Revendicare imobiliară. Decizia nr. 946/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 253/286/2005
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Aprilie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 946/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul C. C., recurent C. E., recurent T. Z. și pe intimat S.C. F. M. S.R.L. P. LICHIDATOR JUDICIAR BB&AINSOLVENZPRAXIS IPURL, intimat S.C. F. M. S.R.L., intimat .. - P. ADMINISTRATOR S. A., intimat S.C. A. H. S.A. - P. LICHIDATOR PRACTICIENI CONSULTING & MANAGEMENT SPRL IAȘI, intimat S.C. A. H. S.A., intimat .. - P. ADMINISTRATOR S. A., intimat .. - P. ADMINISTRATOR S. A., având ca obiect revendicare imobiliară obligația de a face, pretenții - REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2013 apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 08.03.2005 sub nr.253/2005, reclamanta C. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C.F. M. S.R.L., obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 200 m.p. amplasată în T.23/1, P.749/2/2 din . să ridice gardul care blochează calea de acces către terenul în suprafață de 1396 m.p. amplasată în T.23/1, P.749/2/2 situat pe raza comunei C., jud.Iași, obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei Ron reprezentând contravaloarea producției agricole pe anii 2003-2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 1396 m.p. situată pe raza comunei C., jud.Iași, T.23/1, P.749/2/2 potrivit titlului de proprietate nr._/1994, teren cu care a fost pusă în posesie potrivit procedurii prevăzută de Legea nr.18/1991 și care se învecinează la N cu A. M., la E.-DE, la S.- cu M. M. și la V.- cu S.M.A.Osoi.
Susține reclamanta că terenul ei se întinde pe o lățime de aproximativ 20 m între proprietatea numiților A. M. și M. M., iar pe terenurile celor doi vecini, la șosea, se află două construcții ce aparțin fostului SMA H., una tip magazie pe terenul lui M. M. și una tip locuință pe terenul lui A. M. pe care pârâta le folosește din anul 2003 în vederea desfășurării activității sale.
Arată reclamanta că pârâta a îngrădit fără acordul proprietarilor terenul aferent celor două construcții, ocupând astfel suprafețe de teren atât din cel al vecinilor,cât și o suprafață de aproximativ 200 m.p. din terenul reclamantei, blocându-i și calea de acces către restul terenului din cei 1396 m.p.
Susține reclamanta că din anul 1993 și până în anul 2003 a folosit terenul proprietatea ei, dar după ce pârâta a îngrădit clădirile fostului SMA H. nu mai poate folosi terenurile ei și nu a putut să desfășoare muncile agricole pe cei 1396 m.p., fiind lipsită de producția agricolă pe care ar fi putut să o obțină.
În drept au fost invocate dispozițiile art.480-481 Cod civil, art.998-999 Cod civil, și art.1076 Cod civil.
Acțiunea fost timbrată cu 170 lei Ron taxă de timbru, conform chitanței . nr._/08.03.2005 și chitanței . nr._/08.11.2005, și 2 lei timbru judiciar.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod proc.civ.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copie: titlul de proprietate nr._/02.12.1994, adeverința nr.626/1991.
La data de 17.05.2005, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că terenul pe care îl revendică are suprafața de 250 m.p. și înțelege să se judece și cu pârâta .., întrucât prin contractul de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004 această pârâtă a achiziționat imobilele constând în atelier mecanic, platformă betonată, beci, casă cărămidă și depozit carburanți de la S.C. A. H. (fostul SMA H.), clădiri aflate pe terenurile numiților A. M. și M. M..
Susține reclamanta că licitația în urma căreia au fost achiziționate imobilele a fost una nelegală întrucât la ea au participat cele două pârâte. Mai arată reclamanta că din anul 2003 și până în anul 2004 i-a fost ocupată suprafața de teren de 250 m.p. de către pârâta S.C .F. M. S.R.L., care i-a oprit accesul la restul terenului reclamantei, iar din anul 2004 terenul este ocupat abuziv de către pârâta .. care îi blochează calea de acces.
În susținerea precizărilor reclamanta a depus la dosar în copie: contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr.166/27.08.2004, procesul verbal din 08.07.2004.
La data de 07.06.2005, pârâta .. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că pârâta deține legal și valabil un titlu asupra suprafeței de teren revendicată de reclamantă, dovadă fiind contractul de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004 și procesul verbal de licitație din 08.07.2004, prin care odată cu proprietatea asupra clădirilor s-a transmis și dreptul de folosință asupra terenul aferent în suprafață de 3.000 m. p., și care este împrejmuită fiind delimitată de celelalte proprietăți ale vecinilor și este mărginită de drumuri de pe care reclamanta are acces la proprietatea sa de 1396 m.p..
Mai arată pârâta că reclamanta are acces la proprietatea sa, atâta timp cât există două căi de acces, iar autoritățile locale și chiar vecinii și-au manifestat disponibilitatea pentru a-i facilita o cât mai bună cale de acces.
Susține pârâta că proprietatea sa este grănițuită în virtutea dreptului său legal, consfințit prin dreptul de proprietate înscris în cartea funciară.
Arată pârâta că perioada dintre 2003- august 2004 nu îi poate fi opusă întrucât ea nu deținea clădirile și terenul, iar pentru perioada ulterioară pârâta nu a împiedicat accesul reclamantei la terenul acesteia.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod proc.civ.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar în copie: extras de la Oficiul Registrului Comerțului Iași, încheierea nr.115/19.11.2004, planuri de amplasament, schițe, contractul de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004, proces verbal din 08.07.2004.
La data de 17.10.2005, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că solicită ca pârâta .. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1190 m.p. pe care îl ocupă fără drept.
În susținerea precizărilor reclamanta a depus la dosar sentința civilă nr.2385/23.03.2005 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2004.
La data de 06.12.2005, pârâta .. a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu pârâta S.C. A. H. S.A., solicitând obligarea acesteia să o despăgubească pe pârâtă cu suma ce va fi stabilită de instanță în sarcina pârâtei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii pârâta a arătat că la data de 27.08.2004 a cumpărat de la S.C. A. H. S.A. prin contractul de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004 legalizat la B.N.P. S. B. și întabulat la B.C.F. de pe lângă Judecătoria Răducăneni patru construcții ce făceau parte din Secția de mecanizare Osoi și dreptul de folosință pentru suprafața de 3.000 m.p. teren aferent construcțiilor și care aparțin de drept Consiliului Local al Comunei C., iar vânzătoarea este ținută de obligația legală contra evicțiunii.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art.1337 Cod civil, art.60-63 Cod proc. civ.
La data de 05.01.2006, chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că prin contractul de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004 a vândut către pârâta .. activul de la Secția de mecanizare Osoi compus din atelier mecanic, platforma betonată, casă cărămidă, depozit carburanți, pod rulat, iar suprafața de teren aflată în litigiu nu a făcut obiectul vânzării cumpărării, fiind transmisă folosința terenului, fapt care rezultă și din încheierea nr.115/19.11.2004 a Biroului de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Răducăneni.
Susține chemata în garanție că reclamanta s-a îndreptat în mod eronat împotriva pârâtei .., deoarece proprietarul terenului este Consiliul Local C., care are dreptul de dispoziție, iar reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de legile fondului funciar.
Arată chemata în garanție că acțiunea în revendicare este admisibilă numai atunci când persoana care solicită revendicarea unui bun imobil este proprietara - neposesoare a bunului, iar cealaltă este posesoarea - neproprietară a bunului respectiv.
Mai susține chemata în garanție că în contractul de vânzare cumpărare nu este înscrisă nici o clauză care să garanteze orice evicțiune asupra terenului aflat în litigiu.
În drept chemata în garanție a invocat dispozițiile Codului civil.
În susținerea întâmpinării chemata în garanție a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: încheierea nr.115/19.11.2004, contract de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004.
La data de 10.01.2006, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție și a invocat tardivitatea cererii întrucât nu a fost formulată o dată cu întâmpinarea și nici nu a fost depusă până la prima zi de înfățișare, reclamanta solicitând judecarea cererii în mod separat.
Arată reclamanta că cererea de chemare în garanție este nefondată de vreme ce terenul în litigiu nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, fiind transmis doar cu drept de folosință, astfel încât chemata în garanție nu trebuie să răspundă pentru evicțiune.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, și expertiză, raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 11.10.2005, la termenul din data de 08.11.2005 instanța încuviințând efectuarea unui supliment la expertiză, care a fost depus la data de 10.01.2006.
P. sentința civilă nr.103/21.03.2006, Judecătoria Răducăneni a respins acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, calea de atac fiind continuată de moștenitorii reclamantei - C. C., C. E. și T. Z. -, iar prin decizia nr.319/02.02.2011 Tribunalul Iași a admis recursul, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Judecătoriei Răducăneni la data de 06.04.2011 sub nr._ .
În rejudecare, la data de 21.04.2011, chemata în garanție S.C. A. H. S.A., prin lichidator, a depus la dosar precizări prin care a arătat că activul secției de mecanizare Osoi a fost vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr.166/2004 către pârâta .. fără terenul aferent, acesta fiind în folosința consiliului local.
La data de 17.06.2011, reclamanții au depus la dosar în copie: titlul de proprietate nr._/12.02.2007, sentința civilă nr.162/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, sentința civilă nr.2/07.01.2010 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._,
La termenul din data de 12.07.2011 instanța a dispus citarea pârâtei S.C. F. M. S.R.L. prin publicitate.
La termenul din data de 09.09.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că revendică suprafața de 1800 m.p. din T.23/1 conform titlului de proprietate nr._/12.02.2007, valoarea terenului fiind de 5.000 lei.
La același termen, instanța a respins cererea pârâtei S.C .E. S.R.L. de suspendare a cauzei în baza art.244 Cod proc.civ. până la soluționarea dosarului nr._ .
Față de valoarea terenului precizată și de capetele de cerere formulate, reclamanții au făcut dovada achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 334 lei și a timbrului judiciar de 2,8 lei.
În ședința din data de 16.12.2011, pârâta .., prin apărător, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată.
La termenele din 20.01.2012 și 17.02.2012, reclamanții personal au semnat cererea de chemare în judecată.
La termenul din data de 17.02.2012, cu ocazia concluziilor pe fond, reclamanții au invocat excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale, motiv pentru care instanța de fond a reluat cercetarea judecătorească și a pus în vedere reclamanților să facă precizări scrise raportat la excepția invocată.
La data de 09.03.2012 reclamanții au depus la dosar precizări scrise prin care au invocat excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale și au solicitat sancționarea pârâtei .. cu amendă judiciară și să fie obligată la despăgubiri în cuantum de 12.000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului revendicat și despăgubiri pentru înrăutățirea stării de sănătate și afectarea imaginii în comunitate.
La termenul din data de 09.03.2012 instanța de fond a pus în discuția părților și a calificat excepția exercitării abuzive a drepturilor procedurale ca fiind o apărare de fond și a disjuns cererea de chemare în garanție, dispunând formarea unui dosar separat.
La același termen instanța de fond a acordat cuvântul pe excepția lipsei calității de reprezentant pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de chemata în garanție, pe fondul cauzei, precum și pe cererea de acordare de despăgubiri și de amendare a pârâtei .. ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise.
P. sentința civilă nr. 147 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată invocată de pârâta ..
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de chemata în garanție S.C.A. H. S.A.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată de numita C. E., decedată la data de 19.06.2006, și continuată și precizată de moștenitorii C. E., domiciliată în Iași, ., nr.3, ., T. Z., domiciliată în ., și C. C., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâții .., cu sediul în ., jud.Iași, și cu sediul ales la S.C.P.A. „G.&N.”, cu sediul în Iași, ., . și .., cu ultimul sediu cunoscut în ., citată prin publicitate.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei .. la plata de unei amenzi judiciare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei .. la plata sumei de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.
Respinge cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.”
În considerentele acestei sentințe s-au arătat următoarele:
„Stabilind ordinea soluționării excepțiilor, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității de reprezentant întrucât dacă se admite această excepție se anulează acțiunea și nu se mai pune problema inadmisibilității acțiunii, iar, în măsura în care această excepție va fi respinsă, urmează a analiza și cealaltă excepție invocată.
Instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost semnată de apărătorii reclamantei C. E. fără să existe la dosar un mandat în acest sens, prima împuternicire avocațială depusă la dosar datând din 19.04.2005 (după aproximativ o lună de la data introducerii acțiunii), iar potrivit acesteia avocații celei care a formulat acțiunea aveau dreptul doar de a o reprezenta, nu și de a formula cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, în fața instanței de fond în cel de-al doilea ciclu procesual, la termenele din 20.01.2012 și 17.02.2012, moștenitorii reclamantei (decedată la 19.10.2006) au semnat personal cererea de chemare în judecată, însușindu-și astfel acțiunea formulată de autoarea lor.
În aceste condiții, având în vedere că acțiunea a fost semnată de moștenitorii celei care figura ca reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța va respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâta ..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța reține că inadmisibilitatea, ca sancțiune procesuală, intervine ori de câte ori lipsește o condiție a exercițiului dreptului la acțiune sau calea procesuală aleasă, de către reclamant, în sens larg, este greșită.
Or, instanța constată că prin prezenta acțiune reclamanții revendică o suprafață de teren și solicită obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință și la ridicarea unui gard, iar liberul acces la justiție prevăzut de art.21 din Constituția României și de art.6 din C.E.D.O., precum și dispozițiile legale de drept comun în materie civilă care prevăd posibilitatea folosirii căii procedurale alese de reclamanți fac ca cererea lor să fie admisibilă, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, urmând ca motivele invocate în susținerea ei să fie analizate odată cu fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în urma organizării licitației activelor aparținând S.C. A. S.A. H. la care au participat ambele pârâte, bunurile licitate ( atelier mecanic, platforma betonată, beci, casă cărămidă, depozit carburanți, împrejmuire și pod rulant) au fost adjudecate de pârâta .. la suma de 44.100 lei RON, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitație datat 08.04.2004 (fila nr.21 din dosarul nr._ ).
La data de 27.08.2004, a fost încheiat între S.C .A. S.A. H. și adjudecatar un înscris intitulat „contract de vânzare cumpărare” (fila nr.20 din dosarul nr._ ) și înregistrat sub nr.166, prin care prima se obliga să înstrăineze celei de-a doua activul care a făcut obiectul licitației, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilelor în suprafață de 3.000 m.p., pentru suma de 52.479 lei RON.
La art. 2 din contract se stipula că proprietatea asupra bunurilor supuse vânzării se transmite de drept și de fapt cumpărătorului la data încheierii în formă autentică a contractului, iar la art.3 se menționa că dreptul de folosință asupra terenului aferent se transmite cumpărătorului la data semnării prezentului contract, la acest moment vânzătorul renunțând cu titlu definitiv la dreptul de preemțiune privind cumpărarea terenului în cauză.
În baza procesului verbal de licitație nr.147/08.07.2004, Biroul de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Răducăneni a dispus prin încheierea nr.115/19.11.2004 (fila nr.34 din dosarul nr._ primul ciclu procesual) întabularea pe numele adjudecatarului a dreptului de proprietate asupra construcțiilor C1-sediu administrativ, C2-magazie atelier reparații, C3-WC și C4 – depozit carburanți, cu mențiunea că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 3.000 m.p. este proprietatea Consiliului Local C..
Așa cum rezultă din planul de amplasament ce face parte din documentația care a stat la baza înscrierii în cartea funciară (fila nr.35 din dosarul nr._ primul ciclu procesual), terenul în suprafața de 3000 m.p. aferent construcțiilor cu privire la care s-a întabulat dreptul de proprietate este situat în extravilanul ., în T.23/1, P.731/2/1.
La data de 12.02.2007 a fost eliberat pe numele defunctei C. E. de către Comisia Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ (fila nr.42 din dosarul nr._ al doilea ciclu procesual) prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 4620 m.p. din care suprafața de 1807 m.p. teren cu destinație curți construcții amplasat în extravilanul comunei C., în T.22/1, P.731/1/1 și P.731/1/2.
Instanța reține că defuncta C. E. a decedat la data de 19.10.2006, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor ..P. nr._ (fila nr.15 din dosarul nr._ –recurs), iar în calitate de moștenitori au rămas reclamanții C. C., C. E. și T. Z., conform certificatului de calitate de moștenitor nr.89/20.11.2006 (fila nr.14 din dosarul nr._ - recurs).
După eliberarea titlului de proprietate, Comisia Locală de Fond funciar C. eliberează o fișă a suprafețelor primite în proprietate conform titlului de proprietate nr._/12.02.2007, fișă din care rezultă că suprafața de 1807 m.p. amplasată în T.22/1 este în realitate situată în P.731/2/1 și P.731/2/2 (fila nr.65 din dosarul nr._ ).
P. cererile de chemare în judecată care au format obiectul dosarelor nr._ și nr._ (atașate la prezenta cauză), moștenitorii defunctei C. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de fond funciar C. și Comisia Județeană de fond funciar Iași, anularea parțială a titlului de proprietate nr._/12.02.2007 în ce privește suprafața de 0,05 ha din P.731/2/1 din T.22/1 și suprafața de 0,1307 ha din P.731/2/2 din T.22/1 și eliberarea unui nou titlu de proprietate care să cuprindă înscrierea corectă a amplasamentelor celor două suprafețe, respectiv tarlaua T.23/1, parcelele P.731/2/1 și P.731/2/2, cererile lor fiind admise prin sentința civilă nr.162/24.03.2008, irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr._ în ceea ce privește numărul corect al parcelelor și prin sentința nr.51/29.01.2008, irevocabilă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._ cât privește numărul corect al tarlalei în care sunt situate cele două terenuri.
P. sentința civilă nr.603/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr._, instanța a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. nr._/12.02.2007 la cererea Primarului Comunei C., motivat de faptul că acesta a fost eliberat pe numele unei persoane care nu avea calitatea de moștenitoare a autoarei după care s-a solicitat reconstituirea.
La momentul pronunțării prezentei hotărâri, sentința menționată nu este irevocabilă, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului Iași în vederea judecării recursului. În aceste condiții instanța va considera valabil titlul de proprietate nr._/12.02.2007 în lipsa unei hotărâri irevocabile prin care să se constate nulitatea absolută a acestuia.
Instanța constată că reclamanții revendică prin primul capăt cerere astfel cum a fost precizat o suprafață de suprafața de 1800 m.p. amplasată în T.23/1 conform titlului de proprietate nr._/12.02.2007.
Instanța reține că după modificarea titlului de proprietate nr._/12.02.2007, suprafața deținută în baza acestuia în T.23/1 este de 1807 m.p. din care 500 m.p. în P.731/2/1 și 1307 m.p. în P.731/2/2. De asemenea, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004, pârâta .. a dobândit dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3.000 m.p. amplasat în T.23/1, P.731/2/1.
Potrivit expertizei topometrice efectuate în primul ciclu procesual de expertul C. C. ( la momentul la care nu era încă eliberat titlul de proprietate pe care reclamanții își întemeiază acțiunea), rezultă că totală de 3362, 40 m.p. (3000 m.p. teren fără construcții și 362, 40 m.p. teren cu construcții) din T.23/1, P.731/2/1 ocupată de pârâta .. se suprapune peste proprietatea reclamantei pe o suprafață de 1190 m.p. din care 126 m.p. sunt ocupați de construcția atelier de reparații.
Potrivit schiței anexă la raportul de expertiză topometrică și titlului de proprietate nr._/12.02.2007, astfel cum a fost modificat, instanța constată că în realitate titlul emis pe numele autoarei reclamanților se suprapune pe o suprafață de 500 m.p. (înscrisă în T.23/1, P.732/2/1) cu suprafața de 3.000 m.p. care a făcut obiectul transferului de folosință către pârâta .. Restul suprafeței de 1307 m.p. reconstituită autoarei reclamanților în T.23/1, P.731/2/2, nu a făcut obiectul transmiterii dreptului de folosință către pârâtă, terenul aflându-se în continuarea suprafeței de 3.000 m.p. din P.732/2/1.
În aplicarea Codului civil de la 1864, doctrina și practica a fost unanimă în calificarea acțiunii în revendicare ca fiind acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate deoarece titularul său, pe lângă recunoașterea dreptului, pretinde și restituirea bunului.
Potrivit art.480-481 din Codul civil de la 1864, proprietatea era un drept real, exclusiv și absolut, opozabil erga omnes, și nimeni nu putea fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Se considera că întrucât acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, calitate procesuală pasivă justifică persoana care posedă fără drept terenul, reclamantul având sarcina de a proba că pârâtul este cel care stăpânește terenul proprietatea reclamantului.
Codul civil din 2009 reglementează acțiunea în revendicare în art.563 alin.1 statuând că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, recunoscând astfel dreptul proprietarului neposesor de a promova acțiunea atât față de posesorul neproprietar, cât și față de detentorul precar.
Noul cod civil definește dreptul de proprietate privată ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864 în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă în acțiunea în revendicare, Legea nr.71/2011 stipulând o excepție de la aplicarea legii vechi doar în ceea ce privește regula unanimității în promovarea acțiunii (art.63 din Legea nr.71/2011), nu și în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă. În susținerea acestei opinii, vin și dispozițiile art.223 din Legea nr.71/2011 care stabilesc dacă prin lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009- cum este și cauza de față, se soluționează în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data la care au fost pornite.
Instanța constată că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta S.C.F. M. S.R.L. ar fi stăpânit vreodată terenul în litigiu.
În ce o privește pe pârâta .. aceasta are un drept de folosință asupra suprafeței de 3.000 m.p. din T.23/1, P.731/2/1 pe durată nedeterminată potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004.
Astfel, înscrisul intitulat „contract de vânzare cumpărare” nr.166/27.08.2004 reprezintă din punct de vedere juridic un antecontract de vânzare cumpărare în ceea ce privește activul societății S.C.A. S.A.H. vândut la licitație ca urmare a voinței părților de a amâna transferul dreptului de proprietate și a intenției exprimate de vânzător de a vinde în viitor activul („ se obligă în mod irevocabil să vândă”), dar constituie un veritabil contract de vânzare cumpărare a dreptului de folosință asupra terenului de 3.000 m.p., așa cum rezultă din voința părților exprimată în art.3, pentru transmiterea acestui drept nefiind prevăzută de legea în vigoare la acel moment (Legea nr.18/1991) necesitatea formei ad validitatem, după cum nici părțile nu au înțeles să amâne transferul dreptului de folosință cu privire la teren până la încheierea actului în formă autentică.
Având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenului în cauză aparține Consiliului Local al Comunei C., instanța reține că pârâta .. nu are decât atributul folosinței terenului, fiind astfel un detentor precar.
În aceste condiții, în sistemul Codului civil de la 1864, împotriva detentorului precar proprietarul neposesor avea deschisă calea acțiunii în evacuare și nu calea acțiunii în revendicare care este prevăzută doar de Codul civil din 2009.
Pe de altă parte, instanța reține că .. și-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcțiilor dobândite în urma licitației, nu și dreptul de folosință asupra terenului despre care se face mențiune că este proprietatea Consiliului Local C..
Potrivit art.33 din Legea nr.7/1996 (astfel cum era în vigoare la momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor) dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
De asemenea, potrivit art.28 din același act normativ, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, ascensiune, vânzare silită și uzucapiune. Din această dispoziție rezultă că pentru a fi opozabil față de terți dreptul real dobândit printr-o convenție de vânzare cumpărare trebuie să fie înscris în cartea funciară.
P. forma cerută pentru opozabilitatea față de terți a actului juridic se desemnează acele formalități care sunt, potrivit legii, necesare pentru a face actul juridic opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora, justificându-se prin ideea de protecție a terților față de eventualele afecte prejudiciabile ale unor acte juridice civile. În cazul nerespectării acestei cerințe de formă, sancțiunea constă inopozabilitatea actului juridic, adică în posibilitatea terțului interesat de a ignora actul juridic invocat de părțile acestuia sau de una dintre ele împotriva sa.
Cu toate acestea, sancțiunea nu va opera atunci când se dovedește ca terțul a avut cunoștință de existența actului juridic. Această soluție este una echitabilă și se bazează pe principiul bunei credințe în raporturile juridice civile. Astfel, actul juridic supus unor formalități de înscriere nu produce nici un efect față de terțul de bună credință care nu a putut lua cunoștință de existența lui ca urmare a neefectuării formalităților pentru opozabilitate.
În schimb, dacă terțul a luat cunoștință pe altă cale de actul juridic, acesta îi va fi opozabil chiar și în lipsa înscrierii, întrucât scopul îndeplinirii formalităților pentru opozabilitate - acela de a informa terții- a fost atins, terțul având posibilitatea de a se proteja față de efectele acelui act din momentul în care a luat cunoștință de el.
Instanța constată că titlul de proprietate pe care reclamanții își întemeiază dreptul de proprietate a fost eliberat în 2007, la aproximativ 3 ani și jumătate după ce pârâta a devenit titulara dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 3.000 m.p., titlul fiind ulterior modificat prin două hotărâri judecătorești pronunțate în anul 2008, respectiv 2009.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarele nr.254/2005, nr._ și nr._ autoarea reclamanților și aceștia aveau cunoștință de dreptul de folosință al pârâtei .. încă din anul 2005, cu mult înainte de a fi emis titlul de proprietate și de a introduce în justiție cererile de modificare a acestuia prin care au solicitat rectificarea numărului de ..
Astfel, în dosarul nr.254/2005 al Judecătoriei Răducăneni în care reclamantul C. C. a solicitat, în contradictoriu pârâta Comisia Locală de fond funciar C. obligarea pârâtei la întocmirea documentației aferente eliberării unui titlu de proprietate, pârâta a depus la dosar atât o copie a procesului verbal de licitație din 08.07.2004, cât și o copie a contractului de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2006, dar mai ales o schiță întocmită de Primăria Comunei C. din care rezulta terenul aflat în folosința pârâtei ..
Tot astfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei Răducăneni în care reclamanții din prezenta cauză au solicitat în fapt rectificarea numerelor de parcelă înscrise în titlul de proprietate nr._/12.02.007 pentru suprafețele reconstituite în T.22/1, pârâta .. a formulat cerere de intervenție în care a arătat că este proprietara unor imobile amplasate pe o suprafață de 3.000 m.p. din T.23, P.731/2/1 și are un drept de folosință asupra terenului.
P. urmare, reclamanții aveau cunoștință despre existența în patrimoniul pârâtei a dreptului de folosință asupra suprafeței de 3.000 m.p., astfel încât acest drept le este opozabil.
Mai mult, instanța constată că dreptul de folosință dobândit de pârâtă nu a fost constituit de vânzător, ci a fost transmis de acesta, ceea ce înseamnă că el a existat și în patrimoniul vânzătorului (care avea și un drept de preemțiune), acesta dobândindu-l la rândul său ca urmare a privatizării Secției de Mecanizare Osoi (S.M.A Osoi)
Opozabilitatea are drept consecință obligația reclamanților de a respecta dreptul de folosință și de a nu aduce atingere exercitării lui, obligație care este incompatibilă cu introducerea unei acțiuni în revendicare împotriva beneficiarului dreptului întrucât prin ea se tinde la golirea de conținut a acestui drept.
Susținerea reclamanților că prin sentința civilă nr.2385/23.03.2005 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2004 ( fila nr.119 din dosarul nr._ primul ciclu procesual) s-a recunoscut dreptul de proprietate al autoarei lor asupra terenului revendicat nu poate fi reținută de instanță, întrucât prin această hotărâre s-a statuat asupra îndreptățirii autoarei la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1404 m.p. fără a se indica și un anumit amplasament.
Pentru restul suprafeței de 1307 m.p. deținută de reclamanți în T.23/1, P.732/2/2 și revendicată nu există nici o probă la dosar că oricare dintre pârâte ar stăpâni acest teren.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1.800 m.p.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 lei RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru anii 2003-2005, instanța reține că dreptul de proprietate presupune prerogativa proprietarului de a folosi bunul, de a-i culege fructele și de a dispune de el. În măsura în care el este lipsit în mod nelegitim de una dintre aceste prerogative, are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Art.998 și 999 din Codul civil din 1864 (în vigoare în perioada pentru care se solicită lipsa de folosință) prevăd că persoana care prin fapta proprie cauzează altuia un prejudiciu este obligată să repare acest prejudiciu, răspunderea civilă delictuală angajându-se și pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar fapta să fie săvârșită cu vinovăție.
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită instanța constată că în cauză existența ei nu a fost probată. Astfel, pe de o parte, reclamanții nu au făcut dovada existenței în patrimoniul autoarei lor a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, titlul de proprietate fiind eliberat abia în 2007 și modificat în 2008-2009, iar pe de altă parte nu s-a probat în cauză că oricare dintre cele două pârâte ar fi folosit respectiva suprafață în perioada 2003-2005.
În aceste condiții, instanța va respinge ca neîntemeiat și cel de-al doilea capăt de cerere.
Referitor la cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la ridicarea gardului de pe suprafața în litigiu care împiedică accesul petenților la terenurile proprietatea lor, este adevărat că potrivit art.494 din Codul civil de la 1864 (în vigoare la momentul construirii gardului), dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de un terț cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Cu toate acestea, instanța constată că împrejmuirea care înconjoară suprafața de 3.000 m.p. și despre care reclamanții pretind că ar împiedica accesul la proprietatea lor a făcut obiectul vânzării la licitație publică potrivit procesului verbal de licitație din 08.07.2004 (fiind inventariat ca „împrejmuire”) și a fost adjudecat de către pârâta .., de unde rezultă că nu ea a fost cea care l-a ridicat, după cum nu există nici o altă probă care să formeze convingerea că a fost ridicat de pârâta S.C .F. M. S.R.L.
Mai mult, în virtutea dreptului de folosință asupra terenului pârâta .. are dreptul de a împrejmui terenul pe care îl folosește, astfel încât să asigure o cât mai bună conservare și exploatare a construcțiilor aflate pe el, dreptul de folosință fiind, așa cum s-a reținut, opozabil reclamanților așa cum s-a transmis el.
Din probatoriu administrat nu rezultă că pârâta ar fi ridicat un gard prin care să blocheze o cale de acces preexistentă pe care o avea recunoscută autoarea reclamanților.
Din declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual rezultă că terenul este îngrădit din anul 2002 (când era în folosința S.C A. S.A.) și că reclamanta obișnuia să intre pe teren pe poarta de acces (ceea ce presupune existența împrejmuirii). Ambii martori au declarat că reclamanta avea acces la terenul proprietatea ei un alt drum ce ar fi presupus un ocol de 1 km.
Cu toate acestea, dacă reclamanții apreciază că prin exercitarea dreptului de folosință pârâta împiedică accesul la terenurile proprietatea lor, aceștia au deschisă o acțiune în servitute prin care să se stabilească calea ce mai scurtă pe care ei ar putea să traverseze terenul aflat în folosința pârâtei, nu și o acțiune în obligarea de a ridica împrejmuirea.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiat și cel de-al treilea capăt de cerere.
Referitor la cererea privind obligarea la plata de despăgubiri și amendarea pârâtei .. pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale, instanța reține că potrivit art.723 alin.1 Cod proc.civ, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut lege și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procedural.
Pentru a exista un abuz de drept, instanța constată că autorul actului trebuie să fie titularul dreptului procedural în cauză și să fie capabil să-l exercite, că dreptul procedural trebuie să fie exercitat în limitele sale externe, fixate de lege, dar să fie dirijat spre alt scop decât acela pentru a fost acordat de lege și, nu în ultimul rând, dreptul procedural trebuie să fie exercitat cu rea credință.
De asemenea, instanța reține că există rea- credință atunci când exercitarea dreptului procedural se face în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma pe adversar.
Or, în cauză reclamanții nu au făcut dovada că exercitarea drepturilor procedurale constând în invocarea unei excepții pe parcursul celui de-al doilea ciclu procesual și formularea unei cereri de recuzare s-a făcut cu rea credință. Dimpotrivă, instanța constată că cererea de recuzare formulată de pârâtă în prezenta cauză s-a raportat la un dosar (dosarul nr._ ) în care instanța s-a pronunțat cu privire la modificarea titlului de proprietate pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, deci care avea o anumită legătură cu prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâtă raportat la cererea de chemare în judecată, instanța reține în primul rând că fiecare parte are dreptul de a-și face toate apărările în legătură cu cauza în care stă în judecată pentru a evita să cadăîn pretenții, iar, în al doilea rând, faptul că a fost ridicată la aproximativ 6 ani de la data introducerii acțiunii nu formează convingerea că simpla ei invocare denotă prin ea însăși intenția de a tergiversa desfășurarea procesului. Durata prezentei cauze nu a fost determinată de invocarea excepției de către pârâtă, în raport de care instanța a acordat un singur termen pentru ca părțile să poată răspunde la ea.
Având în vedere principiul liberului acces la justiție, dar și faptul că buna credință se prezumă, precum și faptul că respingerea excepției și a cererii de recuzare nu poate să conducă prin ea însăși la concluzia că pârâta a exercitat cu rea-credință drepturile procedurale, instanța, în baza art.723 alin.1 Cod proc.civ., va respinge cererile de acordare a despăgubirilor și de amendare a pârâtei ca neîntemeiate.
Întrucât acțiunea principală va fi respinsă în întregime, instanța, în baza art.274 Cod proc.civ, și cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, recurenții au susținut în esență următoarele:
„1. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere precizările la acțiune depuse la termenul din 9.09.2011, în sensul că revendică suprafața de 1800 mp teren din . valoare de 5.000 lei, identificarea terenului și amplasamentul său real fiind stabilită prin două hotărâri judecătorești, in prezent irevocabile și prin care a fost identificat în mod corect amplasamentul suprafeței dc teren proprietatea acestora.
Pârâta în cauză .. a dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare cu nr. 166/27.08.2004 doar construcții ce au aparținut fostului S.C. A. S.A. H...
Contractul de vânzare cumpărare face mențiunea că se transmite cumpărătorului un drept de folosință asupra terenului dar la dosar nu a fost depus nici un act din care să rezulte că S.C. A. S.A. H. ar fi primit în folosință de la proprietarul terenului acest drept de folosință.
Potrivit codului civil, unul din atributele dreptului de proprietate este și uzul, respectiv uzufructul.
Transmiterea dreptului de uz ( folosință) este reglementat in codul civil începând cu art. 517. el putând fi stabilit în favoarea unei persoane doar de proprietarul bunului.
Transmiterea uzufructului, respectiv a folosinței bunului nu se poate face chiar de către cel care-l are, decât cu acordul proprietarului, ori în speță nu rezultă nici faptul că S.C. A. S.A. ar fi primit în mod legal folosința suprafeței de 3000 mp teren, iar la rândul său nu putea transmite ceva ce nu avea.
Ceea ce este și mai grav, este faptul că instanța reține în hotărâre faptul că suprafața de 3000 mp teren ar aparține în proprietate Consiliului Local C..
Bunurile de pe cuprinsul unei unități administrativ teritoriale, pot face parte din patrimoniul privat sau public al unității administrativ teritoriale.
Terenul în litigiu după apariția Legii 18/91 a fost la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar și nu a aparținut vreodată Consiliului Local C..
In aceste condiții a se vorbi de un anteconlract de vânzare cumpărare sau de a socoti că există un veritabil contract de vânzare cumpărare a dreptului de folosință, excede legea și contravine dispozițiilor legale.
Că pârâtul deține terenuri tară niciun drept este corect, dar că s-ar putea folosi în cauză doar acțiunea în evacuare, este cu toiul inedit și ilegal.
Acțiunea în evacuare este specifică contractului de locațiune. respectiv de închiriere de locuințe, termenul ca atare se întâlnește în legea locuinței, In aceste condiții, motivarea instanței este străină de cauză, face aplicarea unor texte legale ce nu au legătură cu cauza și cu natura acțiunii, cuprinde din punct de vedere juridic motivări referitoare la instituții de drept inexistente.
Se mai susține în hotărâre că pentru 307 mp teren situați în . nu ar fi făcut dovada că pârâta ar stăpâni terenul însă expertiza topografică a stabilit acest lucru, martorii au confirmat această împrejurare și de altfel nici pârâta nu a susținut cele menționate în hotărâre.
2. In ceea ce privește obligarea pârâtei la contravaloarea lipsei de folosință, au dovedit capătul de cerere, că pârâta a stăpânit și s-a bucurat de fructele suprafeței de teren deși nu avea dreptul, astfel că în mod greșit instanța reține că nu ar exista fapta ilicită a pârâtei.
3 .în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea gardului ce împiedică accesul lor la terenul proprietate, instanța respinge acest capăt de cerere pe motiv că potrivit procesului verbal de licitație de 8.07.2004 pârâta ar fi cumpărat și împrejmuirea, însă în actul menționat mai sus nu se precizează lungimea împrejmuirii. Au dovedit cu martori că ridicarea și blocarea accesului la calea publica a fost facută ulterior dobândirii construcțiilor prin actul de vânzare cumpărare.
Pârâta nu justifică cu niciun act un drept de folosință asupra terenului, iar dreptul lor de proprietate care cuprinde terenul din ./2 și 731/2/1 trebuie să fie liber de orice construcții, chiar gard pentru că potrivit art. 480 cod civil vechi, nu poate fi argumentație ce nu poate fi primită.
4. Solicită casarea hotărârii și admiterea capătului de cerere privind obligarea la plata de despăgubiri și amendarea pârâtei .. pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.”
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul costată întemeiat recursul formulat.
Instanța va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la excepțiile invocate în cauză. Astfel, referitor la excepția lipsei calității de reprezentant în mod temeinic instanța de fond a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâta .. având în vedere că în fața instanței de fond în cel de-al doilea ciclu procesual, la termenele din 20.01.2012 și 17.02.2012, moștenitorii reclamantei (decedată la 19.10.2006) au semnat personal cererea de chemare în judecată, însușindu-și astfel acțiunea formulată de autoarea lor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, în mod temeinic și legal instanța de fond, raportat la disp.art.21 din Constituția României și art.6 din C.E.D.O., a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei prima instanță a fost investită de reclamanți, prin primul capăt cerere astfel cum a fost precizat, cu revendicarea unei suprafațe de 1800 m.p. amplasată în T.23/1 conform titlului de proprietate nr._/12.02.2007.
După modificarea titlului de proprietate nr._/12.02.2007, suprafața deținută în baza acestuia în T.23/1 este de 1807 m.p. din care 500 m.p. în P.731/2/1 și 1307 m.p. în P.731/2/2. Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004, pârâta .. a dobândit dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3.000 m.p. amplasat în T.23/1, P.731/2/1.
La data expertizei topometrice efectuate în primul ciclu procesual de expertul C. C. nu era încă eliberat titlul de proprietate pe care reclamanții își întemeiază acțiunea . Expertul a concluzionat că din totalul de 3362, 40 m.p. (3000 m.p. teren fără construcții și 362, 40 m.p. teren cu construcții) din T.23/1, P.731/2/1 ocupată de pârâta .. se suprapune peste proprietatea reclamantei o suprafață de 1190 m.p.( din care 126 m.p. sunt ocupați de construcția atelier de reparații) însă această expertiză a avut la bază doar mențiunile registrelor agricole și hărțile cadastrale. De asemenea, în această expertiză, raportat la cel de-al doilea capăt de cerere privind ridicarea gardului, nu se individualizează clar unde este situat acest gard și dacă într-adevăr acesta blochează accesul reclamanților la proprietatea lor.
Instanța de fond a apreciat asupra individualizării suprafeței de teren revendicate analizând schița anexă a acestui raport de expertiză topometrică și situarea tarlalei și a parcelelor din titlul de proprietate nr._/12.02.2007, astfel cum a fost modificat, constatând că titlul emis pe numele autoarei reclamanților se suprapune numai pe o suprafață de 500 m.p. (înscrisă în T.23/1, P.732/2/1) cu suprafața de 3.000 m.p. care a făcut obiectul transferului de folosință către pârâta .., concluzionând că restul suprafeței de 1307 m.p. reconstituită autoarei reclamanților în T.23/1, P.731/2/2, nu a făcut obiectul transmiterii dreptului de folosință către pârâtă întrucât terenul se află în altă parcelă, respectiv în continuarea suprafeței de 3.000 m.p. din P.732/2/1.
P. motivele de recurs, (la punctele 1,2 și 3 din cererea de recurs), reclamanții au invocat netemeinicia și nelegalitatea sentinței instanței de fond cu privire la cele trei capete de cerere principale, respectiv revendicarea suprafeței de 1800 m.p., obligarea pârâtei la ridicarea gardului ce le împiedică accesul la proprietatea lor și obligarea pârâtei la contravaloarea lipsei de folosință. Analiza acestor cereri nu poate fi însă realizată în lipsa unei expertize tehnice topometrice de specialitate ce trebuie în mod imperios raportată la titlul de proprietate emis și modificat pe parcursul judecății pe numele autoarei reclamanților.
Pentru justa soluționare a cauzei se impune, așadar:
- determinarea amplasamentului actual al terenului revendicat în suprafață de 1800 m.p. amplasat în T.23/1 conform titlului de proprietate nr._/12.02.2007 astfel cum a fost modificat prin sentința civilă nr.512008 a Judecătoriei Răducăneni (fila 38 din dosarul atașat nr.8012008);
- dacă acest teren se suprapune total sau parțial peste terenul ocupat în prezent de către pârâta S.C .E. S.R.L. în baza contractului de vânzare cumpărare nr.166/27.08.2004 ;
-individualizarea amplasamentului gardului și stabilirea de către expert dacă acesta blochează calea de acces a reclamanților către terenul proprietate.
Aceste aspecte pot fi stabilite pe calea unei expertize topo – cadastrale, probă ce nu poate fi administrată în această fază procesuală, în raport de prevederile art. 305 Cod procedură civilă. Cum modificarea hotărârii atacate nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, în baza art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va reține cauza spre rejudecare cu privire la cele trei capete de cerere principale amintite în precedent în vederea efectuării unei expertize topo cadastrale.
Relativ la ultimul motiv de recurs invocat de către recurenți instanța va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata de despăgubiri și amendarea pârâtei .. pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale întrucât în cauză, raportat la disp. art.723 alin.1 Cod proc.civ., reclamanții nu au făcut dovada că exercitarea drepturilor procedurale constând în invocarea unei excepții pe parcursul celui de-al doilea ciclu procesual și formularea unei cereri de recuzare s-a făcut cu rea credință, având în vedere principiul liberului acces la justiție, dar și faptul că buna credință se prezumă, precum și faptul că respingerea excepției și a cererii de recuzare nu poate să conducă prin ea însăși la concluzia că pârâta a exercitat cu rea-credință drepturile procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către C. C., C. E. și T. Z. împotriva sentinței civile nr.147 din 16.03.2012 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Menține dispozițiile privind respingerea ca rămasă fără obiect a excepției lipsei calității de reprezentant pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată invocată de pârâta .., a dispoziției de respingere ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de chemata în garanție S.C.A. H. S.A., a dispoziției de respingere a cererii reclamanților de obligare a pârâtei .. la plata de unei amenzi judiciare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale și a dispoziției de respingere a cererii reclamanților de obligare a pârâtei .. la plata sumei de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.
Reține cauza spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize topo-cadastrale.
Acordă termen de judecată la data de 22.05.2013 pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, C. C. S. | Judecător, O. L. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Tehn. SCC/ 2 ex . 21 . 05. 2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 945/2013. Tribunalul IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
