Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 16219/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Februarie 2013
Președinte - G. C.
Judecător E. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 384/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. P. și pe intimat A. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.I. pentru intimatul-recurent, lipsă recurentul-intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța revine asupra dispoziției de citare a recurentului-intimat M. P. cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei de la fond, calificată drept completare dispozitiv.
Potrivit art.159 ind.1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/25.10.2010, în urma verificării, s-a stabilit de către instanță că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina aflată pe rol.
Instanța constată recursurile la primul termen de judecată, declarate în termen, recursul formulat de A. C. motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru iar cu privire la recursul formulat de M. P. părțile au fost citate cu mențiunea de a pune concluzii pe excepția nulității pentru nemotivare.
Apărătorul pentru intimatul-recurent depune la dosar delegație și arată că nu mai au alte cereri pe fondul recursului lor.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond pentru recursul formulat de A. C. și pe excepția nulității recursului formulat de M. P..
Apărătorul pentru intimatul-recurent solicită respingerea recursului formulat de M. P. pentru nemotivarea în termen și admiterea recursului lor având în vedere că instanța de fond în mod greșit a calificat cererea drept completare dispozitiv. Solicită admiterea cererii și să se dispună îndreptarea erorii materiale cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantului, fără cheltuieli de judecată în recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/24.08.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus:
Califică în mod corespunzător cererea formulată ca fiind completare dispozitiv și nu cerere de îndreptare eroare materială.
Admite excepția tardivității promovării cererii de completare dispozitiv de către pârâtul A. C., excepție invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca tardivă cererea de completare dispozitiv formulată de pârâtul A. C. în contradictoriu cu reclamantul M. P..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 2812 Cod procedură civilă atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu, conex, incidental (…) se poate cere completarea dispozitivului în același termen în care se poate promova apel sau recurs după caz.
Legiuitorul instituie, prin urmare, spre deosebire de celelalte proceduri prevăzute de art. 281 un termen înăuntrul căruia se poate exercita această cale de atac, termen care nu poate avea decât o natură peremtorie, atrăgând în cazul nerespectării lui decăderea părții din dreptul de a mai beneficia de avantajele unei atare proceduri.
Termenul variază în funcție de specificul acțiunii de fond. În speță, fiind vorba de o ordonanță președințială, dată de instanță cu citarea părților, se poate observa că recursul putea fi exercitat, potrivit prevederilor legale în termen de 5 zile de la pronunțare. Or, pronunțarea hotărârii ( ordonanței) s-a realizat la data de 22 iunie 2012. nu prezintă importanță sub acest aspect susținerile petentului în sensul că nu ar fi avut interes să promoveze recurs văzând soluția de respingere a ordonanței și nici cele potrivit cărora comunicarea sentinței s-a realizat ulterior. Căile de atac de exercită ca regulă de la data comunicării hotărârii, cu excepția situației în care legea prevede altfel. Or, în această situație legea stabilește curgerea termenului de recurs de la data pronunțării, fiind fără importanță comunicarea actului.
Termenul constituie un termen procedural, susceptibil de a fi calculat pe zile libere, conform art. 101 alin. 1Cod pr. civ., astfel încât ultima zi a termenului ar fi fost 28 iunie 2012. cererea a fost introdusă la instanță abia la data de 4 iulie 2012, nefiind incidente, în absența unor motive temeinice sau probe cauzele de suspendare, întrerupere a termenului sau de repunere în termen.
Pe cale de consecință, constatând că cererea a fost promovată în afara termenului, instanța va aprecia ca întemeiată excepția tardivității cererii completatoare și va dispune în consecință admiterea acestei excepții și respingerea ca tardivă a cererii în analiză. Se impune a fi precizat că o calificare inexactă a prezentei cereri ( ca îndreptare eroare materială) ar fi de natură să conducă în mod nejustificat la eludarea dispozițiilor privind existența unui termen pentru exercitarea căii de atac deschise de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul M. P. și pârâtul A. C..
Recursul formulat de reclamantul M. P. este declarat în termen, scutit de plata taxei de timbru, dar nemotivat.
Reclamantul – recurent a fost citat cu mențiunea să răspundă le excepția nulității recursului, iar la termenul de judecată din 18.02.2013 instanța a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen legal.
Recursul este nul.
Potrivit art. 582 alin. Cod procedură civilă, „ordonanța este supusă recursul în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speță, instanța de control judiciar reține că hotărârea este supusă recursului în 5 zile de la pronunțare, respectiv, de la data de 24.08.2012, iar recurentul a formulat cerere de recurs la data de 25.06.2012, dar cererea nu a fost motivată, considerent pentru care urmează a se da eficiență excepției invocate și a se constata nulitatea acesteia.
În ce privește recursul declarat de pârâtul – recurent A. C., acesta critică hotărârea primei instanțe sub aspectul calificării cererii formulate, susținând că în mod eronat cererea sa a fost calificată ca fiind completare hotărâre și nu îndreptare eroare materială.
Recursul este nefondat.
Instanța de control judiciar reține că pârâtul a solicitat (în contradictoriu cu reclamantul M. P.) îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Iași, în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 alin. Cod procedură civilă, înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, cu privire la nume, calitate, susținerea părților sau cele de calcul.
Deci, pe calea prevăzută de textul de lege menționat nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii sau omisiunile de a se pronunța asupra unui capăt de cerere.
În speță, cererea pârâtului – recurent vizează omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate de acesta, așa încât, incidente sunt disp. art. 2812 alin. 1 Cod procedură civilă privind cererea de completare a hotărârii și nu cele ale art. 2811 Cod procedură civilă.
Față de situația reținută, instanța de recurs constată că, în mod corect și legal, cererea pârâtului – recurent a fost calificată ca fiind o cerere de completare a hotărârii și nu de îndreptare eroare materială, soluție ce urmează a fi menținută și în recurs.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul va constata nulitatea recursului formulat de reclamant și în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârât și va menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 12831din 22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtul A. C. împotriva sentinței civile nr._ din 24.08.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. C. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. M. |
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./17.06.2013
Judecător fond I. I.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 382/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
