Fond funciar. Decizia nr. 941/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 941/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 5199/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Aprilie 2013
Președinte - O. L.
Judecător I. D.
Judecător M. S.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 941/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții: L. G. T. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 2360/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații: C. C. D., R. N., C. J. IASI DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, A. T. L.- prin mandatar C. Petronica și P. O. M.- prin mandatar C. Petronica, având ca obiect „fond funciar, const. nulitate abs. TP”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea apărătorilor părților de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 08.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2360 din 21.09.2012 pronunțată de Judecatoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâta C. C. D..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții L. G. T. și L. V., domiciliați în Iași, ., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. C. D., domiciliată în P., ., jud. Iași, R. N., domiciliată în P., . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași.
Admite cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei C. C. D., formulată de intervenienții în interes alăturat A. T. L. și P. O., ambii domiciliați în P., . 1918, ..B, ..
Obligă reclamanții, în solidar, să plătească pârâtei C. C. D. suma de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanții, în solidar, să plătească intervenientului A. T. L. suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
„Prin cererea înregistrată sub nr._/ 18.03.1991 la C. Locală P. (f. 89 dosar) R. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren pe care le-a adus în CAP, fără a indica suprafața. În cadrul cererii arată că deține și teren pe raza comunei Stolniceni P..
Pe verso-ul cererii sunt defalcate suprafețele de teren solicitate, din această defalcare rezultând o suprafață totală de 0,46 ha pe raza comunei Stolniceni P. și 0,39 ha pe raza municipiului P..
Potrivit rolului agricol (f.94 dosar) R. G. a adus în CAP o suprafață totală de 0,85 ha, din care 0,46 ha pe raza comunei Stolniceni P. și restul de 0,39 ha pe raza „comunei de reședință” actual oraș P.. Din suprafețele de teren prevăzute în rol doar suprafața de 0,07 ha este indicată ca și teren intravilan.
Conform documentației înaintate de C. Județeană Iași cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de R. G. a fost admisă pentru teren în raza municipiului P. doar pentru suprafața de 1400 m.p., din care 0,07 ha teren curți construcții și 0,07 ha teren arabil intravilan. R. G. figurează în anexa 2b la poziția 7/R la HCJ nr. 53/1991 (f.16, 23 dosar).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4943/14.04.1993 la notariatul de Stat P. (f.68 dosar) R. G. a vândut reclamanților L. G. T. și L. V. suprafața de 1421 m.p. intravilan teren construcție și una casă de locuit, imobile situate în P., .. 54, jud. Iași.
Conform contractului de vânzare-cumpărare arătat dreptul de proprietate transmis de vânzătoare a fost reconstituit în baza legii fondului funciar. „înstrăinarea se face în baza certificatului de urbanism nr. 125/1992 și adeverința nr. 5994/ 21.12.1992”. În contract nu se face vorbire de existența vreunui proces verbal de punere în posesie eliberat de C. Locală P. în baza reconstituirii dreptului de proprietate.
Potrivit cutumei și practicii judiciare sunt considerate în principiu valabile vânzările-cumpărările de terenuri efectuate în baza adeverințelor de proprietate, însă doar dacă acestea au fost însoțite de proces verbal de punere în posesie întocmit de C. Locală pentru suprafața de teren tranzacționată.
La momentul încheierii vânzării cumpărării dintre reclamanți și R. G. nu exista proces verbal de punere în posesie pentru suprafața reconstituită, iar certificatul de urbanism nu constituie titlu de proprietate. Cu alte cuvinte, vânzătoarea a vândut reclamanților terenul fără a avea un drept de proprietate definit.
În cadrul contractului cumpărătorii au arătat expres că „am luat cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilului și înțeleg a-l dobândi pe riscul meu” (f.68).
La data de 26.06.2000 a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pe numele R. G. pentru teren pe raza municipiului P., însă nu pentru suprafața de 1400 m.p. intravilan cât a primit validare conform HCJ nr. 53/1991 anexa 2b, poziția 7/R, ci pentru o suprafață de 6306 m.p., din care 1306 m.p. intravilan și 5000 m.p. extravilan.
Nu este lipsit de importanță a se menționa și faptul că, potrivit Deciziei nr. 194/ 19.08.1976 (f.69 dosar) R. G. a predat statului român suprafața de 100 m.p. din P., .. 54. Astfel, potrivit deciziei predarea s-a făcut la cererea „tov. R. G.” „cu plata despăgubirilor stabilite de legislația în vigoare”.
Față de conținutul deciziei arătate instanța apreciază că suprafața de 100 m.p. a ieșit definitiv din patrimoniul autoarei reclamanților contra unei despăgubiri (ca în caz de expropriere de exemplu).
Nu rezultă că suprafața de teren de 100 de m.p. ar fi fost cedată de R. G. pentru a fi dată cu titlu de lot în folosință numitului R. T..
Prin decizia nr. 195/ 19.08.1976 a Consiliului Popular P. (f.59) suprafața de 100 m.p. preluată de la R. G. a fost atribuită în folosință numitului R. T.. În această decizie se arată însă că terenul este proprietate de stat.
Față de cele prezentate, deși suprafața de 100 m.p. a fost proprietatea numitei R. G., faptul că aceasta a fost ulterior dată în folosință lui R. T. nu înseamnă că R. G. mai avea dreptul la reconstituirea dreptului său asupra acestei suprafețe.
Conform Deciziei nr. 194/1976 R. G. a primit despăgubiri pentru cedarea în proprietatea statului a suprafeței de 100 m.p.
Din aceeași decizie 194/1976 rezultă și faptul că suprafața de 100 m.p nu a fost predată la CAP ci statului român, astfel încât, potrivit legii 18/1991 reconstituirea nu s-ar fi putut face în baza art. 8 sau 23, ci eventual în baza art. 36, prin Ordin al Prefectului.
Proprietatea cooperatistă nu se confundă cu proprietatea statului, chiar dacă aceste noțiuni sunt apreciate prin prisma perioadei comuniste.
În privința titlului de proprietate al defunctului R. T. instanța constată că acesta a fost emis în baza procesului verbal nr. 4 din 20.07.1976 (f.119 dosar).
Procesul verbal nr. 4/ 20.07.1976, deși intitulat în acest mod, are caracter de dispoziție. Astfel, în cadrul acestuia se arată că Adunarea generală CAP L. P. „hotărăște: înstrăinarea cu plată a unui loc de casă în suprafață de 250 m.p. în vatra satului Fîntînele, P., .. 54, jud. Iași, cooperatorilor R. T. și R. N. (…). Plata terenului s-a făcut cu chitanța nr. 230”.
În contextul arătat rezultă că R. T. a cumpărat suprafața de 250 de m.p. de la CAP.
Este important de observat și faptul că Procesul verbal nr. 4/20.07.1976 este anterior deciziei nr. 195/19.08.1976.
În condițiile arătate instanța apreciază că suntem în fața a doua acte cu naturi juridice și efecte diferite: primul prin care R. T. cumpără de la CAP suprafața de 250 m.p., iar cel de-al doilea prin care i se atribuie acestuia în folosință suprafața de 100 m.p. din proprietatea statului român.
De asemenea, fiind două acte rezultă și că suprafețele de teren vizate sunt diferite.
Faptul că suprafața de 100 m.p. solicitată de reclamanți nu este inclusă în suprafața de 250 m.p. din titlul de proprietate emis pe numele R. T. este confirmat și de către expertul L. D. ce a întocmit raportul de expertiză în cauza de față.
Astfel, în răspunsul la obiectivul nr. 7 (f.172 dosar) expertul arată că suprafața de 100 m.p. în litigiu este inclusă în suprafața deținută de reclamanți, iar potrivit răspunsului la obiectivul nr. 8 cei 100 m.p. nu sunt incluși în suprafața de 250 m.p. din titlul de proprietate a cărui nulitate se cere.
Față de situația de fapt și de drept prezentată instanța, în drept, constată neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta C. C. și neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților au fost motivate exclusiv pe considerentul că ambele părți având titluri de proprietate în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe baza legii 18/1991 instanța nu poate compara titlurile pentru a stabili că titlul reclamanților ar fi mai favorabil.
Motivarea excepțiilor se transpune în limbaj juridic prin prisma lipsei de interes și calității procesuale active a reclamanților în cadrul unei acțiuni în constatare întrucât ar avea la dispoziție acțiunea în realizare.
Excepțiile sunt neîntemeiate din această perspectivă motivat de simplul fapt că acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nu are natura juridică a unei acțiuni în constatare (deși poartă în denumire acest cuvânt), ci este o acțiune în realizare. Reclamantului urmărește ca în urma anulării actului să își realizeze un drept propriu.
Cum acțiunea de față este una în realizare iar o acțiune în revendicare (în cadrul căreia instanța ar compara titlurile părților și ar stabili pe cel preferabil) este tot o acțiune în realizare rezultă că nu se poate vorbi de lipsă de interes și lipsă calitate procesuală activă din partea reclamanților, din prisma motivelor invocate de pârâtă.
Cum alte motive pentru aceste excepții nu au fost invocate și nu au fost puse în discuție contradictorie, fiind în interesul părților o soluționare a litigiului în fond, instanța va respinge excepțiile.
Pe fondul cauzei acțiunea se impune a fi respinsă pentru considerentele care succed:
Reclamanții au invocat ca și temei de drept prevederile art. III alin.1 lit.a) pct. ii) și iii) din Legea 169/1997, conform cărora:” 1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri: ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate”.
R. T. beneficiază de prevederile art. 24 din Legea 18/1991 conform cărora :” Terenurile situate în intravilanul localitãților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptãțite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodãrești, pe care le-au edificat, rãmân și se înscriu în proprietatea actualilor deținãtori, chiar dacã atribuirea s-a fãcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. (2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafata de teren echivalenta în intravilan sau, în lipsa, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinãtate”.
Din perspectiva acestor ultime prevederi citate R. T. justifică și calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii 18/1991 (dreptul său fiind prevăzut în aceeași lege ca și cel al membrilor coopratori), dar și inaplicabilitatea prevederilor punctelor ii) și iii) din art. III din Legea 169/1997 citat mai sus.
R. georgeta și R. T. nu au primit titlurile de proprietate prin reconstituirea dreptului d eproprietate și prin prisma acelorași dispoziții ale legii 18/1991, pentru a fi relevant amplasamentul fostei proprietăți a avechiului proprietar, dacă terenul este sau nu intravilan și dacă acesta a fost sau nu solicitat de fostul proprietar.
Art. 24 din legea 18/1991 are caracter de normă derogatorie de la principiile reconstituirii dreptului de proprietate pentru foștii membri cooperatori, și astfel trebuie aplicat ca atare, derogatoriu.
Din prisma art. 24 din legea 18/1991, chiar dacă suprafața de 100 m.p. pentru care se cere anularea titlului de proprietate ar fi făcut parte din suprafața de 250 m.p. din titlul R. T., fostul proprietar oricum nu are dreptul de a primi vechiul amplasament înapoi.
Mai mult, cum am detaliat deja mai sus instanța apreciază că R. G. ni nu ar fi avut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 m.p., aceasta cedând proprietatea în favoarea statului român, de bună voie, și contra unei despăgubiri.
Pe de altă parte R. T. a cumpărat suprafața de 250 de m.p. de la CAP și nu de la statul român, situațiile juridice ale beneficiarilor neconvergând în drept.
Cum s-a arătat și în raportul de expertiză suprafața de teren de 100 m.p. este în posesia și proprietate reclamanților nu a pârâților sau intervenienților în interes alăturat pârâtei, astfel încât chiar de ar fi fost aplicabile în principiu prevederile art. III citate mai sus, titlul nu ar fi putut fi anulat întrucât nu conține terenul în litigiu.
Pentru toate considerentele expuse instanța va respinge acțiunea reclamanților.
Ca efect al respingerii acțiunii cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei C. C., formulată de A. T. L. și P. O., va fi admisă întrucât partea a cărei apărare au susținut-o a câștigat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pentru a se apăra pârâta C. C. a suportat cheltuieli de judecată de 3000 de lei (onorariu avocat –f.224) iar intervenientul A. T. cheltuieli de judecată de 100 de lei (onorariu avocat –f.219). reclamanții fiind căzuți în pretenții ca urmare a respingerii acțiunii lor, instanța îi va obliga la plata acestor cheltuieli către pârâta și intervenient.”
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții L. G. T. și L. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin aceștia că au depus la dosar acte din care rezulta că autoarea lor a obținut reconstituirea pentru 0,64 ha din care 1400 trebuiau să fie în intravilan, dar în mod nejustificat a primit doar 1306 mp intravilan. Mai susțin aceștia că autoarea a donat 100 mp, nicidecum 250 mp, iar diferența de teren pe care nu au primit-o se regăsește în patrimoniul pârâților. Nu se poate reține că procesul verbal nr.4 din 20.07.1976 prin care se reține că adunarea generală a CAP L. hotărăște vânzarea cu darea în plată a 250 mp este act de vânzare-cumpărare. Potrivit recurenților,instanța a interpretat toate probele doar în ideea de a justifica respingerea acțiunii.
În drept se invocă art.299-316 Cod proc civilăLegea nr.169/1997, Legea nr.18/1991.
Intimata C. J. Iasi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații A. T. L. și P. O. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 prevede că: „ (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi: … „
Față de prevederile art. III din Legea nr.169/1997, care reprezintă „sediul materiei” în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 „Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport – recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.
Raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, dar și la practica judiciară în materie, instanța reține că, într-o acțiune în anularea unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, legitimare procesuală are orice persoană ale cărei interese au fost nesocotite la eliberarea titlului de proprietate și care își poate justifica interesul printr-un titlu sau orice act prin care dovedește că i-a fost recunoscut, în condițiile Legii nr. 18/1991, dreptul ce pretinde că îi este lezat prin titlul de proprietate a cărui anulare o solicită .
Recurenții invocă în susținerea acțiunii în nulitate faptul că titlul de proprietate a fost emis în mod greșit pentru suprafața de 100 mp teren intravilan întrucât se suprapune cu terenul pe care aceștia l-au avut in posesie si care a apartinut autoarei acestora de la care de altfel l-au și dobândit. Au susținut recurenții că R. T. deși a primit în folosință de la stat pentru construirea casei de locuit 100 mp, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru 250 mp primind astfel teren din proprietatea recurenților.
De mentionat este si faptul ca autoarea R. G. a fost validată pentru reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 1400 mp teren fiind înscrisă în anexa 2b a hotărârii nr.53-1991. Înainte de a obține titlul de proprietate și de a fi efectivă pusă în posesie cu suprafața de teren ce i-a fost reconstituită, numita R. G. a vândut recurenților suprafața de 1421 teren intravilan și una casă de locuit situat în P., ..54.
La data de 26.06.2000 a fost emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 6306 mp, din care în intravilan doar 1306 mp. Este adevărat că în rolul agricol la nivelul anilor 1962-1963 aceasta a figurat înscrisă cu 0,07 ha curți clădiri și 0,07 ha grădină P., însă la nivelul anului 1976 din această suprafață de teren 100 mp a intrat în patrimoniul statului conform deciziei nr.194 din 19.08.1976.Din cuprinsul acestei decizii rezultă că numita R. G. pentru suprafața de teren ce a intrat în patrimoniul statului a primit despăgubiri. Deci, la acest moment, autoarea R. G. nu mai este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 100 mp ca reprezentând diferența între cea reconstituită și cea la care ar mai avea dreptul.
În ceea ce îl privește pe pârât, tribunalul reține că acestuia i-a fost emis titlul de proprietate nr._ din 28.06.1995 pentru suprafața de 250 mp situați în intravilan P., . a dobândit această suprafață de teren în temeiul procesului verbal nr.4 din 20.07.1976 din care rezultă pe de o parte faptul că aceasta l-a cumpărat efectiv plătind o anumită sumă de bani, iar pe de altă parte se regăsește și identificarea acestuia fiind indicate vecinătățile. În primul rând, reclamanții-recurenți,nu au probat pe de o parte faptul că aceștia sau autoarea lor mai sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 100 mp, iar pe de altă parte nu au probat că terenul de 100 mp revendicat se regăsește în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului. Mai mult nu au probat nici existența vreunui motiv de nulitate absolută din cele expres prevăzute care să fie incident în cauză. Nu se poate ignora existența procesului verbal menționat mai sus și nici cuprinsul lui, și prin urmare suprafața de tern pe care a dobândit-o pârâtul este de 250 mp și nu de 100 mp după cum în mod greșit susțin recurenții.
Prin urmare nu se poate solicita și obține constatarea nulității unui titlu de proprietate doar pentru simplul fapt că la momentul perfectării vânzării știau că au cumpărat 1421 mp, însă ulterior vânzătoarei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate decât pe 1306 mp, iar după efectuarea măsurătorilor cu echipamente moderne suprafața reală s-a dovedit a fi cea reconstituită ,nemulțumirea acestora nefiind suficientă, aceștia trebuind să facă dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută expres și limitativ enumerat de art. III din Legea nr.169/1997. Ori în cauza de față reclamanții recurenți nu au probat incidența vreunui motiv de nulitate absolută din cele expres prevăzute și nici săvârșirea vreunui abuz de către comisie la emiterea titlului de proprietate contestat.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul, in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod procedură civila va respinge recursul si va menține sentința recurată ca legala si temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții L. T. G. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 2360 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei C. C. D. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
Președinte, O. L. | Judecător, I. D. | Judecător, M. S. |
Grefier, D. C. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./22.07.2013
Judecător fond P. R. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 906/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
