au fost calculate penalități de întârziere, data de la care a început calcularea penalităților, perioada pentru care acestea au fost calculate. Au solicitat să constate instanța nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art.3 și 4 din contract, prin prisma disp. art.4 din OUG nr.193/2000 raportat la Directiva nr.93/13/CEE. În cuprinsul contractului nu sunt definite costurile inserate în comisionul de risc, creditoarea nu este o instituție bancară iar inserarea în conținutul contractului a unor clauze conținând obligația debitorului de a plăti costuri pentru servicii neprecizate, constituie un abuz ce trebuie sancționat. Referitor la taxa de gestionare a împrumutului, inserată la art.4 din contract, reiese din conținutul articolului că aceasta este percepută pentru acoperirea cheltuielilor privind gestionarea și urmărirea împrumutului, suma fiind datorată pe fiecare sută de lei împrumut acordat și pentru fiecare operațiune de încasare sau plată aferente sumelor datorate conform contractului de împrumut, cu toate acestea nu rezultă modul de stabilire a acestor costuri. Serviciul pentru care se percepe acest comision suplimentar este similar cu cel pentru care se percepe dobânda, din această perspectivă, la evaluarea legalității acestor clauze trebuie avută în vedere și Directiva nr.93/13/CEE. Cum prin contractul de împrumut, creditorul percepe mai multe costuri pentru același serviciu, caracterul abuziv al acestora trebuie apreciat, prin prisma perceperii celuilalt cost – dobânda. Or, în condițiile în care definiția comisionului de risc nu a fost inserată în contract și taxa menționată la art.4 ar avea același rol ca dobânda, în condițiile în care funcția acestor comisioane este imposibil de determinat, nefiind vorba de o funcție evidentă și uzuală, precum cea a dobânzii, solicită instanței să constate că era imbosibil pentru orice consumator diligent dar fără cunoștințe de specialitate, să poată negocia aceste comisioane. Referitor la motivele de nelegalitate ale clauzei de la art.7 pct.B al.6, sunt incidente aceleași prevederi ale art.4 din OUG nr.193/2000, în sensul că nici această clauză nu a fost negociată. Stipularea ca termen de rambursare a garanției după 6 luni iar cel constituit în rate după 12 luni de la achitarea de către debitor a tuturor datoriilor față de creditoare este abuzivă, având în vedere dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Referitor la nulitatea clauzelor de la art.7 pct. A și 11 lit. a, b, c, d, au fost inserate în contractul de împrumut cu încălcarea art.4 din OUG nr.193/2000, în sensul că nu au fost supuse negocierii de către părți, contractul fiind unul preconstituit și asumat ca atare de către contestatori. Aceste prevederi contravin disp. art.1, 2, 3 al. 1 și 2 din OUG nr.9/2000, care reglementa activitatea creditoarei, care nu este o instituție bancară. În raport de prevederile legii nr.313/1879, care nu a fost abrogată, clauza penală în contractele de împrumut este interzisă. Î_ același sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. în decizia nr.XI/2005 în soluționarea recursului în interesul legii, reținându-se, în esență că o clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită pe lângă dobânda legală, având o cauză nelicită, în raport de prevederile art.5 și ale art.969 C. civ., contravine prevederilor legii. Au solicitat suspendarea executării silite motivat de faptul că raportat la împrejurarea că, aproximativ jumătate din debitul principal contractat, inclusiv dobânda aferentă au fost achitate, debitul care se percepe în prezent este reprezentat de penalități de întârziere al căror mod de calcul este imposibil de determinat.
În drept au fost invocate disp. art.399 și urm. C.p.c.
Alăturat cererii, au fost anexate înscrisuri, în copie.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, invocând excepția tardivității formulării contestației iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, motivat în esență de următoarele considerente: contestatorii nu pot invoca motive de nulitate ale titlului executoriu în condițiile în care contestația la executare este tardiv introdusă, prevederile legii nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori nu sunt incidente în cauză, contractul fiind încheiat între casa de ajutor reciproc, asociație fără scop patrimonial și care nu este un comerciant și contestatoarea C. L., membru al casei de ajutor reciproc, care nu este un consumator, contractul de împrumut încheiat de către CAR și membrii săi nu este un contract bancar, nu poate fi reținută nulitatea clauzelor contractuale prevăzute la art.3, 4, 7 lit. A și B alin.6 și art. 11 lit. a), b), c) și d) pe temeiul legii nr.193/2000.
Cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată și se impune respingerea ei.
La termenul de judecată din 25.05.2012, intimata a formulat o notă de precizare prin care a arătat că perfectarea contractului de împrumut nr.8123C/2008 a avut loc la data de 18.09.2008, anterior apariției și intrării în vigoare a prevederilor OUG nr.50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, prin care este eliminat comisionul de risc, fapt ce explică înscrierea în graficul de rambursare ca și componentă a ratei lunare a comisionului de risc în valoare de 2,17 lei/ rată lunară.CAR Aldy a luat măsuri de respectare a prevederilor legale privind neîncasarea comisionului de risc, debitul de încasat la contractul de împrumut nr.8123C/2008 fiind diminuat cu suma de 36,89 lei, reprezentând valoarea comisionului de risc aferentă ratelor achitate după apariția OUG nr.50/2010, operațiunea de diminuare a ratei lunare cu valoarea comisionului de risc fiind reflectată în documentele de încasare ale CAR Aldy Credit Iași. Prin încheierea interlocutorie din 06.04.2012, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare și a respins excepția tardivității introducerii contestației.
În cadrul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile aflate în copie la dosar.
B. Zacornea C. și Zacornea C. C. a comunicat copia certificată a dosarului de executare nr.778/2009.
Intimata a formulat și depus la dosar note de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și a probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.09.2008, contestatoarea C. L., în calitate de împrumutat și creditoarea-intimată C. de A. Reciproc Aldy Iași au încheiat contractul de împrumut clasic nr.8123C pentru suma de 3100 lei, contractul fiind garantat de giranții S. C.-B. și C. L..
La cererea intimatei-creditoare C. de A. Reciproc Aldy Iași a fost declanșată executarea silită împotriva contestatorilor-debitori, pentru recuperarea creanței în valoare totală de 4391 lei, din care 2196 lei, reprezentând împrumut, 649 lei, fond social, 1428 lei dobânzi, 118 lei alte sume conform graficului de rambursare, în dosarul de executare nr.778/15.10.2009 al B. Zacornea C. și Zacornea C. C., executarea silită fiind demarată în temeiul titlului executoriu, contract de împrumut clasic nr.8123C/19.09.2008.
La data de 30.11.2011, creditoarea –intimată a comunicat B. adresa nr.187/30.11.2011 prin care a arătat că debitul de achitat în temeiul contractului nr.8123C/2008 este 9640 lei, acesta majorându-se în continuare cu ratele de împrumut ce vor deveni scadente, precum și cu dobânzile de întârziere la plată.
La data de 07.12.2011, executorul judecătoresc a întocmit procesele-verbale nr.778/2009, prin care a stabilit suma de recuperat prin executarea silită a contestatorilor-debitori: 10.446,73 lei, din care 9640 lei debit, la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariul.
Au solicitat contestatorii, pe calea contestației la executare, constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive înscrise la art.3, 4, 7 lit. A și B alin.6 și art.11 lit. a, b, c, d, desființarea formelor de executare silită pornite pentru recuperarea sumelor pretinse de creditoare cu titlu de penalități de întârziere, comision de risc și taxă de gestionare împrumut.
Art. 399 Cod procedura civilă, în alin. 1 și alin. 2, stabilește obiectul contestației: se poate pune în discuție legalitatea executării silite însăși sau a oricărui act de executare, precum și - în cazuri particulare - legalitatea chiar a titlului executoriu.
Contestația la executare poate avea temeiuri diferite precum alegerea procedurii execuționale, vicii de formă ale titlului sau ale altor acte de executare (ex.: somația de executare sau publicația de vânzare), încălcarea oricăror forme în cadrul executării, modul în care se desfășoară executarea, inopozabilitatea titlului executoriu față de o terță persoană cu drepturi proprii asupra bunului urmărit.
În cazul în care procedura urmăririi silite se desfășoară în baza altor titluri decât hotărâri care emană de la organele cu activitate jurisdicțională, debitorul (sau cel care pretinde că drepturile sale legitime ar fi afectate prin executarea unor acte procedurale) are drept de a invoca, pe calea contestației, toate apărările de fond referitor la existența, întinderea și valorificarea creanței; această posibilitate există numai în măsura în care legea nu deschide celui interesat o cale specială.
Condiția de admisibilitate a contestației la executare, astfel impusă este în concordanță cu natura juridică a contestației la executare - o adevărată acțiune în realizare și nu o cale de atac (ea judecându-se după procedura pentru judecarea în prima instanța).
În ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art.3, 4, 7 lit. A și B și art.11 lit. a, b, c, d din contractul de împrumut clasic nr.8123C/19.09.2008, în temeiul disp. legii nr.193/2000, instanța constată că cererea contestatorilor este neîntemeiată.
Potrivit disp. legii nr.193/2000, art.1 (1) orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art.2 definește consumatorul și profesionistul, astfel: (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
În speță, contractul de împrumut clasic nr.8123C/2008, f.8-9 a fost încheiat de CAR Aldy, în calitate de împrumutător și C. L., împrumutat.
Casele de ajutor reciproc reprezintă asociații fără scop patrimonial, înființate în temeiul OG nr.26/2000 și anterior în temeiul legii nr.21/1924 și nu reprezintă un profesionist (comerciant) în sensul disp. legii nr.193/2000, act normativ care nu este incident în cauză, situație în care instanța a respins cererea contestatorilor de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
A mai reținut instanța, față de nota de precizări scrise depusă la dosar la termenul de judecată din 25.05.2012 de către intimată, că după . prevederilor OUG nr.50/2010, aceasta a diminuat debitul de încasat la contractul de împrumut nr.8123C/2008 cu suma reprezentând comision de risc.
Referitor la cererea de constatare a nulității clauzei penale cuprinsă în art.7 pct. A și art.11 lit. a, b, c, d din contractul de împrumut clasic nr.8123C/2008, ce constituie titlu executoriu, instanța a reținut că este întemeiată și a fost admisă.
Potrivit clauzelor contractuale menționate, intimata-creditoare a prevăzut posibilitatea calculării și încasării, de la debitorul principal și de la giranți, a unei dobânzi de 0,4528 puncte procentuale pe zi peste dobânda zilnică curentă convenită prin contract, pentru ratele neachitate la scadență, calculată pe număr de zile ale perioadei cuprinse între scadența ratei/ratelor și data efectivă de achitare a acesteia/acestora, dobândă penalizatoare care se aplică și în cazul declarării scadenței anticipate, și a rezoluțiunii contractului, conform art.11 lit. c și d.
Contractul de împrumut clasic nr.8123C/2008 a fost încheiat la data de 18.09.2008, când erau în vigoare O.G. nr.9/2000 și Legea nr.313/1879. Potrivit acestor acte normative, clauza penală în contractele de împrumut este nulă, în același sens reținând și ÎCCJ prin decizia nr. XI din 2005 în soluționarea recursului în interesul legii, astfel încât instanța a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor contractuale prevăzute la art. art.7 pct. A și art.11 lit. a, b, c, d, privind perceperea de către intimata-creditoare a dobânzii penalizatoare de 0,4528 puncte procentuale pe zi de întârziere iar pe cale de consecință, a dispus anularea proceselor verbale nr.778/2009 din 07.12.2011 și adresele de înființare a popririi emise la data de 07.12.2011 în dosarul de executare nr.778/2009 al B. Zacornea C. și Zacornea C. C..
În temeiul disp. art.23 legea nr.146/1997, a dispus restituirea taxei de timbru în valoare de 102 lei contestatorilor, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri iar în temeiul disp. art.274 C.p.c., a obligat intimata să plătească contestatorilor cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că nu a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației, deși din documentele existente la dosarul de executare silită și dispozițiile legale în vigoare rezultă că erau și sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea excepției și respingerea contestației. În conformitate cu prevederile art. 401 alin. 1 lit. a și b din Codul de procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când „contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă” sau „cel interesat a primit comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi”. După cum se poate observa chiar din numărul și data dosarului de executare al executorului judecătoresc (nr. 776/2009) executarea silită este începută în anul 2009, în urmă cu aproape 3 ani. Contestatorii-debitori au fost somați de către executorul judecătoresc pe parcursul acestor aproape 3 ani (2009, 2010 și 2011) de mai multe ori, termenul de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, pentru fiecare din cei 3 debitori, expirând încă de la trecerea a 15 zile calendaristice de la primirea primei somații. Contestatorii au contestat întreaga executare silită ca fiind pornită pe baza unui titlu executoriu care nu îndeplinește condițiile legale, în cadrul cererii lor contestând însuși titlu executoriu. Nu au contestat modalitatea de executare (prin poprire sau prin urmărirea bunurilor mobile și imobile, etc.) sau numai un act de executare (de altfel nu au adus critici vreunui act de executare ci numai titlului executoriu). Ori, contestarea titlului executoriu se putea face numai în termenul de 15 zile de la data la care contestatorii au aflat de executarea silită, ocazie cu care li s-a comunicat și titlul executoriu. Din dosarul de executare silită rezultă că aceștia, din anul 2009 și până în prezent, au primit mai multe somații din partea executorului judecătoresc, cu menționarea și anexarea titlului executoriu. Nu înseamnă că, legea le permite să introducă contestația și să conteste și titlul executoriu, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Instanța de fond a încălcat, interpretat și aplicat greșit art. 401 Cod procedură civilă.
Acest motiv de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare, instanța de fond a constatat nulitatea parțială a clauzelor prevăzute la art. 7 pct. A și art. 11 lit. a, b, c, d din contractul de împrumut clasic nr. 8123/18.09.2008, privind perceperea dobânzii de 0,4528 puncte procentuale pe zi. În considerentele sentinței atacate se motivează că, la data încheierii contractului de împrumut, 18.09.2008, erau în vigoare O.G. nr. 9/2000 și Legea nr. 313/1879, potrivit cărora clauza penală în contractele de împrumut este nulă, în același sens reținând și Î.C.C.J. prin decizia XI/2005. Instanța de fond nu a luat în considerare sau a interpretat și aplicat greșit normele legale în vigoare care reglementează activitatea caselor de ajutor reciproc ale salariaților.
Art. 2 alin. 1 și 3 din legea nr. 122/16.10.1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunii acestora (republicată în M.O. nr. 261 din 22.04.2009) prevede:
„(1) Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaților îl constituie acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora. Dobânda la împrumuturi se reîntoarce la fondul social al membrilor, după deducerea cheltuielilor statutare.
……………………………………………………………………………………….
(3) Casele de ajutor reciproc ale salariaților acordă împrumuturi numai membrilor lor pe bază de contracte de împrumut în formă scrisă, din care să rezulte clar toți termenii și condițiile de acordare prevăzute în statut”.
Deci termenii și condițiile de acordare a împrumuturilor din contractele de împrumut încheiate de casele de ajutor reciproc sunt cele prevăzute în statut. La statut face trimitere expresă legea specială nr. 122/1966 modificată și republicată, privind termenii și condițiile de acordare a împrumuturilor.
În Statutul Cadru al Caselor de A. reciproc ale salariaților – instituții financiare nebancare aprobat de Conferința Națională CAR din luna decembrie 2007, sunt reglementări precise cu privire la contractul de împrumut CAR și clauzele sale (prevederile art. 52.3 obligatoriu a se regăsi în conținutul statutului oricărei CARS).
„52.3 Contractul de împrumut cuprinde:
a) părțile contractante;
b) obiectul contractului;
c) termenul de acordare și mărimea împrumutului;
d) dobânda – rata anuală a dobânzii, modificarea acesteia, modul de calcul, modul de încasare, dobânzi penalizatoare;
e) garanțiile asiguratorii;
f) rambursarea împrumutului și a dobânzilor;
g) răspunderea pentru rambursarea la scadență a împrumutului și dobânzii;
h) obligații și drepturi ale părților;
i) litigii;
j) alte clauze;
k) semnăturile autorizate.”
Se poate observa că la art. 52.3 din Statutul cadru la lit.d) sunt prevăzute și dobânzile penalizatoare ; acest act normativ, respectiv Statutul cadru la care face trimitere expresă art. 2 alin. 3 din legea nr. 122/16.10.1996 (modificat și republicat) reglementează și legalizează dobânda penalizatoare în contractele de împrumut a caselor de ajutor reciproc ale salariaților. Dacă s-ar considera că prin O.G. nr. 9/2000 și Legea nr. 313/1979 s-a stabilit nulitatea clauzei penale în contractele de împrumut, prin Legea nr. 122/1996 (modificată de mai multe ori și republicată în 2009) s-a stabilit un regim special, derogatoriu, pentru casele de ajutor reciproc, iar aceste acte normative nu-și au aplicabilitatea în domeniu. În literatura și practica judiciară, s-a dezvoltat și conturat o întreagă teorie potrivit căreia, în contractele de credit bancare, până la urmă, date fiind reglementările în domeniul comercial, nu se aplică prevederile O.G. nr. 9/2000 și ale Legii nr. 313/1979, ele privind doar contractele de împrumut civile. Și cazul de față este o derogare de la prevederile privind contractele de împrumut civile, derogarea privind clauza penală privind numai contractele caselor de ajutor reciproc ale salariaților, care beneficiază de o reglementare de excepție prin Legea nr. 122/1996 și celelalte acte normative din domeniu.
Mai mult, O.G. nr. 9/2000 nu interzice dobânzi penalizatoare, cum greșit interpretează instanța de fond. Art. 5 din O.G. nr. 9/2000 prevede că „în raporturile civile, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an”. Deci indiferent că este vorba de dobânzi propriu-zise sau dobânzi penalizatoare, acestea cumulate nu pot depăși cu peste 50% dobânda legală. În litigiul de față, nu s-a stabilit ca dobânda propriu-zisă și dobânda penalizatoare depășesc cu peste 50% dobânda legală. Ce depășește 150% față de dobânda legală ca obligație, intră sub incidența nulității prevăzută de art. 9 din O.G. nr. 9/2000. deci obligația ce depășește 150% față de dobânda legală este nulă și nu clauza în întregime, care prevede dobânda propriu-zisă sau dobânda penalizatoare. Art. 9 din O.G. 9/2000 prevede că: „În raporturile civile obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept”. Acest motiv de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Pe cale de consecință, în mod greșit au fost anulate procesele-verbale nr. 778/2009 din 07.12.2011 și adresele de poprire emise la data de 07.12.2011.
Cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond a dispus să achite contestatorilor 905,30 lei, cheltuieli de judecată. Conform art. 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile sunt admise numai în parte și cheltuielile de judecată pe care urmează să le suporte partea căzută în pretenții, trebuie să fie proporțională cu pretențiile admise față de cele solicitate prin acțiune. Ori, fără a se aplica principiul reglementat de art. 276, instanța a obligat-o să achite cheltuielile de judecată în întregime, ca și cum contestația ar fi fost admisă în întregime și nu în parte.Acest motiv de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1, art. 276, art. 401 Cod procedură civilă, art. 2 alin. 1 și 3 din legea nr. 122/16.10.1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunii acestora, art. 52.3 din Statutul cadru al caselor de ajutor reciproc ale salariaților – instituții financiare nebancare aprobat prin Conferința Națională a CARS din decembrie 2007 și a celorlalte norme legale în domeniu.
Prin întâmpinarea formulată, intimații C. L., C. L. și S. C.-B. au solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimații au arătat că în privința titlului executoriu – contractul de împrumut nr. 8123C/18.09.2011, în legătură cu care au solicitat constatarea nulității absolute a unor clauze, excepția de tardivitate nu este aplicabilă, întrucât, cauzele de nulitate invocate sunt absolute, situație în care ele pot fi invocate oricând. Cât privește termenul de exercitare a executării silite împotriva executării silite, în anul 2009, când a pornit executarea silită, somația a fost emisă pentru o altă sumă decât cea consemnată în pro9cesul-verbal sin 07.12.2012. astfel, prin procesul-verbal din 09.12.2009, recurenta a pretins executorului judecătoresc achitarea sumei de doar 1858,49 lei, atât cât reprezenta debitul principal restant împreună cu dobânda aferentă. În urma popririi înființate în urma procesului-verbal din 09.12.2009, le-au fost reținute, prin poprire, sume de bani suplimentare. În cadrul procesului verbal din 07.12.2012 au fost consemnate însă alte sume reprezentând atât debit principal restant neachitat, dobânda aferentă și penalități de întârziere. Or, tocmai stabilirea în sarcina lor a acelor penalități și modul de calcul a format obiectul executării silite promovate, în termen legal. Aceste procese-verbale le-au fost comunicate în data de 08.12.2011, iar contestația a fost depusă pe data de 24.12.2012, în termen legal. Termenul de 15 zile libere (17 calendaristic) s-a împlinit pe 24 decembrie 2012 – zi nelucrătoare, motiv pentru care, acest termen s-a prelungit până pe data de 27.12.2012, prima zi lucrătoare după data de 24.12.2012.
În ceea ce privește criticile vizând greșita aplicare și interpretare a legii aplicabile raporturilor juridice intervenite între ei și recurenta-creditoare, au solicitat respingerea acestora ca nefondate, din următoarele motive:
În fapt, la data de 18.09.2008, C. L. a încheiat cu creditoarea C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” Iași, contractul de împrumut nr. 8123C. obiectul acestui împrumut a fost suma de 3100 lei. Dobânda aferentă acestui împrumut a fost de 15% conform graficului de rambursare a creditului, ce face parte din contract. De asemenea, potrivit clauzelor aceluiași contract, i s-a reținut și p garanție de 25% din valoarea sumei împrumutate, adică 775 lei. Potrivit graficului de rambursare, datora pe parcursul celor 24 de luni în care creditul trebuia rambursat, suma de 4920,07 lei.C. L. și S. C. – B. au semnat contractul de împrumut menționat în calitate de garanți, veniturile lor salariale fiind, în prezent poprite, în baza procesului verbal din 07.12.2011, comunicat locului lor de muncă S.C. Salubris SA Iași. Recurenta invocă că împrejurarea că penalitățile percepute în baza titlului executoriu – contractul de împrumut, au fost stabilite în baza Statutului cadru al caselor de ajutor reciproc, aprobat prin Conferința Națională a CAR din decembrie 2007 și că, în atari condiții, dispozițiile O.G. nr. 9/2000 nu sunt aplicabile raporturilor juridice stabilite între ei și creditoare, ci doar contractelor de împrumut civile. Raționamentul recurentei este greșit. Așa cum rezultă din însăși titulatura creditoarei, aceasta este o instituție financiară nebancară. Prin chiar art. 1 din Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților se stipulează: „(1) Casele de ajutor reciproc ale salariaților sunt asociații fără scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților, în vederea sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor lor. Membrii unei case de ajutor reciproc ale salariaților pot fi numai persoane fizice salariate. Casele de ajutor reciproc ale salariaților își desfășoară activitatea exclusiv cu membrii acestora. Art. 2 (1) Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaților îl constituie acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora. Dobânda la împrumuturi se reîntoarce în fondul social al membrilor, după deducerea cheltuielilor statutare. Așadar, CAR-urile sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, situație în care, potrivit legii, nu pot percepe penalități de întârziere, de tipul celor inserate în contractul de împrumut contestat de ei. Singurul lor scop este acela de întrajutorare a salariaților care solicită acordarea de împrumuturi. Perceperea de penalități este o activitate și un obiectiv contrar scopului instituit prin lege specială, întrucât are scop patrimonial (obținerea unui profit). Persoanele juridice fără scop patrimonial sunt cele care desfășoară o activitate nonprofit care contribuie la realizarea unor acțiuni sau programe de interes public general, regional sau local. Întrucât temeiul juridic în baza căruia recurenta își justifică perceperea acestor penalități este Statutul cadru al CAR-urilor, iar clauzele acestui statut sunt vădit contrare Legii nr. 122/1996 în baza căreia creditoarea a luat ființă, prin urmare, dispozițiile legale nu pot fi aplicabile acestei situații juridice, fiind contrare dispozițiilor imperative ale unei legi organice. În calitate de asociație non profit, creditoarei-recurente îi sunt aplicabile dispozițiile legale în materie de împrumut de la data încheierii contractului contestat, inclusiv O.G. nr. 9/2000, raporturile dintre CAR și membrii săi fiind strict de natură civilă. Așadar, referitor la nulitatea clauzelor de la art. 7 pct. A și 11 lit. a, b, c, d (referitoare la plata unor dobânzi de 0,4528 puncte procentuale pe zi împreună cu dobânda zilnică curentă convenită în prezentul contract, calculate pe numărul de zile ale perioadei cuprinse între data scadenței ratei și data efectivă de achitare a acesteia) prima instanță a constatat corect faptul că înserarea acestor clauze în contractul de împrumut s-a făcut de asemenea, cu încălcarea dispozițiilor art. 1, 2, 3 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 9/2000, aplicabile în situația tuturor contractelor de împrumut, altele decât cele bancare. Or, cum creditoarea nu este o instituție bancară, activitatea sa era reglementată, la data încheierii contractului de împrumut, de O.G. nr. 9/2000. astfel, în raport de prevederile Legii nr. 313/1879, care nu a fost abrogată, clauza penală în contractele de împrumut este interzisă. O_, atât timp cât dispozițiile legale care nu permit perceperea clauzei penale în contractele de împrumut de ordine publică, potrivit art. 5 din Codul civil, nu se poate deroga de la aceste dispoziții prin convenții. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. XI/2005 în soluționarea recursului în interesul legii. În esență, s-a reținut faptul că o clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, având o cauză nelicită, în raport de art. 5 și ale art. 968 Cod civil, contravine prevederilor legii.
În fine, recurenta mai critică sentința primei instanțe, apreciind că prima instanță a apreciat greșit că O.G. nr. 9/2000 interzice dobânda penalizatoare, considerând că, prin art. 5 din acest act normativ se stipulează această dobândă penalizatoare, în cazul contractelor civile, aceasta neputând depăși cu mai mult de 50%/an dobânda legală. Mai arată recurenta faptul că nu s-a dovedit că dobânda propriu-zisă și dobânda penalizatoare ar depăși cu peste 50% dobânda legală. Nici aceste critici nu au fundament legal. Recurenta face o gravă confuzie între dobândă, dobândă legală și penalități. Potrivit contractului, suma percepută pe zi de întârziere pentru neachitarea la termen a ratelor scadente reprezintă penalitate pe zi de întârziere. În orice caz, O.G. nr. 9/2000 nu reglementează acest tip de sancțiune fiscală, ci doar rata dobânzii, în cazul raporturilor juridice civile și comerciale. Pe de altă parte, dovada faptului că suma percepută cu titlu de penalități ar fi în realitate dobândă legală și că nu ar depăși pragul impus de O.G. nr. 9/2000, trebuia să o facă recurenta-creditoare. Ea este cea care a trimis executorului judecătoresc solicitarea de a fi urmărită silit suma de peste 9000 lei, fără a atașa și modul de stabilire a acestei sume. În orice caz, în contractul de împrumut nu s-a stabilit faptul că ei datorează dobânda legală plus 50% pe an la suma împrumutată, ci s-a stabilit un procent al dobânzii percepute și penalități de întârziere ilegale.
Având în vedere toate aceste motive, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
În mod just prima instanță a apreciat, în raport de cererile cu care a fost investită, că prezenta contestație la executare vizează în principal titlul executoriu – contractul de împrumut nr. 8123/18.09.2008 încheiat între părți - C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” Iași în calitate de creditor, contestatoarea C. L. – în calitate de împrumutat și S. C.-B. și C. L., garanți.
În raport de acest aspect, de dispozițiile art. 401 alin. 1 ind. 1 Cod procedură civilă, precum și de toate celelalte considerente expuse în încheierea de ședință din 06.04.2012, tribunalul constată că în mod corect a fost respinsă excepția tardivității contestației la executare. De altfel, în criticile aduse modului de soluționare a acestei excepții, recurenta nu a făcut referire la toate argumentele avute în vedere de prima instanță care s-a raportat la faptul că valoarea debitului pentru care s-a demarat executarea silită a fost comunicată de creditoare executorului judecătoresc la 30.11.2011, procesele-verbale emise de acesta și adresele de înființare a popririi purtând aceeași dată, fiind comunicate debitorilor la 08.12.2012 ; în consecință, tribunalul constată că primul motiv de recurs vizând greșita soluționare a excepției tardivității contestației la executare nu poate fi primit.
În ce privește fondul litigios, în mod just prima instanță a apreciat că dobânda penalizatoare calculată la dobânda zilnică, prevăzută de art. 7 pct. A și art. 11 lit. a, b, c și d din contractul părților, contravine prevederilor O.G. nr. 9/2000 și Legii nr. 313/1979 care îi sunt în mod evident aplicabile recurentei, instituție financiară nebancară. Mai mult, prevederile contractului a căror nulitate a fost constatată de prima instanță, reglementează în fapt o dobândă la dobândă, situată în afara oricăror reglementări legale iar susținerile recurentei relative la natura și caracterul acestui tip de dobândă în încercarea de a justifica prevederile contractuale contestate în cauză, sunt lipsite de fundament legal.
Prin urmare, nu pot fi primite nici criticile recurentei cu privire la aspectul menționat.
În ce privește motivul de recurs relativ la cheltuielile de judecată, nici acesta nu poate fi primit, suma la care a fost obligată intimata cu titlu de cheltuieli de judecată neputând fi considerată excesivă în raport de obiectul litigios și de complexitatea cauzei.
În considerarea celor expuse, tribunalul va respinge recursul formulat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea C. de A. Reciproc a Salariaților „Aldy Credit” –Instituție Nebancară Iași, împotriva sentinței civile nr._/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. – C. P. E. C. A. M. C.
Grefier,
N. E.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./24.09.2013
Judecător fond T. M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
