Contestaţie la executare. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 2153/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către C.N.A.S.- Casa De Asigurări De Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 5862/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind P. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5862/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. F. în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurări de Sănătate Iași .
A anulat executarea silită însăși pornită de intimată împotriva contestatoarei în dosarul de executare_.
A dispus întoarcerea executării silite și obligă intimata la plata sumei de 1064 lei către contestatoare.
A obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată, taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 147,5 lei.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ contestatoarea P. F. a solicitat instanței anularea titlului executoriu emis de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași, nr._/27.12.2011 precum și a somației_/27.12.2011, precum și copie de pe cartea de muncă a acesteia, contractul individual de muncă, decizia de impunere anuală pentru anii 2006-2012.
Susține contestatoarea că la 27.12.2011 a primita actele contestate prin care i se aduce la cunoștință faptul că datorează CAS suma de 1668 lei reprezentând 30 lei contribuție de asigurări de sănătate, 1344 lei reprezentând dobânzi și 294 lei penalități de întârziere.
Susține în esență că acest titlu este nelegal deoarece nu există un contract de asigurare încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate și că nu a beneficiat de nici un serviciu din partea CAS.
Mai susține că pe parcursul celor 6 ani pe care s-au calculat contribuția dobânzile și penalitățile nu a fost niciodată înștiințată despre faptul că ar avea vreo obligație de plată neachitată.
Legal citată intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.
Legea 95/2006 prevede că asigurările de sănătate persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate contestatoarea a încălcat dis part. 81 din OG 92/2003 și 215 din legea 95/2006, respectiv art. 8 din OUG 150/2002.
Acesteia îi revenea obligația legală de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor care s-a sustras de la această obligație legală astfel încât nu își poate susține contestație pe propria turpitudine.
Mai susține intimata că potrivit codului de procedură fiscală are obligația calculării obligațiilor fiscale și a accesoriilor pentru intervalul de prescripție fiscală iar în conformitate cu disp 110 alin3 cod proc fiscală decizia de impunere constituie titlu de creanță.
Mai arată intimata că decizia a fost comunicată contestatoarei prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire conform art 44 din OUG 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 6703 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatoare cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 1272 lei, dobânzi de 1352 lei și penalități de întârziere de 450 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 15 martie 2006 – 16 sept. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a emis decizia de impunere în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin 2 din legea 95/2006 art. 85 alin 1 lit b și 91 alin 1 -3 din OG 92/2003 și că a comunicat-o către contribuabil prin scrisoare recomandată
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatoarei, instanța a reținut că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speța de față intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatoarea ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de A., lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, Casa N. de Asigurari de Sanatate, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp art 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar daca contestatoarea era obligată să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006 în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
Conform dis part. 404 ind 2 cod proc civilă în cazul in care instanța judecatorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.
Cum instanța a reținut inexistența unui titlu executoriu valabil cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării s-a considerat ca întemeiată și a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Recurenta a arătat că potrivit Legii 95/2006, intimata avea obligația de a depune la casa de asigurări de sănătate declarațiile privind obligațiile ce îi revin față de fond cât și dovada plății contribuțiilor. Se arată că principiul ce guvernează sistemul asigurărilor de sănătate este cel al asigurării obligatorie și există prezumția legală a faptului că orice cetățean român este asigurat.
Reglementarea legală incidentă în prezenta cauză, Legea nr. 95/2006, impune petentului să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin. 2 Cod procedură fiscală. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator, contravențional. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată. Contribuabilul ce nu și-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca cu succes propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistenței unui titlu de creanță împotriva sa. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executorii pentru recuperarea acestei creanțe.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
A solicitat admiterea recursului și respingerea contestației la executare.
Legal citată intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Din cuprinsul contestației la executare rezultă faptul că intimata contestatoare este nemulțumită de faptul că i s-au calculat contribuție asigurări sănătate, dobânzi și penalități de întârziere. A invocat contestatoarea dispozițiile Legii 95/2006.
Obligația de plată a contestatoarei a fost stabilită prin decizia de impunere 6703/2001. Împotriva acestei decizii, contestatoarea avea posibilitatea formulării contestației în raport de dispozițiile speciale ale art. 205, 206…218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Potrivit art. 399 și urm. Cod procedură civilă împotriva executării silite și a cărui act de executare se poate face contestație.
Prin urmare, pe calea contestației la executare se pot invoca nelegalități ale actelor de executare sau ale activității de executare silită. Pentru contestarea legalității deciziei de impunere, legiuitorul a prevăzut o procedură specială, acest aspect nefăcând obiectul contestației la executare.
Aplicabilitatea dispozițiilor Legii 95/2006 nu constituie un aspect referitor la executarea silită ci poate fi analizată doar de instanța de contencios administrativ competentă conform art. 218 alin. 2 Legea 92/2003.
Instanța de fond a analizat nelegal aceste aspecte neținând cont de dispozițiile art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat și îl va admite urmând a modifica în tot hotărârea primei instanțe.
Pe fond, ținând cont de cele anterior expuse, va fi respinsă contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata A.N.A.F. –A.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 5862/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. F. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.–A.F.P. Iași (continuatoare a C.N.A.S. – C.A.S. Iași).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/14.06.2013
Judecător fond: C. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 377/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
