Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 218/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 20261/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Aprilie 2013
Președinte - C. D.
Judecător O. L.
Grefier D. C.
DECIZECIZIA CIVILĂ Nr. 218/2013
Pe rol se află soluționarea cererii apelanților A. M. (V.) și A. M. (V. de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 769/17.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de completare a dispozitivului și înlăturare a dispozițiilor potrivnice.
Prin decizia civilă nr. 769/17.12.2012 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ a respins cererea de suspendare a judecății cauzei.
A respinge ca tardiv apelul declarat de pârâții A. M. și A. M. împotriva sentinței civile 4888/2.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași.
A respins apelul declarat de reclamanții B. L., B. D. și B. F. împotriva aceleiași sentințe, pe care o păstrează.
Au fost obligați intimații A. M. și A. M. la plata către apelanți a sumei de 5801 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 4888/2.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. L., B. D. și B. F. în contradictoriu cu pârâții A. M. și A. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții A. M. și A. M. și reclamanții B. L., B. D. și B. F..
Soluționând cu prioritate excepția tardivității apelului formulat de pârâții A. M. și A. M., se reține că declarația a fost înregistrată la 2.05.2012.
Comunicarea sentinței de fond către apelanți s-a realizat la 9.04.2012 potrivit dovezilor de la filele 143 – 144 dosar fond.
Potrivit art. 284 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, în raport de data comunicării sentinței primei instanțe, se va constata tardiv declarat apelul pârâților A. M. și A. M..
În privința criticilor formulate de reclamanții B. L., B. D. și B. F. se reține situația ce va fi în continuare expusă.
Reclamanții au învestit instanța de fond cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare privind imobilele prevăzute în antecontractul de vânzare – cumpărare denumit convenție, încheiat la 28.098.2004, completat cu Anexa la antecontract din 9.02.2010; contractul de cesiune drepturi litigioase 2296/2004 și 1640/2005; sentința civilă nr. 9682/2003;_/2007, decizia civilă 581/2009, respectiv cota indiviză de ½ din imobilul construit și neconstruit situat în Iași, . compus din teren în suprafață de 2185 m.p. și construcții cu destinația de locuință.
Solicitarea adresată instanței de judecată privind acțiunea introductivă cât și prin precizările depuse la filele 39 și 48 dosar fond a fost cea de pronunțare a un ei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare. Acțiunea formulată obligă instanța a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile transmiterii dreptului de proprietate în raport de mențiunile din act însușite de părți. În cazul în care una dintre părți contestă că în cazul de față – reclamanții, prețul pe care îl are de plătit către cealaltă parte, instanța nu poate admite acțiunea. Contestarea cuantumului prețului poate presupune din punct de vedere juridic o nulitate parțială a actului, sens în care instanța nu este învestită, sunt neîntemeiate criticile apelanților în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra valabilității Convenției din 28.09.2004, asupra neplății prețului pentru drepturi litigioase cumpărate de pârâți de la d-nul Rusovici Gh. C. și nici asupra valorii prețului ce trebuie achitat de ei pârâților atât timp cât nu a fost învestită în acest sens.
Instanța nu poate dispune asupra elementelor de validitate ale contractului în cadrul acțiunii de față care presupune faptul că părțile au convenit în acest sens dar unul dintre contractanți refuză încheierea actului în formă autentică.
Susținerile apelanților din cererea de chemare în judecată, reiterate în declarația de apel, confirmă faptul că aceștia consideră că pârâții intimați A. M. și A. M. nu sunt îndreptățiți a primi diferența preț, respectiv suma de_ lei (ROL).
Corect a reținut instanța de fond că această diferență nu a fost plătită de reclamanții apelanți B., motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, nefiind îndeplinite condițiile vânzării – condiții prevăzute și însușite de părțile contractante.
În raport de aceste considerente, a fost respins apelul ca nefondat cu păstrarea sentinței de fond.
Ca urmare, a respingerii apelului declarat de pârâții A. M. și A. M., au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimații B., conform art. 274 Cod procedură civilă.
La data de 6.03.2013, intimații A. M. și A. M. au solicitat, în temeiul art. 2811 Cod procedură civilă să se dispună înlăturarea dispozițiilor potrivnice din dispozitivul deciziei civile 769/17.12.2012 în sensul înlăturării obligației lor de plată a sumei de 5801 lei cheltuieli de judecată către apelanții B. L., B. D. și B. F. și de a obliga pe aceștia la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Intimații au arătat că în dosar au avut atât calitate de intimați cât și pe cea de apelanți. În apel susțin A. M. și A. M., au solicitat doar acordarea cheltuielilor de judecată de la fond, dar apelul a fost respins ca tardiv. În apelul declarat de B. L., B. D. și B. F., arată A. M. și A. M., au avut calitatea de intimați, apelul fiind respins. În această calitate, se învederează, au achitat avocatului care i-a reprezentat, suma de 4000 lei onorariu. Consideră, intimații că instanța de apel, la stabilirea cheltuielilor, a făcut o eroare de analiză și a adunat suma de 4000 lei, solicitată de ei cu titlu de cheltuieli de judecată cu suma de 1801 lei solicitată de apelanții B. (taxă timbru) obligându-i la plata sumei de 5801 lei.
Legal citați apelanții B. L., B. D. și B. F., nu s-au prezentat în instanță.
Analizând cererea formulată, instanța reține:
Prin decizia civilă nr. 769/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâții A. M. și A. M. și respins apelul declarat de reclamanții B. L., B. D. și B. F..
Au fost obligați intimații A. M. și A. M. la plata către apelanți a sumei de 5801 lei cheltuieli de judecată.
În considerente s-a menționat că urmare a respingerii apelului declarat de pârâții A. M. și A. M., vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimații B..
Prin cererile de apel nici unul dintre apelanți nu a solicitat cheltuieli de judecată. Prin întâmpinare, intimații B. au solicitat cheltuieli de judecată.
În dezbaterile pe fondul cauzei, cu privire la apelul declarat de A. M. și A. M. nu s-au solicitat cheltuieli de judecată iar în apelul declarat de B. F., B. L. și B. D. au fost solicitate cheltuieli de ambele părți (filele 38 dosar apel).
În dosar, apelanții B. L., B. F. și B. D. au fost obligați la plata eșalonată a taxei de timbru în sumă de 1801 lei iar intimații A. M. și A. M. au plătit 4000 lei onorariu avocat.
Se constată astfel că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de A. M. și A. M. în calitate de intimați în apelul declarat de B. F., B. D. și B. L., motiv pentru care cererea de completare a dispozitivului va fi admisă conform art. 2812 Cod procedură civilă.
Urmare a respingerii apelului, conform art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați apelanții B. F., B. L. și B. D. la plata cheltuielilor de judecată către intimații A. M. și A. M., respectiv suma de 4000 lei onorariu avocat.
Această dispoziție completatoare a deciziei civile 769 este însă în contradicție cu cele dispuse prin dispozitivul aceleiași deciziei, respectiv de obligare a intimaților A. M. și A. M. la plata cheltuielilor de judecată către apelanții B. L., B. F. și B. D., motiv pentru care se apreciază că cererea intimaților A. M. și A. M. se încadrează în dispozițiile art. 2811 teza a II-A Cod procedură civilă.
Urmează a fi, astfel, înlăturată dispoziția de obligare a intimaților A. M. și A. M. la plata cheltuielilor de judecată către apelanții B. L., B. D. și B. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de completare a dispozitivului formulată de intimații A. M. si A. M..
Completează dispozitivul deciziei civile 769/17.12.2012 pronunțata de Tribunalul Iași în dosarul nr._ în sensul că obligă apelanții B. L., B. D. și B. F. la plata către intimații A. M. și A. M. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe cale de consecință înlătura dispoziția de obligare a intimaților A. M. și A. M. la plata cheltuielilor de judecată către apelanții B. L., B. D. și B. F..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica azi 17.04.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, O. L. | |
Grefier, D. C. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.7/20.05.2013
Judecător fond: Tribunalul Iași: C. D.
O. L.
: Judecătoria Iași: D. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 906/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
