Grăniţuire. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 27625/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Aprilie 2013
Președinte - M. A.
Judecător O. L.
Judecător A. M. C.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1014/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de reclamanții D. D. și D. P. împotriva sentinței civ. nr._/18.06.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații C. H., C. A., având ca obiect grănițuire revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 08.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.04.2013, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata:
Prin sentința civilă nr._ din 18.06.2012 s-au dispus următoarele:
„Aprobă onorariul definitiv în cuantum de 1380 lei propus de către d-l expert Toea
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâți.
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea beciului, invocată de către pârâți și, pe cale de consecință,
Respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea având ca obiect revendicarea beciului, formulată de către reclamanții D. D. și D. P., ambii cu domiciliul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții C. H. și C. A., ambii cu domiciliul în Iași, . bis.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții D. D. și D. P., ambii cu domiciliul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții C. H. și C. A., ambii cu domiciliul în Iași, . bis.
Obligă pe reclamanți să achite în contul d-lui expert Toea D. V., specialitatea „topografie, cadastru și geodezie” suma de 780 lei reprezentând diferență onorariu.
Obligă pe reclamanți să achite pârâților suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales.”
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
„Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3589 din 18.06.1998 pârâta C. A., căsătorită cu pârâtul C. H., a cumpărat de la numita Zahalca I. imobilul compus din una casă de locuit în suprafață construită de 40 mp, aflată în stare avansată de degradare, alcătuită din două camere la parter, două camere la etaj, pivnița și terenul neconstruit în suprafață de 450 mp. La data de 30.06.1999 Primarul Municipiului Iași a eliberat pârâtei C. A. autorizația de construire nr. 671 având ca obiect refacerea împrejmuirii, reparații capitale la locuință și construire anexă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/2000, reclamanții L. D. și L. Z. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta C. A. să dispună anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2376 din 18.07.1998 de B.N.P. B. A. L. în sensul diminuării din totalul bunurilor cumpărate de către pârâtă a pivniței (beciului), cu modificarea corespunzătoare a schiței de plan și cu obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate pivnița.
Judecătoria Iași a reținut că a fost învestită atât cu o cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare menționat cât și cu o cerere având ca obiect revendicarea pivniței, acțiunea reclamanților fiind respinsă. Astfel, Judecătoria Iași a arătat că referitor la revendicarea beciului de către reclamanți, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, aceștia trebuiau să facă dovada că ei sunt titularii dreptului de proprietate asupra beciului și în speță nu s-a făcut o asemenea dovadă. Soluția pronunțată de către Judecătoria Iași a fost menținută de către Tribunalul Iași care, prin decizia civilă nr. 2354 din 22.10.2001 pronunțată în cauza cu nr. 7129/2001, a subliniat că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, titularii acțiunii în revendicarea pivniței din ., în baza dispozițiilor art. 480 Cod civil, ai acțiunii în servitute de vedere, în temeiul dispozițiilor art. 612 cod civil și ai acțiunii în servitutea picăturilor de streașină întemeiată pe dispozițiile art. 615 Cod civil sunt numai proprietarii fondului respectiv, deoarece exercitarea unor asemenea acțiuni presupune atributul dispoziției, pe care numai titularul dreptului de proprietate îl are. A mai arătat Tribunalul Iași că, în speță, reclamanții apelanți nu au dovedit că sunt proprietarii fondului dominant, cererea acestora fiind în mod legal și temeinic respinsă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2502 din 25.11.2002 de B.N.P. C. Ș., reclamanta D. D. a achiziționat ca bun comun cu soțul său, reclamantul D. P., de la vânzătorii L. A. – L. și L. M. – O., în nume propriu și în calitate de mandatar al numitei L. Z., dreptul de proprietate asupra camerelor cu nr. 7, nr. 9, nr. 11, nr. 8, nr. 10, cota de 2/3 din dreptul de proprietate asupra camerei nr. 4 de la parter și cota de 3/8 din dreptul de proprietate asupra terenului – curți, construcții, în suprafață de 361 mp, imobilul fiind situat în Iași, ., județul Iași.
Prin adresa nr. 7843 din 09.12.2010 emisă de către Serviciul Control Urbanism din cadrul Poliției Comunitare Iași s-a constatat că pârâții nu au respectat autorizația de construire nr. 671/30.06.1999 în sensul că au fost construite două niveluri în plus față de situația autorizată și nu a fost respectată suprafața construită la sol, respectiv aria construită desfășurată a întregii clădiri.
I. Instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de către pârâți, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă.
A. Astfel, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 643 alin.1 Cod civil, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare. Instanța are în vedere aceste prevederi, chiar dacă acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (29.08.2011) întrucât, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul civil, prin art. 63, s-a statuat că dispozițiile art. 643 alin.1 și 2 Cod civil se aplică și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului Civil.
Așadar, calitatea de coproprietar a reclamanților nu împiedică, de plano, promovarea prezentei acțiuni.
B. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea beciului, instanța o apreciază ca întemeiată motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge capătul de cerere menționat pentru acest motiv. Deși reclamanții nu au avut calitatea de parte în cauza cu nr._/2000 a Judecătoriei Iași, sunt succesori cu titlu particulari ai reclamanților, L. D. și L. Z., hotărârile judecătorești pronunțate împotriva autorilor lor fiindu-le opozabile. Instanța reține că reclamanții din prezenta cauză nu au invocat împrejurări noi care să nu fi fost analizate de către Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 7516 din 30.04.2001 și care să tindă la probarea calității lor de proprietari ai beciului.
II.Pe fondul cauzei, instanța arată următoarele:
Din motivele invocate în susținerea acțiunii, instanța reține că reclamanții se consideră proprietari deplini ai terenului în suprafață de 361 mp, aceștia deținând în realitate doar cota indiviză de 3/8 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 361 mp situat în Iași, . precum și dreptul de proprietate asupra camerelor nr. 7, nr. 9, nr. 11, nr. 8, nr. 10, cota de 2/3 din dreptul de proprietate asupra camerei nr. 4 de la parter.
Din răspunsurile reclamanților la excepțiile invocate de către pârâți (filele 103 - 105), instanța reține că reclamanții nu au solicitat grănițuirea celor două imobile, și anume imobilul aflat în indiviziune și imobilul aflat în proprietatea pârâților, ci grănițuirea proprietății lor, de cea a pârâților, în raport de cotele de proprietate pe care le deține (fila 103).
Or, în acest moment, în lipsa efectuării ieșirii din indiviziune, cu consecința firească a transformării cotei indivize, abstracte, deținute de către reclamanți într-o parte diviză, determinată materialmente din imobil, o asemenea cerere apare ca neîntemeiată, reclamanții neprobând calitatea lor de proprietari ai imobilului ce se învecinează cu cel al pârâților.
Mai mult, analizând comparativ schița contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2376 din 18.07.1998 de B.N.P. B. A. L. (fila 32) și schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară topometrică (fila 95), instanța constată că, într-adevăr, pârâții dețin în realitate o suprafață de teren mai mare de 450 mp, și anume de 814 mp, fără însă a fi afectată suprafața de 361 mp deținută în indiviziune de către reclamanți și familia L..
În aceste condiții, apreciind ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect stabilirea liniei de hotar, grănițuirea proprietăților și obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 22 mp, instanța urmează a o respinge ca atare.
Instanța, față de prevederile art. 23 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară si extrajudiciară, urmează a aproba onorariul în cuantum de 1380 lei propus de către d-l expert Toea D. V., prin scăderea reținerilor legale, și totodată, va obliga pe reclamanți să achite în contul d-lui expert Toea D. V., specialitatea „topografie, cadastru și geodezie” suma de 780 lei reprezentând diferență onorariu.
În temeiul prevederilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanții căzând în pretenții, instanța urmează a dispune obligarea acestora la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantii D. P. și D. D. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Susțin recurenții cî prima instanță în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește revendicarea beciului aflat sub construcția și terenul proprietatea acestora, întrucât între cele două cauze nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect grănițuirea și revendicarea suprafeței de 22 mp teren, susțin recurenții că au făcut dovada că sunt proprietarii imobilului și a cotei de 3/8 părți indivize din suprafața de tern de 361 mp, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 560 Cod civil. Au mai criticat recurenții și faptul că prima instanță nu a admis obiecțiunile formulate de aceștia față de concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză.
În drept au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurenții au solicitat tribunalului să dispună suspendarea judecății recursului în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă invocând faptul că au introdus pe rolul Judecătoriei Iași o acțiune de ieșire din indiviziune. În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății cauzei, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 244 Cod procedură civilă - Instanta poate suspenda judecata:
1. cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;
2. cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea. Deci, pentru a se dispune suspendarea judecății unei cauze în temeiul art.244 Cod procedură civilă este esențial ca între cele două cauze să existe o strânsă legătură,o interdependență pe care instanța nu o poate ignora.
Suspendarea judecății unei cauze este o măsură excepțională care se dispune doar în situația și în măsura în care instanța apreciază că între cauze există o strânsă legătură. Reclamantii au investit instanta cu o actiune avand ca obiect stabilirea liniei de hotar și grănițuirea proprietăților,revendicarea unei suprafete de teren și revendicarea unei porțiuni din beciul aflat sub construcțiile acestora.
Pe parcursul judecatii recursului, recurenții-reclamanți au solicitat instantei de recurs sa dispuna suspendarea judecatii in baza disp art.244 alin.1, pct 1 intrucat este in curs de solutionare o cauza având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Iași, ..
Raportat la obiectul celor două cereri de chemare în judecată, în speță acțiunea în revendicare și grănițuire și ieșirea din indiviziune tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile indicate mai sus pentru a dispune suspendarea judecății cauzei.
Pe fondul cauzei, examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată ca recursul nu este întemeiat pentru urmatoarele motive:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat reținută ca întemeiată de către prima instanță în ceea ce privește revendicarea beciului tribunalul constată că: Prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.7516/2001 a Judecătoriei Iași rămasă definitivă prin decizia nr. 2354/2001 Tribunalului Iași. Este adevărat că reclamanții actuali nu au avut calitatea de părți în respectivul proces, însă aceștia au calitatea de succesori cu titlu particular ai reclamanților L. D. și L. Z., iar hotărârile judecătorești pronunțate împotriva autorilor lor le sunt opozabile.
Cum potrivit art.1200 pct. 4, cu referire la art.1202 alin.(2) C. civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat - în speță fiind vorba despre revendicarea beciului și a statuării cu privire la faptul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra beciului.
Este ceea ce, în mod corect, a făcut și instanța de fond, care a dat eficiență prezumției de lucru judecat atunci când a reținut că nu se mai poate revendica același bun de către succesorii reclamanților inițiali, raportându-se la sentința civilă nr. 7516/2001 a Judecătoriei Iași, prin care s-a stabilit că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la bunul revendicat.
Întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, recurenții nu pot să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește față de autorii lor în litigiul anterior, cu privire la bunul pe care l-au dobândit de la aceștia, pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile susmenționate. În ceea ce privește celelalte critici invocate de către recurenți, tribunalul constată că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, examinând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, se constată că sunt foarte clare, fără echivoc și, în mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile recurenților. Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a individualizat întreaga suprafață de teren de 361 mp fără a identifica vreo porțiune de tern ocupată de către pârâți, motiv pentru care în mod corect, instanța de fond a respins cererile formulate de recurenți în privința stabilirii liniei de hotar, grănițuire și celor 22 mp. Mai mult, după cum în mod corect a reținut și prima instanță reclamanții au devenit proprietari doar asupra camerelor de la etajul imobilului, cota de 2/3 părți indivize din camera nr.4 de la parter, anexa compusă din magazie și garaj și cota de 3/8 părți indivize din suprafața de teren curți construcții de 361 mp.Ca urmare, recurenții nu sunt proprietarii întregii suprafețe de tern de 361 mp, ci doar asupra unei cote indivize de 3/8 care încă nu este determinată în concret. În considerarea tuturor celor expuse mai sus,tribunalul in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc civila va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă formulată de recurenți.
Respinge recursul formulat de reclamanții D. D. și D. P. împotriva sentinței civile nr._/18.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. O. L. A. M. C.
Cu opinie separată în ce privește calificarea căii
de atac – apel și nu recurs – și pe admiterea cererii
de suspendare în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c.
Grefier,
E. D. B.
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./25.10.213
Judecător fond E. C. B.
Dosar nr._
O P I N I E S E P A R A T Ă
Opinia separată vizează două aspecte: calificarea căii de atac și soluția în cererea de suspendare a judecării cauzei.
Prima instanță a fost investită de reclamanții D. D. și D. P. cu soluționarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții C. H. și C. A., având ca obiect: stabilirea liniei de hotar și grănițuirea proprietăților părților; obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 22 mp și porțiunea din beciul aflat sub terenul și construcțiile proprietatea acestora.
În ce privește calificarea căii de atac în litigii care au ca obiect revendicare și grănițuire, prin minuta Consiliului Superior al Magistraturii de unificare a practicii judiciare din 12.11.2008 s-a stabilit că în aplicarea art. 17 Cod procedură civilă, capătul de cerere în grănițuire este principal, impunând calea de atac a apelului și recursului, iar revendicarea este accesorie, oricare ar fi valoarea bunului revendicat, astfel că art. 2821 Cod procedură civilă nu este incident.
Având în vedere că asupra calificării căii de atac s-a statuat în sensul arătat, consider că aceeași soluție se impune și în cauza de față.
În ce privește soluția asupra suspendării judecării cauzei, apreciez că se impunea admiterea acesteia, întrucât în cauză sun îndeplinite condițiile impuse de art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Motivul respingerii pretențiilor reclamanților, pe fond, de către prima instanță, îl constituie starea de indiviziune în care reclamanții se fală împreună cu numiții L. M. O. și L. A. L. asupra imobilului situat în Iași, ..
În această fază procesuală, reclamanții – recurenți au probat promovarea cererii de ieșire din indiviziune, situație în raport de care se impunea suspendarea judecării prezentului litigiu până la soluționarea cererii de ieșire din indiviziune.
Judecător,
A. M. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 946/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1265/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
