Contestaţie la executare. Decizia nr. 767/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 2395/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
Președinte - M. M.
Judecător – C. M.
Judecător – D. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 767
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta A. A. IAȘI împotriva sentinței civile nr.9269/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat C. D. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul personal și asistat de avocat M. C. M., lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurenta A. - A. Iași la data de 28.03.2013 precizări.
Apărătorul intimatului depune la dosar decizia de impunere pe anul curent din care rezultă că debitul este zero, iar pentru anul 2012 suma datorată abia i-a fost comunicată, dacă acest debit ar di cel real el ar fi trebuit transferat pe anul curent, dar pe anul 2013 aceste este zero .
Instanța apreciază că înscrisurile depuse la acest termen de judecată de către intimat nu se impun a fi comunicate recurentei deoarece acestea provin de la acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cererea de recurs în stare judecată și acordă cuvântul,
Apărătorul intimatei având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate .Recurenta nu se poate prevala de propria lor culpă .Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 9269/2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, a admis contestația la executare formulată de către contestatorul C. D.-D., în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI.
A anulat somația și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de către intimată pe numele contestatorului.
A obligat pe intimată să plătească contestatorului 697 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat că, prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul de dosar_, contestatorul C. D.-D. a formulat, în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, contestație la executare silită împotriva somației de plată și a titlului executoriu nr._/27.12.2011 emise de intimată în sarcina contestatoarei.
În motivarea cererii, s-a precizat în esență că, în fapt, contestatorul a invocat netemeinici deciziilor de impunere și inexistența unui contract, precum și modul de comunicare a titlului executoriu.
Legal citată, intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și reiterând motivele de fapt și de drept care au condus la întocmirea actelor de executare contestate. S-a subliniat de către intimată că decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu a fost comunicată contestatoarei prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 30 iunie 2011, intimata a emis pe numele contestatoarei șase decizii de impunere (nr. 5041) pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada anul 2007. Deciziile stabileau, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatoarei obligația de plată a mai multor sume de bani, cu titlu de cu titlu de contribuție datorată, cu titlu de dobânzi și cu titlu de penalități de întârziere. Obligațiile de plată stabilite prin deciziile menționate deveneau exigibile în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Deciziiile de impunere menționate care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, nu au fost comunicată contestatoarei. În acest sens, instanța notează că intimata, care avea sarcina probării acestui fapt, nu a dovedit că a comunicat contestatoarei titlurile de creanță în discuție, deși a fost citată în acest sens.
În baza deciziilor de impunere menționate au fost emise în sarcina contestatoarei somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011, cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că deciziile de impunere nr. 5041 din 30 iunie 2011 reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu-zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Verificând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța a observat că acesta nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 07.07.2011, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.(2) lit.a) -d) din aceeași ordonanță.
Față de cele expuse anterior, instanța a apreciat că necomunicarea titlului de creanță fiscală către contestatoare atrage nulitatea executării silite demarate împotriva contestatoarei, motiv pentru care a admis contestația și a anulat somația de plată și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de intimată pe numele contestatoarei.
Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, a aplicat dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind faptul că în prezenta acțiune contestatorul a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 697 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat), instanța a obligat-o pe intimată la plata către contestatoare a acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI.
Recurenta a arătat că a comunicat legal actele de executare contestatorului conform art. 44 din O.G. 92/2003.
A susținut recurenta că toate aspectele au reținute de către instanța de fond sunt eronate, făcând o greșită aplicare a legii, întrucât pe de o parte art. 44 alin.2 Cod procedură fiscală a fost integral modificat de OUG nr. 29/2011, iar pe de altă parte instituția a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt.
Astfel, la momentul emiterii li comunicării Deciziei de impunere pe numele d-lui C. D. D. art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale. Textul legal instituit de O.U.G. nr. 29/2011 pentru art. 44 alin. 2 indică în mod precis și concis faptul că „Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Pe de altă parte, astfel cum a menționat mai sus instituția a respectat întocmai aceste dispoziții legale, în acest sens precizând prin întâmpinarea formulată cu prilejul judecării fondului faptul comunicării deciziei de impunere prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, iar ulterior a depus această dovadă.
Pentru a proba fără echivoc acest aspect, recurentul a învederat că depune alăturat copie certificată de pe corespondența restituită, contestatorul – intimat neprezentându-se să ridice scrisoarea recomandată adresată acesteia cu confirmare de primire ce conținea actul administrativ fiscal care a stat la baza executării silite.
Pe fond s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii 95/2006 obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând d-lui C. D. D..
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
A solicitat admiterea recursului și respingerea contestației.
Legal citat intimatul a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 16.11.2012 a fost scoasă din cauză recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Iași și a fost citată în calitate de recurentă A.N.A.F. – A.F.P. Iași conform prev. art. V alin. 10 O.U.G. 125/2011.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Astfel executarea silită a fost pornită cu nerespectarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, în sensul că titlul de creanță arătat de organul de executare – Deciziile de impunere nr. 5041_05; 5041_06; 5041_07; 5041_08; 5041_09; 5041_10/30.06.2011 emisă de C.A.S.S. Iași – nu au fost comunicate în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce are drept consecință faptul că acest titlu de creanță nu a putut deveni titlu executoriu.
S-a arătat de către organul de executare că s-a ales procedura de comunicare a Deciziei de impunere prin publicitate, prin publicarea unui anunț colectiv pe pagina de internet a CAS Iași.
Această procedură de comunicare a fost urmată în mod nelegal de către organul administrativ, întrucât art. 44 alin. 2 din Codul de procedură fiscală dispune ca: „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Potrivit alineatului 3: „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Alineatul 4 prevede că „Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet, întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile, complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.
Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Corelativ, art. 86 alin. 6 din același cod dispune ca decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Recurenta a susținut faptul că verificarea modului cu care s-a realizat comunicarea către contribuabilul intimat a deciziilor de impunere, nu poate fi verificată în cadrul contestației la executare deoarece nu pot fi invocate motive de fond ce pot fi analizate doar în procedură specială a contenciosului administrativ.
Apreciem că nu poate fi reținută această susținere deoarece această verificare se realizează doar din perspectiva constatării existenței titlului executoriu, act în baza căruia începe o executare silită. Nu sunt avute în vedere drepturile și obligațiile stabilite prin decizia de impunere – aspecte verificabile doar în procedura specială – ci caracterul de titlu executoriu al actului în baza căruia a început executarea silită.
Cum decizia de impunere nu i-a fost comunicată niciodată debitorului în conformitate cu dispozițiile legale, obligația de plată nu era exigibilă, iar titlul executoriu a fost nelegal emis.
Reținerea ca întemeiată a acestuia motiv de recurs face de prisos analiza celorlalte critici aduse sentinței recurate.
În considerarea celor mai sus arătate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata C.A.S. Iași si continuat de A.N.A.F.-A.F.P. Iași împotriva sent. civ. nr. 9269/02.05.2012 pronunțata de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.03.2012.
Președinte, M. M. | Judecător, M. C. | Judecător, C. D. |
Grefier, Getuța M. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/04.10.2013
Judecător fond: A. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 768/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
