Contestaţie la executare. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 13585/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Aprilie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 940/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de contestatorul L. G. împotriva sent.civ.nr._/20.06.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații D.G.F.P. IAȘI, A.F.P. IAȘI, A.P.I.A, având ca obiect contestație la executare întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 08.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a respins exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silită a sumei mentionate in titlul executoriu din 21.09.2006.
S-a admis in parte contestatia la executare formulata de contestatorul L. G., domiciliat in Iași, Piata Unirii nr.9, ., . in contradictoriu cu intimata D.G.F.P. – A.F.P.Iasi, cu sediul in Iași, ..26, jud.Iasi si cu tertul poprit A.P.I.A. – Centrul Judetean Iasi, cu sediul in Iasi, ..3, jud.Iasi.
S-au anulat actele de executare din cadrul dosarului de executare nr._/2012, emise pe numele contestatorului.
S-a respins cererea de intoarcere a executării silite.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta in acest mod prima instanta a retinut că, potrivit art.172 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condițiile legii.
(3) Contestația poate fi fãcutã și împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanțã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicțional și dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.”
La data de 26.04.2012 intimata a emis în dosarul de executare nr._/2012 adresa de infiintare a popririi nr._ asupra conturilor detinute de contestatorul Lapusneanu G., pentru suma de 1976 lei, in baza titlurilor executorii următoare:
- nr._/21.09.2006;
- nr._/21.09.2006;
- nr._/15.08.2007;
- nr._/18.02.2008;
- nr._/25.03.2009;
- nr._/11.01.2010;
- nr._/29.03.2010;
- nr._/07.10.2010;
- nr._/28.03.2011;
- nr._/12.01.2012.
Așa cum reiese din titlurile executorii, acestea au fost emise în temeiul mai multor decizii de calcul referitoare la obligații de plată si accesorii.
Instanta de fond a retinut că executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent.
În speță, titlurile de creanță, respectiv deciziile de calcul si cele de calcul accesorii nu au fost comunicate contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acestuia sa ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta sa aibă posibilitatea fie de a face plata, fie de a contesta actul.
Potrivit disp. art. 44 din Codul de procedura fiscala:
“1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
(2)Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate…
(4) Dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor,, .
Chiar Curtea Constitutională a reținut, prin decizia nr.536/28.04.2011, că prevederile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat că este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.
Dispozitiile art.44 alin.(4) din aceeași ordonanță prevăd că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător și în materia comunicării actelor administrative fiscale, ceea ce înseamnă că este incident art.95 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că, în cazul comunicării cu rea-credință prin publicitate a actului administrativ fiscal, vor fi anulate actele săvârșite ulterior acestui moment.
Curtea Constitutională a observat că Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art.44 alin.(2) lit.a)-c) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară.
Așadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit. Instanțele sunt datoare să examineze însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art.44 alin.(2) lit.a)-c).
Curtea Constitutională a mai retinut că interpretarea prevederilor art.44 alin.(2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită inceputa in temeiul titlurilor executorii mentionate mai sus (nr._/21.09.2006; nr._/21.09.2006;nr._/15.08.2007;nr._/18.02.2008;nr._/25.03.2009;nr._/11.01.2010;nr._/29.03.2010; nr._/07.10.2010; nr._/28.03.2011;nr._/12.01.2012 ) a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
Raportat la aceste considerente, nu au fost analizate celelalte motive indicate de contestator, cu atât mai mult cu cât potrivit disp.art.172 C.pr. fiscala, contestatia la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanta, daca exista o cale de atac impotriva acestuia, prevazuta de o lege speciala, iar art.205 C.pr.fisc. prevede ca impotriva temeiniciei actelor administrativ fiscale, se poate formula contestatie la organul fiscal competent.
In baza acestor considerente, instanta a dispus anularea actelor de executare din cadrul dosarului de executare nr._/2012, emise pe numele contestatorului.
D. fiind ca nu s-a facut dovada executării vreunei sume, nu s-a putut pune incă problema intoarcerii executării, motiv pentru care aceasta cerere a fost respinsă.
Față de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta de fond a admis in parte cererea formulata de contestator.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanta a lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal contestatorul L. G. și intimata D.-A. Iași.
Critică recurentul L. G. soluția primei instanțe numai în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind întoarcerea executării silite. Susține recurentul că până la momentul pronunțării a fost executată întreaga suma prevăzută în titlul executoriu constatat nevalabil. Pentru deblocarea contului bancar a fost nevoit să achite integral suma pentru care a fost emisă adresa de înființare a popririi. Recurenta D.-A. Iași critică sentința primei instanțe susținând că instanța nu a solicitat dovada comunicării actelor administrativ fiscale, la dosar fiind depuse doar copii din dosarul de executare. Consideră că în mod netemeinic instanța a admis contestația pe motiv că actele administrativ fiscale nu au fost comunicate, atât timp cât nu a fost investită cu verificarea acestor aspecte. Recurentul-intimat L. G. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de D.-A. Iași solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că este întemeiat doar recursul declarat de către recurentul-intimat L. G. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin contestația la executare formulată de L. G., au solicitat în contradictoriu D. Iași în calitate de creditor anularea actelor de executare emise în dosarul în care a fost comunicată adresa de înființare a popririi nr._/2012 și întoarcerea executării silite.
Motivând în fapt contestația, recurentul a susținut că intimata nu a emis și nu i-a comunicat cu confirmare de primire titlul de creanță, respectiv decizia de impunere pentru a-și putea să își valorifice dreptul de a contesta pe cale administrativă actul administrativ fiscal. A mai susținut că a început executarea silită fără a fi comunicată cu confirmare de primire somația-act începător de executare. A mai invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumei menționată în titlul executoriu. Din anul 2003 nu a mai desfășurat activități independente drept pentru care nu a depus la intimată documente justificate. La data de 26.04.2012 intimata a emis în dosarul de executare adresa de înființare a popririi nr._ asupra conturilor deținute de contestatorul L. G. pentru suma de 1976 lei în baza mai multor titluri executorii. Așa cum reiese din titlurile executorii, acestea au fost emise în temeiul mai multor decizii de calcul referitoare la obligații de plată și accesorii. În materie fiscală, executarea silită demarează mai întâi prin emiterea unui titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu. În cauza de față, titlul de creanță reprezintă deciziile de calcul și cele de calcul accesorii, care nu au fost comunicate contestatorului.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate. Comunicarea actului administrativ-fiscal se impune a fi realizată în considerarea faptului că împotriva acestuia, cel vizat de acesta are posibilitatea contestării lui printr-o cale de atac specială, prevăzută de art.205 din Codul de procedură fiscală.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, raportat la decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut că către instanța de fond faptul că titlul de creanță nu a fost comunicat contestatorului fiind încălcate prevederile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Pe cale de consecință, reținând că titlul de creanță nu a fost comunicat intimatei, în mod corect instanța de fond a dispus anularea titlului executoriu și a actelor de executare emise în temeiul acestuia. Recurenta-intimată, nu a făcut nici în recurs dovada comunicării acestuia. În ceea ce privește întoarcerea executării silite,tribunalul reține că odată comunicată angajatorului adresa de înființare a popririi se procedează automat la reținerea unei cote părți din salariu. Prin urmare, în condițiile în care s-a dispus anularea întregii executări silite și a tuturor actelor de executare, nu a existat nici un temei pentru reținerile din salariu, precum și blocarea conturilor operațiuni efectuate odată cu înființarea popririi. Prin urmare cererea formulată de contestator de a se dispune întoarcerea executării silite este întemeiată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.404 ind. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul promovat de către recurentul L. G. și va modifica în parte sentința recurată în limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul L. G. împotriva sent.civ.nr._/20.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
admite cererea de întoarcere a executării silite formulată de contestator.
Dispune întoarcerera executării silite din dosarul de executare nr._/26.03.2012 întocmit de D.G.F.P.Iași și A.F.P.Iași pentru suma de 1976 lei și restituirea acestei sume contestatorului.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de A.F.P.Iași împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi,15.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. S. O. L.
Pentru judecător aflat în C.O.
semnează vicepreședintele instanței
Grefier,
E. D. B.
Red. L.O.
Tehnored. O.L./ M.M.D.
2 ex./22.07.2013
Judecător fond O. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 708/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 941/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
