Contestaţie la executare. Decizia nr. 951/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 951/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 486/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Aprilie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 951/2013
Pe rol judecarea recursului formulat de Casa N. de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurari de Sănătate Iași și continuat de Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr.7304/30.03.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, intimat fiind B. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 17.04.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fața, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7304/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. B., cu domiciliul procesual ales în Iași, ., ., ., la cabinet avocat „D. P.”, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu sediul în Iași, ..18-20.
Anulează actele de executare: somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr.9462/27.12.2011, efectuate de către intimată în dosarul de executare nr.9257/2011.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul B. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași contestație împotriva somației și a titlului executoriu nr.9462/27.12.2011.
În fapt, a motivat contestatorul că nu a avut încheiat contract de asigurare cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași, titlul executoriu și somația nu au la bază un titlu de creanță care să fi devenit titlu executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.172 și urm. C. pr. fiscală.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citată intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.
Legea 95/2006 prevede că asigurările de sănătate persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate contestatorul a încălcat disp. art. 81 din OG 92/2003 și 215 din legea 95/2006, respectiv art. 8 din OUG 150/2002.
Deoarece contestatorul a desfășurat activități independente avea obligația plății contribuțiilor. Cuantumul sumei datorate rezultă din actele emise și fiind vorba de o creanță bugetară aceasta este purtătoare de dobânzi și penalități. Mai susține intimata că sustragerea contribuabilului de la obligația depunerii declarațiilor de venit și luarea în evidențele sale a dus la imposibilitatea informării nominale cu privire la cuantumul obligațiilor ce îi reveneau.
Contestatorului îi este conferită calitatea de asigurat prin lege, asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art.208 alin.3 din Lg. nr.95/2006 și în această calitate îi incumbă și sarcina de a contribui la fondul național de asigurări sociale de sănătate fără a avea relevanță încheierea unui contract cu una din casele de asigurări de sănătate. De asemenea, susține că actele de executare sunt întocmite cu respectarea prevederilor OG 92/2003 motiv pentru care solicită respingerea contestație la executare.
A depus alăturat întâmpinării copia dosarului de executare cuprinzând somația din 27.12.2011, titlul executoriu nr. 9462/27.12.2011, calcul detaliat contribuții și accesorii, decizia de impunere nr. 7880/31.10.2011.
A încuviințat instanța pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.10.2011 decizia de impunere nr. 386 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatorul B. I. G., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 386 lei, dobânzi de 485 lei și penalități de întârziere de 56 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ian. 2006 – sept. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din OG 92/2003 și se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a comunicat actul administrativ fiscal către contribuabil prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Conform disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a)denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Conform disp. art. 35 din Ordinul 617/2007, „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speță, intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatorul ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de ANAF, lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real că în cazul neachitării contribuțiilor FNUASS și a majorărilor de întârziere, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, procedează la măsuri de executare silită fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp. art. 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar dacă contestatorul era obligat să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006, în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula actele de executare, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală..”
***
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimatul Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. S-a arătat că marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități.
In cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă si absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale și la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând contestatorului.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere. În consecință, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței civile recurate.
In drept au fost invocate prevederile art. 299, 304 ind. 1 C.pr.civ.
La cererea de recurs au fost anexate in copie procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate anunțul_/28.11.2011
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 31.10.2012 instanța in baza art. V din OUG nr. 125/2011 a dispus scoaterea din cauza a CAS Iasi si introducerea in cauza a ANAF- AFP Iasi.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 15.03.2013, recurenta fiind citata cu mențiunea de a face dovada comunicării deciziei de impunere 7880/31.10.2011.
Recurenta nu a depus la dosar alte înscrisuri.
Intimatul a depus note de concluzii.
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 31.10.2011 Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele intimatului - contestator B. I. G. decizia de impunere nr. 7880/31.10.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ian. 2006-septembrie 2011. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimatul datorează suma totală de 927 lei, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere.
În baza deciziei de impunere a fost emis titlu executoriu nr.9462/27.12.2011 și somația din 27.12.2011, acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului recurs.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, întrucât caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale se impune în soluționarea prezentului recurs, se reține că recurenta nu a facut dovada comunicării deciziei de impunere, cu respectarea ordinii de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, deși a fost citata în mod expres cu aceasta mențiune, în recurs.
În consecință, instanța de recurs că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, astfel încât titlul executoriu nu este valabil, executarea silită fiind nulă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, prin substituirea rațiunilor ce stau la baza soluției pronunțate de prima instanța, Tribunalul, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Casa N. de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurari de Sănătate Iași și continuat de Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr.7304/30.03.2012 pronunțata de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabila
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, S. F. |
Grefier, D. M. B. |
Red./ tehnored. FEC
Jud. fond T. M. G.
2 EX./17.06.2013
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 961/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 952/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
