Reziliere contract. Decizia nr. 382/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2036/239/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Februarie 2013
Președinte - G. C.
Judecător E. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 382/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. M. M. și pe intimat G. I. E., intimat G. E., intimat M. E., având ca obiect reziliere contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata G. E. asistată de av.D., ci delegație și pentru intimații lipsă, lipsă recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-au înaintat la dosar înscrisuri în susținerea cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent, cererea acestuia fiind admisă și acoră cuvântul pe excepția nulității recursului.
Apărătorul pentru intimați solicită admiterea excepției pentru nemotivarea în termenul legal și să se constate că n u este semnat, cu cheltuieli de judecată și depune chitanță în dovedire.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 786 din 26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis acțiunea promovată de reclamanții G. I.E. și G. E. în contradictoriu cu pârâții M. M.M. și M. E..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și abitație autentificat sub nr.1588 din 14.09.2004 la Biroul Notarului Public P. G..
Respinge cererea reconvenționala promovată de pârâtul M. M.M. în contradictoriu cu reclamanții,ca nefondată.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 322 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1588 din 14.09.2004 la Biroul Notarului Public P. G. din Hârlau,reclamanții au vândut pârâților apartamentul nr.4 situat în orașul H.,. .,.,compus din 2 camere,bucătărie,hol,baie și balcon,prețul vânzării fiind de 38.000.000 lei rol din care vânzătorii au primit suma de 22.000.000 lei rol la data autentificării actului,diferența de 16.000.000 lei rol rămânând în contul obligației de întreținere a lor de către cumpărători,cu toate cele necesare traiului-medicamente,alimente,îmbrăcăminte,etc,pe tot restul vieții.
Prin același contract,vânzătorii și-au rezervat un drept de abitație asupra apartamentului vândut,cumpărătorii intrând în stăpânirea de drept a bunului la data autentificării iar în fapt după încetarea lor din viață.De asemenea,cumpărătorii s-au obligat să suporte și cheltuielile de înmormântare și cele pentru obiceiurile locale în cazul decesului vânzătorilor.
Din susținerile părților din acțiune, întâmpinare și cererea reconvențională rezultă că imediat după încheierea contractului,pârâții s-au mutat în apartament iar vânzătorii s-au mutat în .,județul Iași.
Prin prezenta cerere,reclamanții au solicitat desființarea contractului pe motiv ca pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract.
Pârâta M. E. a fost de acord cu cererea reclamanților,arătând că in prezent este divorțată de celălalt pârât,M. M.,că este plecata de mult timp la muncă în străinătate,ca nici ea și nici pârâtul M. M. nu au acordat întreținere reclamanților.
Pârâtul M. M. nu a fost de acord cu desființarea contractului,arătând că a acordat constant întreținere reclamanților până în luna noiembrie 2011 când aceștia au refuzat să-l mai primească în locuința lor din . mai accepte întreținere de la el iar prin cererea reconvențională a solicitat transformarea obligației de întreținere în natură într-o renta lunara în bani.
Din probele administrate în cauză și anume declarațiile martorilor audiați la cererea părților rezultă următoarea situație de fapt:
Martora B. E. a relatat că pârâții au locuit în apartamentul reclamanților iar aceștia s-au mutat la părinții lui G. E.,în . pârâta M. E. este plecată de 5-6 ani în străinătate.Martora nu are cunoștință dacă pârâții au prestat întreținere reclamanților și a arătat că aceștia s-au întreținut singuri însă le-a fost foarte greu deoarece numai reclamanta G. E. are pensie care este foarte mică,în jur de 500 lei lunar.Reclamanta este bolnavă de inimă și a fost pensionată pe caz de boala,nu are voie să depună efort fizic iar de treburile gospodărești se ocupă G. E..Reclamanții sunt ajutați material de o alta fiica din . ginere,a mai precizat martora,care niciodată nu i-a văzut pe pârâți să-i ajute pe reclamanți.Reclamanta mergea la Iasi să se interneze de doua ori pe an iar atunci era îngijită de soț și de o altă fiică iar transportul către și de la spital era asigurat cu, cursele obișnuite maxi-taxi.Martora a relatat că o singură dată pârâtul M. M.,care este taximetrist,a transportat-o pe reclamantă de la biserică până la magazin în Maxut.
Martorul G. Ș. are cunoștință despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți și cunoaște împrejurarea că după încheierea actului, în apartamentul reclamanților s-au mutat pârâții.Acest martor îi vizita pe reclamanți în .-2 ori pe lună și niciodată când a fost acolo nu i-a văzut pe pârâți.Reclamanții i s-au plâns că pârâții nu respectă clauza de întreținere,că veniturile lor sunt foarte mici și le era foarte greu să se descurce cu acești bani.Terenul aferent casei din Maxut era lucrat de către reclamanți și tot ei efectuau treburile gospodărești.Reclamanta G. E. este bolnavă de inimă,este pensionată medical,în timp ce celălalt reclamant nu are pensie.A declarat martorul ca pârâta M. E. este plecată în străinătate de 4-5 ani iar de peste doi ani nu a mai venit în țară,că cei doi pârâți au divorțat iar în prezent,în apartament locuiește pârâtul M. M. care a schimbat yala.
Reclamanții i-au spus martorului că niciodată pârâta M. E. nu le-a trimis bani sau pachete din străinătate și s-au plâns că pârâtul M. M.,deși este taximetrist,nu-i ajută niciodată cu transportul sau trece pe lângă ei și nu-i ia în mașină,deși reclamanta ar avea nevoie de transport la spital,unde se internează de doua ori pe an.
Martora V. I.,administratorul scării în care locuiesc pârâții,a relatat că reclamanții aveau cheie de la apartamentul din H.,unde veneau de 2-3 ori pe săptămână.Pârâta M. E. a plecat în străinătate la un an și ceva de la încheierea căsătoriei cu M. M..A declarat martora că știe de la pârâtul M. M. că acesta nu le presta întreținere în natură reclamanților ci le dădea bani însă nu a putut oferi amănunte legate de acest aspect și a precizat că nu cunoaște daca pârâții îi ajutau pe reclamanți la treburile gospodărești.Martora nu a fost niciodată la domiciliul reclamanților în . cunoaște aspecte legate de starea materiala a reclamanților sau de starea de sănătate a acestora.Reclamanții au putut intra în apartament până la divorțul părților,a mai declarat martora,după care paratul a schimbat yala și de atunci nu i-a mai văzut pe reclamanți la apartament.
Martorul Găbinat G. a declarat că pârâta este plecată de peste 5 ani în străinătate și de 3 ani nu a mai venit în țară,că pârâții au divorțat și știe de existența contractului de la pârât.A relatat martorul că a fost de mai multe ori în casa de la Maxut în care locuiau reclamanții împreună cu pârâtul și că acesta mergea la pescuit și le aducea pește,că pârâtul mânca în casa reclamanților și relațiile dintre ei erau bune.Pârâtul le aducea reclamanților grâu,împrejurare la care martorul a asistat o singură dată,fiind vorba de 3-4 saci precum și sacoșe însă nu știe ce se afla în acestea,că a încercat să ducă astfel de sacoșe și după divorțul de fiica reclamanților însă aceștia din urmă au refuzat să le primească.De asemenea,martorul a arătat că pârâtul îi ajuta pe reclamanți la treburile gospodărești în sensul că tăia lemne,făcea țuică și vin,matura prin curte sau trăgea vinul în butoaie,îi transporta pe reclamanți cu mașina iar în urmă cu trei ani pârâtul a făcut un grătar la domiciliul reclamanților.
A menționat martorul că parte din bunuri-porumb sau băuturi alcoolice aparțineau și pârâților.In ultima perioadă de timp,mai ales de când a aflat că pârâta M. E. are o relație cu alt bărbat,pârâtul M. M. nu a mai mers să-i ajute pe reclamanți.
Coroborând toate aceste declarații ale martorilor audiați în cauză,instanța apreciază ca pârâții nu și-au îndeplinit corespunzător obligația de întreținere asumată prin contract față de reclamanți.Martorii audiați la cererea reclamanților au declarat că reclamanții nu erau ajutați de pârâți ci de o altă fiică din . soțul acesteia,că reclamanții sunt persoane care au nevoie de ajutor în gospodărie iar reclamanta G. E. este cardiacă și din acest motiv a fost pensionată medical,nu are voie să facă efort fizic iar pensia acesteia este insuficientă pentru întreținerea ambilor reclamanți.
Martorii audiați la cererea pârâtului au dat declarații contradictorii.Astfel,martora V. a declarat ca știe de la pârâtul M. M. că acesta nu presta întreținere în natură reclamanților ci sub forma unei sume de bani fără a putea oferi amănunte în acest sens,în timp ce martorul Găbinat G. a relatat că pârâtul îi ajuta pe reclamanți cu diverse produse- grâu sau le aducea pește când mergea la pescuit,făcea vin și țuică la domiciliul reclamanților și,ocazional,mătura prin curte sau aranja lucrurile în pod,parte dintre aceste bunuri aparținând și pârâților.
Toți martorii au declarat că relațiile dintre părți s-au răcit considerabil de la momentul despărțirii pârâților și că de atunci pârâtul M. M. a schimbat yala la apartament iar reclamanții nu mai au acces în locuința lor.
In ceea ce o privește pe pârâta M. E.,aceasta este plecată în străinătate de peste 5 ani și de cel puțin 2-3 ani nu a mai venit în țară.Aceasta a declarat că nu îi poate ajuta pe reclamanți din cauza lipsei sale din țară iar martorii au declarat că nu au auzit ca aceasta să fi trimis reclamanților bani sau pachete din străinătate.
Așa cum rezultă din contractul încheiat de părți,pârâții trebuiau să presteze reclamanților întreținere în natură constând în asigurarea celor necesare traiului,cu titlu de exemplu fiind enumerate medicamente, alimente, îmbracăminte,încălțăminte,etc,pe tot restul vieții vânzătorilor.Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere așa cum a fost ea convenită de părți,prin asigurarea celor necesare traiului zilnic.
Practica judiciară și doctrina au conturat noțiunea de “întreținere”având in vedere sensul larg al acestui termen.De regulă,părțile stabilesc obligația pentru debitorul întreținerii de a asigura creditorului,pe durata vieții acestuia,hrană,îmbrăcăminte,îngrijiri medicale,plata utilităților,cheltuieli de înmormântare,în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun.Cu excepția cazului în care prin contract se stabilește un alt loc de executare,întreținerea trebuie prestată la domiciliul beneficiarului.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este un contract nenumit,cu titlu oneros,aleatoriu,bilateral,consensual și translativ de proprietate căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor,înscrise în art.1020-1021 cod civil cu privire la condiția rezolutorie,aceasta fiind subânțeleasă atunci când una dintre părți nu-și îndeplineste angajamentul luat.
.,contractul nu se desființează de drept ci partea în privința căreia nu s-a respectat angajamentul are alegerea fie sa oblige pe cealaltă parte la executarea contractului,când acest lucru este posibil,fie să ceară desființarea lui,efectul rezoluțiunii fiind redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului.
In cauza de față,nu este posibilă obligarea pârâților la executarea contractului având în vedere că pârâta M. E. este plecată de peste cinci ani în străinătate și nu există indicii ale întoarcerii acesteia în țară iar,între timp,cei doi pârâți au divorțat iar relațiile dintre ei sunt ireconciliabile.
De altfel,reglementarea legală este neechivocă,dreptul de opțiune al creditorului obligației neexecutate nefiind subordonat vreunei condiții.Pentru ca instanța să pronunțe desființarea contractului este necesar ca una dintre părți să nu-și fi executat obligația,total sau parțial iar neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului.
In cauza de față,reclamanții au făcut dovada ca pârâții nu și-au executat în natură obligația de întreținere pe care și-au asumat-o prin contract din motive imputabile lor:pârâta M. E. a plecat în străinătate de mult timp,pârâții au divorțat iar din momentul în care pârâtul M. M. a aflat că soția sa are o legătură extraconjugală în urmă cu doi ani,nu a mai ținut legătura cu reclamanții și a schimbat încuietoarea de la apartamentul cu privire la care reclamanții și-au rezervat o clauză de abitație.
Deși reclamanții au solicitat rezilierea contractului,soluția care se impune este aceea a rezoluțiunii contractului,instanța calificând astfel acțiunea reclamanților,deoarece rezilierea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract cu executare succesivă,de exemplu contractul de închiriere,contractul de vânzare-cumpărare neavând un astfel de caracter,întreținerea fiind doar o clauză a contractului.
Cât privește cererea pârâtului M. M. de înlocuire a obligației de întreținere cu o rentă lunară în favoarea reclamanților,instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
S-a stabilit în practica judiciară că dacă executarea în natură a obligației nu mai este posibilă,părțile pot conveni transformarea în bani a obligației de întreținere,din punct de vedere juridic o asemenea convenție valorând o novație prin schimbare de obiect,contractul transformându-se într-unul de rentă viageră.
In speța de față nu este vorba de o convenție,adică de voința tuturor părților ci numai de dorința pârâtului M. M. care refuză sa părăsească apartamentul reclamanților,voință insuficientă,din punct de vedere al instanței,pentru transformarea caracterului contractului încheiat de părți.
Pentru considerentele expuse anterior,instanța va admite acțiunea reclamanților și va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere și abitație încheiat de părți și autentificat sub nr.1588/2004 la BNP P. G. și va respinge cererea reconvențională ca nefondată.
Deși ambele părți și-au întemeiat acțiunea și cererea reconvențională pe texte din Noul Cod civil,legea aplicabila este Codul civil anterior,având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil.
In temeiul art.274 Cod procedura civilă,va obliga pârâții la plata cheltuileilor de judecată avansate de reclamanți în sumă de 322 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.Deși pârâta M. E. a fost de acord cu pretențiile reclamanților,acest acord s-a produs după prima zi de infățișare,așa cum impune art.275 Cod procedură civilă,motiv pentru care va fi obligată și ea la plata cheltuielilor de judecată,în solidar cu celălalt pârât.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul M. M., criticând-o ca nelegală și neteminică.
În cuprinsul cererii de recurs se menționează că se va motiva apelul până la primul termen de judecată stabilit.
Motivele de recurs au fost depuse de recurent la 21.01.2013.
Instanța de control judiciar a pus în discuția părților excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 303 și 306 C.pr.civ., părțile fiind citate cu mențiunea de a pune concluzii pe această excepție.
Conform art. 137 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, conform art. 303 C.pr.civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor fiind socotit de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. De asemenea, conform art. 306 C.pr.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (termen de 15 zile astfel cum prevede art. 301 C.pr.civ.).
Recurentul nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de lege fiind aplicabile dispozițiile menționate. Apărarea recurentului că nu a cunoscut dispozițiile legale care reglementează termenul de motivare a recursului nu pot fi avute în vedere de instanță întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 302 ind.1 al.1 lit.c C.pr.civ.; astfel, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Condiția legală a indicării și dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept. Afirmația generală conform căreia decizia atacată este nelegală și netemeinică, fără arătarea motivelor de casare sau modificare și dezvoltarea lor, așa cum cerere dispozițiile art. 302 ind.1 C.pr.civ., nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului. Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată nu permite instanței de control o cenzurare a sentinței judecătoriei.
Pentru considerentele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 306 C.pr.civ, instanța de control judiciar va constata nulitatea recursului formulat de pârâtul M. M. împotriva sentinței civile nr. 786/2012 a Judecătoriei H., sentință pe care o va menține.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurentul, aflat în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimații G. E. și G. E. ( suma de 1600 lei cu titlu de onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâtul M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 786 din 26.06.2012 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților G. E. și G. E. suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.02.2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G.C.E.C..M.S.A.M.
Red./tehnored. .MS
2 ex.
07. 06. 2013
Jud. Fond – L. V.
| ← Evacuare. Decizia nr. 377/2013. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
