Uzucapiune. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 82/286/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E. C. F.
Judecător I. D.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 124/2013
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta Unitatea Administrativ Teritoriala – ., împotriva sentinței civile nr.347/17.07.2012 pronunțata de Judecătoria R. în dosar nr._ , intimat fiind B. IJ. A., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 23.01.2013 când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fața, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347/17.07.2012, Judecătoria R. a dispus următoarele:
„Admite acțiunea formulată de reclamanta B. IJ. A., domiciliat în .. Iași în contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ., reprezentată prin primarul comunei.
Constată că reclamanta au dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1993 mp. situat în intravilanul ., și delimitat în anexa raportului de punctele1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19, 1 și identificat cadastral în în cvartalul 133, parcelele L – 3961, în suprafață de 521 mp., CC-3962, în suprafață de 751 mp. și VH – 3963, în suprafață de 721 mp.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert D. C. face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
În baza disp. art. 18 din OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, obligă pârâta să plătească statului suma de 2078,40 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei.
Având în vedere disp. art. 54 alin 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, urmează ca după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta să fie transmis, în termen de 3 zile, Biroul de Carte Funciarã R., în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în principal următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 82 din data de 01.02..2012, reclamanta B. IJ. A. a chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a ., reprezentată prin primarul comunei, pentru ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor ce se vor administra să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 1700 mp. situat în intravilanul .. Iași, prin prescripție achizitivă (uzucapiune de 30 de ani).
În motivarea acțiunii, arată reclamanta că în anul 1961, împreună cu soțul său defunct, B. V., a construit o casă de locuit în suprafață de 84 mp. și că din acel moment au stăpânit și suprafața de 1700 mp. teren aferent locuinței. Precizează că din același an s-au înscris cu casa de locuit și cu suprafața de 1700 mp. în registrul agricol al comunei, terenul fiind primit de către defunctul său soț de la fostul CAP R., fără a se încheia vreun înscris în acest sens. Acest aspect rezultă și din adeverința nr. 6688 eliberată la data de 30.12.2011 de către Primăria R., care arată și faptul că din acel moment a achitat în mod constant toate taxele și impozitele locale pentru aceste bunuri. Arată reclamanta că terenul este îngrădit și că a fost stăpânit continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar timp de mai bine de 30 de ani, neexistând în această perioadă nici un fel de litigii și niciun fel de tulburare a posesiei de către terțe persoane.
În drept invocă disp. art. 1847, 1864, 1851, 1890 și urm. din C. civ. rap. la prev. art. 82 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.
În dovedirea acțiunii solicită administrarea probei cu acte, martori și expertiză topometrică. Alăturat acțiunii a fost depusă adeverința nr. 6688/30.12.2011 emisă de . și acte de stare civilă.
Cu privire la taxa de timbru aferentă cererii, reclamanta a indicat o valoare a terenului în cuantum de 12.000 lei. Față de valoarea indicată, instanța a pus în vedere reclamantei să achite o taxă de timbru în valoare de 831 lei.
Invocând lipsa mijloacelor financiare, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea de plata taxei de timbru aferente cererii de chemare în judecată.
Față de cererea reclamantei și având în vedere dispozițiile legale, prin încheierea din camera de consiliu din data de 03.04.2012, instanța, în baza disp. art. 6 din OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a admis cererea de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în cuantum de 831 lei.
Prin întâmpinare, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a ., reprezentată prin primarul comunei, consideră că acțiunea reclamanților este întemeiată și este de acord cu admiterea ei.
În contradovadă solicită administrarea probei cu înscrisuri și depune alăturat întâmpinării copie după registrul agricol.
În baza disp. art. 242 alin. 2 C. proc. civlă solicită judecarea cauzei și în lipsă
În cauză s-a dispus administrarea probei cu acte, înscrisuri, s-au audiat martorii C. M. și F. V. și s-a dispus și efectuat o expertiză topometrică.
Cu privire la cheltuielile necesare administrării expertizei topometrice, prin cererea din data de 18.04. 2012 reclamanta a solicitat instanței scutirea de la plata onorariului provizoriu de expert motivat de faptul că nu dispune de mijloace financiare pentru achitarea lui.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.04.2012, instanța a admis cererea și a dispus scutirea reclamantei de la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu provizoriu ce se cuvine dl. expert D. C. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosarul nr._, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul Contabilitate.
Ulterior, după efectuarea expertizei și depunerea raportului de expertiză, prin cererea formulată la termenul din data de 06.07.2012 reclamanta a solicitat instanței scutirea de la plata onorariului definitiv de expert, în cuantum de 747,40 lei, motivat de faptul că nu dispune de mijloace financiare pentru achitarea lui iar situația ei financiară nu s-a îmbunătățit.
Prin încheierea din data de 09.07.2012 instanța a admis cererea reclamantei și a dispus scutirea acesteia de la plata sumei de 747,40 lei reprezentând onorariu definitiv ce se cuvine dl. expert D. C. pentru efectuarea expertizei topometrice dispuse în dosar, sumă ce se va achita din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției prin Tribunalul Iași - Biroul Contabilitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâtei din prezenta cauză, instanța apreciază că, potrivit Legii 215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar (sau de președintele consiliului județean), motiv pentru care instanța urmează a constata calitatea procesual pasive a Unității Administrativ Teritoriale a comunei R., jud. Iași, reprezentată de primarul comunei.
Cu privire la legea aplicabilă în cauza de față ca urmare a intrării în vigoare a noului cod civil la data de 01.10.2011, instanța reține art. 82 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care prevede că disp. art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Așa fiind, instanța reține că potrivit art. 1846 C. civ. din 1864, orice prescripție este întemeiată pe faptul posesiei, iar textul următor prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, este operantă și în situația în care posesia se exercită de către una sau mai multe persoane, în condițiile și termenele prevăzute de lege. Pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, conform art. 645 și art. 1837 C. civ., trebuie îndeplinite condițiile rezultând din art. 1846-1847 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile.
Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C. civ.
. prevederilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 nu constituie o întrerupere naturală a cursului prescripției achizitive începută înainte de apariția acestor două acte normative, întrucât terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar a avut loc o restrângere a atribuției de dispoziție din conținutul dreptului de proprietate, ceea ce nu poate echivala cu lipsirea de efect a posesiei utile asupra terenurilor.
Imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice între vii nu a împiedicat exercitarea posesiunii asupra acestora, cât timp cele două legi nu au determinat luarea de măsuri împotriva actelor de folosință, în nume propriu, ale beneficiarilor prezumției de neprecaritate.
Ca urmare, după abrogarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, fiind înlăturată interdicția dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legală, posesorii acestora au devenit îndreptățiți să solicite instanțelor de judecată să constate că au dobândit drept de proprietate asupra acelor terenuri.
Examinarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că . acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esențială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.
Astfel, prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conține, în ansamblul său, nici o dispoziție referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor.
Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conține vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.
Dar lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage și încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziție a legii, dar și-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică și socială.
Caracterul real și util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoașterea și protecția acordată acțiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie, nu se poate considera că, în perioada în care s-au aflat în vigoare legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, s-ar fi produs o întrerupere naturală a prescripției începute anterior asupra terenurilor ce au făcut obiectul acestor legi.
În această privință, este de observat că prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede că este întrerupere naturală a prescripției atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale".
Or, prin dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Mai mult, față de caracterul in rem al întreruperii naturale a prescripției, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atât timp cât în cazul terenurilor ce au făcut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 se invocă o prescripție de durată, bazată pe o posesie efectivă și necontestată, începută anterior adoptării acestor legi și încheiată după abrogarea expresă a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 și nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescripției achizitive în astfel de cazuri devine de neînlăturat.
O astfel de soluție este în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosință.
Or, dacă unor deținători precari ai terenurilor pe care se aflau construcțiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit și folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.
Față de cele de mai sus, conform adeverinței nr. 6688/30.12.2011 eliberată de . că reclamanta împreună cu soțul său apar înscriși în registrul agricol al comunei începând cu anul 1964, cu suprafața de 1700 mp. teren și o locuință în suprafață de 84 mp.., pentru care au achitat toate taxele și impozitele locale.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză de d-nul expert D. C., se reține că întregul perimetru ocupat de către reclamantă este de 1993 mp .și este delimitat de punctele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19, 1, așa cum apare evidențiat în anexa raportului de expertiză și este identificată cadastral în cvartalul 133, parcelele L – 3961, în suprafață de 521 mp., CC-3962, în suprafață de 751 mp. și VH – 3963, în suprafață de 721 mp.
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei de către reclamantă și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța urmează să admită cererea de față și să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 1993 mp. situat în intravilanul ., delimitat în anexa raportului de expertiză efectuat în cauză de punctele1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19, 1, raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert D. C. urmând a face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Având în vedere disp. art. 18 din OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, instanța va obliga pârâta să plătească statului suma de 2078,40 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamanților.
Având în vedere disp. art. 54 alin 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, urmează ca după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta să fie transmis, în termen de 3 zile, Biroul de Carte Funciarã R., în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Recurenta arată că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei de obligare a sa la plata sumei de 2078,40 lei, reprezentând cuantumul ajutorului judiciar acordat, în condițiile în care trebuia să facă aplicarea art.275 Cod pr.civ.
Astfel, reclamanta a solicitat constatarea dreptului său de proprietate prin uzucapiune, iar pârâta a recunoscut prin întâmpinare pretențiile acesteia. În plus, recurenta pârâtă consideră că nu are nici o culpă pentru situația în care se află reclamanta, nu i-a produs nici o vătămare în întinderea dreptului de proprietate asupra terenului, nu există nici o validare asupra dreptului de proprietate asupra căreia să se fi refuzat întocmirea titlului de proprietate. Consideră că nu îi sunt incidente dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008.
În drept, se invocă art. 304 ind.1 Cod pr.civ, art. 275 Cod pr.civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, în baza art. 304 ind.1 Cod pr.civ, Tribunalul constată cele ce urmează:
Recursul vizează numai modalitatea în care prima instanță a făcut aplicabilitatea art. 18 din OUG 51/2008.
Potrivit acestui text, „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”
În fapt, prin încheierile din 3.04.2012, 23.04.2012, 9.07.2012, prima instanță a admis mai multe cereri de ajutor public judiciar formulate de reclamantă, scutind-o de la plata sumelor: 831 lei taxă de timbru, 500 lei onorariu provizoriu expert, 747,40 lei diferență onorariu expert, reținând incidența art. 8 din OUG 51/2008.
Prin sentința 347/17.07.2012 criticata prin prezentul recurs acțiunea a fost admisă și s-a constatat dobândirea de către reclamantă, ca efect al uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra unui teren de 1993 mp.
Potrivit art. 50 ind.2 din OUG 51/2008, “În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență.”
Art. 50 ind.2 Cod pr.civ este o normă derogatorie de la aplicarea art. 18 din OUG 51/2008, cu modificări ulterioare. Interpretarea teleologica, sistemica si literala a dispozițiilor OUG 51/2008, cu modificări ulterioare conduce la concluzia ca indiferent de forma în care o parte a procesului civil a beneficiat de ajutor public judiciar, în situația în care, prin hotarâre judecătoreasca definitiva si irevocabila aceasta dobândește bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum, depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, este obligata sa îl restituie potrivit procedurii prevazute la capitolul III. Asadar, pentru situatia reclamantei, care a dobândit prin sentința menționată un imobil de o valoare peste acest prag legal, conform Raportului de Evaluare pentru Camera Notarilor Publici Iași, intervine obligatia de restituire a sumei de bani primita din resursele financiare publice ale statului pentru asigurarea accesului la justitie, dispoziția din lege fiind imperativa si fundamentata pe faptul ca a dispărut cauza care a determinat luarea măsurii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va constata că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii dând incidență art. 18 din OUG 51/2008 în detrimentul art. 50 ind.2 din același act normativ, aplicabil cu prioritate, ceea ce se încadrează în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod pr.civ.
Față de acestea, în baza art. 312 Cod pr.civ, recursul va fi admis, hotărârea primei instanțe va fi modificată în parte, în sensul obligării reclamantei la restituirea ajutorului public de care a beneficiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Unitatea Administrativ Teritoriala – ., împotriva sentinței civile nr.347/17.07.2012 pronunțata de Judecatoria Răducaneni în dosar nr._, pe care o modifica în parte, în ceea ce privește obligația de suportare a sumelor avansate cu titlu de ajutor public.
În baza art.50 ind.2 din OUG nr. 51/2008 cu modificari ulterioare obliga intimata reclamanta Bisog IJ. A. la restituirea in favoarea statului a sumei de 2078,40 lei .
Prezenta decizie se comunica din oficiu Primariei Comunei R. si AFP Iași.
Irevocabila
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E. C. F. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. M. B. |
RED/TEHNORED/FEC
2ex/15.03.2013
Jud fond A. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
